31 decembrie: Postavaru. Pentru ultima zi din acest an am ales un traseu scurt (sub 3 ore)
dar intens - un frumos circuit din trei poteci nemarcate: De la capul de linie Valea Cetatii am
urcat pe scurtatura ce iese in dealul Kermen, la 810m in traseul ; de aici am urcat
spre Amvon , varful Racadau pana la o altitudine de circa 1330m in traseul din
Crucur, loc unde am parasit traseul marcat spre dreapta pe o poteca nemarcata care
ajunge la Bancuta ; de aici am mai urcat putin pana intr-un varf anonim de 1057m pentru
a cobori pe ultima poteca nemarcata a zilei, pe o culme intre vaile Cu Apa si Putreda catre
Pietrele lui Solomon .
Singur.
25 decembrie: Postavaru. Din Brasov - Magazin Star am urcat prima serpentina , apoi o poteca
de legatura ce m-a scos putin mai sus fata de inceputul traseului
; am urcat apoi pe acest traseu spre Saua Tampei pentru a urca apoi
catre varful Tampa pe varianta nemarcata via vf. Tampa Mica;
dupa o scurta pauza pe varf am coborat inapoi in Brasov pe drumul
serpentinelor . Singur.
18 decembrie: Postavaru. Din Brasov - Piata Unirii am urcat pe catre Poiana Stechil; dupa
o scurta pauza am coborat spre Saua Tampei pentru a urca apoi
catre varful Tampa ; dupa o scurta pauza pe varf
am coborat inapoi in Brasov pe drumul
serpentinelor . Singur.
4 decembrie: Postavaru. O repetare a unei excursii de acum aproape trei luni.
De la capatul troleului 31 Valea Cetatii am urcat spre sud pe o poteca
nemarcata ce a intersectat traseul la circa 810m altitudine;
am continuat apoi pe acest traseu spre punctul
La Amvon si intersectia cu traseul ; de aici am mai urcat un pic pana
spre varful impadurit Racadau, punctul de maxim al zilei. Coborarea a fost
tot spre Valea Cetatii (zona La Iepure) pe o poteca nemarcata ce tine culmea
dintre vaile Racadau (dreapta, cum cobori) si Valea Cetatii (stanga).
Singur.
20 noiembrie: Postavaru. Din Poiana Brasov am urcat pe , apoi pana la jonctiunea celor
trei puncte albastre de deasupra Pesterii de Lapte, punctul de maxim
al zilei; pentru coborare am ales traseul pe la Pestera de Lapte spre
Poiana Drester, apoi Drumul Galben spre
Poiana Nisipului si la final traseul spre drumul forestier din Valea
cu Apa si la final am terminat in Pietrele lui Solomon.
Singur.
24 octombrie: Baiului. Din gara Sinaia am urcat pe firul paraiasului Tufa pana pe la circa 1430m
altitudine; aici am parasit apa urcand spre dreapta pe versant pana la
crucea din Plaiul Tufa, aflata la 1490m; dupa o scurta pauza am coborat
inapoi spre Sinaia pe la Stana Mare si pe poteca din plaiul Tufa.
Singur.
23 octombrie: Postavaru. Din Poiana Brasov am urcat pe , apoi pana la circa 1500m altitudine,
la lacul de acumulare artificial ce alimenteaza tunurile de zapada;
pentru coborare am ales traseul pana aproape de Pestera de Lapte si
apoi am coborat circa 250m diferenta de nivel pe versant, spre vest direct
inapoi spre Poiana Brasov.
Singur.
25 septembrie: Postavaru. Din Poiana Brasov am urcat pe - Valcelul lui Schmautz pana in Poiana
Drester; de aici am continuat in sus pe fostul marcaj punct verde pana
la intersectia cu Drumul Albastru, la circa 1405m altiudine. Dupa o scurta
pauza la bancuta de la intersectie am mai urcat circa 1.2km pe Drumul
Albastru pana la intersectia cu pentru a cobori apoi inapoi in Poiana
Brasov pe (un traseu interesant pe care nu-l mai parcursesem pana
astazi) si la final . Singur.
