14 decembrie: Italia. De la capul de linie Sassi al tramvaiului cu cremaliera din Torino (circa 225m
altitudine) am urcat in mai putin de o ora si jumatate pe traseele 28 si 29
spre Basilica di Superga, aflata pe un deal ce domina orasul de la circa 670m;
dupa ce am vizitat manastirea am coborat pe salbaticul traseu 27 inapoi spre
oras, de data aceasta pe intuneric, la frontala.
Impreuna cu Costi Palade.
9 noiembrie: Italia. Anul acesta am deschis sezonul de vii ferate (cu aproape
sase luni inainte) si l-am inchis cu acelasi traseu -
via ferrata Carlo Giorda care in circa 600m ajunge din localitatea
Sant'Ambrogio
ajunge pe vf. Pirichiano, locul unde acum vreo 12 secole s-a construit
abatia Sacra di San Michele. Pentru coborare am ales traseul pe la Ruota
di Ferro spre Chiusa di San Michele, intalnind de doua ori si capre negre in
drum la coborare in ciuda altitudinii mici (400-450m).
Singur.
16 august: Italia. Dupa doi ani si un pic am parcurs din nou,
pentru a cincea oara via ferrata Funs, zisa si Ico Quaranta; de data
aceasta am ajuns cu autobuzul in Entracque asa ca am venit si am terminat
aici, urcand si coborand pe traseul M30. Am parcurs toate segmentele viei
ferrata, cu coborare la
Pian di Funs si inapoi la Entracque.
Singur.
15 august: Italia. Dupa ceva mai mult de o luna am parcurs din nou
via ferrata Bec Valletta pana la
capatul sau aflat la putin peste 1900m altitudine; spre deosebire de
data trecuta dupa ce am terminat cu ferrata
acum am continuat spre lacul Terrasole si capatul de sus al telescaunului
Cabanaira, la circa 1960m cel mai inalt punct al zilei.
Singur.
14 august: Italia. Alpii Maritimi. Din Terme di Valdieri (1375m)
am mers pe drumul ex-militar pana la
circa 1730m altitudine. De acolo incepe urcusul prin Val Miana (la inceput
cu apa, la sfarsit seaca) pana in saua Colle di Valmiana (2922m); de aici
am mai urcat usor spre Anticima SV di Valmiana (2965m) si apoi pe un traseu
de dificultate alpinism usor pana la Rocca di Valmiana (3006m) unde nu mai
fusesem niciodata. Pentru coborare trebuia sa o iau pe un valcel usor spre
sud-est dar am luat-o pe un valcel mediu-dificil spre sud; am ajuns totusi
cu bine la 2770m alt la capatul potecii militare ce urca pana sub varf,
de aici coborand aceasta poteca, apoi cea de legatura Valmiana-Valrossa
pana la intersectia de la 2470m unde am dat din nou in poteca din
Val Miana; am coboarat la final pe unde am urcat, inapoi spre Terme
di Valdieri.
Singur.
31 iulie: Italia. Dupa zece zile iata-ma din nou la Claviere (1750m), in Provincia di
Torino; de aici am urcat primele doua segmente Ferratei
di Chaberton, ajungand pana la Batteria Alta (circa 2200m altitudine); din
pacate ultimul si cel mai interesant segment este inchis pentru
reparatii. Pentru coborare am ales poteca normala spre Claviere.
Singur.
30 iulie: Italia. Din satul Roreto, comuna Roure (aflat pe SP23, in Provincia di Torino) am
urcat via ferrata Nicola Ciardelli
al Bourcet; stiam de la inceput din descrierea de pe
net ca este un pic mai deosebita prin faptul ca scoabele sunt puse intentionat
la distante mai mari, crescand astfel gradul de dificultate. Singur.
22 iulie (II): Italia. Pentru partea a doua a zilei am ales via ferrata Orrido di Foresto;
eu mai fusesem aici cu ceva mai mult de o luna inainte.
Se parcurge un canion oarecum asemanator cu Valea lui Stan dar ceva mai adanc
si un pic mai lung.
Participanti: Andreea Soare, Silviu Postolache.
22 iulie: Italia. Am inceput ziua cu o via ferrata usoara, descrisa ca fiind cea mai putin
dificila din valea Susa - via ferrata Ruceia din Condove. Am parcurs-o cam
intr-o ora, iesind in final pe un mic varf la glorioasa altitudine de 514m.
Participanti: Andreea Soare, Silviu Postolache.
21 iulie (II): Italia. De la capatul superior al defileului San Gervasio (in Claviere)
am urcat apoi scurta via ferrata "del bunker",
care dupa ce merge cateva sute de metri pe versantul unei vai adanci se
termina trecand printr-un vechi bunker militar dezafectat.
Participanti: Andreea Soare, Silviu Postolache.
