Acasa -> Poze de la munte -> Lista excursii

[ Poze] - [ Articole] - [ Statistici]

62 excursii singur in 2022:

TOAMNA 2022

• 28 decembrie: Italia. Pentru aceasta zi insorita am ales o iesire cu expunere sudica pentru a ma bucura de cele 10 grade cu plus si de vremea oarecum de primavara: Din Sant'Ambrogio (350m) am urcat pe traseul 571 pana in localitatea Combe, la 1080m; de aici pe traseul Canalone pana pe varful Rocca Sella (1507m). Pentru coborarea spre Combe am ales un traseu un pic ocolitor, via Colle Arponetto, iar de la Combe pana in Sant'Ambrogio am coborat fix pe unde am urcat, incheiand tot traseul in 6h20, socotiti de la sosirea la plecarea trenurilor in Sant'Ambrogio. Singur.
• 27 decembrie: Italia. Ca si anul trecut si in acest an am inchis sezonul de vii ferrate cu traseul clasic Carlo Giorda spre muntele Pirichiano, locul unde acum vreo 12 secole s-a construit abatia Sacra di San Michele. Pentru coborare am ales traseul pe la Ruota di Ferro spre Chiusa di San Michele, personal imi place mult mai mult decat varianta clasica spre Sant'Ambrogio via San Pietro. Singur.
• 10 decembrie: Postavaru. De mult vroiam sa explorez Valea Putreda asa ca ziua insorita de astazi mi-a dat o ocazie numai buna. Din Pietrele lui Solomon am coborat vreo 150m pe asfalt, apoi am urmat firul vaii Putrede pana la circa 820m altitudine unde am facut stanga pe firul Ograda Frasinului, pe care am urcat pana la circa 1000m alt in Poiana Ograda ; de aici coborarea a fost mai mult decat clasica - am continuat tot pe poteca nemarcata spre Saua Tampei pentru a cobori apoi pe spre Drumul Serpentinelor (serpentina 7) si la final spre Magazin Star pe . Singur.
• 4 decembrie: Italia. Apeninii Liguri. Din gara Ronco Scrivia (circa 340m alt) am urcat pe traseul direct marcat cu doua triunghiuri galbene spre Monte Reale, 902m; din pacate vremea urata m-a impiedicat sa ma bucur de superba priveliste care este din varf. Pentru coborare am ales un traseu mai ocolit, via Minceto si Malvasi, marcaj doua X-uri galbene. Singur.
• 2 noiembrie (II): Italia. In drum spre aeroport m-am mai oprit la o via ferrata aflata chiar pe soseaua SS12 - Rio Secco. Din Cadino (214m alt) am urcat deci pe ferrata pana la punctul de maxim aflat la circa 625m altitudine; via ferrata se desfasoara integral printr-un canion, de obicei sec (de aici ii vine si numele). Asa a fost si acum, l-am prins integral uscat si fara pic de apa. Socotind si intoarcerea pe traseul obisnuit (care la randul sau este un traseu EE, deci pentru experti) am facut doua ore si jumatate. Singur.
• 2 noiembrie: Italia. Am inceput ultima din cele trei zile intense de ferrate si therme in Alto Adige/Tirolul de Sud cu Via Ferrata Ziel, o vie ferrata usoara langa Merano; am urcat cu telecabina Texel, apoi am mers orizontal pe traseul 24 pana la cabana Nasereit; de aici incepe traseul propriu-zis, cu o diferenta de nivel de circa 350m; sunt incluse si doua tiroliene si un mic pod suspendat. In circa o ora si jumatate am terminat via ferrata la o altitudine de circa 1880m; de aici am coborat inapoi spre cabana Nasereit si capatul superior al telecabinei Texel; tot itinerariul (socotit de la telecabina) a fost de putin sub patru ore. Singur.