18 septembrie: Postavaru. De la capatul liniilor 31/32 din Brasov - Valea Cetatii am urcat pe o poteca
nemarcata ce da in traseul , apoi am continuat urcusul pe pe la
Amvon pana in ; de aici am mai urcat pana la circa 1320m altitudine unde
am parasit traseul marcat pe o poteca nemarcata dar clara ce mergea
spre nord-est, pe o muchie cu Valea Hotilor in dreapta; poteca m-a scos in
Drumul Albastru, ceva mai sus de La Bancuta. Spre final am coborat spre
Poiana Stechil si Brasov - Piata Unrii .
Singur.
15 septembrie: Bucegi. De la Caminul Alpin am urcat in circa 4 ore pana sub hornul lui Gelepeanu
via Refugiul Costila, Brana Aeriana si Creasta Vaii Albe; dupa o scurta pauza
am coborat pe Braul Mare al Costilei spre Valea Alba. Prin firul vaii am
urcat doar putin si apoi imediat am iesit spre stanga pe Brana Vaii Albe; de
aici am coborat spre cabana Caraiman pe Brana Caraimanului pentru a inchide
circuitul in Busteni coborand valea Jepilor .
Singur.
10 septembrie: Postavaru. Din centrul cartierului brasovean Valea Cetatii am urcat pe spre punctul
La Amvon si intersectia cu traseul ; de aici am mai urcat un pic pana
spre varful impadurit Racadau, punctul de maxim al zilei. Coborarea a fost
tot spre Valea Cetatii (zona La Iepure) pe o poteca nemarcata ce tine culmea
dintre vaile Racadau (dreapta, cum cobori) si Valea Cetatii (stanga).
Singur.
27 august: Baiului. O reeditare aproape exacta a unei ture de
acum trei saptamani:
Din halta Sinaia Sud am urcat pe piciorul Gagului pana la
liziera padurii, apoi pe plai pana aproape de vf. Gagu Mare; la coborare
am luat-o pe un plai din varf spre nord, iesind in apa Cainelui la circa 3.3km
est fata de halta Sinaia Sud.
Singur.
22 august: Postavaru. Excursie scurta, de relaxare pe langa Brasov: Din capatul troleului 31 Valea
Cetatii am urcat spre sud pe o poteca nemarcata ce a intersectat traseul
la circa 810m altitudine; am urmat acest traseu spre Amvon (scurta pauza) si apoi
pana la circa 1125m altitudine unde am facut stanga prin padure, la liber spre
traseul pe care l-am intersectat la circa 1160m, punctul de maxim al zilei;
am coborat apoi spre cartierul Noua pe si .
Singur.
6 august: Baiului. Din halta Sinaia Sud am urcat pe piciorul Gagului pana la
liziera padurii, apoi pe plai pana aproape de vf. Gagu Mare; la coborare
am luat-o pe un plai din varf spre nord, iesind in apa Cainelui la circa 3km
est fata de halta Sinaia Sud.
Singur.
28 iulie: Postavaru. Din statia de autobuz/troleibuz 31/32 "Scoala 20" din cartierul brasovean
Valea Cetatii am urcat un pic pe str. Tampei, apoi pe traseul pana la
inceputul traseului Treptele lui Gabony; am urcat apoi pe aici
catre statia superioara a telecabinei pentru a cobori apoi in Saua Tampei ;
de aici am continuat spre Poiana Stechil si apoi pe o poteca nemarcata ce tine culmea
dintre vaile Putreda (in dreapta) si cu Apa (in stanga) care m-a scos la locul de adunare
al Junilor, ceva mai sus de Pietrele lui Solomon .
Singur.
11 iulie (II): Italia. Din satul Claviere am parcurs dus-intors defileul San Gervasio; aici s-a
construit cel mai lung pod tibetan din lume, lung de peste 400m. Din
capatul de sus al al podului am urcat apoi scurta via ferrata "del bunker",
care dupa ce merge cateva sute de metri pe versantul unei vai adanci se
termina printr-un vechi bunker militar dezafectat.
