Acasa -> Poze de la munte -> Lista excursii

[ Poze] - [ Articole] - [ Statistici]

96 excursii in 2024:

IARNA 2024/2025

• 31 decembrie: Postavaru. Ca si acum doi ani am urcat si acum pe Tampa pentru a vedea artificiile de Anul Nou peste Brasov; de data aceasta am mers dus-intors via Traseul Serpentinelor . Din pacate ceata groasa a persistat peste oras; chiar daca se termina cam in dreptul serpentinei 20 deci varful era pe cer senin din pacate nu s-a vazut mai nimic din spectacolul de artificii. In plus mai sus de serpentina 12 a fost si ceva gheata, astfel ca atat urcusul dar mai ales coborasul a fost cu ceva emotii. Participanti: Mara Puscasu, inca un drumet.
• 29 decembrie: Baiului. Ca si iarna trecuta, si acum prima iesire hivernala a fost la cabana Popasul Uriasilor, de data aceasta in varianta de lenesi datorita plecarii cu trenul de 12.23 din Bucuresti Nord - am urcat cu gondola, am stat aproape doua ore la cabana si am coborat in ceva mai putin de doua ore (peste jumatate pe intuneric) inapoi spre Azuga. Participanti: Adela Cirstea, Mara Puscasu, inca un drumet.

• 16 decembrie: Spania. Barcelona. Am parcurs pentru a treia oara o poteca ce mi-este draga - de langa metrou Singuerlin pana la circa 305m, pe varful Puig Castellar pentru a cobori apoi inapoi via dolmen spre oras. Singur.
• 15 decembrie: Franta. Pentru a opta iesire din Parc National des Calanques am ales un traseu in extremitatea sa vestica: Din Callelongue am mers est pe traseul rosu/alb via Marseilleveyre pana putin dupa Calanque de Podestat; apoi pe verde (traseu dificil) via Pas du Pecheur spre est pana la intersectia cu rosu/alb; de aici am urcat spre Sommet Ouest du Homme Mort via Cirque des Walkyries, apo Col de la Selle pentru a termina in oras, in Quartier de Grote Rolland. Singur.
• 14 decembrie: Italia. Plimbare scurta pe micul munte Caprazoppa (in traducere: Capra Schioapa) ce se ridica la circa 300m altitudine pe malul marii Ligurice. Din gara Borgo Verezzi am urcat pe Via della Cornice, apoi drum (Strada Napoleonica), apoi poteca spre grota aflata la circa 230m altitudine la vest fata de varf; am continuat apoi prin labirintul de poteci de pe munte spre varful impadurit. Am coborat apoi spre nord, pana aproape de Rocca dell'Orera pentru a cobori apoi spre Finale Ligure pe niste poteci care evita drumul principal (marcat). Singur.
• 5 decembrie: Italia. Ca si in 2021 sau 2022 si in acest am am inchis sezonul de ferate cu via ferrata Carlo Giorda spre muntele Pirichiano, locul unde acum vreo 12 secole s-a construit abatia Sacra di San Michele. Coborarea a fost spre Chiusa. Singur.
• 4 decembrie: Italia. Un frumos itineriariu in forma de 8 (una din formele mele favorite) cu plecare si intoarcere din/in Limone (1000m); am urcat via Tetti Veuva pana in centrul optului, aflat imediat deasupra Tetti Gallino; mai departe am inconjurat muntele Murin in sens antiorar, ajungand din nou in centrul optului; la final am coborat sre Limone via Tetti Gallino. Singur.
• 18 noiembrie: Spania. Dupa jumatate de an am revenit in zona Montserrat. Ca si atunci am urcat la manstire cu trenul cu cremaliera si am coborat spre manastirea Sf. Cecilia pe poteca Cami dels Degotalls si apoi 1.5km pe asfalt; am urcat apoi de la Sf. Cecilia incepe Canal de Sant Jeroni, un fel de padina stil Piatra Craiului; dupa circa 500m diferenta de nivel urcati pe canal am iesit foarte apoape de varf, pana unde am mai avut o poteca usoara. Intoarcerea inapoi la manastire a fost pe poteca clasica de urcare, numerotata cu nr. 1, ocolind un pic inainte de final si pe la Agulla del Guarda. Impreuna cu Cristina Tudor.
• 17 noiembrie: Franta. Dupa aproape jumatate de an am reluat, de data aceasta cu Cristina, superba poteca Les Corniches du CAF. Din Luminy am coborat spre Col du Sugiton si Calanque du Sugiton (via un mic ocol pe la La Terasse si L'Esplanade); de aici am continuat spre Plage des Pierres Tombees, nelipsind pauza pentru baie in mare. Ca si asta-primavara contiuat pe o poteca foarte putin clara spre partea estica a plajei, apoi pe langa Le Tonneau si apoi in urcus pana la o intersectie aflata la circa 100m altitudine; de aici, pe sub sectoarele Temple, Bivuac des Tours, Hommes Volants si Armata pe poteca buna pana in Pas de l'Oeil de Verre si inceputul Val Vierge; aici am facut stanga pe Les Corniches du CAF, parcurgand integral traseul pana in poteca plina de lume ce leaga Col du Sugiton de Col de la Candelle; de aici am mai avut vreo 4km pana inapoi in Luminy. Impreuna cu Cristina Tudor.
• 11 noiembrie: Portugalia. Dupa ce mai fusesem si asta-primavara am parcurs pentru a treia oare un traseu ce mi-a placut mult - din Praia de Macas (langa Colares, Sintra) spre Cabo da Roca; traseul este paralel cu linia oceanului Atlantic dar se desfasoara de-a lungul unor faleze intrerupte de vai, astfel ca pe cei circa 9km de poteca se urca si coboara circa 500m diferenta de nivel. Se ajunge comod (si simpatic) cu tramvaiul din Sintra iar la Cabo de Roca (punctul cel mai occidental al Europei Continentale) exista autobuz atat inapoi spre Sintra cat si spre Cascais. Singur.
