Acasa -> Poze de la munte -> Lista excursii

[ Poze] - [ Articole] - [ Statistici]

46 excursii grup mic in 2024:

TOAMNA 2024

• 2 noiembrie: Franta. La fix un an de la prima iesire in Parc National des Calanques iata-ma pentru a sasea oara aici, acum impreuna cu Ovidiu; cum si acum timpul era limitat am ales un traseu clasic, dus-intors din Luminy via Col de Sugiton spre Calanque du Sugiton si Plage des Pierres Tombees: Coborarea a fost via Col de la Falaise des Toits - pe sub Falaise des Toits - La Terasse - L'Esplanade iar urcusul pe poteca normala pe fundul vaii. Ca si alte dati am facut pauza de inotat si bronzat la Plage des Pierres Tombees; desi este noiembrie se putea intra fara probleme in apa. Poate pentru ca era sambata dar astazi am vazut cea mai mare multime de oameni in Calanques. Impreuna cu Ovidiu Gavrilescu.
• 26 octombrie: Bucegi. O frumoasa iesire relaxanta de toamna - din Azuga am urcat pe varianta pe fundul vaii cei 450m diferenta de nivel pana in Saua Grecului ; dupa o pauza generoasa am reluat excursia, coborand pe Coama Lunga spre Busteni . Participanti: Adela Cirstea, Ionela Munteanu, inca un drumet.
• 17 octombrie: Norvegia. Dupa un an si ceva am revenit in Flam pentru a urca din nou singura poteca mai serioasa din zona - spre punctul de observatie de la cascada Brekkefossen (circa 160m alt) si apoi prin munte adevarat pana la 1200m, pe malul lacului; ne-am intors pe unde ne-am urcat. Impreuna cu Cristina Tudor.
• 16 octombrie: Norvegia. Din Alesund (Hessa Skole) am urcat pe poteca normala spre vf. Sukkertoppen (314m); am coborat apoi pe ceea ce pe harta parea o poteca normala spre vest dar care s-a dovedit o varianta foarte dificila; aceasta coborare adrenalinica ne-a scos la Tueneset kystfort de unde am mai mers putin spre nord pe malul Atlanticului pentru a mai urca in plus la sfarsit micul deal Pila (100m). Impreuna cu Cristina Tudor.
• 15 octombrie: Norvegia. Din Hellesylt (0m, capatul fjordului Sunnylvsfjorden) am urcat fara zapada pana la Skaret (680m); de aici zapada a aparut brusc asa ca planul nostru de a urca pana pe Stadheimsnibba (1285m) a fost scurtat la varful intermediar Korkfjellet (1014m); pentru coborare din Skaret am luat-o spre sud-vest spre Toskedalssaetra si apoi spre Karbo (200m) de unde am inchis inelul inapoi spre Hellesylt mergand pe asfalt circa 3.5km. Impreuna cu Cristina Tudor.
• 11 octombrie: Postavaru. De la Pietrele lui Solomon am urmat firul vaii cu Apa pentru circa 2.5km pana sub intersectia de la Bancuta; aici am continuat pe ramura stanga pentru a iesi la Bancuta . De aici am continuat pe Drumul Albastru spre Poiana Stechil si Saua Tampei pentru a cobori apoi tot pe spre Drumul Serpentinelor (serpentina 7) si la final spre Magazin Star pe . Impreuna cu Cristi Sincai.
• 21 septembrie: Baiului. Din gara Azuga am mers cu taxiul pana la capatul asfaltului; de acolo inca putin pe jos pe forestier si apoi inca ceva mai mult de 1km prin fir pe valea Azugii pana la gura vaii Cazacu, pe care am urcat apoi ceva mai mult de 3km direct prin firul vaii; la circa 1450m altitudine cand am parasit valea pentru drumul ce ocoleste varfurile Cazacu si Urechea prin nord ; am continuat apoi spre statia superioara a Telegondolei pentru a cobori spre Azuga pe . Impreuna cu Gabriel Preda.
• 18 septembrie: Baiului. Din gara Sinaia am parcurs cei 5.5km ai forestierului din Valea Rea, apoi inca vreo 1.5km pana la iesirea la gol; am inaintat apoi pe conul de grohotis de la obarsia vaii pentru a urca apoi Valcelul celor Sase Saritori (cel mai tehnic din zona), iesind in culme pe la 1800m altitudine, undeva in stanga obarsiei valcelului (cum urci) ; de aici am coborat spre Sinaia via vf. Cumpatu, Stana Mare si Plaiul Tufa . Impreuna cu alti 2 drumeti.