Singur.
11 iulie: Italia. Din nou la via ferrata in valea Susa, de data aceasta ceva mai sus. Am parasit soseaua SS24 "del Monginevro"
la circa 1510m alt; am mers cateva sute de metri pe poteca de-a lungul raului Piccola Dora pana la circa
1600m alt unde incepe via ferrata "Perona - Saglia" ce urca Rocca Clari; am urcat cei 420m diferenta
de nivel ai viei ferrata in ceva mai putin de 3 ore; este o VF reusita, cea mai frumoasa parcursa in
2020 pana acum. Coborarea a fost spre capatul telescaunului La Coche si apoi pe sub telescaun inapoi
spre Claviere.
Singur.
10 iulie: Italia. Din Sant'Ambrogio am urcat in 3h15 via ferrata Carlo Giorda; in circa 600m
ajunge pe vf. Pirichiano, locul unde acum vreo 12 secole s-a construit
abatia Sacra di San Michele; manastirea a fost partial reconstruita si se
poate vizita. Via ferrata nu a fost dificila si faptul ca cablul este integral
invelit intr-un tub de plastic ajuta mult. Pentru coborare am ales traseul
2 spre Chiusa di San Michele.
Singur.
9 iulie: Italia. De la Limone (circa 1010m alt) am urcat pe traseul L11, pe dreapta hidrografica
a vaii Almellina pana in Colletto Mirauda (circa 2040m); de aici am ocolit
obarsia vaii Almellina spre sud-est pentru a cobori inapoi spre Limone
pe celalat versant al vaii, pe langa cabana inchisa Capanna Chiara (traseul
L27).
Singur.
3 iulie: Bucegi. Din gara Sinaia am luat autobuzul T1 spre Piateta Foisor, apoi am urcat
spre Stana Regala si apoi am continuat pe traseul
spre Piatra Arsa pana la bifurcatia Branei Ursilor pe care am urmat-o
pana la schitul Sfanta Ana ; din pacate brana este plina de copaci
doborati care fac inaintarea neplacuta. La final coborarea a fost tot spre
Sinaia pe .
Singur.
2 iulie (II): Parang. Pentru cea de-a doua excursie a zilei am ales VF Antivirus, ultimul traseu
inaugurat in zona (a fost deschis cu nici 2 luni inainte). Urucusul initial
este comun cu VF Virus, apoi cele doua trasee se despart; dupa ce am iesit
in creasta am facut si un mic ocol spre stanga spre Grota Corbului. Coborarea
a fost prin padure pe poteca normala de retragere.
Singur.
2 iulie: Parang. In prima parte a acestei zile am urcat Via Ferrata Vanturilor (dificultate
C). Este poate cea mai deosebita dintre toate VF din zona - se urca prin doua
fisuri, una mai lata la inceput si apoi una foarte ingusta (eu nu am incaput
decat pe lateral la inceput, osul bazinului fiind mai lung decat latimea
fisurii!). Sfarsitul viei ferrata este undeva in VF Spirala Mica, pe care am
coborat pana in padure.
Singur.
1 iulie (III): Parang. Pentru iesirea de dupa-amiaza/seara am ales urcarea pe Spirala Mica; interesant
traseu, cu fisura de deasupra traseului Vanturilor partea sa cea mai deosebita.
Am terminat destul de rapid Spirala Mica, iesind in Via Ferrata Spirala
Muierilor la pitonul 33; de aici am coborat (cu oarece emotii) aceasta din
urma VF pana la inceputul sau.
Singur.
1 iulie (II): Parang. Pentru a doua din cele trei excursii ale acestei zile am ales urcusul pe
Via Ferrata Loreley; ieri parcursesem deja mare parte din aceasta VF ca acces
pentru traseul Pantera Roz; astazi am mai parcurs si ultimele trei lungimi
de cablu, de la pitoanele 26 pana la 30. Mai sus am continuat pe catre
vf. Sohodol, apoi spre nord pana la poienita in care cele doua ramuri
ale acestui traseu se despart; in ordine le-am parcurs pe ambele, intai la
Sura Haiducilor si apoi la Crucea lui Ursache. La final am coborat spre
Colonie pe .
