Acasa -> Poze de la munte -> Lista excursii

[ Poze] - [ Articole] - [ Statistici] - [ Urmatoarea iesire]

27 excursii via ferrata in 2022:

TOAMNA 2022

• 27 decembrie: Italia. Ca si anul trecut si in acest an am inchis sezonul de vii ferrate cu traseul clasic Carlo Giorda spre muntele Pirichiano, locul unde acum vreo 12 secole s-a construit abatia Sacra di San Michele. Pentru coborare am ales traseul pe la Ruota di Ferro spre Chiusa di San Michele, personal imi place mult mai mult decat varianta clasica spre Sant'Ambrogio via San Pietro. Singur.
• 2 noiembrie (II): Italia. In drum spre aeroport m-am mai oprit la o via ferrata aflata chiar pe soseaua SS12 - Rio Secco. Din Cadino (214m alt) am urcat deci pe ferrata pana la punctul de maxim aflat la circa 625m altitudine; via ferrata se desfasoara integral printr-un canion, de obicei sec (de aici ii vine si numele). Asa a fost si acum, l-am prins integral uscat si fara pic de apa. Socotind si intoarcerea pe traseul obisnuit (care la randul sau este un traseu EE, deci pentru experti) am facut doua ore si jumatate. Singur.
• 2 noiembrie: Italia. Am inceput ultima din cele trei zile intense de ferrate si therme in Alto Adige/Tirolul de Sud cu Via Ferrata Ziel, o vie ferrata usoara langa Merano; am urcat cu telecabina Texel, apoi am mers orizontal pe traseul 24 pana la cabana Nasereit; de aici incepe traseul propriu-zis, cu o diferenta de nivel de circa 350m; sunt incluse si doua tiroliene si un mic pod suspendat. In circa o ora si jumatate am terminat via ferrata la o altitudine de circa 1880m; de aici am coborat inapoi spre cabana Nasereit si capatul superior al telecabinei Texel; tot itinerariul (socotit de la telecabina) a fost de putin sub patru ore. Singur.
• 1 noiembrie: Italia. De la capatul superior al telecabinei Merano 2000 (circa 1930m) am mers pe traseul 18 pana la baza viei ferrate Heini Holzer, pe care am urcat-o pana la capatul sau superior aflat la 2480m altitudine; de aici am mai urcat (intai pe poteca, apoi pe un alt scurt segment cablat) pana la varful Picco Ivigna 2591m, punctul de maxim al zilei. Pentru coborare am ales un traseu aventuros si dificil care coboara de pe varf spre vest, iesind ceva mai jos de Forcella Ivigna in traseul 18; practic coborarea a fost inca si mai interesanta decat via ferrata propriu-zisa, datorita marcajelor vechi si sterse si dificultatii traseului, cablat si el pe alocuri. Odata ajuns in traseul 18 situatia a revenit sub control, mergand la pas lejer putin in sus spre Forcella Ivigna si apoi inapoi la statia superioara a telecabinei. Singur.
• 31 octombrie: Italia. Din localitatea Naturno (in Alto Adige/Tirolul de Sud) am urcat dificila vie ferrata Hoachwool; are circa 500m diferenta de nivel si se desfasoara pe versantul unei vai. De sus in platou, cam pe la cota 1100m am coborat pe noapte inapoi spre Naturno pe traseele 10 si 10B. Singur.
• 22 septembrie: Italia. Pentru ultima zi de vie ferrate langa Cuneo am ales via ferrata Chiaronto, langa Frassino, in valle Varaita; traseul este simplu (mai degraba spre un sentiero attrezzato cu ceva scari) si l-am parcurs in ceva mai putin de doua ore si jumatate. Singur.
• 21 septembrie: Italia. Pentru aceasta zi cu vreme un pic incerta si relativ friguroasa am ales o via ferrata la inaltime mai mica: Ferrata degli Artisti langa Magiolo, provincia di Savona; dupa ce am parcurs ferrata propriu-zisa am preferat sa ma intorc prin nord pe potecile 361, AV si una nemarcata, varianta un pic mai lunga dar mai frumos de parcurs decat varianta normala de intors prin sud. Singur.
• 20 septembrie: Italia. Din localitatea Sant'Anna di Bellino (valea Varaita) am parcurs via ferrata Rocca Senghi - practic un perete vertical cu un urcus de aproape 200m; din varf am coborat pe poteca normala de acces, incheiand tot traseul in trei ore si jumatate. Singur.

