Acasa -> Poze de la munte -> Articole -> Valcelele din Valea Rea [ Poze] - [ Articole] - [ Urmatoarea iesire ]

Valcelele din Valea Rea

Valea Rea este al doilea cel mai lung si important curs de apa de pe versantul prahovean al muntilor Baiului dupa raul Azuga. Raul isi are obarsia intr-o caldare aflata chiar sub varfurile principale din partea sudica a masivului (Dragan, Baiu Mare, Baiutu, Cumpatu) si curge circa 5-6 km pana la varsarea in raul Prahova ceva mai la nord de gara Sinaia.

In caldarea de obarsie oarecum circulara a raului sunt multe plaiuri domoale, impadurite mai jos pana la circa 1400m altiudine si inierbate mai sus; ele sunt intrerupte de niste valcele inclinate, in majoritate pietroase, valcele ce mie imi place sa le parcurg si pe care voi incerca sa le descriu in acest articol.

Drumul forestier

Mare parte din cursul vaii este urmat de un drum forestier ce se mentine aproape de firul apei pe toata lungimea sa; acest drum este bine semnalizat cu repere hectometrice (din 100 in 100 de metri) sub forma unor numere intre 1 si 55 pictate in cercuri albe pe copaci sau pe stanci pe marginea drumului; el este inchis circulatiei publice incepand de la hectometrul 9.

Din peronul liniilor 3-4 din gara mare din Sinaia traversam liniile 4-6 pana la o magazie; aceasta are un peron inalt dar se poate urca cu ajutorul unor pietre puse in acest scop undeva la mijlocul peronului. Traversam apoi Prahova pe un pod si continuam spre stanga; la putin timp vom vedea pe dreapta reperul hectometrului 5. Lasam in stanga o constructie hidrotehnica imprejmuita si ajungem apoi langa confluenta Vaii Rele cu Prahova; tot aici, pe la hectometrul 9 este si bariera ce interzice circulatia auto publica.

Continuand inainte pe drum vom intalni pe la hectometrul 21-22 un izvoras pe dreapta; apoi pe la hectometrul 37-40 drumul intra intr-o poiana si pe la hectometrul 40 lasam in dreapta un afluent; drumul coteste brusc la stanga. Continuam urcusul prin padure si la hectometrul 55 drumul propriu-zis se termina; aici este si o baraca de lemn a muncitorilor forestieri. Acest punct de la hectometrul 55 este unul important, de aici se desfac mai multe trasee. Altitudinea este de 1150m iar pozitia este N:45grd22.186', E:25grd36.192'

Chiar la hectometrul 55 drumul traverseaza albia seaca a Vaii Rele si continua prin lastaris, de data asta sub forma unei poteci mai late; de aici nu se mai poate vorbi de un drum forestier. Dupa inca circa 1.5km socotiti de la hectometrul 55 iesim la gol, pe o imensa limba de grohotis lata de 50-100 de metri; pe aceasta limba de grohotis se mai poate inainta inca circa 700-800m pana cand valea se desface in mai multe fire.

Valcelele propriu-zise

Voi descrie valcelele in sensul opus acelor de ceasornic (luand ca reper imaginar capatul drumului forestier - hectometrul 55), incepand deci cu valcelele ce se termina undeva langa Varful Dragan, continuand cu cele care se termina pe langa Vf. Baiu Mare si terminand cu cele ce dau in vf. Cumpatu.

Numele sunt cele date de mine; probabil ca ele au si nume reale dar eu nu le cunosc. Daca cineva poate sa-mi comunice numele lor il rog sa-mi scrie un mesaj.

Evident ca nu se pune problema de vreo poteca sau de vreun marcaj cand sunt parcurse aceste valcele; pentru a le urca este necesara o buna experienta de munte; personal le consider un fel de trasee de alpinism de gradul 1A. unele dotate si cu saritori mai mult sau mai putin dificil de urcat sau ocolit.

Valcele neexplorate de la hm 40

La hectometrul 40 se desparte spre dreapta (cum urcam) principalul afluent al vaii Rele (nu stiu cum se numeste). Fiind un curs relativ important de apa e posibil sa nu aiba valcel in partea superioara.

Imediat dupa afluentul de mai sus se desprinde tot spre dreapta (cum urcam) un alt valcel; pe acesta nu l-am parcurs.

In harta vaii de la inceputul articolului afluentul este firul de apa ce trece printre literele N si T din MUNTII iar valcelul al doilea este cel care intersecteaza primul I din MUNTII.

