25 octombrie: Italia. Pentru ultima zi din aceasta iesire am ales o ferata mai simpla in drum
spre aeroport: Ferrata di Favogna. Plecand de la circa 220m de la sosea
se urca pana la un maxim de circa 1120m in platou; ferata este placuta si
are pasaje cablate (mai multe la inceput) care alterneaza cu bucati de
poteca normala.
Singur.
23 octombrie: Italia. Am parcurs varianta simpla a extraordinar-de-dificilei via ferrata Cascate di
Stuller; chiar si asa la singurul pasaj de dificultate D al traseului am
stat mult pana sa trec si am trecut totusi oarecum la limita, evitand cu putin
o dezastruoasa coborare pe unde am urcat. In rest ferata este frumoasa si cu
peisaje interesante, trecand pe langa una din cele mai inalte cascade din Europa.
Singur.
22 octombrie (II): Italia. In drum spre pensiunea de langa Merano am mai incercat un scurt
itinerariu: Sentiero Attrezzato delle Cascate di Idro. Stiam din recenzii
ca nici nu merita acest titlu; il consider ca via ferrata doar pentru ca
este prezent in site-ul Ferrate365. Am facut tot inelul in sub o ora iar
cascadele sunt frumoase.
Singur.
22 octombrie: Italia. Din satucul Lodrino (BS) am urcat pe ferrata Caspai pana pe varful Corna
di Caspai (1393m); traseul s-a dovedit a fi ceva mai dificil decat ma asteptam
eu. Dupa o scurta pauza pe varful inghitit de ceata am coborat inapoi spre
Lodrino via Passo Cavada.
Singur.
7 august: Italia. Dupa doua saptamani si un pic am revenit pentru a saptea oara pe via ferrata
Funs, de data aceasta cu Costi; am facut varianta completa, inclusiv
ITINERARIO 1 de la final, cel mai interesant si cu podul. Am urcat pe jos
din Entracque dar la final am terminat in Tetti Violin, coborand in sat inapoi
cu autostopul; tot pe poteca de retragere am prins si o furtuna zdravana
cu o ploaie torentiala.
Impreuna cu Costi Palade.
6 august: Italia. Dupa doar doua luni si jumatate
am revenit pe via ferrata Rouas, langa Bardonecchia; de data
aceasta am avut placuta supriza sa gasec varianta atletica deschisa (era
inchisa acum doua luni) asa ca am urcat pe portiunea comuna initiala,
varianta atletica, inapoi spre La Spalla cu coborare pe la
grota si micul pod tibetan. Dupa ferata am mai bifat inca doua atractii din
zona: bobul de vara de la Camp Smith si Fortul Bramafam.
Singur.
5 august: Italia. Am revenit pentru a treia oara pe via ferrata Bec Valetta, de data aceasta
avand si luxul urcusului cu telegondola Severino Bottero; tot pentru prima
data ne-am dat si pe cele doua tiroliene aflate in a doua jumatate.
Impreuna cu Costi Palade.
30 iulie (II): Italia. Cum mai aveam ceva energie si timp in drum spre
aeroport am mai parcurs odata, in aproximativ o ora,
via ferrata Val Gallina, langa Longarone (in localitatea
Soverzene). Sunt doua trasee, ambele destul de scurte - via ferrata A
(mai simpla) si ferrata B (un pic mai dificila). Astazi am parcurs
ferrata B in urcare cu
coborare pe ferrata A.
Singur.
30 iulie: Italia. Am inceput ultima zi de Dolomiti cu o ferata foarte scurta si usoara:
Averau. De la rif. Averau (2414m) am urcat dus-intors pana pe vf.
Averau (circa 2650m); doar o mica bucata din acest urcus este reprezentata
de via ferrata. Coborarea a fost fix pe unde am urcat.
Participanti: Ionela Munteanu, Silviu Postolache.
29 iulie: Italia. Ce excursie! Am parcurs in 13 ore via ferrata Lipella spre Tofana di Rozes,
plecand din punctul Magistrato delle Acque aflat la circa 2000m. Am mers
catinel-catinel, am mai facut pauze si in ceva mai mult de 8 ore ieseam la
3030m, in capatul viei ferrata; doar Silviu a mai avut energie pentru a urca
pana pe vf. Tofana di Rozes. Am coborat apoi spre Ref. Gussani si am inconjurat
tot muntele pentru a ajunge inapoi la masina, cu ultimele 20 de minute pe
intuneric.