• 3 noiembrie: Italia. Dupa aproape doi ani am revenit in Apeninii Liguri pentru a urca din gara Ronco Scrivia (circa 340m alt) pe traseul direct marcat cu doua triunghiuri galbene spre Monte Reale, 902m; ca si acum doi ani ceata m-a impiedicat sa ma bucur de superba priveliste care este din varf. Pentru coborare am ales un traseu mai ocolit, spre Curlo si apoi poteca P3 inapoi spre Cascine. Singur.
• 2 noiembrie: Franta. La fix un an de la prima iesire in Parc National des Calanques iata-ma pentru a sasea oara aici, acum impreuna cu Ovidiu; cum si acum timpul era limitat am ales un traseu clasic, dus-intors din Luminy via Col de Sugiton spre Calanque du Sugiton si Plage des Pierres Tombees: Coborarea a fost via Col de la Falaise des Toits - pe sub Falaise des Toits - La Terasse - L'Esplanade iar urcusul pe poteca normala pe fundul vaii. Ca si alte dati am facut pauza de inotat si bronzat la Plage des Pierres Tombees; desi este noiembrie se putea intra fara probleme in apa. Poate pentru ca era sambata dar astazi am vazut cea mai mare multime de oameni in Calanques. Impreuna cu Ovidiu Gavrilescu.
• 26 octombrie: Bucegi. O frumoasa iesire relaxanta de toamna - din Azuga am urcat pe varianta pe fundul vaii cei 450m diferenta de nivel pana in Saua Grecului ; dupa o pauza generoasa am reluat excursia, coborand pe Coama Lunga spre Busteni . Participanti: Adela Cirstea, Ionela Munteanu, inca un drumet.
• 25 octombrie (II): Italia. Cum mai aveam un pic de timp pana seara la avion am mai facut o excursie simpla in drum - din Mezzocorona (220m) am urcat cu micul teleferic pana pe Monte di Mezzocorona (circa 900m); aici am vizitat doua atractii inaugurate in 2023, o platforma de observatie suspendata in gol si un pod lung peste un defileu; am coborat apoi inapoi spre oras pe traseul 501, considerat dificil (EE) dar care nu mi s-a parut cine stie ce. Singur.
• 25 octombrie: Italia. Pentru ultima zi din aceasta iesire am ales o ferata mai simpla in drum spre aeroport: Ferrata di Favogna. Plecand de la circa 220m de la sosea se urca pana la un maxim de circa 1120m in platou; ferata este placuta si are pasaje cablate (mai multe la inceput) care alterneaza cu bucati de poteca normala. Singur.
• 24 octombrie: Italia. Astazi fiind o zi ploioasa am luat o pauza de la ferate si am parcurs o poteca montana ce mergea facuta pe ploaie. De la statia superioara a telecabinei Texel am mers pe poteca 24 (Alta via di Merano) via Defileul celor o Mie de Trepte catre statia superioara a telecabinei Unterstell in ceva mai putin de trei ore si jumatate. Singur.
• 23 octombrie: Italia. Am parcurs varianta simpla a extraordinar-de-dificilei via ferrata Cascate di Stuller; chiar si asa la singurul pasaj de dificultate D al traseului am stat mult pana sa trec si am trecut totusi oarecum la limita, evitand cu putin o dezastruoasa coborare pe unde am urcat. In rest ferata este frumoasa si cu peisaje interesante, trecand pe langa una din cele mai inalte cascade din Europa. Singur.
• 22 octombrie (II): Italia. In drum spre pensiunea de langa Merano am mai incercat un scurt itinerariu: Sentiero Attrezzato delle Cascate di Idro. Stiam din recenzii ca nici nu merita acest titlu; il consider ca via ferrata doar pentru ca este prezent in site-ul Ferrate365. Am facut tot inelul in sub o ora iar cascadele sunt frumoase. Singur.
• 22 octombrie: Italia. Din satucul Lodrino (BS) am urcat pe ferrata Caspai pana pe varful Corna di Caspai (1393m); traseul s-a dovedit a fi ceva mai dificil decat ma asteptam eu. Dupa o scurta pauza pe varful inghitit de ceata am coborat inapoi spre Lodrino via Passo Cavada. Singur.
• 17 octombrie: Norvegia. Dupa un an si ceva am revenit in Flam pentru a urca din nou singura poteca mai serioasa din zona - spre punctul de observatie de la cascada Brekkefossen (circa 160m alt) si apoi prin munte adevarat pana la 1200m, pe malul lacului; ne-am intors pe unde ne-am urcat. Impreuna cu Cristina Tudor.
• 16 octombrie: Norvegia. Din Alesund (Hessa Skole) am urcat pe poteca normala spre vf. Sukkertoppen (314m); am coborat apoi pe ceea ce pe harta parea o poteca normala spre vest dar care s-a dovedit o varianta foarte dificila; aceasta coborare adrenalinica ne-a scos la Tueneset kystfort de unde am mai mers putin spre nord pe malul Atlanticului pentru a mai urca in plus la sfarsit micul deal Pila (100m). Impreuna cu Cristina Tudor.
• 15 octombrie: Norvegia. Din Hellesylt (0m, capatul fjordului Sunnylvsfjorden) am urcat fara zapada pana la Skaret (680m); de aici zapada a aparut brusc asa ca planul nostru de a urca pana pe Stadheimsnibba (1285m) a fost scurtat la varful intermediar Korkfjellet (1014m); pentru coborare din Skaret am luat-o spre sud-vest spre Toskedalssaetra si apoi spre Karbo (200m) de unde am inchis inelul inapoi spre Hellesylt mergand pe asfalt circa 3.5km. Impreuna cu Cristina Tudor.
• 11 octombrie: Postavaru. De la Pietrele lui Solomon am urmat firul vaii cu Apa pentru circa 2.5km pana sub intersectia de la Bancuta; aici am continuat pe ramura stanga pentru a iesi la Bancuta . De aici am continuat pe Drumul Albastru spre Poiana Stechil si Saua Tampei pentru a cobori apoi tot pe spre Drumul Serpentinelor (serpentina 7) si la final spre Magazin Star pe . Impreuna cu Cristi Sincai.
