Acasa -> Poze de la munte -> Lista excursii

[ Poze] - [ Articole] - [ Statistici]

44 excursii in Italia in 2024:

TOAMNA 2024

• 3 noiembrie: Italia. Dupa aproape doi ani am revenit in Apeninii Liguri pentru a urca din gara Ronco Scrivia (circa 340m alt) pe traseul direct marcat cu doua triunghiuri galbene spre Monte Reale, 902m; ca si acum doi ani ceata m-a impiedicat sa ma bucur de superba priveliste care este din varf. Pentru coborare am ales un traseu mai ocolit, spre Curlo si apoi poteca P3 inapoi spre Cascine. Singur.
• 25 octombrie (II): Italia. Cum mai aveam un pic de timp pana seara la avion am mai facut o excursie simpla in drum - din Mezzocorona (220m) am urcat cu micul teleferic pana pe Monte di Mezzocorona (circa 900m); aici am vizitat doua atractii inaugurate in 2023, o platforma de observatie suspendata in gol si un pod lung peste un defileu; am coborat apoi inapoi spre oras pe traseul 501, considerat dificil (EE) dar care nu mi s-a parut cine stie ce. Singur.
• 25 octombrie: Italia. Pentru ultima zi din aceasta iesire am ales o ferata mai simpla in drum spre aeroport: Ferrata di Favogna. Plecand de la circa 220m de la sosea se urca pana la un maxim de circa 1120m in platou; ferata este placuta si are pasaje cablate (mai multe la inceput) care alterneaza cu bucati de poteca normala. Singur.
• 24 octombrie: Italia. Astazi fiind o zi ploioasa am luat o pauza de la ferate si am parcurs o poteca montana ce mergea facuta pe ploaie. De la statia superioara a telecabinei Texel am mers pe poteca 24 (Alta via di Merano) via Defileul celor o Mie de Trepte catre statia superioara a telecabinei Unterstell in ceva mai putin de trei ore si jumatate. Singur.
• 23 octombrie: Italia. Am parcurs varianta simpla a extraordinar-de-dificilei via ferrata Cascate di Stuller; chiar si asa la singurul pasaj de dificultate D al traseului am stat mult pana sa trec si am trecut totusi oarecum la limita, evitand cu putin o dezastruoasa coborare pe unde am urcat. In rest ferata este frumoasa si cu peisaje interesante, trecand pe langa una din cele mai inalte cascade din Europa. Singur.
• 22 octombrie (II): Italia. In drum spre pensiunea de langa Merano am mai incercat un scurt itinerariu: Sentiero Attrezzato delle Cascate di Idro. Stiam din recenzii ca nici nu merita acest titlu; il consider ca via ferrata doar pentru ca este prezent in site-ul Ferrate365. Am facut tot inelul in sub o ora iar cascadele sunt frumoase. Singur.
• 22 octombrie: Italia. Din satucul Lodrino (BS) am urcat pe ferrata Caspai pana pe varful Corna di Caspai (1393m); traseul s-a dovedit a fi ceva mai dificil decat ma asteptam eu. Dupa o scurta pauza pe varful inghitit de ceata am coborat inapoi spre Lodrino via Passo Cavada. Singur.

• 20 august: Italia. Am reluat de data aceasta cu Adela o excursie facuta si cu doisprezece zile inainte: Din Vernante am urcat via Fontana Bleu spre Croce della Moler; am explorat (doar eu singur, Adela oprindu-se dupa scara) zona accidentata a varfului si apoi am coborat inapoi spre Vernante pe celalat versant, trecand un pic si prin tunelul de la baza. Impreuna cu Adela Cirstea.
• 8 august: Italia. Excursie-fulger de o ora si jumatate: Din Vernante am urcat via Fontana Bleu spre Croce della Moler; am explorat zona accidentata a varfului si apoi am coborat inapoi spre Vernante pe celalat versant, trecand si prin tunelul de la baza. Impreuna cu Costi Palade.
• 7 august: Italia. Dupa doua saptamani si un pic am revenit pentru a saptea oara pe via ferrata Funs, de data aceasta cu Costi; am facut varianta completa, inclusiv ITINERARIO 1 de la final, cel mai interesant si cu podul. Am urcat pe jos din Entracque dar la final am terminat in Tetti Violin, coborand in sat inapoi cu autostopul; tot pe poteca de retragere am prins si o furtuna zdravana cu o ploaie torentiala. Impreuna cu Costi Palade.
