Acasa -> Poze de la munte -> Lista excursii

[ Poze] - [ Articole] - [ Statistici]

33 excursii in Alte tari in 2022:

TOAMNA 2022

• 2 decembrie: Spania. Barcelona. Pe dealul Montjuic am parcurs dus-intors cei circa 1km ai potecii Cami del Mar din fata castelului Montjuic pana la Mirador de Migdia; dupa ce ne-am intors la castel am coborat la liber pentru circa 120m diferenta de nivel versantul inclinat al dealului pana spre port. Impreuna cu Matei Puscasu.
• 26 octombrie: Singapore. Cum mai aveam cateva ore de consumat in Singapore intre debarcarea din croaziera si imbarcarea zborului spre Abu Dhabi am mai facut un circuit prin Central Catchment Nature Reserve caci cu cateva zile inainte imi placuse plimbare pe podul suspendat HSBC TreeTop Walk. De la Venus Carpark am mers pe Venus Link, Squirre, Drongo si Terentang Trails spre pod; apoi am continuat spre sud si apoi est via Golf Link si boardwalk-ul Jerong Trail. Singur.
• 23 octombrie: Malaysia. Orasul George Town, statul federal Penang. De la statia de jos a funicularului Penang Hill Railway am urcat cu Matei pe Heritage Trail circa 310m diferenta de nivel pana la statia intermediara; de aici Matei s-a intors cu funicularul iar eu am mai continuat inca 360m pana sus. Pana aici a fost majoritar asfalt, doar o mica parte a fost poteca autentica in padure. Coborarea a fost mult mai interesanta - de la East Viaduct Road la circa 600m altitudine am coborat spre nord-est pe poteci adevarate (si putin umblate) spre Point 84 Rest Area (430m); de aici pe poteci fara nume intai spre nord, apoi spre est pana la circa 60m altitudine in Waterfall Road, ceva mai sus de Moongate. Impreuna cu Matei Puscasu.
• 20 octombrie (II): Singapore. Si in a ultima seara de Singapore am iesit pe Southern Ridges; am parcurs parcurile al doilea, al treilea si al patrulea: Din statia de autobuz am urcat inainte de podul Henderson Waves, apoi am mers catre Alexandra Arch via pasarela prin padure Forest Canopy Walk. Am continuat apoi dupa Alexandra Arch prin parcurile (relativ mai putin interesante) Hort Park si Kent Ridge Park catre South Buena Vista Road unde am iesit din nou in civilizatie. Singur.
• 20 octombrie: Singapore. Un circuit mai lung prin Central Catchment Nature Reserve pentru a ma plimba pe podul suspendat HSBC TreeTop Walk: Din coltul sud-estic al C.C.N.R. am mers pe MacRitchie Nature Trail, apoi Terentang Trail spre Visitor Center; de acolo am facut o bucla spre TreeTop Walk pentru a ma termina excursia de circa 10km pe Venus Link si Drongo Trail spre Venus Carpark. Singur.
• 19 octombrie (II): Singapore. In seara primei zile din Singapore am parcurs pe noapte in ceva mai mult de o ora primele doua din cele cinci parcuri care alcatuiesc traseul Souther Ridges; sunt si cele mai interesante, cu podurile Henderson Waves si Alexandra Arch si plimbarea pe pasarela prin padure Forest Canopy Walk. Am urcat de la Harbourfront MTR pe Merang Trail spre Mount Faber, apoi vest peste Faber Point si Telok Blangah Hill pana dupa Alexandra Arch. Singur.
• 19 octombrie: Singapore. Din statia de metrou Hillwiew intentionam sa urc colina Bukit Timah (163m, cel mai inalt puncti din Singapore) pe Wallace Trail si Daily Farm Loop; cum aceasta din urma poteca era inchisa am facut un ocol pe Pipeline Trail si Catchment Path, urcand spre varf dinspre est. Odata ajuns in varf am mai facut o bucla spre nord, spre portiunea inchisa din Daily Farm Loop cu intoarcere pe Jungle Fall Trail si la final am coborat spre sud pe Cave Path si Taman Loop. Singur.
• 5 octombrie: Statele Unite. Astazi fiind ultima zi de sedere in SUA am avut doar jumatate de zi la dispozitie pentru excursii; ca si in prima zi am ales un circuit mai simpu: Din localitatea Sierra Madre (circa 1120ft/341m) am urcat pe Bailey Canyon Trail pana pe Jones Peak (3375ft/1029m); dupa o scurta pauza pe varf am coborat spre nord, apoi est pe Connector Trail spre Mount Wilson Trail, urmand apoi aceasta din urma poteca in jos pana inapoi in Sierra Madre. Singur.
• 4 octombrie: Statele Unite. Pentru ultima zi plina de trasee in zona Los Angeles am ales un circuit in centrul muntilor San Gabriel: Din zona campingului Crystal Lake (5500ft/1676m altitudine) am urcat pe Islip Ridge Trail pana pe varful Islip la 8250ft/2515m; din varf am continuat apoi spre est pana in saua Windy Gap pentru a cobori la final inapoi spre camping pe Windy Gap Trail. Singur.
• 3 octombrie: Statele Unite. Dupa o iesire mai usoara ieri am revenit cu una mai dificila si mai lunga: De la Icehouse Canyon Trailhead (4960ft/1512m) am urcat pana in saua Icehouse (7580ft/2310m) si apoi pana pe Cucamonga Peak (8859ft/2700m). Intoarcerea a fost pe unde am venit pana in sa si apoi pe traseul Chapman Trail inapoi spre parcare. Singur.
• 2 octombrie: Statele Unite. Astazi dimineata am fost la un targ de monede in Anaheim astfel ca pentru dupa-amiaza, avand doar sub jumatate de zi la dispozitie am ales un traseu mai usor in muntii Santa Ana - de la Maple Springs Trailhead (aflat langa orasul Silverado, California) aflat la 1860ft/567m altitudine am urcat dus-intors pe Silverado Trail pana pe varful Bedford Peak, 3800ft/1161m. Singur.
• 1 octombrie: Statele Unite. Din campingul Manker Flats (capatul soselei asfaltate ce trece prin localitatea Mt Baldy, circa 6350ft/1936m) am urcat pe Register Ridge Trail pana pe varful San Antonio (popular numit Mount Baldy), la 10064ft/3068m cel mai inalt varf din masivul San Gabriel Mountains; dupa o pauza de masa si studiat peisajul pe varf am coborat pe Baldybowl Trail inapoi spre masina. Singur.
• 29 septembrie: Statele Unite. Pentru prima zi (de fapt doar ultimul sfert de zi) de excursii din SUA, zona Los Angeles am ales un traseu usor - Echo Mountain cu plecare/sosire din/in localitatea Altadena de la baza sa; este o diferenta de nivel de circa 1270ft/387m. Am urcat pe poteca clasica Sam Merill Trail si am coborat pe o poteca neoficiala si mai putin batuta, spre Rubio Canyon. Singur.