• 21 septembrie: Baiului. Din gara Azuga am mers cu taxiul pana la capatul asfaltului; de acolo inca putin pe jos pe forestier si apoi inca ceva mai mult de 1km prin fir pe valea Azugii pana la gura vaii Cazacu, pe care am urcat apoi ceva mai mult de 3km direct prin firul vaii; la circa 1450m altitudine cand am parasit valea pentru drumul ce ocoleste varfurile Cazacu si Urechea prin nord ; am continuat apoi spre statia superioara a Telegondolei pentru a cobori spre Azuga pe . Impreuna cu Gabriel Preda.
• 18 septembrie: Baiului. Din gara Sinaia am parcurs cei 5.5km ai forestierului din Valea Rea, apoi inca vreo 1.5km pana la iesirea la gol; am inaintat apoi pe conul de grohotis de la obarsia vaii pentru a urca apoi Valcelul celor Sase Saritori (cel mai tehnic din zona), iesind in culme pe la 1800m altitudine, undeva in stanga obarsiei valcelului (cum urci) ; de aici am coborat spre Sinaia via vf. Cumpatu, Stana Mare si Plaiul Tufa . Impreuna cu alti 2 drumeti.
• 13 septembrie: Postavaru. Am reluat unul din traseele mele favorite din Postavaru, scurt dar intens - un frumos circuit din trei poteci nemarcate: De la capul de linie Valea Cetatii am urcat pe scurtatura ce iese in dealul Kermen, la 810m in traseul ; de aici am urcat spre Amvon , varful Racadau pana la o altitudine de circa 1330m in traseul din Crucur, loc unde am parasit traseul marcat spre dreapta pe o poteca nemarcata care ajunge la Bancuta ; de aici am mai urcat putin pana intr-un varf anonim de 1057m pentru a cobori pe ultima poteca nemarcata a zilei, pe o culme intre vaile Cu Apa si Putreda catre Pietrele lui Solomon . Singur.

• 31 august: Baiului. Din gara Sinaia am urcat pe Piciorul Cainelui pana la bancuta de la lizera padurii (1370m); dupa o pauza de masa si relaxare coborarea a fost tot pe unde am urcat, inapoi spre Sinaia. Participanti: Andreea Soare, Silviu Postolache, Gabriel Preda, inca un drumet.
• 24 august: Baiului. Dupa fix, fix unsprezece ani de la o alta excursie de copii (atunci eram fericit pentru ca ajunsesem la concluzia ca ai mei copii sunt pregatiti pentru excursii usoare de adulti) iata-ma traind din nou bucuriile unei iesiri de copii. Ne-am intalnit cu Natalia si cu parintii ei pe peronul garii din Predeal si am mers impreuna urmatoarele 6 ore si ceva: Am urcat cu telescaunul de la Predeal la Clabucet Plecare pentru a cobori apoi pe jos spre Garbova ; dupa o pauza de suc si inghetata la cabana am urcat vf. Clabucetului Taurului pentru a cobori la final spre Azuga, facand si o pauza destul de lunga la bancuta din fosta pepiniera . Participanti: Ionela Munteanu, alti 4 drumeti.
• 20 august: Italia. Am reluat de data aceasta cu Adela o excursie facuta si cu doisprezece zile inainte: Din Vernante am urcat via Fontana Bleu spre Croce della Moler; am explorat (doar eu singur, Adela oprindu-se dupa scara) zona accidentata a varfului si apoi am coborat inapoi spre Vernante pe celalat versant, trecand un pic si prin tunelul de la baza. Impreuna cu Adela Cirstea.
• 8 august: Italia. Excursie-fulger de o ora si jumatate: Din Vernante am urcat via Fontana Bleu spre Croce della Moler; am explorat zona accidentata a varfului si apoi am coborat inapoi spre Vernante pe celalat versant, trecand si prin tunelul de la baza. Impreuna cu Costi Palade.
• 7 august: Italia. Dupa doua saptamani si un pic am revenit pentru a saptea oara pe via ferrata Funs, de data aceasta cu Costi; am facut varianta completa, inclusiv ITINERARIO 1 de la final, cel mai interesant si cu podul. Am urcat pe jos din Entracque dar la final am terminat in Tetti Violin, coborand in sat inapoi cu autostopul; tot pe poteca de retragere am prins si o furtuna zdravana cu o ploaie torentiala. Impreuna cu Costi Palade.
• 6 august: Italia. Dupa doar doua luni si jumatate am revenit pe via ferrata Rouas, langa Bardonecchia; de data aceasta am avut placuta supriza sa gasec varianta atletica deschisa (era inchisa acum doua luni) asa ca am urcat pe portiunea comuna initiala, varianta atletica, inapoi spre La Spalla cu coborare pe la grota si micul pod tibetan. Dupa ferata am mai bifat inca doua atractii din zona: bobul de vara de la Camp Smith si Fortul Bramafam. Singur.
• 5 august: Italia. Am revenit pentru a treia oara pe via ferrata Bec Valetta, de data aceasta avand si luxul urcusului cu telegondola Severino Bottero; tot pentru prima data ne-am dat si pe cele doua tiroliene aflate in a doua jumatate. Impreuna cu Costi Palade.
• 30 iulie (II): Italia. Cum mai aveam ceva energie si timp in drum spre aeroport am mai parcurs odata, in aproximativ o ora, via ferrata Val Gallina, langa Longarone (in localitatea Soverzene). Sunt doua trasee, ambele destul de scurte - via ferrata A (mai simpla) si ferrata B (un pic mai dificila). Astazi am parcurs ferrata B in urcare cu coborare pe ferrata A. Singur.
• 30 iulie: Italia. Am inceput ultima zi de Dolomiti cu o ferata foarte scurta si usoara: Averau. De la rif. Averau (2414m) am urcat dus-intors pana pe vf. Averau (circa 2650m); doar o mica bucata din acest urcus este reprezentata de via ferrata. Coborarea a fost fix pe unde am urcat. Participanti: Ionela Munteanu, Silviu Postolache.