• 1 noiembrie: Italia. De la capatul superior al telecabinei Merano 2000 (circa 1930m) am mers pe traseul 18 pana la baza viei ferrate Heini Holzer, pe care am urcat-o pana la capatul sau superior aflat la 2480m altitudine; de aici am mai urcat (intai pe poteca, apoi pe un alt scurt segment cablat) pana la varful Picco Ivigna 2591m, punctul de maxim al zilei. Pentru coborare am ales un traseu aventuros si dificil care coboara de pe varf spre vest, iesind ceva mai jos de Forcella Ivigna in traseul 18; practic coborarea a fost inca si mai interesanta decat via ferrata propriu-zisa, datorita marcajelor vechi si sterse si dificultatii traseului, cablat si el pe alocuri. Odata ajuns in traseul 18 situatia a revenit sub control, mergand la pas lejer putin in sus spre Forcella Ivigna si apoi inapoi la statia superioara a telecabinei. Singur.
• 31 octombrie: Italia. Din localitatea Naturno (in Alto Adige/Tirolul de Sud) am urcat dificila vie ferrata Hoachwool; are circa 500m diferenta de nivel si se desfasoara pe versantul unei vai. De sus in platou, cam pe la cota 1100m am coborat pe noapte inapoi spre Naturno pe traseele 10 si 10B. Singur.
• 30 octombrie: Postavaru. Cum traseul de ieri mi-a placut l-am mai repetat fix la fel si astazi, pentru a ma mai bucura inca o data de culorile toamnei si soarele bland - deci: Din Brasov - cap linie Valea Cetatii am mers pe pana la baza Treptelor lui Gabony pe care le-am urcat catre varful Tampa ; dupa o scurta pauza pe varf am coborat spre saua Tampei , apoi pe inceputul traseului spre Poarta Schei, Drumul Cavalerilor pana la Serpentina 7 si la final pe ultimele serpentine spre Brasov - Magazin Star . Singur.
• 29 octombrie: Postavaru. Din Brasov - cap linie Valea Cetatii am mers pe pana la baza Treptelor lui Gabony pe care le-am urcat catre varful Tampa ; dupa o scurta pauza pe varf am coborat spre saua Tampei , apoi pe inceputul traseului spre Poarta Schei, Drumul Cavalerilor pana la Serpentina 7 si la final pe ultimele serpentine spre Brasov - Magazin Star . Singur.
• 26 octombrie: Singapore. Cum mai aveam cateva ore de consumat in Singapore intre debarcarea din croaziera si imbarcarea zborului spre Abu Dhabi am mai facut un circuit prin Central Catchment Nature Reserve caci cu cateva zile inainte imi placuse plimbare pe podul suspendat HSBC TreeTop Walk. De la Venus Carpark am mers pe Venus Link, Squirre, Drongo si Terentang Trails spre pod; apoi am continuat spre sud si apoi est via Golf Link si boardwalk-ul Jerong Trail. Singur.
• 20 octombrie (II): Singapore. Si in a ultima seara de Singapore am iesit pe Southern Ridges; am parcurs parcurile al doilea, al treilea si al patrulea: Din statia de autobuz am urcat inainte de podul Henderson Waves, apoi am mers catre Alexandra Arch via pasarela prin padure Forest Canopy Walk. Am continuat apoi dupa Alexandra Arch prin parcurile (relativ mai putin interesante) Hort Park si Kent Ridge Park catre South Buena Vista Road unde am iesit din nou in civilizatie. Singur.
• 20 octombrie: Singapore. Un circuit mai lung prin Central Catchment Nature Reserve pentru a ma plimba pe podul suspendat HSBC TreeTop Walk: Din coltul sud-estic al C.C.N.R. am mers pe MacRitchie Nature Trail, apoi Terentang Trail spre Visitor Center; de acolo am facut o bucla spre TreeTop Walk pentru a ma termina excursia de circa 10km pe Venus Link si Drongo Trail spre Venus Carpark. Singur.
• 19 octombrie (II): Singapore. In seara primei zile din Singapore am parcurs pe noapte in ceva mai mult de o ora primele doua din cele cinci parcuri care alcatuiesc traseul Souther Ridges; sunt si cele mai interesante, cu podurile Henderson Waves si Alexandra Arch si plimbarea pe pasarela prin padure Forest Canopy Walk. Am urcat de la Harbourfront MTR pe Merang Trail spre Mount Faber, apoi vest peste Faber Point si Telok Blangah Hill pana dupa Alexandra Arch. Singur.