• 16 august: Franta si Italia. De doi ani, de cand am descoperit viile ferrate din valea Susa ma gandeam la ultimul segment al viei ferrata spre vf. Chaberton (3131m); in 2020 si 2021 traseul era inchis (cablurile deteriorate de zapada si gheata) dar in 2022 am aflat ca s-a redeschis... asa ca iata-ma incercand acest tur de forta destul de dificil! Am plecat la ora 5.24 din Cuneo, la 8.25 eram in gara Oulx, apoi autobuz pana la Cesana si autostop pana la Claviere astfel ca la ora 9 fix incepeam urcusul de la Claviere (1780m) spre Batteria Alta (2195m) si baza viei ferrata (circa 2650m); de aici am urcat cei 500m pe via ferrata pana in varf. Dupa o pauza generoasa pentru explorarea fortificatiilor si odihna am coborat spre Col du Chaberton si inapoi in Claviere, incheind toata aventura in 8h20. Singur.
• 4 iulie: Franta. Dupa trei luni iata-ma din nou pentru a treia oara in acest an la ferrata Comtes Lascaris din Tenda, de data aceasta inarmat cu un scripete (nu stiu exact cum se numeste) pentru tiroliana. Pana la urma nu l-am folosit dar excursia a fost totusi reusita, descoperind si un nou segment de via ferrata de care nu stiam pana acum. Singur.
• 23 iunie: San Marino. Din Borgomaggiore (circa 520m alt) am urcat pe poteca 1 - Sentiero della Rupe catre cele trei turnuri din orasul San Marino, aflate la o altitudine de circa 720-740m. Singur.