• 29 iulie: Italia. Ce excursie! Am parcurs in 13 ore via ferrata Lipella spre Tofana di Rozes, plecand din punctul Magistrato delle Acque aflat la circa 2000m. Am mers catinel-catinel, am mai facut pauze si in ceva mai mult de 8 ore ieseam la 3030m, in capatul viei ferrata; doar Silviu a mai avut energie pentru a urca pana pe vf. Tofana di Rozes. Am coborat apoi spre Ref. Gussani si am inconjurat tot muntele pentru a ajunge inapoi la masina, cu ultimele 20 de minute pe intuneric. Participanti: Ionela Munteanu, Silviu Postolache.
• 28 iulie (II): Italia. Pentru a doua excursie a zilei am parcurs via ferrata Fusetti pe stanca Sass de Stria, aflata fata in fata cu Piccolo Lagazuoi; de mult "pusesem ochii" pe ea, vazand-o de fiecare data cand treceam prin zona pasului Falzarego. Am lasat masina in Passo Valparola si am mers spre ferata pe poteca 30; dupa ce am terminat-o am mai urcat un pic (fara a atinge varful), am coborat apoi spre gura nordica a tunelului cel lung pe care l-am parcurs dus-intors; la final ne-am intors spre masina pe poteca. Impreuna cu Silviu Postolache.
• 28 iulie: Italia. Am reluat dupa trei saptamani, de data aceasta cu Ionela si Silviu pentru a cincea oara Via Ferrata "Memoria di Vajont", din localitatea Longarone pana la coronamentul barajului Vajont. Intoarcerea a fost pe jos prin tunel si apoi pe potecuta ce iese la parcare. Excursie mai dificila decat de obicei datorita temperaturii ridicate si expunerii la soarele intens. Participanti: Ionela Munteanu, Silviu Postolache.
• 22 iulie: Franta. Din Colle dell'Agnello (2744m, pe granita dintre Italia si Franta) am urcat dus-intors pana pe varful Pan di Zucchero (3208m, pe aceeasi granita). La dus am folosit varianta mai lunga dar cu panta mai mica iar la intors am coborat pe cea directa. Desi ambele puncte sunt pe granita traseul se desfasoara mai mult prin Franta, unde relieful este mai bland. Participanti: Cristina Tudor, Flori Sava.
• 21 iulie: Italia. Am parcurs pentru a sasea oara via ferrata Funs, zisa si Ico Quaranta; dupa primele doua segmente am optat in premiera pentru ITINERARIO 2, cel care ocoleste podul; este o alegere putin inspirata, varianta cu podul fiind net mai interesanta. Singur.
• 20 iulie: Italia. Am parcurs via ferrata Degli Alpini sub varful Oronaye, in valea Maira. Am plecat din Viviere (circa 1750m) si am urcat via refugiile Angelo Valmaggia si Enrico e Mario pana la circa 2800m, la baza viei ferrate; de aici am parcurs dus-intors via ferrata ce ne-a scos pe Cima Dronero, la circa 3050m altitudine. Coborarea a fost integral pe traseul de urcare. Impreuna cu Cristina Tudor.
• 19 iulie: Italia. Dupa doi ani am reluat via ferrata Chiaronto, langa Frassino, in valle Varaita; traseul este simplu (mai degraba spre un sentiero attrezzato cu ceva scari) dar cu cinci poduri si per ansamblu dragut. Participanti: Cristina Tudor, Flori Sava.
• 18 iulie: Italia. Din parcarea Rifugio Campo Base (circa 1650m; langa Chiappera, in valea Maira) am urcat dus-intors pe prima bucata a potecii Dino Icardi, pe langa impresionanta cascada Stroppia (cea mai inalta din Italia; 500m diferenta de nivel, pe mai multe trepte) pana la lacul Niera (circa 2310m). Participanti: Cristina Tudor, Flori Sava.
• 12 iulie: Postavaru. Din Poiana Brasov am mers pe pana la bancuta de la intersectia cu Drumul Albastru; am continuat pe acesta din urma pana in Poiana Stechil , apoi Poiana Ograda pentru a cobori apoi spre biserica Sf. Nicolae din Schei . Impreuna cu Florina Cojanu.
• 9 iulie: Italia. Pentru ultima zi de Dolomiti am ales o via ferrata dificila - Tomaselli alla Punta Fanis Sud. Am urcat cu telecabina Lagazuoi pana la capatul superior de unde am coborat spre nord prin potecile 401, 20 si 20B spre baza viei ferrate Tomaselli; am parcurs in urcare cei circa 300+ metri diferenta de nivel ai ferratei pana la vf. Fanis Sud, circa 2950m; coborarea a fost la inceput tot un traseu de via ferrata pana intr-o sa, apoi un pic de grohotis si apoi poteca normala spre Forcelle-le Gasser Depot si Travenanzes; la final am coborat in pas voios inapoi in Passo Falzarego, la statia inferioara a telecabinei. Impreuna cu Andreea Soare.
• 8 iulie (II): Italia. Am parcurs integral Via Ferrata delle Trincee, aflata pe creasta ce separa masivele Marmolada de Sella; pe la mijlocul sau am urcat si dus-intors Torre dell'Eremita. Participanti: Andreea Soare, inca un drumet.
• 8 iulie: Italia. Dimineata am facut un salt dus-intors cu telecabina din trei segmente de la Malga Ciapela (circa 1450m) pana la capatul de sus de langa Punta Rocca (3265m circa). Am facut si doua mici excursii pedestre: Intai din statia intermediara Serauta (2950m) spre ramasitele militare ale pozitiilor din Primul Razboi Mondial (circa 30-40m diferenta de nivel, 200-300m pe mix de zapada si roca) si apoi de la statia finala am mers pana spre vf. Punta Rocca, parcurgand pe zapada inclinata si putin roca mai mult de jumatate din traseu, pana inainte de o sa periculoasa unde am hotarat sa ne intoarcem. Impreuna cu Andreea Soare.
• 7 iulie (II): Italia. Cum mai aveam si timp si energie dupa ferrata anterioara am mai parcurs una foarte scurta, aflata oarecum langa hotelul unde urma sa ne cazam - Ferrata Sass de Rocia. Din catunul Ronch, localitatea Laste di Sopra (circa 1510m) am urcat pe ferrata in circa 15-20 minute pana la refugiul Plan delle Stelle. Coborarea prin fisura a fost chiar mai interesanta decat urcarea! Impreuna cu Andreea Soare.