• 19 octombrie: Singapore. Din statia de metrou Hillwiew intentionam sa urc colina Bukit Timah (163m, cel mai inalt puncti din Singapore) pe Wallace Trail si Daily Farm Loop; cum aceasta din urma poteca era inchisa am facut un ocol pe Pipeline Trail si Catchment Path, urcand spre varf dinspre est. Odata ajuns in varf am mai facut o bucla spre nord, spre portiunea inchisa din Daily Farm Loop cu intoarcere pe Jungle Fall Trail si la final am coborat spre sud pe Cave Path si Taman Loop. Singur.
• 16 octombrie: Postavaru. Pentru a profita de o zi cu vreme placuta am ales o excursie scurta dar cu peisaje frumoase: De la capatul de linie 31/32 Valea Cetatii din Brasov am urcat pe poteca-scurtatura pana in dealul Kermen unde am intalnit traseul , traseu pe care l-am urmat in urcare pe langa Amvon (aici am facut o scurta pauza) pana la intersectia cu traseul ; de aici am mai urcat un pic pana spre varful impadurit Racadau, punctul de maxim al zilei. Coborarea a fost tot spre Valea Cetatii (zona La Iepure) pe poteca nemarcata ce tine culmea dintre vaile Racadau (dreapta, cum cobori) si Valea Cetatii (stanga). Singur.
• 11 octombrie: Postavaru. De la Pietrele lui Solomon am urcat fara graba pe Valcelul Dracului pana la intersectia cu drumul nou al Poienii si apoi inca un pic pana pe vf. Stejeris ; din varf am coborat spre traseul , pe care l-am urmat pana aproape de punctul de Belvedere din drumul Poienii (pana aici mai fusesem de cateva ori) si apoi in continuare pana la Livada Postei . Singur.
• 5 octombrie: Statele Unite. Astazi fiind ultima zi de sedere in SUA am avut doar jumatate de zi la dispozitie pentru excursii; ca si in prima zi am ales un circuit mai simpu: Din localitatea Sierra Madre (circa 1120ft/341m) am urcat pe Bailey Canyon Trail pana pe Jones Peak (3375ft/1029m); dupa o scurta pauza pe varf am coborat spre nord, apoi est pe Connector Trail spre Mount Wilson Trail, urmand apoi aceasta din urma poteca in jos pana inapoi in Sierra Madre. Singur.
• 4 octombrie: Statele Unite. Pentru ultima zi plina de trasee in zona Los Angeles am ales un circuit in centrul muntilor San Gabriel: Din zona campingului Crystal Lake (5500ft/1676m altitudine) am urcat pe Islip Ridge Trail pana pe varful Islip la 8250ft/2515m; din varf am continuat apoi spre est pana in saua Windy Gap pentru a cobori la final inapoi spre camping pe Windy Gap Trail. Singur.
• 3 octombrie: Statele Unite. Dupa o iesire mai usoara ieri am revenit cu una mai dificila si mai lunga: De la Icehouse Canyon Trailhead (4960ft/1512m) am urcat pana in saua Icehouse (7580ft/2310m) si apoi pana pe Cucamonga Peak (8859ft/2700m). Intoarcerea a fost pe unde am venit pana in sa si apoi pe traseul Chapman Trail inapoi spre parcare. Singur.
• 2 octombrie: Statele Unite. Astazi dimineata am fost la un targ de monede in Anaheim astfel ca pentru dupa-amiaza, avand doar sub jumatate de zi la dispozitie am ales un traseu mai usor in muntii Santa Ana - de la Maple Springs Trailhead (aflat langa orasul Silverado, California) aflat la 1860ft/567m altitudine am urcat dus-intors pe Silverado Trail pana pe varful Bedford Peak, 3800ft/1161m. Singur.
