Pledoarie pentru muntii Baiului

Acasa -> Poze de la munte -> Articole -> Pledoarie pentru muntii Baiului

[

Poze] - [

Articole] - [

Statistici] - [

Urmatoarea iesire]

Pledoarie pentru muntii Baiului

Cand eram cu vreo 8-10 ani mai tanar muntii Baiului mi se pareau a fi teribil de plicticosi si neinteresanti; cu mici exceptii lipsesc traseele marcate, nu par a fi decat niste dealuri ceva mai inalte, fara nici o forma de relief mai semeata (creste, prapastii, altitudini de peste doua mii de metri...), ce-ar putea fi interesant la ei? Pe atunci mi se pareau net inferiori Bucegilor, de exemplu, si rar mergeam in acest masiv.

Apoi incet, incet am inceput sa-mi dau seama si de partile interesante si au inceput sa-mi placa din ce in ce mai mult astfel ca in anii 2014 si 2015 a ajuns sa fie masivul ce l-am frecventat cel mai mult din toti muntii Romaniei. In acest articol incerc sa explic de ce acum acest masiv este printre muntii mei preferat; motivele principale sunt trei, si le voi detalia pe fiecare mai jos:

Coborarea la liber prin padure;
Mersul pe firul vailor la baza masivului;
Urcusul pe valcelele de abrupt.

Aceste activitati pot fi si combinate; prima merge cel mai bine la coborare iar ultimele doua la urcare. De exemplu in aceasta excursie din toamna 2014 am urcat un fir de vale pentru a cobori apoi la liber sau in aceasta si aceasta excursii din vara 2015 am urcat un valcel de abrupt pentru a cobori apoi la liber prin padure.

Coborarea la liber prin padure

Este prima din cele trei activitati "specifice de Baiului" ce am inceput sa o practic, cea mai simpla si fara de efort; ideea este simpla - urci pe o culme pe o poteca obisnuita si apoi "iti dai drumul" in jos pe un versant, fara vreo poteca sau alt ghidaj; desi se poate practica si deasupra liniei padurilor (sunt destule plaiuri inierbate pentru asa ceva) aici e vorba doar de coborarea la liber prin padure.

Pe marea majoritate a versantilor pantele sunt suficient de molcome pentru a permite o coborare comoda; in plus majoritatea padurilor sunt din copaci mari si batrani (deci nu lastaris sau tufisuri) care permit inaintarea fara probleme. Frumusetea este ca nu exista ruperi de panta sau prapastii deci se poate cobori pe oriunde; pur si simplu mergi in jos si gata, nu exista nici o posibila supriza neplacuta in drum (surprize care ar putea exista in alte masive cum ar fi Bucegi sau Postavaru, ca sa nu mai zic de Piatra Craiului care nu se preteaza deloc la asa ceva).

Tipic aceste coborari se termina intr-o vale, cu observatia ca daca este una din vaile mari (Azuga, Rea sau chiar Prahova) este important sa stii ca drumul forestier de pe fundul vaii este pe acelasi versant de pe care cobori caci daca nu va trebui traversat firul apei pentru a iesi in drum). Odata ajuns pe firul vaii se merge pe drumul forestier de pe vale pana cand se iese din masiv.

E important sa se cunoasca macar aproximativ inainte de a cobori directia ce trebuie urmata (spre ce punct cardinal sa ne indreptam); de asemenea este mai simplu sa se coboare direct in jos, pe linia de maxima inclinare a culmii decat oblic. Iarasi este important sa ramanem pe culmi sau plaiuri, fara a cobori in valcele sau fire de apa; coborarea pe orice fir de apa, chiar si oricat de mic e mai complicata decat cea prin padure, pe culme.

Exemple "clasice" de astfel de cobrari la liber:

Urcat de la Azuga pe Culmea Sorica (marcaj TA) pana aproape de statia superioara a telegondolei, aproximativ 1520m altitudine apoi coborat la liber spre sud-vest pe Piciorul Vaii Seci spre Valea Fetei (iarna 2014/2015, vara 2015, vara 2015);
Ca si mai sus dar se continua urcusul, se depaseste statia telegondolei, se continua spre sud-est pe drumul de creasta pana pe langa vf. Dutca; de aici se coborara la liber prin padure pe plaiul dintre vailea Dutca si Fetei pana la confluenta acestor doua rauri (primvara 2014, toamna 2014, toamna 2015);
Urcat din Sinaia pe Plaiul Tufa spre vf. Cumpatu; de aici se poate cobori spre vest, spre Stana din Mijloc si apoi la liber prin padure, tot spre vest spre drumul forestier de pe Tufa si firul vaii Tufa (toamna 2014, toamna 2015);
Urcat din Sinaia pe Piciorul Cainelui (marcaj PA) pana la limita superioara a padurii, circa 1420m altitudine si apoi coborat fie stanga, spre Valea Rea pe la hectometrul 35-40 (primavara 2013, vara 2014, vara 2014, primavara 2015) fie dreapta, spre Valea Cainelui (primavara 2014, primavara 2015);
Ca si mai inainte dar continuat in sus spre Piscul Cainelui si apoi spre nord spre vf. Dragan; se poate cobori spre stanga spre Valea Rea, se iese undeva in dreptul hectometrului 45-50 (toamna 2012, toamna 2015);
Urcat fie din Sinaia, fie din Valea Larga spre vf. Mierlei sau vf. Gagu Mare si apoi coborat spre nord spre Valea Cainelui; asta trebuie facut in anotimpul secetos caci ieste in partea gresita a drumului forestier de pe Valea Cainelui (primavara 2014).

