Ne-am intalnit in poienita de la sfarsitul treptelor; acolo Emil statea si eu am trecut
fara sa ma opresc. Il salut (fara sa imi dau seama cine este), el imi raspunde si apoi
ma intreaba... "Stefan?". Initial nu m-am prins cine este (trecusem mai departe), uitandu-ma
cu atentie intreb si eu... "Emil?" - am mers apoi impreuna jumatatea de urcare ramasa
si toata coborarea.