• 1 octombrie: Statele Unite. Din campingul Manker Flats (capatul soselei asfaltate ce trece prin localitatea Mt Baldy, circa 6350ft/1936m) am urcat pe Register Ridge Trail pana pe varful San Antonio (popular numit Mount Baldy), la 10064ft/3068m cel mai inalt varf din masivul San Gabriel Mountains; dupa o pauza de masa si studiat peisajul pe varf am coborat pe Baldybowl Trail inapoi spre masina. Singur.
• 29 septembrie: Statele Unite. Pentru prima zi (de fapt doar ultimul sfert de zi) de excursii din SUA, zona Los Angeles am ales un traseu usor - Echo Mountain cu plecare/sosire din/in localitatea Altadena de la baza sa; este o diferenta de nivel de circa 1270ft/387m. Am urcat pe poteca clasica Sam Merill Trail si am coborat pe o poteca neoficiala si mai putin batuta, spre Rubio Canyon. Singur.
• 22 septembrie: Italia. Pentru ultima zi de vie ferrate langa Cuneo am ales via ferrata Chiaronto, langa Frassino, in valle Varaita; traseul este simplu (mai degraba spre un sentiero attrezzato cu ceva scari) si l-am parcurs in ceva mai putin de doua ore si jumatate. Singur.
• 21 septembrie: Italia. Pentru aceasta zi cu vreme un pic incerta si relativ friguroasa am ales o via ferrata la inaltime mai mica: Ferrata degli Artisti langa Magiolo, provincia di Savona; dupa ce am parcurs ferrata propriu-zisa am preferat sa ma intorc prin nord pe potecile 361, AV si una nemarcata, varianta un pic mai lunga dar mai frumos de parcurs decat varianta normala de intors prin sud. Singur.
• 20 septembrie: Italia. Din localitatea Sant'Anna di Bellino (valea Varaita) am parcurs via ferrata Rocca Senghi - practic un perete vertical cu un urcus de aproape 200m; din varf am coborat pe poteca normala de acces, incheiand tot traseul in trei ore si jumatate. Singur.

• 8 septembrie: Baiului. Am facut un ocol complet al vaii Cainelui pe cele doua plaiuri ce o marginesc - din halta Sinaia Sud am urcat pe piciorul Gagu pana in varful cu acelasi nume (1578m); de aici am continuat spre est, spre varfurile ce inchid valea (Mierlele si Vornicu) si apoi nord spre vf. Cainelui, cel mai inalt punct al zilei la 1645m; de aici am coborat pe spre bancuta de la lizera padurii si apoi prin padure pana undeva la cota 1100m, unde traseul face stanga pentru a ocoli fosta cabana Piscul Cainelui; aici am continuat spre dreapta la liber prin padure pentru a iesi chiar in drumul forestier din Valea Rea, fix la podul de peste Prahova de langa gara Sinaia. Singur.
• 1 septembrie: Italia. In ultima zi aveam avion inapoi spre casa la 13.40 asa ca am ales ceva scurt de tot si in drum pentru dimineata - via ferrata Val Gallina, langa Longarone (in localitatea Soverzene). Sunt doua trasee, ambele destul de scurte - via ferrata A (am parcurs-o in sub 20 minute) si ferrata B (un pic mai dificila, circa 30 minute). Astazi am parcurs ferrata A in sus cu coborare pe traseul normal de retragere si apoi ferrata B tot in sus cu coborare pe ferrata A. Singur.
• 31 august: Italia. Am reluat cu o mica adaugire o iesire de acum trei ani: De la fostul fort Tre Sassi, aflat langa Passo Valparola (circa 2180m) am urcat pe Sentiero Attrezzato dei Kaiserjaeger pana pe varful Piccolo Lagazuoi (2778m); coborarea a fost prin tunelul sapat in 1915-1917 (circa 280m diferenta de nivel prin tunel; de aici vine si magia excursiei) facand si un ocol suplimentar pe Cengia (brana) Martini, care se termina si ea la randul sau cu un tunel (de data aceasta infundat). Singur.