• 20 august: Italia. Am reluat de data aceasta cu Adela o excursie facuta si cu doisprezece zile inainte: Din Vernante am urcat via Fontana Bleu spre Croce della Moler; am explorat (doar eu singur, Adela oprindu-se dupa scara) zona accidentata a varfului si apoi am coborat inapoi spre Vernante pe celalat versant, trecand un pic si prin tunelul de la baza. Impreuna cu Adela Cirstea.
• 8 august: Italia. Excursie-fulger de o ora si jumatate: Din Vernante am urcat via Fontana Bleu spre Croce della Moler; am explorat zona accidentata a varfului si apoi am coborat inapoi spre Vernante pe celalat versant, trecand si prin tunelul de la baza. Impreuna cu Costi Palade.
• 7 august: Italia. Dupa doua saptamani si un pic am revenit pentru a saptea oara pe via ferrata Funs, de data aceasta cu Costi; am facut varianta completa, inclusiv ITINERARIO 1 de la final, cel mai interesant si cu podul. Am urcat pe jos din Entracque dar la final am terminat in Tetti Violin, coborand in sat inapoi cu autostopul; tot pe poteca de retragere am prins si o furtuna zdravana cu o ploaie torentiala. Impreuna cu Costi Palade.
• 5 august: Italia. Am revenit pentru a treia oara pe via ferrata Bec Valetta, de data aceasta avand si luxul urcusului cu telegondola Severino Bottero; tot pentru prima data ne-am dat si pe cele doua tiroliene aflate in a doua jumatate. Impreuna cu Costi Palade.
• 30 iulie: Italia. Am inceput ultima zi de Dolomiti cu o ferata foarte scurta si usoara: Averau. De la rif. Averau (2414m) am urcat dus-intors pana pe vf. Averau (circa 2650m); doar o mica bucata din acest urcus este reprezentata de via ferrata. Coborarea a fost fix pe unde am urcat. Participanti: Ionela Munteanu, Silviu Postolache.
• 29 iulie: Italia. Ce excursie! Am parcurs in 13 ore via ferrata Lipella spre Tofana di Rozes, plecand din punctul Magistrato delle Acque aflat la circa 2000m. Am mers catinel-catinel, am mai facut pauze si in ceva mai mult de 8 ore ieseam la 3030m, in capatul viei ferrata; doar Silviu a mai avut energie pentru a urca pana pe vf. Tofana di Rozes. Am coborat apoi spre Ref. Gussani si am inconjurat tot muntele pentru a ajunge inapoi la masina, cu ultimele 20 de minute pe intuneric. Participanti: Ionela Munteanu, Silviu Postolache.
• 28 iulie (II): Italia. Pentru a doua excursie a zilei am parcurs via ferrata Fusetti pe stanca Sass de Stria, aflata fata in fata cu Piccolo Lagazuoi; de mult "pusesem ochii" pe ea, vazand-o de fiecare data cand treceam prin zona pasului Falzarego. Am lasat masina in Passo Valparola si am mers spre ferata pe poteca 30; dupa ce am terminat-o am mai urcat un pic (fara a atinge varful), am coborat apoi spre gura nordica a tunelului cel lung pe care l-am parcurs dus-intors; la final ne-am intors spre masina pe poteca. Impreuna cu Silviu Postolache.
• 28 iulie: Italia. Am reluat dupa trei saptamani, de data aceasta cu Ionela si Silviu pentru a cincea oara Via Ferrata "Memoria di Vajont", din localitatea Longarone pana la coronamentul barajului Vajont. Intoarcerea a fost pe jos prin tunel si apoi pe potecuta ce iese la parcare. Excursie mai dificila decat de obicei datorita temperaturii ridicate si expunerii la soarele intens. Participanti: Ionela Munteanu, Silviu Postolache.
• 22 iulie: Franta. Din Colle dell'Agnello (2744m, pe granita dintre Italia si Franta) am urcat dus-intors pana pe varful Pan di Zucchero (3208m, pe aceeasi granita). La dus am folosit varianta mai lunga dar cu panta mai mica iar la intors am coborat pe cea directa. Desi ambele puncte sunt pe granita traseul se desfasoara mai mult prin Franta, unde relieful este mai bland. Participanti: Cristina Tudor, Flori Sava.
• 20 iulie: Italia. Am parcurs via ferrata Degli Alpini sub varful Oronaye, in valea Maira. Am plecat din Viviere (circa 1750m) si am urcat via refugiile Angelo Valmaggia si Enrico e Mario pana la circa 2800m, la baza viei ferrate; de aici am parcurs dus-intors via ferrata ce ne-a scos pe Cima Dronero, la circa 3050m altitudine. Coborarea a fost integral pe traseul de urcare. Impreuna cu Cristina Tudor.