• 5 iunie: Austria. Simmering, pe granita intre landurile Austria de Jos si Stiria. De la statia de jos a telegondolei spre Liechtensteinhaus am urcat circa 350m pana la statia de sus ; de aici am mai coborat putin spre sud-est pentru a urca apoi pe langa varful Erzgokel pana aproape de varful Sonnwendstein; la final am coborat inapoi spre Simmering via spre Maria Schutz si . Participanti: Mara Puscasu, Ionela Munteanu, Andreea Soare, Silviu Postolache, inca un drumet.
• 17 mai (II): Bulgaria. Am vizitat intai manastirea principala sapata in stanca de la Ivanovo; apoi am mai facut dus-intors circa 1.6km pe sens pe o poteca ce tine malul raului pana la biserica sf. Teodor; pe drum m-am abatut pe la patru obiective (capele sau biserici sapate in stanca), trei inchise cu zabrele si lacat si unul deschis. Impreuna cu Ovidiu Gavrilescu.
• 17 mai: Bulgaria. Din poienita de la intrarea pesterii Orlova Chuka (circa 190m alt) am coborat dus-intors pe (traseul ce merge spre satul Pepelina) pana la nivelul raului Cerni Lom (circa 80m); din acest traseu se desface la un moment dat marcajul spre mica pestera Novata Chuka; am parcurs si aceasta bucata si am intrat si putin in pestera. Impreuna cu Ovidiu Gavrilescu.
• 12 mai: Portugalia. Am parurs o mica bucata din traseul GR11/PR7 la circa 30km vest de Lisabona - din Praia de Macas (langa Colares, Sintra) spre Cabo da Roca; traseul este paralel cu linia oceanului Atlantic dar se desfasoara de-a lungul unor faleze intrerupte de vai, astfel ca pe cei circa 9km de poteca se urca si coboara circa 500m diferenta de nivel. Singur.
• 27 aprilie: Statele Unite. Din nou Joshua Tree National Park - pentru aceasta ultima zi in SUA imi propusesem sa parcurg traseul Chasm of Doom, o combinatie de galerii si pasaje printr-un deal format din niste bolovani imensi. Am gasit intrarea si am parcurs o mica parte dar nu am stiut sa gasesc continuarea asa ca am renuntat; pe post de consolare am parcurs in 20-25min o mica poteca din zona, Hidden Valley Trail. Singur.
• 26 aprilie: Statele Unite. Joshua Tree National Park, langa Twentynine Palms (CA). Din parcarea Fortynine Palms Canyon Rd (circa 2800ft altitudine) am urcat si coborat pe poteca de circa 1.5mile pana la oaza Fortynine Palms, aflata cam la aceeasi altitudine; de aici am facut o bucla fara nici o poteca urcand pe valea seaca ce merge de la oaza spre sud-vest pana la o altitudine de circa 4000ft; apoi am continuat pe un fel de platou spre est pentru a cobori inapoi spre oaza pe valea seaca dinspre sud-est-ul oazei; teoretic nu ar fi cine stie ce excursie dar lipsa potecii, saritorile si mai ales vegetatia la coborare m-au incetinit destul de mult, inchizand bucla in aproape 8 ore (fara a socoti dus-intors-ul de la masina spre oaza). La final am parcurs inca o data, cam obosit si deshidratat, poteca de la oaza pana inapoi la masina. Singur.
• 25 aprilie (II): Statele Unite. Cum era fix in drumul meu intre parcurile nationale Valea Mortii si Joshua Tree am revenit dupa doi ani si ceva pe Amboy Crater - de data aceasta singur, fara Ovidiu. Traseul nu este lung si se poate face in 45-60 minute pe sens; am urcat fara graba si am stat o ora si jumatate sus pe poteca de contur pentru a se face noapte; am coborat apoi pe intuneric inapoi la masina. Singur.
• 25 aprilie: Statele Unite. Dupa trei zile am parasit Death Valley National Park; in drum spre urmatorul parc national (Joshua Tree) m-am oprit putin pentru a urca Kelso Dunes - niste dune din nisip fin cu o intaltime de circa 600ft/180m. Singur.
