Acasa -> Poze de la munte -> Articole -> Pledoarie pentru muntii Baiului [ Poze] - [ Articole] - [ Statistici] - [ Urmatoarea iesire ]

Pledoarie pentru muntii Baiului

Cand eram cu vreo 8-10 ani mai tanar muntii Baiului mi se pareau a fi teribil de plicticosi si neinteresanti; cu mici exceptii lipsesc traseele marcate, nu par a fi decat niste dealuri ceva mai inalte, fara nici o forma de relief mai semeata (creste, prapastii, altitudini de peste doua mii de metri...), ce-ar putea fi interesant la ei? Pe atunci mi se pareau net inferiori Bucegilor, de exemplu, si rar mergeam in acest masiv.

Apoi incet, incet am inceput sa-mi dau seama si de partile interesante si au inceput sa-mi placa din ce in ce mai mult astfel ca in anii 2014 si 2015 a ajuns sa fie masivul ce l-am frecventat cel mai mult din toti muntii Romaniei. In acest articol incerc sa explic de ce acum acest masiv este printre muntii mei preferat; motivele principale sunt trei, si le voi detalia pe fiecare mai jos:

  1. Coborarea la liber prin padure;
  2. Mersul pe firul vailor la baza masivului;
  3. Urcusul pe valcelele de abrupt.
Aceste activitati pot fi si combinate; prima merge cel mai bine la coborare iar ultimele doua la urcare. De exemplu in aceasta excursie din toamna 2014 am urcat un fir de vale pentru a cobori apoi la liber sau in aceasta si aceasta excursii din vara 2015 am urcat un valcel de abrupt pentru a cobori apoi la liber prin padure.

Coborarea la liber prin padure

Este prima din cele trei activitati "specifice de Baiului" ce am inceput sa o practic, cea mai simpla si fara de efort; ideea este simpla - urci pe o culme pe o poteca obisnuita si apoi "iti dai drumul" in jos pe un versant, fara vreo poteca sau alt ghidaj; desi se poate practica si deasupra liniei padurilor (sunt destule plaiuri inierbate pentru asa ceva) aici e vorba doar de coborarea la liber prin padure.

Pe marea majoritate a versantilor pantele sunt suficient de molcome pentru a permite o coborare comoda; in plus majoritatea padurilor sunt din copaci mari si batrani (deci nu lastaris sau tufisuri) care permit inaintarea fara probleme. Frumusetea este ca nu exista ruperi de panta sau prapastii deci se poate cobori pe oriunde; pur si simplu mergi in jos si gata, nu exista nici o posibila supriza neplacuta in drum (surprize care ar putea exista in alte masive cum ar fi Bucegi sau Postavaru, ca sa nu mai zic de Piatra Craiului care nu se preteaza deloc la asa ceva).

Tipic aceste coborari se termina intr-o vale, cu observatia ca daca este una din vaile mari (Azuga, Rea sau chiar Prahova) este important sa stii ca drumul forestier de pe fundul vaii este pe acelasi versant de pe care cobori caci daca nu va trebui traversat firul apei pentru a iesi in drum). Odata ajuns pe firul vaii se merge pe drumul forestier de pe vale pana cand se iese din masiv.

E important sa se cunoasca macar aproximativ inainte de a cobori directia ce trebuie urmata (spre ce punct cardinal sa ne indreptam); de asemenea este mai simplu sa se coboare direct in jos, pe linia de maxima inclinare a culmii decat oblic. Iarasi este important sa ramanem pe culmi sau plaiuri, fara a cobori in valcele sau fire de apa; coborarea pe orice fir de apa, chiar si oricat de mic e mai complicata decat cea prin padure, pe culme.

Exemple "clasice" de astfel de cobrari la liber:

Urcusul vailor prin fir

Este vorba de vaile de la baza masivului, strabatute de cursuri de apa si de inclinare mica. In special se preteaza la asa ceva vaile mai mici ce nu au drum forestier. Pana acum am incercat urmatoarele vai:

Urcusul valcelelor de abrupt

Nu am un nume mai inspirat pentru aceste formatiuni; sunt niste valcele inclinate, fie seci fie cu fire subitiri de apa, ce urca din unele din vaile principale ale masivului catre culmi; sunt practic firele de obarsie ce alcatuiesc partea superioara a vailor. Valea Rea are mai multe astfel de valcele de abrupt; ele sunt enumerate si descrise intr-un articol separat. In fotografia din stanga sunt doua astfel de valcele ale Vaii Rele; cel din dreapta are doua ramuri. Poza este facuta de pe vf. Cumpatu, privind spre nord.

Urcusul lor vara, pe vreme fara risc de ploaie mi s-a parut o activitate foarte interesanta; unele au si saritori - mai mici sau mai mari - care se pot fie urca direct, fie ocoli pe versanti. Relieful este in mare parte arid, fara vegetatie.


Click aici pentru intoarcere la lista de articole sau aici pentru pagina principala; daca v-a placut sau ati gasit interesant acest articol as aprecia daca mi-ati spune aceasta printr-un mail; tot pe mail sunt binevenite si corecturi, critici sau sugestii.