Participanti: Ionela Munteanu, Silviu Postolache.
28 iulie (II): Italia. Pentru a doua excursie a zilei am parcurs via ferrata Fusetti pe stanca
Sass de Stria, aflata fata in fata cu Piccolo Lagazuoi; de mult "pusesem
ochii" pe ea, vazand-o de fiecare data cand treceam prin zona pasului
Falzarego. Am lasat masina in Passo Valparola si am mers spre ferata
pe poteca 30; dupa ce am terminat-o am mai urcat un pic (fara a atinge
varful), am coborat apoi spre gura nordica a tunelului cel lung pe care l-am
parcurs dus-intors; la final ne-am intors spre masina pe poteca.
Impreuna cu Silviu Postolache.
28 iulie: Italia. Am reluat dupa trei saptamani, de data aceasta cu
Ionela si Silviu
pentru a cincea oara Via Ferrata "Memoria di Vajont", din localitatea
Longarone pana la coronamentul barajului
Vajont. Intoarcerea a fost pe jos prin tunel si apoi pe potecuta ce iese
la parcare. Excursie mai dificila decat de obicei datorita temperaturii
ridicate si expunerii la soarele intens.
Participanti: Ionela Munteanu, Silviu Postolache.
21 iulie: Italia. Am parcurs pentru a sasea oara via ferrata Funs, zisa si Ico Quaranta; dupa
primele doua segmente am optat in premiera pentru ITINERARIO 2, cel care
ocoleste podul; este o alegere putin inspirata, varianta cu podul fiind net
mai interesanta.
Singur.
20 iulie: Italia. Am parcurs via ferrata Degli Alpini sub varful Oronaye, in valea Maira.
Am plecat din Viviere (circa 1750m) si am urcat via refugiile Angelo
Valmaggia si Enrico e Mario pana la circa 2800m, la baza viei ferrate;
de aici am parcurs dus-intors via ferrata ce ne-a scos pe Cima Dronero,
la circa 3050m altitudine. Coborarea a fost integral pe traseul de
urcare.
Impreuna cu Cristina Tudor.
19 iulie: Italia. Dupa doi ani am reluat via ferrata Chiaronto,
langa Frassino, in valle Varaita; traseul este simplu (mai degraba spre
un sentiero attrezzato cu ceva scari) dar cu cinci poduri si per ansamblu
dragut.
Participanti: Cristina Tudor, Flori Sava.
9 iulie: Italia. Pentru ultima zi de Dolomiti am ales o via ferrata dificila - Tomaselli alla
Punta Fanis Sud. Am urcat cu telecabina Lagazuoi pana la capatul superior
de unde am coborat spre nord prin potecile 401, 20 si 20B
spre baza viei ferrate Tomaselli; am parcurs in urcare cei circa 300+ metri
diferenta de nivel ai ferratei pana la vf. Fanis Sud, circa 2950m; coborarea
a fost la inceput tot un traseu de via ferrata pana intr-o sa, apoi un pic
de grohotis si apoi poteca normala spre Forcelle-le Gasser Depot si
Travenanzes; la final am coborat in pas voios inapoi in Passo Falzarego, la
statia inferioara a telecabinei.
Impreuna cu Andreea Soare.
8 iulie (II): Italia. Am parcurs integral Via Ferrata delle Trincee, aflata pe creasta ce separa
masivele Marmolada de Sella; pe la mijlocul sau am urcat si dus-intors Torre
dell'Eremita.
Participanti: Andreea Soare, inca un drumet.
7 iulie (II): Italia. Cum mai aveam si timp si energie dupa ferrata anterioara am mai parcurs una
foarte scurta, aflata oarecum langa hotelul unde urma sa ne cazam - Ferrata
Sass de Rocia. Din catunul Ronch, localitatea Laste di Sopra (circa 1510m) am urcat
pe ferrata in circa 15-20 minute pana la refugiul Plan delle Stelle. Coborarea prin
fisura a fost chiar mai interesanta decat urcarea!