• 7 iulie: Italia. Dupa fix, fix cinci ani de la prima parcurgerea am mers pentru a patra oara Via Ferrata "Memoria di Vajont", din localitatea Longarone pana la coronamentul barajului Vajont. Intoarcerea a fost pe jos prin tunel si apoi pe potecuta ce iese la parcare. Impreuna cu Andreea Soare.
• 1 iulie: Italia. In ultimii cinci ani a devenit un fel de traditie a mea sa parcurg in luna iulie (pe cat posibil la inceput) via ferrata ce urca Rocca Clari; din Claviere am coborat pe poteca de acces spre podul tibetan, apoi poteca de-a lungul raului Piccola Dora pana la circa 1600m alt unde incepe via; am urcat apoi cei 420m diferenta de nivel ai viei ferrata iar pentru coborare am ales traseul clasic prin padure spre Claviere, partial pe ploaie. Impreuna cu Costi Palade.
• 30 iunie: Italia. Am reluat cu Costi dupa nouasprezece ani o excursie in Alpii Maritimi: Am plecat din Limonetto, de la cascada (1360m) pe langa Rio Prati della Chiesa pana la Fortul Giaura (2260m), punctul de maxim al zilei; coborarea a fost via Forte Pernante spre Colle di Tenda. Impreuna cu Costi Palade.
• 29 iunie: Franta. Dupa fix doi ani de cand am vrut sa ma dau pe tiroliana de pe ferrata Comtes Lascaris din Tenda dar mi-a fost frica si a la un an si ceva de cand m-am dat prima data cu Costi am mai parcurs odata prima parte a viei ferrata, inclusiv dandu-ma de doua ori pe tiroliana. Urcusul a fost pe via ferrata clasica (dificila), coborarea pe cea simpla. Singur.
• 27 iunie: Spania. Dupa opt luni am revenit in Mallorca pentru a mai face un segment din poteca GR221. Avand mai putin timp astazi am ales un segment de circa 9.5km intre Valdemossa si Esperles; primii 6km sunt frumosi, cu urcusuri si coborasuri prin padure dar ultimii 3km sunt pe asfalt. Singur.
• 26 iunie: Franta. A cincea oara in mai putin de 8 luni in Parc National des Calanques, de data asta impreuna cu Costi; cum aveam numai 7 ore intre sosirea si plecarea navei de croaziera din port (aflat fix in partea cealalta a orasului, la 1+ ora de transport in comun) am ales un trase clasic: La coborare a fost Luminy - Col de Sugiton - Col de la Falaise des Toits - pe sub Falaise des Toits - La Terasse - L'Esplanade pentru a ajunge la plaja naturista Pierres Tombees (pauza de inotat si bronzat jumatate de ora). Urcusul la loc spre Luminy a fost via scara Sugiton-Mourgiou - Pas du Levant du Sugiton - L'Abricotier - Sentier de Morgiou - Col des Escampons. Impreuna cu Costi Palade.
• 25 iunie: Italia. Din gara Alassio (circa 25m) am urcat pe traseul direct pana pe vf. Pisciavino (597m); de aici am continuat spre est pana pe Mt. Bignone (523m) pentru a cobori apoi inapoi spre Alassio. Singur.
• 17 iunie: Japonia. Prefectura si localitatea Yamagata. Pentru ultima zi de hiking in Japonia si in ziua in care trebuia sa ajungem si la aeroport am ales ceva usurel - din statia JR Yamadera am urcat circa 150m diferenta de nivel prin sirul de temple Yamadera, unul din monumentele cele mai importante din Tohoku; sunt un sir de mici temple insirate pe versantul unui mic munte. Pana sus se spune ca sunt 1015 trepte. Impreuna cu Mara Puscasu.
• 16 iunie: Japonia. Prefectura Iwate. Pentru ultima zi plina de hiking in nordul Tohoku am lasat muntele Iwate, un vulcan stins de 2038m care a dat numele intregii prefecturi, aflat relativ aproape de orasul Morioka unde am avut hotelul. Sunt sapte poteci care il urca din toate directiile; doar doua au transport public asa ca am urcat pe cea mai frumoasa dintre ele, Nanataki Trail (dinspre nord) de la circa 635m pana pe crater la 2038m; pentru coborare am ales poteca ce coboara spre sud-est, Yanagisawa Trail (varianta veche, panoramica). Mare parte din coborare am facut-o impreuna cu David, un localnic care m-a dus apoi cu masina pana in Morioka. Impreuna cu inca un drumet.
• 15 iunie: Japonia. Prefectura Akita. Am profitat de linia de autobuz ce de la gara Tazawako urca pana la circa 1300m la baza muntelui Akita-Komagatake pentru a face un circuit in forma de 8, plecand si terminand la statia de autobuz "8th Station" si intersectandu-se in el insusi la lacul Amideike; am urcat in ordine varfurile Odake (1623m), Yakodake (1583m) si Onamedake (1637m), terminand tot optul in circa cinci ore. Singur.
• 14 iunie: Japonia. Pentru prima din cele trei pline zile de hiking in Japonia am ales un traseu in muntii Hakkoda (prefectura Aomori), profitand de linia de autobuz ce merge din orasul Aomori. Din Sukayu Onsen (circa 885m) am urcat prin cele doua mlastini Kenashi Shitsugen pana pe vf. Akakura (1548m); de aici am coborat intr-o sa cu o cabanuta la circa 1435m pentru a urca apoi vf. Oda, la 1585m punctul de maxim al zilei. La final am coborat spre sud, apoi vest inapoi spre Sukayu Onsen. Singur.
• 13 iunie: Japonia. O tura mai usurica, de "incalzire" prin Nikko National Park. De pe malul lacului Chuzenji, de langa statia de autobuz Chuzenji Onsen (circa 1270m) am parcurs circuitul ce urca via Chanokidaira pana pe mt. Hangetsu (1753m); coborarea a fost via Hangetsu Pass spre malul lacului si la sfarsit ceva mai mult de 3km plictisitori pe asfalt pe malul lacului. Singur.
