Acasa -> Poze de la munte -> 25 septembrie 2015 -> Poza 35 [ Poze] - [ Articole] - [ Statistici] - [ Urmatoarea iesire]
35. Veselie in telegondola (480 kB) [Index] - [<<] - [>>] - [Lista 25 septembrie 2015]
Cand am inceput coborarea de la Passo del Castellaccio (2965m) spre soseaua de la 2600m am vazut ca inca treceau ceva camioane pe acea sosea; am sperat sa prindem unul sa ne ia la autostop pana jos. Ne-am propus sa ajungem la sosea pana la caderea intunericului; cand mai aveam vreo 10-15min pana la sosea am vazut un convoi de trei masini venind pe ea. Cum era deja aproape bezna am semnalizat cu frontala dar nu s-au oprit; am zis ghinion, asta este, nu ne-au vazut sau nu au avut chef de noi.

Eu eram cel mai in fata (am alergat pentru a ajunge cat mai aproape de masini pentru a le semnaliza cu frontala) si spre surprinderea mea am vazut la vreo doua-trei minute dupa ce au trecut masinile in jos o alta masina venind in sus! A trecut pe langa mine si s-a intors; soferul mi-a strigat: "Aveti nevoie de un autostop?" - i-am strigat la loc ca da, dar in primul rand i-am spus ca suntem cu totii bine deci nu avem nevoie de ajutor, si ca daca poate sa ii astepte pe ceilalti ar fi grozav, dar daca se grabeste sa mearga.

Mi-a raspuns ca se cam grabeste, caci il asteapta ceilalti, dar ne asteapta totusi. Le-am strigat la cei ramasi in urma sa vina cat pot de repede (lucru ce nu era usor, fiind de mers/alergat peste niste bolovani cu diametre de un metru sau mai mult); am mai stat de vorba cu omul si i-am multumit pentru amabilitate; mi-a spus ca mi-a vazut semnalele din frontala si s-a intors caci "pe munte oamenii se ajuta"; el lucra la amenajarea partiilor de ski pe la circa 3000m. Dupa ce i-am mai multumit odata i-am mai zis ca tocmai de aceea primul lucru cand am ajuns suficient de aproape ca sa ne auzim urland a fost sa-i zic ca suntem bine, deci poate sa plece daca se grabeste.

In fine iata vin si restul, omul avea un jeep, trei se urca pe bancheta in spate, Ionela si cu mine ne urcam in bena si ne tinem de grilajul geamului - si am pornit! Credeam ca mergem pana jos in Passo del Tonale dar de fapt ne-am oprit dupa 1min la statia de sus a telegondolei; ultima cursa pentru muncitori ne astepta asa ca am coborat cu totii cu telegondola; am economisit astfel circa 600m diferenta de nivel ce ar fi trebuit sa ii facem pe jos, pe intuneric (era totusi o luna plina, cei drept).

Dupa alte multe multumiri ne-am luat la revedere la statia de jos a telegondolei, la circa 1860m; de aici pana in Ponte di Legno la hotel mai erau inca 600m diferenta de nivel de coborat si 10km pe soseaua asfaltata asa ca, la fel ca si la dus cand am venit cu autostopul din Ponte di Legno spre Passo del Tonale, ne-am impratit in 3 grupuri de autostop: Intai Andreea+Silviu, apoi Oana+Ionela si la sfarsit eu; ne-am imprastiat de-a lungul soselei. Spre deosebire de dimineata acum era si intuneric, desi era doar undeva pe la ora 20.30. Ma gandeam ca o sa stau ceva pana ma ia cineva cand dupa vreun sfert de ora opreste un mic jeep in care erau... restul de 4 din grupul nostru, pe langa o pereche de batranei simpatici! Cand am vazut ce inghesuiala era in masina (dar oamenii simpatici vroiau totusi sa ma ia si pe mine) cred ca m-a umflat rasul. Cand ma chiniuam sa gasesc o solutie sa intru si eu in micul jeep (deci sa fim 7 adulti inauntru) opreste fara sa-i fi facut cineva semn o alta masina din spate... vine soferul la noi si zice: "am vazut ca ati luat multi la autostop, avem si noi doua locuri daca vreti". Uraaa, hai deci la nenea asta, am mers eu si o fata. Ne-au dus pana in Ponte di Legno, oamenii chiar insistau sa se abata din drumul lor sa ne lase in fata hotelului! Am mai palavragit pana am sosit la destinatie.

Asa s-a incheiat cea mai reusita excursie la munte din 2015, cel putin de pana acum... Cu un superb noroc si cu felicitarile ce ni le-am adresat reciproc pentru ce am reusit de-a lungul zilei.