• 19 iulie: Italia. Dupa doi ani am reluat via ferrata Chiaronto, langa Frassino, in valle Varaita; traseul este simplu (mai degraba spre un sentiero attrezzato cu ceva scari) dar cu cinci poduri si per ansamblu dragut. Participanti: Cristina Tudor, Flori Sava.
• 18 iulie: Italia. Din parcarea Rifugio Campo Base (circa 1650m; langa Chiappera, in valea Maira) am urcat dus-intors pe prima bucata a potecii Dino Icardi, pe langa impresionanta cascada Stroppia (cea mai inalta din Italia; 500m diferenta de nivel, pe mai multe trepte) pana la lacul Niera (circa 2310m). Participanti: Cristina Tudor, Flori Sava.
• 12 iulie: Postavaru. Din Poiana Brasov am mers pe pana la bancuta de la intersectia cu Drumul Albastru; am continuat pe acesta din urma pana in Poiana Stechil , apoi Poiana Ograda pentru a cobori apoi spre biserica Sf. Nicolae din Schei . Impreuna cu Florina Cojanu.
• 9 iulie: Italia. Pentru ultima zi de Dolomiti am ales o via ferrata dificila - Tomaselli alla Punta Fanis Sud. Am urcat cu telecabina Lagazuoi pana la capatul superior de unde am coborat spre nord prin potecile 401, 20 si 20B spre baza viei ferrate Tomaselli; am parcurs in urcare cei circa 300+ metri diferenta de nivel ai ferratei pana la vf. Fanis Sud, circa 2950m; coborarea a fost la inceput tot un traseu de via ferrata pana intr-o sa, apoi un pic de grohotis si apoi poteca normala spre Forcelle-le Gasser Depot si Travenanzes; la final am coborat in pas voios inapoi in Passo Falzarego, la statia inferioara a telecabinei. Impreuna cu Andreea Soare.
• 8 iulie (II): Italia. Am parcurs integral Via Ferrata delle Trincee, aflata pe creasta ce separa masivele Marmolada de Sella; pe la mijlocul sau am urcat si dus-intors Torre dell'Eremita. Participanti: Andreea Soare, inca un drumet.
• 8 iulie: Italia. Dimineata am facut un salt dus-intors cu telecabina din trei segmente de la Malga Ciapela (circa 1450m) pana la capatul de sus de langa Punta Rocca (3265m circa). Am facut si doua mici excursii pedestre: Intai din statia intermediara Serauta (2950m) spre ramasitele militare ale pozitiilor din Primul Razboi Mondial (circa 30-40m diferenta de nivel, 200-300m pe mix de zapada si roca) si apoi de la statia finala am mers pana spre vf. Punta Rocca, parcurgand pe zapada inclinata si putin roca mai mult de jumatate din traseu, pana inainte de o sa periculoasa unde am hotarat sa ne intoarcem. Impreuna cu Andreea Soare.
• 7 iulie (II): Italia. Cum mai aveam si timp si energie dupa ferrata anterioara am mai parcurs una foarte scurta, aflata oarecum langa hotelul unde urma sa ne cazam - Ferrata Sass de Rocia. Din catunul Ronch, localitatea Laste di Sopra (circa 1510m) am urcat pe ferrata in circa 15-20 minute pana la refugiul Plan delle Stelle. Coborarea prin fisura a fost chiar mai interesanta decat urcarea! Impreuna cu Andreea Soare.
• 7 iulie: Italia. Dupa fix, fix cinci ani de la prima parcurgerea am mers pentru a patra oara Via Ferrata "Memoria di Vajont", din localitatea Longarone pana la coronamentul barajului Vajont. Intoarcerea a fost pe jos prin tunel si apoi pe potecuta ce iese la parcare. Impreuna cu Andreea Soare.
• 1 iulie: Italia. In ultimii cinci ani a devenit un fel de traditie a mea sa parcurg in luna iulie (pe cat posibil la inceput) via ferrata ce urca Rocca Clari; din Claviere am coborat pe poteca de acces spre podul tibetan, apoi poteca de-a lungul raului Piccola Dora pana la circa 1600m alt unde incepe via; am urcat apoi cei 420m diferenta de nivel ai viei ferrata iar pentru coborare am ales traseul clasic prin padure spre Claviere, partial pe ploaie. Impreuna cu Costi Palade.