Valcelul Y

A fost al doilea valcel parcurs in masiv, in 2015. De la hectometrul 55 nu traversam albia seaca a Vaii Rele ci mergem tinand oarecum directia din care am venit, pe o poteca mai lata decat o poteca obsinuita dar mai ingusta decat un drum forestier; aceasta poteca se transforma rapid in albia seaca, aproape orizontala si destul de lata a unui valcel; urmam in sus aceasta albie seaca (vezi fotografia din stanga) pentru circa 1km

Valcelul acesta este interesant pentru ca se bifurca in doua undeva in partea sa inferioara, putin mai jos de 1400m altitudine; de aceea l-am numit valcelul Y, avand o baza comuna (jos) si doua variante (sus); alt aspect ce merita notat este ca cele doua ramuri au aspecte complet diferite. Intersectia este in fotografia din dreapta. Tot in dreapta este si valcelul vazut pe pe muchia Cumpatu (cel din dreapta pozei); se vad si cele doua ramuri.

Ramura din stanga
Este vorba de stanga cum urcam; este ramura pietroasa, salbatica si aventuroasa a valcelului. Ascensiunea se desfasoara la inceput pe pietris si noroi uscat; ajungem destul de repede la o saritoare destul de mare ce nu poate fi escaladata prin fir (foto stanga si dreapta); noi am ocolit-o prin dreapta, pe versantul inclinat si greu de parcurs. Personal mi se pare cea mai dificila din toate saritorile din toate valcelele explorate de pana acum - deci atentie! Dupa saritoare relieful se mai domoleste un pic dar tot este putin dificil; cand am parcurs valcelul in 2015 nu am facut-o integral, iesind pe un versant inierbat dupa ce parcursesem vreo doua treimi; iesirea este undeva langa varful Dragan. In 2017 l-am parcurs mai mult si mai sunt si alte saritori mai mici mai sus de cea mare. L-am parcurs in vara 2015 impreuna cu Gabriel si Radu; (ei s-au jurat ca nu mai calca pe acolo in viata lor, mie mi-a placut mult in schimb :-) ) precum si in toamna 2017.
Ramura din dreapta
Ramura din dreapta, cum urcam, este fundamental diferita de ramura din stanga; este verde, plina de vegetatie, fara saritori si are si fir de apa o buna bucata de vreme; dealtfel este printre cele mai bine dotate cu vegetatie valcele, fundamental diferit de ramura stanga, pietroasa si fara vegetatie.

Urucusul nu pune nici o problema; in partea superioara valcelul se deschide in mai multe firisoare; probabil ca oricare este bun. Iesirea in drumul de coama este chiar sub varful Dragan. L-am parcurs in vara 2015.

In harta vaii de la inceputul articolului cred ca este valcelul ce intersecteaza litera B din BAIUL MARE.

Valcelul Z

Se gaseste langa valcelul Y; de accea i-am si zis valcelul Z, fiind litera ce urmeaza dupa Y. Este un valcel placut, fara saritori care sa prezinte probleme deosebite; cand l-am parcurs mi-a placut mult. Debuseaza in creasta pe la jumatatea distantei dintre varfurile Dragan si Baiu Mare. In poza din dreapta cea cu mai putin cer este valcelul din partea dreapta a fotografiei, cel insorit (in stanga sa este valcelul cu cornisa) iar in poza cea cu mai mult cer este valcelul din stanga, avand in dreapta Valcelul Y; ambele poze sunt facute de pe vf. Cumpatu.

De la hectometrul 55 se mai merge inainte inca circa 700m pe potecuta-drumeag ce urmeaza cursul sec al vaii Rele; apoi se coteste la dreapta prin padure si se urmeaza firul valcelului. Nu am un reper clar deocamdata pentru locul in care trebuie parasita poteca ce urmeaza firul sec al vaii Rele; coordonatele locului sunt N:45grd22.477', E:25grd36.432' la o altitudine de 1267m. In fotografiile din stanga si dreapta sunt doua imagini de la inceput, inainte de a incepe urucusul propriu-zis. L-am parcurs in vara 2015 si vara 2016.

In harta vaii de la inceputul articolului cred ca este valcelul ce urca orizontal din valea Rea pe o directie care ar intersecta litera U din BAIUL MARE.

Valcelul cu cornisa

Este urmatorul dupa valcelul Z; l-am botezat asa pentru ca la final are o "cornisa" de iarba ce este clar vizibila atat de pe muchia Cumpatu cat si de jos. De la hectometrul 55 se mai merge pe potecuta inca circa 1.5km, apoi se parcurge integral limba de grohotis pana la o altitudine de circa 1400-1440m; "cornisa" valcelului se vede bine de aici, de jos. Inceputul propriu-zis al valcelului este la o altitudine de 1477m la pozitia N:45grd22.835', E:25grd36.894'. Urcusul are cateva saritori dar simple; prima este la 1590m altitudine iar a doua la 1675m altitudine. Spre final mai sunt alte doua saritori mai mici si mai simple, altitudinea cornisei este circa 1810m si se mai urca pe iarba pana la ce se iese in creasta la circa 400-500m distanta de varful Baiu Mare, pe la 1870m altitudine. Este valcelul din partea stanga a fotografiei; "cornisa" sa specifica se poate distinge la final, in umbra. In fotografia din dreapta este una din saritorile de pe drum. L-am parcurs in vara 2015 si primavara 2016.