• 24 aprilie (II): Statele Unite. Pentru a doua parte a zilei am ales un traseu destul de aventuros - am urcat Twenty Mule Team Canyon pana la baza crestei Borax Benchmark si am urcat apoi versantul sau nordic pana in creasta; am parcurs-o apoi pe directia sud-est pana aproape de varful fara nume de 2820ft; de aici am coborat la liber spre Corkscrew Canyon; am parcurs acest canyon integral pana la confluenta cu Twenty Mule Team Canyon, atat partea interesanta (cea din amonte, inclusiv mina abandonata din anii '50) cat si cea plictisitoare, de jos. In fine am mai parcurs dus-intors si side-canyon-ul ce se afla imediat sub mina; acesta are o portiune de slot foarte interesanta. Singur.
• 24 aprilie: Statele Unite. In prima parte a zilei am incercat sa parcurg cele patru mici canioane de la Artists Drive si Palette; din ele am reusit sa gasesc trei (cele de la first si second dip si cel mare din cele doua de la Artists Palette); nu am reusit sa-l gasesc pe cel mic de la Artists Palette. Fiecare din cele trei a fost agreabil in felul sau; mi-a luat circa trei ore pentru a le parcurge pe toate. Singur.
• 23 aprilie (II): Statele Unite. Cum esecul parcurgerii lui Grotto Canyon cu cateva ore inainte imi lasase inca destul timp am zis sa mai fac o tura usurica - Desolation Canyon, pe care il parcursesem si in 2003 si 2004 (dar nu mai imi aminteam nimic). De data aceasta am profitat si de faptul ca (,) capatul sau superior este chiar langa soseaua asfaltata Artists Drive asa ca l-am parcurs doar in urcare si apoi am iesit depasind o mica coama la asfalt in Artists Drive, la autostop. Singur.
• 23 aprilie: Statele Unite. Am incercat (fara succes) sa urc Grotto Canyon - desi se spune ca primele doua saritori sunt cele mai dificile si ca daca le-ai facut pe acestea nu vei avea probleme cu restul eu m-am impotmolit la a treia; la intoarcere m-am intalnit cu alt drumet care a incercat si el sa depaseasca cea de-a treia saritoare, tot fara succes; ne-am intors impreuna si am avut astfel norocul si de a economisi la intoarcere cele 2 mile de drum neasfaltat pana la masina. Impreuna cu inca un drumet.
• 22 aprilie: Statele Unite. Dupa doi ani si un pic iata-ma din nou in parcul national Valea Mortii, de data aceasta in zona de sud (Badwater) pentru a parcurge Sidewinder Canyon precum si cele sase slot-canyons laterale; data trecuta stiam doar de 3 din ele. Cum unul e dublu de fapt sunt sapte; au si niste nume haioase: Minus Doi, Minus Unu, Zero, Unu, Unu-Dreapta, Doi si Trei. Initial vroiam sa trec apoi in Willow Canyon dar nu a mai fost timp; ramane pentru data viitoare! Singur.
• 21 aprilie (II): Statele Unite. Pentru iesirea de dupa-amiaza am ales un delusor (circa 125m altitudine) aflat pe malul Pacificului - Torrey Pines State Park. Am urcat pe poteca principala a parcului (facand si un ocol pe unul dintre cele doua loops) pentru a cobori apoi direct spre plaja; am mai mers ceva mai mult de jumatate de kilometru pe plaja la final pentrua inchide circuitul. Impreuna cu Vasile Comanescu.
• 21 aprilie: Statele Unite. Am urcat dus-intors cel mai inalt munte (de fapt un deal) din orasul San Diego (California) - Cowles Mountain (1593ft/486m altiudine) folosind poteca principala de acces. Impreuna cu Vasile Comanescu.
• 1 aprilie: Franta. Am reluat dupa o luna si un pic, de data aceasta impreuna cu Ionela via ferrata Comtes Lascaris din Tenda, in ritm lejer si fara graba. Am si coborat un pic pe via ferrata pentru a explora si varianta ce permite abandonarea urcusului pe la jumatate; s-a dovedit a fi o poteca interesanta, printr-un vechi castel si cu un nou segment de cablu ferat. Impreuna cu Ionela Munteanu.
• 22 februarie: Franta. Ziua de 22.2.22 a venit cu o vreme minunat de calda si cum zapada serioasa in Alpi incepea doar pe la 1500m+ altitudine am parcurs pentru a patra oara via ferrata Comtes Lascaris din Tenda, in ritm lejer si fara graba - avand cam 3 ore intre trenul de venire si cel de plecare. Singur.

Inapoi la pagina princiapala.