• 30 august: Italia. Pentru a doua zi de ferrate in Dolomiti am ales una mai usoara si prin padure, speriat fiind de prognoza ce se arata urata: De la parcarea de langa lacul Landro (circa 1400m altitudine) am urcat pe traseul 6 - Sentiero dei Pionieri catre baza viei ferrata Capitano Bilgeri aflata la circa 2170m altitudine; via ferrata propriu-zisa am parcurs-o rapid, iesind in platoul somital aflat la circa 2270-2300m altitudine, loc in care s-au dat lupte grele in razboiul din 1915-1917. Am ocolit platoul pe la baza falezei, am mai studiat putin ramasitele din razboi pentru a cobori apoi inapoi spre lacul Landro pe traseele 6A - Sentiero dei Turisti si 6B care merge pe langa lac. Singur.
• 29 august: Italia. Din localitatea Fiames, aflata la circa 1300m altitudine si 5km nord de Cortina d'Ampezzo am urcat via ferrata Michelli Strobel pana pe vf. Fiames (2240m); de aici am coborat spre Gravon de Pomagagnon (1800m) si cum mai aveam ceva energie si vremea tinea cu mine am hotarat sa parcurg si a doua via ferrata a zilei - Terza Cengia del Pomagagnon, spre Punta Erbing (2301m). Coborarea a fost pe traseul normal 204 pana la intersectia de la circa 1690m; de aici in loc sa cobor direct spre Cortina am preferat varianta care trece pe la baza muntelui, continuand pe traseele 211 si 218 pana la fosta gara Fiames. Ca o parere strict personala, prima ferrata (Strobel) este mai tehnica dar "fara suflet" iar a doua (Terza Cengia) mai usoara dar mai frumoasa si spectaculoasa. Singur.
• 19 august: Postavaru. Din Poiana Brasov am urcat pe traseul meu favorit spre intersectia celor trei puncte albastre , punctul de maxim al traseului; de aici am coborat incet si fara graba spre Pestera de Lapte, Poiana Drester , Poiana Nisipului si Pietrele lui Somonon . Singur.
• 16 august: Franta si Italia. De doi ani, de cand am descoperit viile ferrate din valea Susa ma gandeam la ultimul segment al viei ferrata spre vf. Chaberton (3131m); in 2020 si 2021 traseul era inchis (cablurile deteriorate de zapada si gheata) dar in 2022 am aflat ca s-a redeschis... asa ca iata-ma incercand acest tur de forta destul de dificil! Am plecat la ora 5.24 din Cuneo, la 8.25 eram in gara Oulx, apoi autobuz pana la Cesana si autostop pana la Claviere astfel ca la ora 9 fix incepeam urcusul de la Claviere (1780m) spre Batteria Alta (2195m) si baza viei ferrata (circa 2650m); de aici am urcat cei 500m pe via ferrata pana in varf. Dupa o pauza generoasa pentru explorarea fortificatiilor si odihna am coborat spre Col du Chaberton si inapoi in Claviere, incheind toata aventura in 8h20. Singur.
• 10 august (III): Parang. Cat Mara si Silviu mancau la Pensiunea Tobo am profitat pentru a parcurge o ultima via ferrata pe ziua de astazi - si anume Giuliana, grad B. Am terminat-o mai devreme decat sosirea notei de plata pentru cei doi Singur.
• 10 august: Parang. In timp ce Mara, Andreea si Silviu vizitau Pestera Muierii eu am preferat sa fac o via ferrata scurta din cele inaugurate in 2021 - am ales deci Dodo (grad C), pe care am terminat-o in 17 minute, fara a face prea multe poze. Singur.
• 6 august: Postavaru. Din Poiana Brasov am urcat pe , apoi pe langa Canalul Lehmann pana la intersectia traseului cu Drumurile Albastru/Galben de sub lacul de acumulare artificial; de aici am continuat pe Drumuri ;, intersectand si cateva partii pana al copacul cu 4 marcaje de sub Cabana Postavaru, punctul de maxim al zilei; de aici am coborat inapoi in Poiana Brasov pe Vanga Mica si Padina Lautei . Singur.