21 iulie: Italia. Dupa un an am parcurs din nou superba via ferrata "Perona - Saglia" ce urca Rocca Clari; impreuna cu Andreea si Silviu am urcat cei 420m diferenta
de nivel ai viei ferrata in ceva mai putin de 3 ore. Coborarea a fost spre capatul telescaunului La Coche, apoi am ocolit lacul si am coborat prin padure inapoi
spre Claviere.
Participanti: Andreea Soare, Silviu Postolache.
20 iulie: Italia. O excursie scurta de seara pe langa Cuneo: Din gara Vernante (circa 795m)
am urcat dus-intors ceva mai putin de 350m diferenta de nivel catre
Tetti Fustin pe traseul local alb.
Participanti: Andreea Soare, Silviu Postolache.
8 iulie: Italia. Am reluat cu Andreea si Silviu un traseu pe care l-am mai parcurs cu
o luna si jumatate in urma:
De la Vernante (800m) am urcat pe traseul local roz pana la Tetti Cantapernice (1370m); dupa o
scurta pauza am coborat inapoi spre Vernante pe traseul rosu, via Tetti Cardun
si Mageia pentru a termina din nou pe traseul roz, pe la Fontana Romana.
Participanti: Andreea Soare, Silviu Postolache.
7 iulie: Italia. Din Limone Piemonte (1000m altitudine) am urcat in doua ore spre punctul de inceput
al viei ferrata Bec Valletta (circa 1550m) pe care am parcurs-o integral pana la
capatul sau aflat la putin peste 1900m altitudine; la final am coborat inapoi
spre Limone pe versant, drum si poteca.
Participanti: Andreea Soare, Ionela Munteanu, Silviu Postolache.
6 iulie: Italia. Am refacut dupa o luna si jumatate
peste 85% din via ferrata Carlo Giorda care in circa 600m
ajunge pe vf. Pirichiano; am urcat mai exact pana la Saut du Cin (850m
altitudine) de unde am mers pe via di fuga pana in San Pietro;
la final am coborat pe traseul clasic,
poteca veche de 1000+ ani care coboara inapoi spre Sant'Ambrogio.
Participanti: Andreea Soare, Florina Cojanu, Ionela Munteanu, Silviu Postolache.
17 iunie: Italia. O iesire simpla, de seara - din Vernante (circa 795m) am urcat pe La
Via dei Teit pana sub vf. Bric Martinet si apoi inca circa 1km spre vest;
coborarea inapoi spre Vernante a fost pe traseul mov, pe la Tetto Casal.
Singur.
16 iunie: Italia. A cincizecea excursie de via ferrata!
Am parcurs astazi Orrido (canionul) di Foresto, langa Bussoleno, in
valea Susa; in 1h50 am terminat traseul. Apoi inca doua ore am mai ocolit
spre Truc di San Martino (punctul de maxim al zile) pentru a cobori
la final inapoi spre soseaua Foresto-Bussoleno.
Singur.
15 iunie: Italia. Din Melezet (catun al locatitatii Bardonecchia) am urcat ambele variante
ale viei ferrate Rouas; intai cea simpla (segmentul comun si apoi coborare de
la Spalla pe via di fuga) si apoi cea atletica, cu parcurs complet ce a inclus
si grota si micul pod tibetan. Poate ca nu merita sa bati atata drum pana aici
(locul este foarte aproape de granita franceza si tunelul Frejus) pentru
aceasta vie ferrata relativ mica dar mie mi-a placut.
Singur.
22 mai: Italia. Din Limone Piemonte (1000m) am urcat in 4h20 dus-intors Monte Vecchio (1923m)
via Colletto Cagera; excursie placuta pe niste poteci odihnitoare si bine
trasate; am reusit sa duc la bun sfarsit urcusul pe varf, lucru pe care nu il
reusisem chiar inainte de venirea pandemiei din
cauza zapezii.
Singur.
21 mai: Italia. Dupa zece luni iata-ma din nou urcand din localitatea Sant'Ambrogio
via ferrata Carlo Giorda care in circa 600m
ajunge pe vf. Pirichiano, locul unde acum vreo 12 secole s-a construit
abatia Sacra di San Michele; manastirea a fost partial reconstruita si se
poate vizita. Via ferrata nu a este dificila si faptul ca cablul este integral
invelit intr-un tub de plastic ajuta mult. Am coborat pe traseul clasic,
poteca veche de 1000+ ani care coboara inapoi spre Sant'Ambrogio.
Singur.
20 mai: Italia. De la Vernante (800m) am urcat pana la Tetti Cantapernice (1370m) pe traseul roz. Dupa o
scurta pauza am coborat inapoi spre Vernante pe traseul rosu, via Tetti Cardun
si Mageia pentru a termina din nou pe traseul roz, pe la Fontana Romana.
Singur.