Acasa -> Poze de la munte -> Lista excursii

[ Poze] - [ Articole] - [ Statistici]

18 excursii in Italia in 2023:

TOAMNA 2023

• 14 noiembrie: Italia. Din satul Roreto, comuna Roure (aflat pe SP23, in Provincia di Torino) am urcat pentru a doua oara via ferrata Nicola Ciardelli al Bourcet; daca acum doi ani mi s-a parut dificila (poate si datorita ploii atunci) acum mi s-a parut net mai simpla. Impreuna cu Cristina Tudor.
• 13 noiembrie: Italia. Tot dupa cinci ani am revenit in Camoglieres (circa 1000m altitudine in valea Maira) pentru a urca via ferrata cu acelasi nume pana in varful Crocetta Soprana, aflat la circa 1400m; dupa vreo jumatate de ora de pauza in varf coborarea a fost pe poteca normala de retragere. Impreuna cu Cristina Tudor.
• 12 noiembrie: Italia. Dupa cinci ani am revenit pe via ferrata Rocca dei Corvi; este un pinten de roca ce se inalta la vreo 70-100m inaltime (mi-e greu sa estimez) fata de relieful din jur. Ca si atunci am facut turul complet, coborand intai in firul apei pentru a urca toata stanca. Mergand in pas absolut lejer am terminat excursia cam in 2h20. Impreuna cu Cristina Tudor.

• 10 august (II): Italia. Cum mai aveam destul timp pana la avionul de la Bergamo spre casa (decolare ora 22.30) am mai parcurs si scurta via ferrata Galleria di Morcate; traseul (socotit din sosea pana inapoi la sosea, si urcusul si coborasul deci) l-am parcurs in ceva mai putin de o ora. Singur.
• 10 august: Italia. Via ferrata cu numarul 100 pentru mine!!!! De la statia superioara telecabinei Lecco - Piani d'Erna, aflata la circa 1300m altitudine am urcat via ferrata Gamma 2 spre vf. Dente (1810m); inainte de refacerea din 2021/2022 era una din cele mai dificile vii ferrate din Italia dar gradul de dificultate a fost coborat intre timp; totusi ramane o via ferrata care cere ceva experienta si forma fizica. Pentru coborare am ales traseul Canalone Bobbio, si el un sentiero attrezzato (dotat cu lanturi). Singur.
• 9 august: Italia. Dupa mai bine de sapte ani am parcurs din nou via ferrata Gamma 1; am plecat de la parcarea de la statia din vale a telecabinei Lecco - Piani d'Erna, aflata la circa 600m altitudine si am urcat de data aceasta din doar trei ore si un pic pe ferrata pana pe varful Pizzo d'Erna, la 1366m altitudine. Singur.
• 10 iulie: Italia. Pentru a treia oara intr-un interval de nici trei luni an parcurs din nou via ferrata Orrido di Foresto, acum cu Cristina si Ionela; raul Rocciamelone avea un debit net mai mare decat atunci cand am fost cu Matei dar ceva mai mic fata de iesirea cu Costi. Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu.
• 9 iulie: Italia. La fix, fix, dar fix zece ani de la prima mea ferata am parcurs pentru a patra oara (mai fusesem in 2020 si 2021 si 2022, tot in iulie) via ferrata ce urca Rocca Clari; din Claviere am coborat pe poteca de acces spre podul tibetan, apoi poteca de-a lungul raului Piccola Dora pana la circa 1600m alt unde incepe via; am urcat cei 420m diferenta de nivel ai viei ferrata in trei ore iar pentru coborare am ales traseul clasic prin padure spre Claviere. Cu o mentune speciala pentru Ionela care cu zece ani inainte mi-a deschis apetitul pentru vii ferrate si cu care am parcurs pana acum douazeci de trasee. Participanti: Ionela Munteanu, Cristina Tudor, Costi Palade, inca un drumet.
• 8 iulie: Italia. Am parcurs pentru a saptea oara (a doua cu Ionela, prima cu Cristina, Costi si Petru) traseul clasic Carlo Giorda spre muntele Pirichiano, locul unde acum vreo 12 secole s-a construit abatia Sacra di San Michele. Pentru coborare am folosit ca si in ultimele trei dati traseul pe la Ruota di Ferro spre Chiusa di San Michele, personal imi place mult mai mult decat varianta clasica spre Sant'Ambrogio via San Pietro. Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu, Costi Palade, inca un drumet.
• 23 iunie: Italia. Cea mai scurta via ferrata parcursa vreodata in Italia: Din localitatea Romano d'Ezzelino (langa Bassano del Grappa, provincia di Vicenza) am mers pe via ferrata Santa Felicita; in jumatate de ora de mers lejer am parcurs-o fara nici o problema. Socotind si autobuzul de la gara pana in Romano precum si autostopul de la intoarcere m-am incadrat in doua ore si jumatate cu totul. Singur.
• 22 iunie: Italia. Dupa fix un an am parcurs pentru a treia oara via ferrata "Memoria di Vajont" din Longarone (BL) pana la coronamentul barajului Vajont; spre bucuria mea am facut-o si mai repede, si cu mai putin efort fata de anul trecut! Singur.
• 2 iunie: Italia. Din gara Airole (circa 120m altitudine) am urcat intai prin sat, apoi pe poteca pana in saua Due Abelli (circa 750m); de aici am coborat spre est pana in Passo del Cane (circa 650m) si am contiuat sa cobor pe o poteca putin clara pana la circa 220m altitudine la asfalt, undeva mai sus de localitatea Trucco. Singur.
• 1 iunie: Italia. Un traseu drag mie si pe care l-am tot facut cand am drum pe la Cuneo si doar o dupa amiaza pentru un munte mai mic: din gara Vernante (800m) am urcat pe traseul local roz pana la Tetti Cantapernice (1370m); dupa o pauza de 15-20 minute am coborat inapoi pe unde am venit pana la intersectia de la 1200m si apoi spre Vernante via traseul L8 si traseul local albastru, pe la castel. Impreuna cu Florina Cojanu.