• 25 iulie: Bucegi. Dupa aproape doi ani iata-ma parcurgand din nou integral Braul Mare al Costilei, de data aceasta singur; am urcat cu prima telecabina a zilei asa ca la ora 8.30 fix incepeam traseul Cabana Babele - Crucea Eroilor - Brana Vaii Albe - Valea Alba (circa 25m de coborat) - Braul Mare al Costilei (integral) - Valea Priponului - Valea Cerbului la 1720m altitudine - Poiana Costilei - Busteni . Singur.
• 23 iulie: Postavaru. Dupa aproape exact un an am reluat o excursie de relaxare din Poiana Brasov - parcurgerea integrala a traseului : Urcus pe , apoi pana la maximul zilei la circa 1430m altitudine, ceva mai sus de intersectia celor trei puncte albastre ; de aici am coborat via Pestera de Lapte pana la Poiana Drester , apoi am coborat pe Valcelul lui Schmautz inapoi spre Poiana Brasov . Singur.
• 8 iulie: Postavaru. Iesire fulger de circa doua ore: De la Pietrele lui Solomon am urcat pe culme pana la varful-fara-nume de 1057m pentru a cobori apoi spre La Bancuta ; de aici am mers putin pe spre Valea Cetatii pentru a prinde apoi o poteca nemarcata ce coboara direct spre La Iepure ; la final am mai mers un pic pe forestierul de pe Valea Cetatii. Singur.
• 5 iulie: Italia. Alpi Graie, langa Aosta. De la capatul superior al telescaunului Chamole (circa 2310m) am urcat spre Col Tsa Setse (2815m) apoi spre Punta della Valletta - Vetta Scialpinistica (3007m); de aici incepe Sentiero Attrezzato (un fel de via ferrata mai soft) Panorama care in sub o ora duce pe Punta Valletta (3090m, punctul de maxim al zilei); de aici am coborat inapoi spre telescaunul Chamole via Mont Belleface, Crete Noire si o poteca abia conturata care coboara printr-o vale direct inapoi la telescaun. Singur.
• 4 iulie: Franta. Dupa trei luni iata-ma din nou pentru a treia oara in acest an la ferrata Comtes Lascaris din Tenda, de data aceasta inarmat cu un scripete (nu stiu exact cum se numeste) pentru tiroliana. Pana la urma nu l-am folosit dar excursia a fost totusi reusita, descoperind si un nou segment de via ferrata de care nu stiam pana acum. Singur.
• 3 iulie: Italia. Am parcurs pentru a treia oara (mai fusesem in 2020 si 2021, tot in iulie) via ferrata "Perona - Saglia" ce urca Rocca Clari; din soseaua SS24 "del Monginevro" la cota 1510m alt am mers cateva sute de metri pe poteca de-a lungul raului Piccola Dora pana la circa 1600m alt unde incepe via; am urcat cei 420m diferenta de nivel ai viei ferrata in ceva mai mult de doua ore si jumatate; pentru coborare am ales traseul clasic prin padure spre Claviere. Singur.
• 2 iulie: Italia. Un traseu drag mie pe care l-am tot facut cand am drum pe la Cuneo si doar cateva ore pentru un munte mic: din gara Vernante (800m) am urcat pe traseul local roz pana la Tetti Cantapernice (1370m); dupa o pauza generoasa am coborat inapoi pe unde am venit pana la intersectia de la 1200m si apoi spre Vernante via traseul L8 si traseul local albastru, pe la castel. Singur.
• 25 iunie: Postavaru. Excursie scurta, de relaxare: Din Brasov - Pietrele lui Solomon am urcat spre sud-est pe o culme catre un varf anonim de circa 1057m ; de aici am coborat catre Poiana Stechil ; si Piata Unirii . Singur.
• 23 iunie: San Marino. Din Borgomaggiore (circa 520m alt) am urcat pe poteca 1 - Sentiero della Rupe catre cele trei turnuri din orasul San Marino, aflate la o altitudine de circa 720-740m. Singur.