• 1 septembrie: Italia. In ultima zi aveam avion inapoi spre casa la 13.40 asa ca am ales ceva scurt de tot si in drum pentru dimineata - via ferrata Val Gallina, langa Longarone (in localitatea Soverzene). Sunt doua trasee, ambele destul de scurte - via ferrata A (am parcurs-o in sub 20 minute) si ferrata B (un pic mai dificila, circa 30 minute). Astazi am parcurs ferrata A in sus cu coborare pe traseul normal de retragere si apoi ferrata B tot in sus cu coborare pe ferrata A. Singur.
• 31 august: Italia. Am reluat cu o mica adaugire o iesire de acum trei ani: De la fostul fort Tre Sassi, aflat langa Passo Valparola (circa 2180m) am urcat pe Sentiero Attrezzato dei Kaiserjaeger pana pe varful Piccolo Lagazuoi (2778m); coborarea a fost prin tunelul sapat in 1915-1917 (circa 280m diferenta de nivel prin tunel; de aici vine si magia excursiei) facand si un ocol suplimentar pe Cengia (brana) Martini, care se termina si ea la randul sau cu un tunel (de data aceasta infundat). Singur.
• 30 august: Italia. Pentru a doua zi de ferrate in Dolomiti am ales una mai usoara si prin padure, speriat fiind de prognoza ce se arata urata: De la parcarea de langa lacul Landro (circa 1400m altitudine) am urcat pe traseul 6 - Sentiero dei Pionieri catre baza viei ferrata Capitano Bilgeri aflata la circa 2170m altitudine; via ferrata propriu-zisa am parcurs-o rapid, iesind in platoul somital aflat la circa 2270-2300m altitudine, loc in care s-au dat lupte grele in razboiul din 1915-1917. Am ocolit platoul pe la baza falezei, am mai studiat putin ramasitele din razboi pentru a cobori apoi inapoi spre lacul Landro pe traseele 6A - Sentiero dei Turisti si 6B care merge pe langa lac. Singur.
• 29 august: Italia. Din localitatea Fiames, aflata la circa 1300m altitudine si 5km nord de Cortina d'Ampezzo am urcat via ferrata Michelli Strobel pana pe vf. Fiames (2240m); de aici am coborat spre Gravon de Pomagagnon (1800m) si cum mai aveam ceva energie si vremea tinea cu mine am hotarat sa parcurg si a doua via ferrata a zilei - Terza Cengia del Pomagagnon, spre Punta Erbing (2301m). Coborarea a fost pe traseul normal 204 pana la intersectia de la circa 1690m; de aici in loc sa cobor direct spre Cortina am preferat varianta care trece pe la baza muntelui, continuand pe traseele 211 si 218 pana la fosta gara Fiames. Ca o parere strict personala, prima ferrata (Strobel) este mai tehnica dar "fara suflet" iar a doua (Terza Cengia) mai usoara dar mai frumoasa si spectaculoasa. Singur.
• 16 august: Franta si Italia. De doi ani, de cand am descoperit viile ferrate din valea Susa ma gandeam la ultimul segment al viei ferrata spre vf. Chaberton (3131m); in 2020 si 2021 traseul era inchis (cablurile deteriorate de zapada si gheata) dar in 2022 am aflat ca s-a redeschis... asa ca iata-ma incercand acest tur de forta destul de dificil! Am plecat la ora 5.24 din Cuneo, la 8.25 eram in gara Oulx, apoi autobuz pana la Cesana si autostop pana la Claviere astfel ca la ora 9 fix incepeam urcusul de la Claviere (1780m) spre Batteria Alta (2195m) si baza viei ferrata (circa 2650m); de aici am urcat cei 500m pe via ferrata pana in varf. Dupa o pauza generoasa pentru explorarea fortificatiilor si odihna am coborat spre Col du Chaberton si inapoi in Claviere, incheind toata aventura in 8h20. Singur.
• 15 august: Italia. Am incercat sa parcurg si cu Mara via ferrata Carlo Giorda, cea in care in circa 600m ajunge pe vf. Pirichiano, la manastirea Sacra di San Michele; am urcat ceva mai mult de jumatate mai exact pana la Pian Rasulet (640m altitudine) si apoi dus-intors pana la podul tibetan; la final am coborat pe via di fuga inapoi spre Sant'Ambrogio. Impreuna cu Mara Puscasu.
• 10 august (III): Parang. Cat Mara si Silviu mancau la Pensiunea Tobo am profitat pentru a parcurge o ultima via ferrata pe ziua de astazi - si anume Giuliana, grad B. Am terminat-o mai devreme decat sosirea notei de plata pentru cei doi Singur.
• 10 august (II): Parang. Dupa ce au terminat de vizitat Pestera Muierii i-am corupt pe Mara si pe Silviu sa profitam de vremea neasteptat de buna (prognoza vorbea de ploi abundente - dar era vreme frumoasa de fapt) pentru a mai parcurge una din viile ferrate inaugurate in 2021 - si anume Kuky, gradul B. Participanti: Mara Puscasu, Silviu Postolache.
• 10 august: Parang. In timp ce Mara, Andreea si Silviu vizitau Pestera Muierii eu am preferat sa fac o via ferrata scurta din cele inaugurate in 2021 - am ales deci Dodo (grad C), pe care am terminat-o in 17 minute, fara a face prea multe poze. Singur.