• 6 august: Italia. Dupa doar doua luni si jumatate am revenit pe via ferrata Rouas, langa Bardonecchia; de data aceasta am avut placuta supriza sa gasec varianta atletica deschisa (era inchisa acum doua luni) asa ca am urcat pe portiunea comuna initiala, varianta atletica, inapoi spre La Spalla cu coborare pe la grota si micul pod tibetan. Dupa ferata am mai bifat inca doua atractii din zona: bobul de vara de la Camp Smith si Fortul Bramafam. Singur.
• 5 august: Italia. Am revenit pentru a treia oara pe via ferrata Bec Valetta, de data aceasta avand si luxul urcusului cu telegondola Severino Bottero; tot pentru prima data ne-am dat si pe cele doua tiroliene aflate in a doua jumatate. Impreuna cu Costi Palade.
• 30 iulie (II): Italia. Cum mai aveam ceva energie si timp in drum spre aeroport am mai parcurs odata, in aproximativ o ora, via ferrata Val Gallina, langa Longarone (in localitatea Soverzene). Sunt doua trasee, ambele destul de scurte - via ferrata A (mai simpla) si ferrata B (un pic mai dificila). Astazi am parcurs ferrata B in urcare cu coborare pe ferrata A. Singur.
• 30 iulie: Italia. Am inceput ultima zi de Dolomiti cu o ferata foarte scurta si usoara: Averau. De la rif. Averau (2414m) am urcat dus-intors pana pe vf. Averau (circa 2650m); doar o mica bucata din acest urcus este reprezentata de via ferrata. Coborarea a fost fix pe unde am urcat. Participanti: Ionela Munteanu, Silviu Postolache.
• 29 iulie: Italia. Ce excursie! Am parcurs in 13 ore via ferrata Lipella spre Tofana di Rozes, plecand din punctul Magistrato delle Acque aflat la circa 2000m. Am mers catinel-catinel, am mai facut pauze si in ceva mai mult de 8 ore ieseam la 3030m, in capatul viei ferrata; doar Silviu a mai avut energie pentru a urca pana pe vf. Tofana di Rozes. Am coborat apoi spre Ref. Gussani si am inconjurat tot muntele pentru a ajunge inapoi la masina, cu ultimele 20 de minute pe intuneric. Participanti: Ionela Munteanu, Silviu Postolache.
• 28 iulie (II): Italia. Pentru a doua excursie a zilei am parcurs via ferrata Fusetti pe stanca Sass de Stria, aflata fata in fata cu Piccolo Lagazuoi; de mult "pusesem ochii" pe ea, vazand-o de fiecare data cand treceam prin zona pasului Falzarego. Am lasat masina in Passo Valparola si am mers spre ferata pe poteca 30; dupa ce am terminat-o am mai urcat un pic (fara a atinge varful), am coborat apoi spre gura nordica a tunelului cel lung pe care l-am parcurs dus-intors; la final ne-am intors spre masina pe poteca. Impreuna cu Silviu Postolache.
• 28 iulie: Italia. Am reluat dupa trei saptamani, de data aceasta cu Ionela si Silviu pentru a cincea oara Via Ferrata "Memoria di Vajont", din localitatea Longarone pana la coronamentul barajului Vajont. Intoarcerea a fost pe jos prin tunel si apoi pe potecuta ce iese la parcare. Excursie mai dificila decat de obicei datorita temperaturii ridicate si expunerii la soarele intens. Participanti: Ionela Munteanu, Silviu Postolache.
• 21 iulie: Italia. Am parcurs pentru a sasea oara via ferrata Funs, zisa si Ico Quaranta; dupa primele doua segmente am optat in premiera pentru ITINERARIO 2, cel care ocoleste podul; este o alegere putin inspirata, varianta cu podul fiind net mai interesanta. Singur.
• 20 iulie: Italia. Am parcurs via ferrata Degli Alpini sub varful Oronaye, in valea Maira. Am plecat din Viviere (circa 1750m) si am urcat via refugiile Angelo Valmaggia si Enrico e Mario pana la circa 2800m, la baza viei ferrate; de aici am parcurs dus-intors via ferrata ce ne-a scos pe Cima Dronero, la circa 3050m altitudine. Coborarea a fost integral pe traseul de urcare. Impreuna cu Cristina Tudor.
