Urcarea pe grohotis a fost poate cea mai haioasa parte a acelei zile.
Almina si cu mine am luat-o inainte si ne-am descurcat rezonabil; ceilalti
patru au ramas in urma si-si blestemau zilele (si probabil pentru mine ca
autor al traseului :-) ) pentru urcusul dificil pe pietrele care o luau
tot timpul in jos cu ei cu tot.