Cu putin inainte de lasarea intunericului; am mai apucat sa mergem pe lumina
pana la Saua la Cleste si apoi am trecut pe lanterna; daca pana in Saua
Grecului n-am avut probleme, coborarea spre Azuga a fost distractiva; intai
mi-a luat vreun sfert de ora sa gasesc intrarea in padure din sa, apoi si
odata gasit traseul l-am urmat cu dificultate datorita potecii neclare,
marcajelor cam sterse si crengilor cazute ce ne mai incurcau. Am reusit totusi
sa tinem marcajul pana aproape de firul apei; la un moment dat am renuntat si
am inceput sa coboram la liber prin padure pana la paraias pe care l-am
urmat pana la capatul drumului forestier.