Urcusul vailor prin fir

Este vorba de vaile de la baza masivului, strabatute de cursuri de apa si de inclinare mica. In special se preteaza la asa ceva vaile mai mici ce nu au drum forestier. Pana acum am incercat urmatoarele vai:

Valea Urechea - se afla in partea de nord a masivului; este un afluent al raului Azuga. Din garaa Azug se merge circa 3km prin localitate pana la iesirea spre pastravarie, apoi inca circa 500m; raul Urechea este spre dreapta, langa o partie de schi. Valea se poate urca pentru circa 500m diferenta de nivel pana cand se intersecteaza la putin mai sus de 1500m altitudine drumul forestier ce ocoleste vf. Urechea pe la nord; urmat spre dreapta (cum urcam) acest drum iese la statia superioara a telegondolei. Am urcat valea in toamna 2014; nu e prea interesanta, mai degraba recomand valea Cazacu.
Valea Cazacu - paralela cu valea de mai inainte dar mai departe de Azuga. Venind din Azuga se depaseste Pastravaria si se mai merge circa 1km pe forestierul de pe valea Azugii; valea incepe pe dreapta, in dreptul unui vad destul de larg al raului Azuga. Am urcat-o de doua ori, odata in toamna 2014 si apoi in primavara 2015 intr-o excursie cu copiii. Este o vale foarte reusita pentru urcat pe fir; mi-a placut cel mai mult din vaile incercate de mine si o recomand cu caldura. Cam la doua treimi din urcus este o intersectie; pana acum de fiecare data am luat-o pe firul din dreapta (pe sensul de urcare); ramane de explorat (poate pentru vara 2016) firul din stanga. Pe firul din dreapta valea se largeste cam la 30min de la intersectie; se iese undeva pe la 1450m altitudine intr-o zona larga unde se intesecteaza poteca ce ocoleste varful Urechea pe la nord; urmata spre dreapta conduce la statia superioara a telegondolei.
Valea Dutca - Se merge din gara Busteni pe calea ferata circa 1.2km spre nord; se vede apoi spre dreapta un bustean ce serveste drept pod peste raul Prahova; se traverseaza pe fund si se continua pe poteca spre est; ajungem in albia raului Valea Fetei. Dupa circa 400-500m de mers pe poteca langa albie se iese in drumul forestier de pe Valea Fetei, drum ce se urmeaza circa 2km pana la intersectia cu Dutca; aici drumul forestier face o usoara inflexiune spre dreapta si e o poienita. Valea raului Dutca este spre stanga cum urcam si nu are drum forestier; se poate parcurge in circa 2 ore si se iese pe un plai inierbat la circa 1600-1650m altitudine, ceva mai la sud fata de statia superioara a telegondolei; am parcurs-o o singura data, in vara 2015.
Valea Sipa - Se varsa in Prahova cam la 2km nord de gara Sinaia; la varsare este doar putin mai la nord fata de valea Tufa; partea inferioara este oarecum interesanta pana la o altitudine de circa 1050m, intr-o poienita larga; de aici avem in sus si drum forestier. Pe la 1200m altitudine, dupa ce parcurge circa 500-700m pe directie est-vest valea se imparte in doua fire: inainte cum urci (spre est) merge inainte spre vf. Baiul Mare iar spre dreapta (sud-est) spre vf. Cumpatu. In general mi se pare o vale ne-interesanta si nu o recomand. Am parcurs-o o singura data, in toamna 2016.
Valea Tufa - Se varsa in Prahova ceva mai sus de Sinaia. Se poate ajunge aproape de gura sa de varsare in Prahova fie mergand prin cartierul Cumpatu, fie pe un drum forestier ce incepe sa urce de la un canton feroviar aflat la circa 400m de gara Sinaia, mai la nord de la podul caii ferate peste raul Prahova. Valea nu are drum forestier; undeva pe la mijlocul parcursului se intalneste un drum forestier ce vine dinspre Poiana Tapului. Urcusul partii pana la drumul forestier este interesant; se continua apoi spre obarsia vaii si teoretic se poate urca unul din plaiurile de la obarsie pentru a iesi undeva in jurul vf. Cumpatu; practic in primavara lui 2016 erau multi copaci prabusiti in albie chiar inainte de iesirea la gol. Am parcurs jumatatea inferioara de doua ori, ambele dati in coborare, in toamna 2014 si toamna 2015 cu copii iar parcurgerea in urcare a forst in primavara 2016. Dintre vaile prezentate aici este cea mai dificila.

Urcusul valcelelor de abrupt

Nu am un nume mai inspirat pentru aceste formatiuni; sunt niste valcele inclinate, fie seci fie cu fire subitiri de apa, ce urca din unele din vaile principale ale masivului catre culmi; sunt practic firele de obarsie ce alcatuiesc partea superioara a vailor. Valea Rea are mai multe astfel de valcele de abrupt; ele sunt enumerate si descrise intr-un articol separat. In fotografia din stanga sunt doua astfel de valcele ale Vaii Rele; cel din dreapta are doua ramuri. Poza este facuta de pe vf. Cumpatu, privind spre nord.

Urcusul lor vara, pe vreme fara risc de ploaie mi s-a parut o activitate foarte interesanta; unele au si saritori - mai mici sau mai mari - care se pot fie urca direct, fie ocoli pe versanti. Relieful este in mare parte arid, fara vegetatie.

Click aici pentru intoarcere la lista de articole sau aici pentru pagina principala; daca v-a placut sau ati gasit interesant acest articol as aprecia daca mi-ati spune aceasta printr-un mail; tot pe mail sunt binevenite si corecturi, critici sau sugestii.