• 2 iunie: Italia. Traseu scurt, de relaxare: din gara Vernante (800m) am urcat pe traseul local roz (ramura sudica) pana aproape de Tetto Tola; de aici am urcat pe L45a (traseul albastru) spre Tetto Gaspard si intersectia cu traseul roz (ramura nordica); am continuat apoi pe traseul alb inapoi spre Fontana Romana si gara. Singur.
• 1 iunie: Franta. Pentru a patra oara in Parc National des Calanques - si pentru excursia cea mai adrenalinica. De la capatul autobuzului din Luminy am coborat spre Col du Sugiton si Calanque du Sugiton (via un mic ocol pe la La Terasse si L'Esplanade); de aici am continuat clasic spre Plage des Pierres Tombees, unde am facut o scurta pauza pentru bronzat si baie in mare. Scopul zilei de astazi era explorarea continuarii spre est de pe plaja asa ca am contiuat pe o poteca foarte putin clara spre partea estica a plajei, apoi pe langa Le Tonneau si apoi in urcus pana la o intersectie aflata la circa 100m altitudine; de aici, pe sub sectoarele Temple, Bivuac des Tours, Hommes Volants si Armata pe poteca buna pana in Pas de l'Oeil de Verre si inceputul Val Vierge; in loc sa urc in schimb valea am ales salbaticul si dificilul traseu Les Corniches du CAF, clar punctul principal de atractie al zilei. Am depasit (cu ajutorul marcajelor cand poteca nu era clara) cele trei puncte dificile marcate cu "pas" pe harta; dupa o perplexitate initiala am reusit sa gasesc continuarea si la marea fisura Fissure du Coloir du Candelon. Traseul se termina in poteca plina de lume ce leaga Col du Sugiton de Col de la Candelle; de aici am mai avut vreo 4km pana inapoi in Luminy. Singur.
• 31 mai: Spania. Pentru a doua zi am ales sa urc cu telecabina (Aeri) si am facut un traseu ce a cuprins si niste poteci salbatice si putin umblate. De la manastire am urcat via Capella de Sant Miquel, o scurtatura si poteca galbena marcata cu 19 pana la capatul superior al funicularului Sant Joan, circa 965m; de aici am continuat pe poteca oficiala spre ruinele Sant Onofre. De aici incepe partea adrenalinica: Poteca slab conturata dar marcata cu albastru spre Pas de Mallenquera, apoi nord pana in intersectia cu traseul 1 spre Sant Jeroni; am urcat un pic pe acest traseu pentru a cobori apoi pe o poteca de legatura spre Pla dels Ocells. Dupa un pic pe traseul de coborare Cami Vell de Sant Jeroni am urcat spre Sant Benet, apoi tot pe traseul galben 19 (altul decat cel de urcare) pana la Pla de la Trinitat; de aici pe poteca nemarcata pana la Sant Dimes. As fi coborat apoi direct spre manastire pe scara Escala Dreta dar era inchisa asa ca a trebuit sa ocolesc pe o alta poteca abandonata dar marcata pe OSMAnd, pe langa Ermita de la Santa Creu si Miranda dels Ermitans pana in traseul clasic de coborare spre manstire. Tot inelul mi-a luat ceva mai mult de 4 ore. Singur.
• 30 mai: Spania. Prima din cele doua zile dedicate explorarii muntelui Montserrat de langa Barcelona. Am urcat la manstire cu trenul cu cremaliera si am coborat spre manastirea Sf. Cecilia pe poteca Cami dels Degotalls si apoi 1.5km de autostop la asfalt; de la Sf. Cecilia incepe Canal de Sant Jeroni, un fel de padina stil Piatra Craiului; dupa circa 500m diferenta de nivel urcati pe canal am iesit foarte apoape de varf, pana unde am mai avut o poteca usoara. Intoarcerea inapoi la manastire a fost pe poteca clasica de urcare, numerotata cu nr. 1. Singur.

• 20 mai: Italia. Dupa trei ani am revenit pe via ferrata Rouas, langa Bardonecchia; de data aceasta varianta atletica este inchisa asa ca nu am putut parcurge decat urucusul initial, Spalla cu coborarea pe la grota si micul pod tibetan. Singur.
• 19 mai: Italia. Am reluat unul din primele trasee facute in Italia, acum aproape 30 de ani: Un inel de la Limone Piemonte (circa 1000m alt) spre Monte Vecchio, la 1920m altitudine; urcarea prin nord (Colletto Cagera) si coborarea prin sud, Colle Arpiola. Singur.
• 18 mai: Italia. Pentru astazi aveam chef de ceva "a la legere" asa ca am ales jumatatea superioara (de la podul cel lung in sus) din via ferrata Carlo Giorda spre muntele Pirichiano, locul unde acum vreo 12 secole s-a construit abatia Sacra di San Michele. Pentru coborare de data aceasta am optat pentru varianta clasica spre Sant'Ambrogio via San Pietro. Singur.
• 10 mai: Postavaru. Din Piata Unirii am urcat via Izvorul Pajistenilor si Poiana Ograda spre Poiana Stechil , punctul de maxim al zilei; de aici am coborat spre Saua Tampei pentru a cobori la final spre Brasov - Magazin Star pe Drumul Cavalerilor si ultimele 7 serpentine . Impreuna cu Cristi Sincai.
• 3 mai: Japonia. Superba excursie pe vulcanul Asama, unul din cei mai activi din tara. Din gara Karuizawa (circa 940m altitudine) am mers cu autobuzul pe soseaua Shiraito Highland Way pana la Mine no Chayu (circa 1400m), intrsectie a patru drumuri asfaltate si mai multe poteci. De aici am urcat pe poteca comuna ce urca spre muntii Ko-Asama (1655m) si Asama (2568m) pana in saua de la circa 1560m altitudine; de aici am continuat spre vest pana la marginea craterului vulcanului Asama, pe la 2550-2560m altitudine; dupa o foarte scurta sedere pe buza vulcanului am coborat rapid cei 1100m diferenta de nivel inapoi pana la Mine no Chayu; de aici am mai mers 2km spre est pe poteca pana la cascada Shiraito, circa 1300m altitudine. Singur.