Singur.
1 iulie: Parang. In prima parte a acestei zile am urcat Via Ferrata Spirala Muierilor; dintre
cele patru VF de dificultate D din zona se zice ca este cea mai (relativ)
simpla. Totusi parcurgerea sa, mai ales portiunile dificile dintre pitoanele
35-38 si 43-47 a fost cam maximul ce imi permite experienta mea; este
intr-adevar dificila, mai grea decat multe via ferrata ce le-am parcurs
in Italia.
Dupa ce am parcurs traseul intr-o ora si cateva minute am coborat prin padure
inapoi spre intrarea in Pestera Muierilor.
Singur.
30 iunie (II): Parang. De la podul peste Galbenu de langa intrarea in Pestera Muierilor am urcat
doua treimi din VF Loreley, pana la pitonul 26; de aici am facut stanga pe
via ferrata Pantera Roz, urmand-o pe portiunea orizontala, apoi prin grote si
prin (relativ dificila) portiune verticala pana sus in creasta; pentru coborare
am ales traseul Belvedere spre sud, iesind in str. Valea Viilor la 500m
est fata de confluenta cu Galbenu.
Singur.
30 iunie: Parang. Un circuit cu doua via ferrata pornind de la punctul de intrare in Pestera
Muierilor, langa Baia de Fier, in Gorj: Am urcat pe tronsonul comun al
VF Creasta Pesterii / Marea Crapatura pana la pitonul 20, apoi am facut stanga
pe Creasta Pesterii care se termina la pitonul 33; dupa ce am traversat
dus-intors podul aerian de la final m-am intors din nou la pitonul 20 coborand
VF Marea Crapatura (aceasta incepe la pitonul 31; toate cele trei via
ferrata din zona se termina in acelasi loc, langa pod) pentru a cobori la
final tronsonul comun ce il urcasem cu mai putin de o ora inainte.
Singur.
5 iunie: Baiului. Din gara Sinaia am mers pe drumul forestier (inchis circulatiei publice) ce merge
pe deasupra cartierului Cumpatu pana in valea paraului Tufa; de aici am mers prin
padure pana am dat in valea paralela Sipa. Am urcat pe Sipa pana aproape la capatul
superior al culmii Cumpatu, iesind in culme pe la ceva mai mult de 1700m altitudine,
cam la 1km nord de vf. Cumpatu; de aici am coborat spre Sinaia via plaiul Cumpatu,
stana Mare (unde m-am socializat vreun sfert de ora cu doi magarusi draguti) si
muchia Tufa.
Singur.
15 mai: Baiului. Din gara Sinaia am mers pe forestierul de pe Valea Rea pana la hectometrul
40, unde drumul face un cot la dreapta (spre nord); aici am luat-o pe
un afluent al vaii Rele (directia sud-est) care m-a scos fix pe varful
Cainelui. De aici am continuat spre sud pana la obarsia piciorului Gagu,
undeva langa vf. Mierlelor; am facut apoi vest pe Gagu pana la izvorasul
din Piciorul Gagului si apoi prin padure, pe poteca pana la halta
Sinaia Sud.
Singur.
25 februarie: Israel. Din dreptul hotelului Club In Eilat am urcat pe pana in saua de sub
mt. Zefachot, apoi pe , si pana in locul unde Israel National
Trail intalneste soseaua militara de granita; de aici am facut un mic ocol
dus-intors spre Gishron Cliffs pe . Reluand traseul pe spre nord am
mers pana in intersectia in forma de T unde spre stanga se coboara in Wadi
Gishron; eu am continuat spre dreapta pe , Wadi Rehav'am pana cand am intalnit
Wadi Shelomo; dupa o scurta bucata pe Wadi Shelomo am urcat pe , apoi
pana pe mt. Zefachot; la sfarsit am coborat la masina din nou pe spre
Club In Eilat.
Singur.