Impreuna cu Andreea Soare.
7 iulie: Italia. Dupa fix, fix cinci ani de la prima parcurgerea am
mers pentru a patra oara Via Ferrata "Memoria di Vajont", din localitatea
Longarone pana la coronamentul barajului
Vajont. Intoarcerea a fost pe jos prin tunel si apoi pe potecuta ce iese
la parcare.
Impreuna cu Andreea Soare.
1 iulie: Italia. In ultimii cinci ani a devenit un fel de traditie a mea sa parcurg in luna
iulie (pe cat posibil la inceput)
via ferrata ce urca Rocca Clari; din Claviere am coborat pe poteca de acces
spre podul tibetan, apoi poteca de-a lungul raului
Piccola Dora pana la circa 1600m alt unde incepe via; am urcat apoi cei 420m
diferenta de nivel ai viei ferrata iar
pentru coborare am ales traseul clasic prin padure spre Claviere, partial pe
ploaie.
Impreuna cu Costi Palade.
29 iunie: Franta. Dupa fix doi ani de cand am vrut sa ma dau pe tiroliana
de pe ferrata Comtes Lascaris din Tenda dar mi-a fost frica si
a la un an si ceva de cand m-am dat prima data cu
Costi am mai parcurs odata prima parte a viei ferrata, inclusiv dandu-ma de
doua ori pe tiroliana. Urcusul a fost pe via ferrata clasica (dificila),
coborarea pe cea simpla.
Singur.
20 mai: Italia. Dupa trei ani am revenit pe via ferrata Rouas, langa Bardonecchia; de data
aceasta varianta atletica este inchisa asa ca nu am putut parcurge decat
urucusul initial, Spalla cu coborarea pe la
grota si micul pod tibetan.
Singur.
18 mai: Italia. Pentru astazi aveam chef de ceva "a la legere" asa ca am ales jumatatea
superioara (de la podul cel lung in sus) din
via ferrata Carlo Giorda spre muntele
Pirichiano, locul unde acum vreo 12 secole s-a construit
abatia Sacra di San Michele. Pentru coborare de data aceasta am optat
pentru varianta clasica spre Sant'Ambrogio via San Pietro.
Singur.
16 aprilie: Italia. Am parcurs pentru a treia oara dus-intors via ferrata Rocca dei
Corvi, langa Viola (CN); este un pinten de roca ce se inalta la vreo 70-100m inaltime fata de relieful din jur.
Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu, Costi Palade.
15 aprilie: Italia. Dupa un an si jumatate am reluat
Ferrata degli Artisti langa Magiolo, provincia di Savona; dupa ce am parcurs
(mare parte in ceata) ferrata propriu-zisa ca si data trecuta ne-am intors
prin nord pe potecile 361, AV si una nemarcata.
Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu, Costi Palade.
14 aprilie: Italia. Am parcurs via ferrata Picasass, langa Baveno (Piemonte); este relativ simpla
si placuta si este potrivita cu aceasta perioada din an; am prins si o zi
foarte calduroasa.
Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu, Costi Palade.
4 aprilie (II): Italia. Cum mai aveam timp dupa ferrata scurta anterioara am hotarat
sa parcurg pentru a sasea oara
via ferrata Orrido di Foresto, la un debit simiar cu cel de la
iesirea cu Costi de acum un an.
Singur.
4 aprilie: Italia. Din nou in valea Susa, langa Bussoleno pentru a parcurge pentru prima
data o via ferrata care a stat mai mult inchisa in ultimii ani (si de fapt
s-a dovedit inchisa si acum) - ferrata Orrido di Chianocco. Dupa cum citisem
si din recenzii este cam fara haz si partea interesanta am terminat-o in mai
putin de jumatate de ora.
Singur.
18 martie: Germania. Din Fischbrunn (circa 35km est fata de Nuremberg)
am mers spre nord-est pe poteca marcata cu galben
pana la inceputul viei ferrata Norissteig, pe care am parcurs-o integral pana
la iesirea din Hirschbach; la final am mai mers aproape 4km pana in gara
Vorra via Unterhirschbach.
Singur.