• 21 iunie: Italia. Dupa trei ani am parcurs din nou via ferrata "Memoria di Vajont", din Longarone (BL) pana la coronamentul barajului Vajont; stiam ca este destul de dificila dar parca mi s-a parut mai grea decat acum trei ani! Singur.

• 9 iunie: Baiului. Din halta Sinaia Sud am urcat pe piciorul Gagului spre liziera padurii si apoi pe plai pana la liziera de langa vf. Gagu; dupa o pauza de masa si odihna am coborat pe un plai ce coboara spre nord, plai pe care l-am urmat intr-o coborare la liber, iesind in apa Cainelui la circa 2.5km est fata de halta Sinaia Sud; la final m-am intors spre halta pe acest drum forestier. Singur.
• 15 mai: Piatra Craiului. Din Zarnesti am urcat Valea Crapaturii pana in saua cu acelasi nume ; dupa o scurta pauza in sa am coborat spre Cabana Curmatura si mai departe spre Fantana lui Botorog pe noul traseu . Singur.
• 14 mai: Postavaru. O iesire scurta, de relaxare: Din Poiana Brasov am urcat pe , apoi pana la maximul zilei la circa 1420m altitudine, ceva mai sus de intersectia celor trei puncte albastre ; de aici am coborat spre Pestera de Lapte si apoi pe o poteca nemarcata prin padure, pe langa un vechi teleschi abandonat direct spre Poiana Brasov . Singur.
• 12 mai: Portugalia. Am parurs o mica bucata din traseul GR11/PR7 la circa 30km vest de Lisabona - din Praia de Macas (langa Colares, Sintra) spre Cabo da Roca; traseul este paralel cu linia oceanului Atlantic dar se desfasoara de-a lungul unor faleze intrerupte de vai, astfel ca pe cei circa 9km de poteca se urca si coboara circa 500m diferenta de nivel. Singur.
• 27 aprilie: Statele Unite. Din nou Joshua Tree National Park - pentru aceasta ultima zi in SUA imi propusesem sa parcurg traseul Chasm of Doom, o combinatie de galerii si pasaje printr-un deal format din niste bolovani imensi. Am gasit intrarea si am parcurs o mica parte dar nu am stiut sa gasesc continuarea asa ca am renuntat; pe post de consolare am parcurs in 20-25min o mica poteca din zona, Hidden Valley Trail. Singur.
• 26 aprilie: Statele Unite. Joshua Tree National Park, langa Twentynine Palms (CA). Din parcarea Fortynine Palms Canyon Rd (circa 2800ft altitudine) am urcat si coborat pe poteca de circa 1.5mile pana la oaza Fortynine Palms, aflata cam la aceeasi altitudine; de aici am facut o bucla fara nici o poteca urcand pe valea seaca ce merge de la oaza spre sud-vest pana la o altitudine de circa 4000ft; apoi am continuat pe un fel de platou spre est pentru a cobori inapoi spre oaza pe valea seaca dinspre sud-est-ul oazei; teoretic nu ar fi cine stie ce excursie dar lipsa potecii, saritorile si mai ales vegetatia la coborare m-au incetinit destul de mult, inchizand bucla in aproape 8 ore (fara a socoti dus-intors-ul de la masina spre oaza). La final am parcurs inca o data, cam obosit si deshidratat, poteca de la oaza pana inapoi la masina. Singur.
• 25 aprilie (II): Statele Unite. Cum era fix in drumul meu intre parcurile nationale Valea Mortii si Joshua Tree am revenit dupa doi ani si ceva pe Amboy Crater - de data aceasta singur, fara Ovidiu. Traseul nu este lung si se poate face in 45-60 minute pe sens; am urcat fara graba si am stat o ora si jumatate sus pe poteca de contur pentru a se face noapte; am coborat apoi pe intuneric inapoi la masina. Singur.
• 25 aprilie: Statele Unite. Dupa trei zile am parasit Death Valley National Park; in drum spre urmatorul parc national (Joshua Tree) m-am oprit putin pentru a urca Kelso Dunes - niste dune din nisip fin cu o intaltime de circa 600ft/180m. Singur.