• 19 iulie: Italia. Dupa doi ani am reluat via ferrata Chiaronto, langa Frassino, in valle Varaita; traseul este simplu (mai degraba spre un sentiero attrezzato cu ceva scari) dar cu cinci poduri si per ansamblu dragut. Participanti: Cristina Tudor, Flori Sava.
• 18 iulie: Italia. Din parcarea Rifugio Campo Base (circa 1650m; langa Chiappera, in valea Maira) am urcat dus-intors pe prima bucata a potecii Dino Icardi, pe langa impresionanta cascada Stroppia (cea mai inalta din Italia; 500m diferenta de nivel, pe mai multe trepte) pana la lacul Niera (circa 2310m). Participanti: Cristina Tudor, Flori Sava.
• 9 iulie: Italia. Pentru ultima zi de Dolomiti am ales o via ferrata dificila - Tomaselli alla Punta Fanis Sud. Am urcat cu telecabina Lagazuoi pana la capatul superior de unde am coborat spre nord prin potecile 401, 20 si 20B spre baza viei ferrate Tomaselli; am parcurs in urcare cei circa 300+ metri diferenta de nivel ai ferratei pana la vf. Fanis Sud, circa 2950m; coborarea a fost la inceput tot un traseu de via ferrata pana intr-o sa, apoi un pic de grohotis si apoi poteca normala spre Forcelle-le Gasser Depot si Travenanzes; la final am coborat in pas voios inapoi in Passo Falzarego, la statia inferioara a telecabinei. Impreuna cu Andreea Soare.
• 8 iulie (II): Italia. Am parcurs integral Via Ferrata delle Trincee, aflata pe creasta ce separa masivele Marmolada de Sella; pe la mijlocul sau am urcat si dus-intors Torre dell'Eremita. Participanti: Andreea Soare, inca un drumet.
• 8 iulie: Italia. Dimineata am facut un salt dus-intors cu telecabina din trei segmente de la Malga Ciapela (circa 1450m) pana la capatul de sus de langa Punta Rocca (3265m circa). Am facut si doua mici excursii pedestre: Intai din statia intermediara Serauta (2950m) spre ramasitele militare ale pozitiilor din Primul Razboi Mondial (circa 30-40m diferenta de nivel, 200-300m pe mix de zapada si roca) si apoi de la statia finala am mers pana spre vf. Punta Rocca, parcurgand pe zapada inclinata si putin roca mai mult de jumatate din traseu, pana inainte de o sa periculoasa unde am hotarat sa ne intoarcem. Impreuna cu Andreea Soare.
• 7 iulie (II): Italia. Cum mai aveam si timp si energie dupa ferrata anterioara am mai parcurs una foarte scurta, aflata oarecum langa hotelul unde urma sa ne cazam - Ferrata Sass de Rocia. Din catunul Ronch, localitatea Laste di Sopra (circa 1510m) am urcat pe ferrata in circa 15-20 minute pana la refugiul Plan delle Stelle. Coborarea prin fisura a fost chiar mai interesanta decat urcarea! Impreuna cu Andreea Soare.
• 7 iulie: Italia. Dupa fix, fix cinci ani de la prima parcurgerea am mers pentru a patra oara Via Ferrata "Memoria di Vajont", din localitatea Longarone pana la coronamentul barajului Vajont. Intoarcerea a fost pe jos prin tunel si apoi pe potecuta ce iese la parcare. Impreuna cu Andreea Soare.
• 1 iulie: Italia. In ultimii cinci ani a devenit un fel de traditie a mea sa parcurg in luna iulie (pe cat posibil la inceput) via ferrata ce urca Rocca Clari; din Claviere am coborat pe poteca de acces spre podul tibetan, apoi poteca de-a lungul raului Piccola Dora pana la circa 1600m alt unde incepe via; am urcat apoi cei 420m diferenta de nivel ai viei ferrata iar pentru coborare am ales traseul clasic prin padure spre Claviere, partial pe ploaie. Impreuna cu Costi Palade.
• 30 iunie: Italia. Am reluat cu Costi dupa nouasprezece ani o excursie in Alpii Maritimi: Am plecat din Limonetto, de la cascada (1360m) pe langa Rio Prati della Chiesa pana la Fortul Giaura (2260m), punctul de maxim al zilei; coborarea a fost via Forte Pernante spre Colle di Tenda. Impreuna cu Costi Palade.