• 2 mai: Japonia. O excursie din doua bucati, langa Kyoto, zona Saga-Arashiyama. Prima bucata a fost un urcus dus-intors de circa 100m impreuna cu Mara la un sanctuar de maimute; a doua, cea principala, a fost solo si a constat in urcarea pe varfurile Matsuozan, Karasugodake si apoi ocolirea a trei sferturi dintr-un varf fara nume de 482.2m; planul initial era sa cobor spre statia JR Hozukyo dar cum traseul era blocat (la propriu) am ales ca cobor spre nord spre malul raului pentru a merge apoi inapoi spre Arashiyama pe mal; aceasta bucata a fost foarte aventuroasa, poteca desenata pe harta fiind de fapt abandonata si greu de gasit pe teren. Impreuna cu Mara Puscasu.
• 1 mai: Japonia. A doua zi consecutiva in templul Fushimi Inari, de data aceasta cu Mara; am parcurs fix acelasi traseu ca in ziua anterioara, si tot doar pe intuneric. Impreuna cu Mara Puscasu.
• 30 aprilie (II): Japonia. Dupa sase ani am revenit in templul Fushimi Inari, langa Kyoto; pe o diferenta de nivel de circa 150m sunt mii de porti torii ceea ce da un aer cu totul deosebit plimbarii. De data aceasta am parcurs integral traseul pe intuneric (este iluminat iar templul este deschis 24h). Participanti: Adela Cirstea, Florina Cojanu, Daniel Cirstea.
• 30 aprilie: Japonia. Pentru aceasta zi initial ploioasa am ales un traseu destul de lung in jurul orasului Nara: De la circa 150m altitudine, undeva in sudul orasului am urcat de-a lungul albiei unui rau (poteca numita Taki Zaka No Michi) pana la locul de odihna Kubi Kureji Zo (circa 375m), am ocolit lacul Jigogudani, trecut pe la Buddha pictati in pestera (Jigogudani Sekkutsu Botoke) pana spre varfurile Hoyama Nampo (520m) si Hoyama (518m); am coborat apoi spre nord, via cascada Uguisunotaki si soseaua asfaltata pana pe vf. Wakakusa, unde mai ajunsesem (urcand direct din Nara) si cu sase ani inainte; la final am coborat pe pajiste spre Nara. Singur.
• 27 aprilie: Japonia. Dupa sase ani am revenit in insula Shikoku, de data aceasta pe coasta sudica. Din centrul orasului Kochi am urcat poteca ce trece pe langa vf. Hitsuzan (118m) pana pe varful Saragamine (163m), punctul de maxim al zilei; am coborat pe unde am venit dar cu doua mici ocoluri, mai intai la coborarea din varful mare am facut o bucla prin sud si apoi am urcat si vf. Hitsuzan. Singur.
• 17 aprilie: Italia. Valea Pesio. Am reluat dupa cinci, respectiv sase ani un parcurs ce il mai facusem inainte si cu M, si cu Mara si Ionela: Din Pian delle Gore (1020m) am vizitat patru cascade spectaculoase - cele doua cascade Saut, cascada mare Piscio del Pesio si cea de la Gias Fontana. La final am facut un mic ocol si pe la Osservatorio Faunistico, o imprejmuire unde traiesc niste caprite. Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu, Costi Palade.
• 16 aprilie: Italia. Am parcurs pentru a treia oara dus-intors via ferrata Rocca dei Corvi, langa Viola (CN); este un pinten de roca ce se inalta la vreo 70-100m inaltime fata de relieful din jur. Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu, Costi Palade.
• 15 aprilie: Italia. Dupa un an si jumatate am reluat Ferrata degli Artisti langa Magiolo, provincia di Savona; dupa ce am parcurs (mare parte in ceata) ferrata propriu-zisa ca si data trecuta ne-am intors prin nord pe potecile 361, AV si una nemarcata. Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu, Costi Palade.
• 14 aprilie: Italia. Am parcurs via ferrata Picasass, langa Baveno (Piemonte); este relativ simpla si placuta si este potrivita cu aceasta perioada din an; am prins si o zi foarte calduroasa. Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu, Costi Palade.
• 11 aprilie: Postavaru. Iesire de relaxare in padurile din jurul Brasovului: De la Pietrele lui Solomon am urcat pe Valea Putreda si prin dreapta Poienii Ograda pana in Poiana Stechil ; de aici am mai continuat spre sud ; spre un varf fara nume la circa 1057m pentru a cobori apoi inapoi spre Solomon facand si un mic ocol pe la stancile Faleza Junilor. Participanti: Florina Cojanu, Cristi Sincai.
• 5 aprilie: Italia. Pentru ultima jumatate de zi (seara aveam avion spre casa din Bergamo) am ales un traseu usor din Vernante: Am urcat dus-intors pana la Tetto Culetta (circa 1215m altitudine); la dus am tinut traseul L26, la intors am ocolit pe sub varful Bric Martinet si pe la Croce della Moler. Singur.
• 4 aprilie (II): Italia. Cum mai aveam timp dupa ferrata scurta anterioara am hotarat sa parcurg pentru a sasea oara via ferrata Orrido di Foresto, la un debit simiar cu cel de la iesirea cu Costi de acum un an. Singur.
• 4 aprilie: Italia. Din nou in valea Susa, langa Bussoleno pentru a parcurge pentru prima data o via ferrata care a stat mai mult inchisa in ultimii ani (si de fapt s-a dovedit inchisa si acum) - ferrata Orrido di Chianocco. Dupa cum citisem si din recenzii este cam fara haz si partea interesanta am terminat-o in mai putin de jumatate de ora. Singur.
• 3 aprilie (II): Italia. De ceva vreme remarcasem un traseu marcat cu negru ce se desprindea din cel alb imediat mai sus dupa biserica din Vernante; astazi am fost sa il explorez si s-a dovedit o mare dezamagire - se termina dupa nici 100m diferenta de nivel de urcat intr-un loc panoramic plin de gunoaie. Conform Osmand mai exista poteca si mai in sus; am incercat sa o caut dar fara succes asa ca am mai urcat cam inca 100m pe niste stanci, pana la circa 1040-1050m altitudine unde am hotarat sa ma intorc pe unde am venit. Singur.