• 30 iunie: Italia. Am reluat cu Costi dupa nouasprezece ani o excursie in Alpii Maritimi: Am plecat din Limonetto, de la cascada (1360m) pe langa Rio Prati della Chiesa pana la Fortul Giaura (2260m), punctul de maxim al zilei; coborarea a fost via Forte Pernante spre Colle di Tenda. Impreuna cu Costi Palade.
• 26 iunie: Franta. A cincea oara in mai putin de 8 luni in Parc National des Calanques, de data asta impreuna cu Costi; cum aveam numai 7 ore intre sosirea si plecarea navei de croaziera din port (aflat fix in partea cealalta a orasului, la 1+ ora de transport in comun) am ales un trase clasic: La coborare a fost Luminy - Col de Sugiton - Col de la Falaise des Toits - pe sub Falaise des Toits - La Terasse - L'Esplanade pentru a ajunge la plaja naturista Pierres Tombees (pauza de inotat si bronzat jumatate de ora). Urcusul la loc spre Luminy a fost via scara Sugiton-Mourgiou - Pas du Levant du Sugiton - L'Abricotier - Sentier de Morgiou - Col des Escampons. Impreuna cu Costi Palade.
• 17 iunie: Japonia. Prefectura si localitatea Yamagata. Pentru ultima zi de hiking in Japonia si in ziua in care trebuia sa ajungem si la aeroport am ales ceva usurel - din statia JR Yamadera am urcat circa 150m diferenta de nivel prin sirul de temple Yamadera, unul din monumentele cele mai importante din Tohoku; sunt un sir de mici temple insirate pe versantul unui mic munte. Pana sus se spune ca sunt 1015 trepte. Impreuna cu Mara Puscasu.
• 16 iunie: Japonia. Prefectura Iwate. Pentru ultima zi plina de hiking in nordul Tohoku am lasat muntele Iwate, un vulcan stins de 2038m care a dat numele intregii prefecturi, aflat relativ aproape de orasul Morioka unde am avut hotelul. Sunt sapte poteci care il urca din toate directiile; doar doua au transport public asa ca am urcat pe cea mai frumoasa dintre ele, Nanataki Trail (dinspre nord) de la circa 635m pana pe crater la 2038m; pentru coborare am ales poteca ce coboara spre sud-est, Yanagisawa Trail (varianta veche, panoramica). Mare parte din coborare am facut-o impreuna cu David, un localnic care m-a dus apoi cu masina pana in Morioka. Impreuna cu inca un drumet.

• 10 mai: Postavaru. Din Piata Unirii am urcat via Izvorul Pajistenilor si Poiana Ograda spre Poiana Stechil , punctul de maxim al zilei; de aici am coborat spre Saua Tampei pentru a cobori la final spre Brasov - Magazin Star pe Drumul Cavalerilor si ultimele 7 serpentine . Impreuna cu Cristi Sincai.
• 2 mai: Japonia. O excursie din doua bucati, langa Kyoto, zona Saga-Arashiyama. Prima bucata a fost un urcus dus-intors de circa 100m impreuna cu Mara la un sanctuar de maimute; a doua, cea principala, a fost solo si a constat in urcarea pe varfurile Matsuozan, Karasugodake si apoi ocolirea a trei sferturi dintr-un varf fara nume de 482.2m; planul initial era sa cobor spre statia JR Hozukyo dar cum traseul era blocat (la propriu) am ales ca cobor spre nord spre malul raului pentru a merge apoi inapoi spre Arashiyama pe mal; aceasta bucata a fost foarte aventuroasa, poteca desenata pe harta fiind de fapt abandonata si greu de gasit pe teren. Impreuna cu Mara Puscasu.
• 1 mai: Japonia. A doua zi consecutiva in templul Fushimi Inari, de data aceasta cu Mara; am parcurs fix acelasi traseu ca in ziua anterioara, si tot doar pe intuneric. Impreuna cu Mara Puscasu.
• 30 aprilie (II): Japonia. Dupa sase ani am revenit in templul Fushimi Inari, langa Kyoto; pe o diferenta de nivel de circa 150m sunt mii de porti torii ceea ce da un aer cu totul deosebit plimbarii. De data aceasta am parcurs integral traseul pe intuneric (este iluminat iar templul este deschis 24h). Participanti: Adela Cirstea, Florina Cojanu, Daniel Cirstea.
