Era aproape 11, incepusem putin inainte de 9 iar zborul il aveam pe la 17,
dar vroiam sa ajung in aeroport (aflat la ceva mai putin de o ora de unde
parcasem masina) pe la 15. Ca variante aveam sa ma intorc pe unde am venit
(mai scurt, dar net mai periculos) sau sa merg pana in Barranco Natero si
sa reiau o portiune parcursa cu o zi inainte, pana
la plaja si inapoi (mult mai lung, 200m de coborat si apoi urcat, plus cele
trei saritori de la coborare). Ma hotarasem ca nu am timp de a doua varianta
asa ca va trebui sa ma intorc pe aici dar ramanea a doua intrebare: Cand
sa ma intorc? Sa insist pana in Barranco Natero (cu riscul de a intra in
criza de timp) sau sa ma intorc acum, dat fiind faptul ca parcursesem portiunea
interesanta si periculoasa? Cum inaintam si reflectam hopa! il vad pe acest
domn reparand ceva la apeduct. M-am oprit si am reflectat daca este cazul
sa ma intorc pe sestache (nu ma vazuse) sau sa merg si sa il salut. Am zis
sa merg totusi sa il salut, in ideea ca se va bucura sa vada un suflet de om
pe aici, dar rezultatul a fost diametral opus: Nu s-a bucurat catusi de putin
sa ma vada! Este interzis pe aici, ce cauti?, nu ai vazut panourile de
interzicer etc. Am fost cat de impaciuitor si de zambitor am fost. Mi-a zis
apoi: Nu pot sa te las sa treci, nu am voie! Asa ca i-am zis ca ma intorc deci
dilema mea cu ce sa fac o fost rezolvata. Clar eram mai intelept daca nu ma
bagam in vorba cu el.