• 3 aprilie: Italia. Plimbare scurta si rapida intre doua trenuri. Din gara Cengio (circa 410m altitudine) am facut un circuit pe un deal aflat la nord de gara; am urcat prin est (plecand din Via Monti) pana la un punct de maxim aflat la circa 515m altitudine si am coborat prin vest, iesind in SP339 la circa 400m vest de gara. Singur.
• 2 aprilie: Franta. Pentru a treia oara in mai putin de sase luni sunt in Parc National des Calanques; astazi am ales un itinerar mai lung, plecand din Baumettes pe rosu spre Col du Morgiou si Col des Escourtines, apoi pe albastru via vf. Conceau si Col du Renard pana in extremitatea Crete du Mourgiou; din Col du Renard am coborat pe negru spre golful Morgiou si apoi pe poteca de legatura rosie spre Sugiton (acest din urma segment il facusem in sens invers in primele doua dati); in Sugiton am stat vreo 20-30min si pe plaja naturista Des Pierres Tombees si la final am urcat spre Luminy via Esplanade - La Terasse - Falaise des Toits - Col de la Falaise des Toits - Col du Sugition. Singur.
• 1 aprilie: Spania. Dupa un an si patru luni am reluat o plimbare in Barcelona, pe dealul Montjuic: Am parcurs de la sud la nord cei circa 1km ai potecii Cami del Mar de la Mirador de Migdia pana in fata castelului Montjuic; apoi ca si atunci am coborat la liber circa 120m diferenta de nivel pe versantul inclinat al dealului pana spre port. Singur.
• 24 martie: Portugalia. Dupa doi ani am reluat cu Ovidiu un traseu ce mi-a placut mult - din Praia de Macas (langa Colares, Sintra) spre Cabo da Roca; traseul este paralel cu linia oceanului Atlantic dar se desfasoara de-a lungul unor faleze intrerupte de vai, astfel ca pe cei circa 9km de poteca se urca si coboara circa 500m diferenta de nivel. Capatul final in Cabo de Roca este punctul cel mai occidental al Europei Continentale. Impreuna cu Ovidiu Gavrilescu.
• 18 martie: Germania. Din Fischbrunn (circa 35km est fata de Nuremberg) am mers spre nord-est pe poteca marcata cu galben pana la inceputul viei ferrata Norissteig, pe care am parcurs-o integral pana la iesirea din Hirschbach; la final am mai mers aproape 4km pana in gara Vorra via Unterhirschbach. Singur.
• 17 martie: Germania. Mana sus cine stie ce-i aia un Inselberg! Bad Staffelstein, in Franconia. Din gara am mers circa 1.5km prin oras si apoi am inceput urcusul pe Staffelberg, un munte izolat ce domina campia din jur; dupa ce m-am bucurat de stancile sale izolate am coborat pe unde am venit, incheind tot circuitul in mai putin de doua ore. Singur.
• 21 februarie: Belgia. O plimbare prin rezerva naturala Westhoek, la granita Belgiei (Flandra) cu Franta; este o regiune creata pentru protejarea unor dune de nisip; au fost circa 6.5km pe poteci cand printre vegetatie, cand inundate, cand prin nisip. Am urcat si in doua mici observatoare care se ridicau cativa metri deasupra locurilor din jur. Singur.
• 16 februarie: Postavaru. Am repetat exact prima parcurgere de acum un an si ceva a Vaii Putrede, de data aceasta cu Costi. Din Pietrele lui Solomon am coborat vreo 150m pe asfalt, apoi am urmat firul vaii Putrede pana la circa 820m altitudine unde am facut stanga pe firul Ograda Frasinului, pe care am urcat pana la circa 1000m alt in Poiana Ograda ; de aici coborarea a fost mai mult decat clasica - am continuat tot pe poteca nemarcata spre Saua Tampei pentru a cobori apoi pe spre Drumul Serpentinelor (serpentina 7) si la final spre Magazin Star pe . Impreuna cu Costi Palade.
• 12 februarie: Italia. Tot in Sicilia; din orasul Taormina (circa 210m alt) am urcat dus-intors spre Santuario Madonna della Rocca (340m), pe langa Castelmola, urmand apoi pe langa Cimitero di Castelmola traseul 176 pana la circa 650m altitudine pe poteca spre Mt. Venere; am coborat apoi inapoi fix pe unde am urcat. Singur.
• 10 februarie: Italia. Sicilia. Din gara Taormina-Giardini (10m alt) am urcat dus-intors pe poteca pana in centrul localitatii Taormina (circa 170m); dupa ceva stat prin localitate am urcat cu autobuzul local pana in Castelmola (510m sus la castel) de unde am coborat pe jos spre Taormina si apoi gara. Impreuna cu Adela Cirstea.

• 2 februarie: Baiului. Am reluat fix acelasi traseu de acum patru zile, in continuare zapada fiind foarte buna: Din Azuga am urcat via Culmea Sorica catre statia superioara a telegondolei si cabana Popasul Uriasilor; dupa vreo ora si la cabana (unde ne-am intalnit si cu Paula si Petru, veniti la schi) am coborat fix pe unde am urcat inapoi spre Azuga. Participanti: Adela Cirstea, Costi Palade.
• 29 ianuarie: Baiului. Prima iesire cu adevarat de iarna din acest sezon! Din Azuga am urcat via Culmea Sorica catre statia superioara a telegondolei si cabana Popasul Uriasilor; dupa vreo ora si la cabana am coborat in ceva mai putin de doua ore pe unde am venit inapoi spre Azuga. Impreuna cu Costi Palade.
• 18 ianuarie: Postavaru. Din Poiana Brasov am urcat pe Padina Lautei pana la intersectia de sub cabana Postavaru (circa 1520m); de aici am coborat pe drumurile Albastru si Galben ; pana la intersectia cu , traseu pe care l-am urmat apoi inapoi spre Poiana (varianta pe langa Canalul Lehmann). Impreuna cu Costi Palade.

Inapoi la pagina princiapala.