• 17 aprilie: Italia. Valea Pesio. Am reluat dupa cinci, respectiv sase ani un parcurs ce il mai facusem inainte si cu Matei, si cu Mara si Ionela: Din Pian delle Gore (1020m) am vizitat patru cascade spectaculoase - cele doua cascade Saut, cascada mare Piscio del Pesio si cea de la Gias Fontana. La final am facut un mic ocol si pe la Osservatorio Faunistico, o imprejmuire unde traiesc niste caprite. Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu, Costi Palade.
• 16 aprilie: Italia. Am parcurs pentru a treia oara dus-intors via ferrata Rocca dei Corvi, langa Viola (CN); este un pinten de roca ce se inalta la vreo 70-100m inaltime fata de relieful din jur. Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu, Costi Palade.
• 15 aprilie: Italia. Dupa un an si jumatate am reluat Ferrata degli Artisti langa Magiolo, provincia di Savona; dupa ce am parcurs (mare parte in ceata) ferrata propriu-zisa ca si data trecuta ne-am intors prin nord pe potecile 361, AV si una nemarcata. Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu, Costi Palade.
• 14 aprilie: Italia. Am parcurs via ferrata Picasass, langa Baveno (Piemonte); este relativ simpla si placuta si este potrivita cu aceasta perioada din an; am prins si o zi foarte calduroasa. Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu, Costi Palade.
• 11 aprilie: Postavaru. Iesire de relaxare in padurile din jurul Brasovului: De la Pietrele lui Solomon am urcat pe Valea Putreda si prin dreapta Poienii Ograda pana in Poiana Stechil ; de aici am mai continuat spre sud ; spre un varf fara nume la circa 1057m pentru a cobori apoi inapoi spre Solomon facand si un mic ocol pe la stancile Faleza Junilor. Participanti: Florina Cojanu, Cristi Sincai.
• 24 martie: Portugalia. Dupa doi ani am reluat cu Ovidiu un traseu ce mi-a placut mult - din Praia de Macas (langa Colares, Sintra) spre Cabo da Roca; traseul este paralel cu linia oceanului Atlantic dar se desfasoara de-a lungul unor faleze intrerupte de vai, astfel ca pe cei circa 9km de poteca se urca si coboara circa 500m diferenta de nivel. Capatul final in Cabo de Roca este punctul cel mai occidental al Europei Continentale. Impreuna cu Ovidiu Gavrilescu.
• 16 februarie: Postavaru. Am repetat exact prima parcurgere de acum un an si ceva a Vaii Putrede, de data aceasta cu Costi. Din Pietrele lui Solomon am coborat vreo 150m pe asfalt, apoi am urmat firul vaii Putrede pana la circa 820m altitudine unde am facut stanga pe firul Ograda Frasinului, pe care am urcat pana la circa 1000m alt in Poiana Ograda ; de aici coborarea a fost mai mult decat clasica - am continuat tot pe poteca nemarcata spre Saua Tampei pentru a cobori apoi pe spre Drumul Serpentinelor (serpentina 7) si la final spre Magazin Star pe . Impreuna cu Costi Palade.
• 10 februarie: Italia. Sicilia. Din gara Taormina-Giardini (10m alt) am urcat dus-intors pe poteca pana in centrul localitatii Taormina (circa 170m); dupa ceva stat prin localitate am urcat cu autobuzul local pana in Castelmola (510m sus la castel) de unde am coborat pe jos spre Taormina si apoi gara. Impreuna cu Adela Cirstea.

• 2 februarie: Baiului. Am reluat fix acelasi traseu de acum patru zile, in continuare zapada fiind foarte buna: Din Azuga am urcat via Culmea Sorica catre statia superioara a telegondolei si cabana Popasul Uriasilor; dupa vreo ora si la cabana (unde ne-am intalnit si cu Paula si Petru, veniti la schi) am coborat fix pe unde am urcat inapoi spre Azuga. Participanti: Adela Cirstea, Costi Palade.
• 29 ianuarie: Baiului. Prima iesire cu adevarat de iarna din acest sezon! Din Azuga am urcat via Culmea Sorica catre statia superioara a telegondolei si cabana Popasul Uriasilor; dupa vreo ora si la cabana am coborat in ceva mai putin de doua ore pe unde am venit inapoi spre Azuga. Impreuna cu Costi Palade.
• 18 ianuarie: Postavaru. Din Poiana Brasov am urcat pe Padina Lautei pana la intersectia de sub cabana Postavaru (circa 1520m); de aici am coborat pe drumurile Albastru si Galben ; pana la intersectia cu , traseu pe care l-am urmat apoi inapoi spre Poiana (varianta pe langa Canalul Lehmann). Impreuna cu Costi Palade.

Inapoi la pagina princiapala.