• 24 aprilie (II): Statele Unite. Pentru a doua parte a zilei am ales un traseu destul de aventuros - am urcat Twenty Mule Team Canyon pana la baza crestei Borax Benchmark si am urcat apoi versantul sau nordic pana in creasta; am parcurs-o apoi pe directia sud-est pana aproape de varful fara nume de 2820ft; de aici am coborat la liber spre Corkscrew Canyon; am parcurs acest canyon integral pana la confluenta cu Twenty Mule Team Canyon, atat partea interesanta (cea din amonte, inclusiv mina abandonata din anii '50) cat si cea plictisitoare, de jos. In fine am mai parcurs dus-intors si side-canyon-ul ce se afla imediat sub mina; acesta are o portiune de slot foarte interesanta. Singur.
• 24 aprilie: Statele Unite. In prima parte a zilei am incercat sa parcurg cele patru mici canioane de la Artists Drive si Palette; din ele am reusit sa gasesc trei (cele de la first si second dip si cel mare din cele doua de la Artists Palette); nu am reusit sa-l gasesc pe cel mic de la Artists Palette. Fiecare din cele trei a fost agreabil in felul sau; mi-a luat circa trei ore pentru a le parcurge pe toate. Singur.
• 23 aprilie (II): Statele Unite. Cum esecul parcurgerii lui Grotto Canyon cu cateva ore inainte imi lasase inca destul timp am zis sa mai fac o tura usurica - Desolation Canyon, pe care il parcursesem si in 2003 si 2004 (dar nu mai imi aminteam nimic). De data aceasta am profitat si de faptul ca (,) capatul sau superior este chiar langa soseaua asfaltata Artists Drive asa ca l-am parcurs doar in urcare si apoi am iesit depasind o mica coama la asfalt in Artists Drive, la autostop. Singur.
• 22 aprilie: Statele Unite. Dupa doi ani si un pic iata-ma din nou in parcul national Valea Mortii, de data aceasta in zona de sud (Badwater) pentru a parcurge Sidewinder Canyon precum si cele sase slot-canyons laterale; data trecuta stiam doar de 3 din ele. Cum unul e dublu de fapt sunt sapte; au si niste nume haioase: Minus Doi, Minus Unu, Zero, Unu, Unu-Dreapta, Doi si Trei. Initial vroiam sa trec apoi in Willow Canyon dar nu a mai fost timp; ramane pentru data viitoare! Singur.
• 16 aprilie: Postavaru. De la Biserica Sfanta Treime din Schei am urcat pe o poteca nemarcata pana in Poiana Ograda de unde am continuat pe alta poteca nemarcata spre nord si putin est pana in Saua Tampei ; coborarea finala a fost spre Piata Unirii pe si apoi . Singur.
• 22 februarie: Franta. Ziua de 22.2.22 a venit cu o vreme minunat de calda si cum zapada serioasa in Alpi incepea doar pe la 1500m+ altitudine am parcurs pentru a patra oara via ferrata Comtes Lascaris din Tenda, in ritm lejer si fara graba - avand cam 3 ore intre trenul de venire si cel de plecare. Singur.
• 21 februarie: Italia. De la Vernante (800m) am urcat pana la Tetti Cantapernice (1370m) ai apoi spre Passo Ceresole (1620m, punctul de maxim al zilei) pe traseul roz; coborarea fost tot spre Vernante dar pe cealalta parte a traseului roz (via tetto Marin) pe care nu mai fusesem pe bucata Passo Ceresole - tetto Marin - valea S. Lucia; la final am inchis traseul pe la Fontana Romana, pe unde am mai fost de cateva ori. Singur.

• 11 martie: Postavaru. Din Brasov - Piata Unirii am urcat pe o zapada foarte placuta spre Poiana Stechil pentru a continua apoi pana in Saua Tampei ; am coborat apoi spre Magazinul Star pe , apoi racordul spre Drumul Serpentinelor si la final pe ulimtele sapte serpentine . Singur.

Inapoi la pagina princiapala.