• 6 mai: Italia. Dupa fix noua zile am parcurs pentru a patra oara via ferrata Orrido di Foresto, de data asta cu Costi; ce diferenta uriasa de debit fata de acum o saptamana si ceva! A nins sus in munti intre timp, zapada s-a topit si raul era la debitul cel mai mare vazut de mine pana acum. Impreuna cu Costi Palade.
• 28 aprilie: Italia. Pentru ultima zi in care aveam doar cateva ore pana cand trebuia sa plecam spre aeroport am reluat dupa aproape opt ani o traversare facuta atunci cu Matei, dar in sens invers (mai lejer): Din Limone Piemonte (1025m) am urcat catre Passo Cagera (1577m), punctul de maxim al zilei; de aici am coborat spre Vernante (800m) pe traseul alb via Tetti Fustin. Singur.
• 27 aprilie: Italia. Iata-ma pentru a treia oara in via ferrata Orrido di Foresto; eu mai fusesem aici de doua ori in 2021, in iunie si iulie. Nivelul apei prin canion l-am prins foarte, foarte scazut! Impreuna cu Matei Puscasu.
• 26 aprilie: Italia. Am parcurs pentru prima data dupa redeschiderea din 2022 Via Ferrata delle Gorge in valea Susa, localitatea Giaglione; a fost o dezamagire, un traseu fara nici un haz si nici o noima - dupa parerea mea, desigur. Singur.
• 24 aprilie: Italia. Din gara Vernante (circa 785m) am urcat pe traseul local roz pana la intersectia cu traseul albastru, aflata la ceva mai sus de 1000m alt; am continuat apoi pe traseul albastru via tetto Gaspart, pe la un maxim de circa 1130m si apoi in coborare pana am re-intersectat traseul roz ceva mai sus de Fontana Romana; la final am coborat pe la acest izvoras inapoi spre Vernante. Singur.

Inapoi la pagina princiapala.