In harta vaii de la inceputul articolului cred ca este valcelul ce urca imediat deasupra potecii punctate din obarsia Vaii Rele, iesind aproape de vf. Baiul Mare (1895m); intersecteaza litera a din (Culmea) Baiu.

Valcelul pierdut

Este unul din cele doua valcele care continua in linie dreapta firul vaii Rele, asa cum se prezinta in zona grohotisului de obarsie; l-am botezat asa pentru ca pe parcurs "se pierde", devenind practic o zona inierbata si nu un valcel propriu-zis cum sunt celelalte prezentate aici. Clar mi se pare cel mai nereusit si recomand sa fie evitat, neavand nimic de oferit. El incepe la o altitudine de 1477m la pozitia N:45grd22.835', E:25grd36.894' unde se desface spre dreapta Valcelul cu cornisa; dupa o mica saritoare urmeaza o intersectie; valcelul se continua la stanga iar pe la 1615m altitudine valcelul se pierde intr-o panta cu iarba. De aici dispare orice caracter cat de cat alpin, urcusul pana in coama Vaii Rele fiind doar pe iarba. L-am parcurs in vara 2016.

Un valcel neexplorat de sub vf. Baiu Mare

Este un valcel aflat pe directia inainte si/sau usor stanga cum mergi pe limba de grohotis de la obarsia vaii Rele; se afla spre dreapta la intersectia in care la stanga este Valcelul Pierdut.

In harta vaii de la inceputul articolului cred ca este valcelul ce iese sub varful de 1908m.

Valcelul celor Sase Saritori

Este de departe cel mai dificil valcel din punct de vedere tehnic din cele pe care le-am urcat pana acum; incepe de la capatul superior al limbii de grohotis de la obarsia vaii Rele, de unde se desface spre stanga cu o mica cascada cu fir dublu care serveste si de prima si a doua saritoare. Altitudinea este de 1445m iar pozitia este N:45grd22.816', E:25grd36.808'

Cand l-am urcat am numarat nu mai putin de 6 sau 7 saritori, dintre cele mai dificile intalnite pe aceste valcele; majoritatea lor nu le-am putut urca direct prin fir si a trebuit sa le ocolesc pe versanti, un lucru (relativ) periculos. Nu il recomand decat celor care au mai parcurs si alte valcele, fiind atat foarte tehnic cat si destul de riscant. Da in coama dintre varfurile Cumpatu si Baiu Mare. L-am parcurs in toamna 2015 si toamna 2016.

Primul valcel

L-am botezat 'primul' doar pentru ca este primul valcel pe care l-am urcat; stiam de limba uriasa de grohotis de la obarsia Vaii Rele si am organizat o tura ce s-o includa; cand eram aici mi-a venit ideea de a incerca sa urc pe valcel prin fir. Privind ulterior mi-am dat seama ca am nimerit un valcel bun - este foarte prietenos, are cateva saritori dar modeste si este interesant prin straturile inclinate de il alcatuiesc uneori.

Il recomand ca prim valcel de incercat pentru cine doreste sa exploreze aceste valcele. Urcand pe limba de grohotis de la obarsia vaii, spre finalul ei remarcam un fel de orientare a limbii de grohotis catre un valcel pe partea stanga; aici este originea acestui valcel. Partea sa superioara ne scoate undeva langa vf. Cumpatu. L-am parcurs in toamna 2014 (I) si toamna 2014 (II).

In harta vaii de la inceputul articolului cred ca este valcelul ce iese in litera p din (Muntele) Cumpatul.

Valcelul 55

Este cel mai scurt dintre valcelele explorate de mine pana acum dar printre cele mai tehnice; are si niste 'saritori surplombate' ce nu le-am mai intalnit nicaieri altundeva; doua dintre ele sunt si fotografiile alaturate.

De la hectometrul 55 coboram spre firul sec al vaii Rele, il traversam si urcam apoi versantul din fata noastra; avem de depasit si 2 sau 3 saritori surplombate. Imediat dupa iesirea din padure albia valcelului devine ceva mai greu de urcat; aici am iesit pe versant cand l-am parcurs prima data. Se continua urcusul inca circa 180-200m diferenta de nivel pana in apropierea varfului Cumpatu. L-am parcurs in vara 2015.

In harta vaii de la inceputul articolului cred ca este valcelul imediat din dreapta cotelor 1200/1300 si care iese chiar sub vf. Cumpatu.


Click aici pentru intoarcere la lista de articole sau aici pentru pagina principala; daca v-a placut sau ati gasit interesant acest articol as aprecia daca mi-ati spune aceasta printr-un mail; tot pe mail sunt binevenite si corecturi, critici sau sugestii.