• 9 august (II): Parang. Dupa ce am mancat bine la Pensiunea Tobo pentru a doua iesire (scurta) a zilei am urcat Via Ferrata Vanturilor (dificultate C). Este poate cea mai deosebita dintre toate VF din zona - se urca prin doua fisuri, una mai lata la inceput si apoi una foarte ingusta (atat Mara cat si eu nu am incaput decat pe lateral la inceput, osul bazinului fiind mai lung decat latimea fisurii!). Sfarsitul viei ferrata este undeva in VF Spirala Mica, pe care am coborat inapoi la punctul de plecare. Participanti: Mara Puscasu, Silviu Postolache.
• 9 august: Parang. Am urcat VF Loreley pana la pitonul 26 unde am facut stanga spre VF Pantera Roz - pe care am urmat-o pana la cele trei grote. Dupa grote Andreea si Silviu au continuat in sus in timp ce Mara si cu mine ne-am intors pe Pantera Roz pana in Loreley, pentru a parcurge si ultimele trei lungimi de cablu, de la pitoanele 26 pana la 30. Mai sus am continuat spre stanga pe traseul Belvedere (la un moment dat i-am recuperat si pe Andreea si Silviu) catre nord-est; din poienita unde acest traseu se termina am mers pe pana la grota Sura Haiducilor, punctul terminus al zilei; tot aici Andreea a descoperit si o pestera in care am intrat. Coborarea a fost mult mai putin aventuroasa - catre Pensiunea Tobo pe . Participanti: Mara Puscasu, Andreea Soare, Silviu Postolache.
• 8 august (II): Parang. Am urcat pe Spirala Mica; interesant traseu, cu fisura de deasupra traseului Vanturilor partea sa cea mai deosebita. Trsaeul Spirala Mica fiind scurt l-am terminat destul de rapid, iesind in Via Ferrata Spirala Muierilor la pitonul 33, chiar mai jos de portiunea dificila de la pitoanele 35-38; de aici am coborat (traseul nu este banal!) aceasta din urma VF pana la inceputul sau. Impreuna cu Silviu Postolache.
• 8 august: Parang. Un circuit cu doua via ferrata pornind de la punctul de intrare in Pestera Muierilor, langa Baia de Fier, in Gorj: Am urcat pe tronsonul comun al VF Creasta Pesterii / Marea Crapatura pana la pitonul 20, apoi am facut stanga pe Creasta Pesterii care se termina la pitonul 33; dupa ce am traversat dus-intors podul aerian de la final ne-am intors din nou la pitonul 20 coborand VF Marea Crapatura pentru a cobori la final tronsonul comun ce il urcasem cu mai putin de o ora inainte. Participanti: Mara Puscasu, Silviu Postolache.
• 5 iulie: Italia. Alpi Graie, langa Aosta. De la capatul superior al telescaunului Chamole (circa 2310m) am urcat spre Col Tsa Setse (2815m) apoi spre Punta della Valetta - Vetta Scialpinistica (3007m); de aici incepe Sentiero Attrezzato (un fel de via ferrata mai soft) Panorama care in sub o ora duce pe Punta Valetta (3090m, punctul de maxim al zilei); de aici am coborat inapoi spre telescaunul Chamole via Mont Belleface, Crete Noire si o poteca abia conturata care coboara printr-o vale direct inapoi la telescaun. Singur.
• 4 iulie: Franta. Dupa trei luni iata-ma din nou pentru a treia oara in acest an la ferrata Comtes Lascaris din Tenda, de data aceasta inarmat cu un scripete (nu stiu exact cum se numeste) pentru tiroliana. Pana la urma nu l-am folosit dar excursia a fost totusi reusita, descoperind si un nou segment de via ferrata de care nu stiam pana acum. Singur.
• 3 iulie: Italia. Am parcurs pentru a treia oara (mai fusesem in 2020 si 2021, tot in iulie) via ferrata "Perona - Saglia" ce urca Rocca Clari; din soseaua SS24 "del Monginevro" la cota 1510m alt am mers cateva sute de metri pe poteca de-a lungul raului Piccola Dora pana la circa 1600m alt unde incepe via; am urcat cei 420m diferenta de nivel ai viei ferrata in ceva mai mult de doua ore si jumatate; pentru coborare am ales traseul clasic prin padure spre Claviere. Singur.
• 21 iunie: Italia. Dupa trei ani am parcurs din nou via ferrata "Memoria di Vajont", din Longarone (BL) pana la coronamentul barajului Vajont; stiam ca este destul de dificila dar parca mi s-a parut mai grea decat acum trei ani! Singur.

• 1 aprilie: Franta. Am reluat dupa o luna si un pic, de data aceasta impreuna cu Ionela via ferrata Comtes Lascaris din Tenda, in ritm lejer si fara graba. Am si coborat un pic pe via ferrata pentru a explora si varianta ce permite abandonarea urcusului pe la jumatate; s-a dovedit a fi o poteca interesanta, printr-un vechi castel si cu un nou segment de cablu ferat. Impreuna cu Ionela Munteanu.
• 22 februarie: Franta. Ziua de 22.2.22 a venit cu o vreme minunat de calda si cum zapada serioasa in Alpi incepea doar pe la 1500m+ altitudine am parcurs pentru a patra oara via ferrata Comtes Lascaris din Tenda, in ritm lejer si fara graba - avand cam 3 ore intre trenul de venire si cel de plecare. Singur.

Inapoi la pagina princiapala.