24 februarie: Israel. O tura circulara in Maktesh Ramon. De la Gevanim Campground am urcat pe ,
apoi catre Mt. Saharonim; de aici am continuat spre est , catre
Nekarot Horseshoe; am parcurs potcoava de la vest la est; de aici am
continuat pe drumuri de 4x4 , catre Wadi Ardon; am urcat si Harut Hill
, pentru a cobori apoi spre Saharonim Day Parking Site , ;
de aici am mai mers spre Ein Saharonim si la final spre Be'erot Campground
de unde m-am pus la autostop spre Highway 40, fiind luat de prima masina
la care am facut semn
Singur.
10 februarie: Italia. Daca ieri am mers in mod iarna, astazi am ramas la altitudini mai mici si
am mers in mod primavara. Din Vernante am mers pana in Robilante via
La Tourusela - Tetto Croce - Fontana Magister - sub Tetto Puriata - Tetto
Carletto - Tetto Brocia - Tetto Bas - Tetto Luchinet - Tetto Caminetto.
Singur.
14 ianuarie: Statele Unite. Din nou in parcul national Valea Mortii, de data aceasta in zona
de sud (Badwater). Am parcurs integral Sidewinder Canyon precum si cele
trei slot-canyons laterale; eu l-am parcurs in ordinea Slot #1, Slot #2,
Slot #3 si la final firul principal; acum dupa ce am aflat ca Slot #3 este
cel mai interesant as parcurge mai intai firul principal dupa Slot #2 si as
lasa la sfarsit Slot #3, cel mai interesant din toata excursia.
Singur.
12 ianuarie: Statele Unite. Parcul national Valea Mortii.
Teoretic ar fi trebuit sa fie un circuit clasic Golden Canyon -
Zabriskie Point - Gower Gulch dar am mers doar partial pe poteca oficiala;
am facut ocoluri spre Red Cathedral (inclusiv vreo ora si ceva de explorari
la baza peretelui pe poteci neoficiale), pe la punctul de belvedere de la
muntele de langa Manly Beacon, am urcat si coborat la si de la Zabriskie
Point pe o poteca neoficiala directa, la coborare am deviat din Gower Gulch
de doua ori, odata pentru a parcurge o coama ce a dat in poteca de legatura
Badlands ce uneste Gulch-ul de Golden Canyon si apoi pentru a incerca
o traversare (nereusita) din Gulch spre Golden Canyon. Itinerarul de baza
este destul de plictisitor dar toate aceste devieri au dat sarea si
piperul acestei iesiri unice!
Singur.
11 ianuarie (II): Statele Unite. Mojave National Preserve, undeva pe Cima Road, la circa 40km nord de Kelso.
Din parcarea Teutonia Trail Head, la circa 1540m altitudine
am urcat si coborat in ceva mai putin de 2 ore prin desert, printre
tufe tepoase si cactusi spre Kessler Peak (1876m); cand vorbisem cu un ranger
din Kelso mi-a zis ca in parc sunt putine poteci 'fabricate' pentru a
incuraja lumea sa o ia la liber peste munti; exact asa am facut si a
meritat clar efortul.
Singur.
10 ianuarie (II): Statele Unite. Cum mai aveam ceva enegie disponibila pentru un traseu mai scurt am parcurs si poteca de circa 1.5km
dus (3km dus-intors) ce leaga punctul de belvedere Keys View (1570m) de Inspiration Peak (1694m). Diferenta
de urcat este ceva mai mare de 120m, trebuind urcati (si coborati) alti doi muntisori mai mici pana
pe varf.
Singur.
9 februarie: Italia. Din Limone Piemonte (circa 1000m) am incercat sa urc cat s-o putea
spre Monte Vecchio (1923m); pe la 1730m am dat de o panta golasa
cu zapada inghetata si am hotarat ca nu mai este de mers. Am coborat pe unde
am urcat pana in Colletto Cagera (1577m) si de aici am coborat spre Vernante
(circa 800m) pe traseul local marcat cu alb, via Tetti Fustin - Giona - Pursil;
ultima ora a fost pe intuneric.
Singur.