• 25 iunie: Italia. Din gara Alassio (circa 25m) am urcat pe traseul direct pana pe vf. Pisciavino (597m); de aici am continuat spre est pana pe Mt. Bignone (523m) pentru a cobori apoi inapoi spre Alassio. Singur.
• 2 iunie: Italia. Traseu scurt, de relaxare: din gara Vernante (800m) am urcat pe traseul local roz (ramura sudica) pana aproape de Tetto Tola; de aici am urcat pe L45a (traseul albastru) spre Tetto Gaspard si intersectia cu traseul roz (ramura nordica); am continuat apoi pe traseul alb inapoi spre Fontana Romana si gara. Singur.

• 20 mai: Italia. Dupa trei ani am revenit pe via ferrata Rouas, langa Bardonecchia; de data aceasta varianta atletica este inchisa asa ca nu am putut parcurge decat urucusul initial, Spalla cu coborarea pe la grota si micul pod tibetan. Singur.
• 19 mai: Italia. Am reluat unul din primele trasee facute in Italia, acum aproape 30 de ani: Un inel de la Limone Piemonte (circa 1000m alt) spre Monte Vecchio, la 1920m altitudine; urcarea prin nord (Colletto Cagera) si coborarea prin sud, Colle Arpiola. Singur.
• 18 mai: Italia. Pentru astazi aveam chef de ceva "a la legere" asa ca am ales jumatatea superioara (de la podul cel lung in sus) din via ferrata Carlo Giorda spre muntele Pirichiano, locul unde acum vreo 12 secole s-a construit abatia Sacra di San Michele. Pentru coborare de data aceasta am optat pentru varianta clasica spre Sant'Ambrogio via San Pietro. Singur.
• 17 aprilie: Italia. Valea Pesio. Am reluat dupa cinci, respectiv sase ani un parcurs ce il mai facusem inainte si cu Matei, si cu Mara si Ionela: Din Pian delle Gore (1020m) am vizitat patru cascade spectaculoase - cele doua cascade Saut, cascada mare Piscio del Pesio si cea de la Gias Fontana. La final am facut un mic ocol si pe la Osservatorio Faunistico, o imprejmuire unde traiesc niste caprite. Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu, Costi Palade.
• 16 aprilie: Italia. Am parcurs pentru a treia oara dus-intors via ferrata Rocca dei Corvi, langa Viola (CN); este un pinten de roca ce se inalta la vreo 70-100m inaltime fata de relieful din jur. Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu, Costi Palade.
• 15 aprilie: Italia. Dupa un an si jumatate am reluat Ferrata degli Artisti langa Magiolo, provincia di Savona; dupa ce am parcurs (mare parte in ceata) ferrata propriu-zisa ca si data trecuta ne-am intors prin nord pe potecile 361, AV si una nemarcata. Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu, Costi Palade.
• 14 aprilie: Italia. Am parcurs via ferrata Picasass, langa Baveno (Piemonte); este relativ simpla si placuta si este potrivita cu aceasta perioada din an; am prins si o zi foarte calduroasa. Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu, Costi Palade.
• 5 aprilie: Italia. Pentru ultima jumatate de zi (seara aveam avion spre casa din Bergamo) am ales un traseu usor din Vernante: Am urcat dus-intors pana la Tetto Culetta (circa 1215m altitudine); la dus am tinut traseul L26, la intors am ocolit pe sub varful Bric Martinet si pe la Croce della Moler. Singur.
• 4 aprilie (II): Italia. Cum mai aveam timp dupa ferrata scurta anterioara am hotarat sa parcurg pentru a sasea oara via ferrata Orrido di Foresto, la un debit simiar cu cel de la iesirea cu Costi de acum un an. Singur.
• 4 aprilie: Italia. Din nou in valea Susa, langa Bussoleno pentru a parcurge pentru prima data o via ferrata care a stat mai mult inchisa in ultimii ani (si de fapt s-a dovedit inchisa si acum) - ferrata Orrido di Chianocco. Dupa cum citisem si din recenzii este cam fara haz si partea interesanta am terminat-o in mai putin de jumatate de ora. Singur.
• 3 aprilie (II): Italia. De ceva vreme remarcasem un traseu marcat cu negru ce se desprindea din cel alb imediat mai sus dupa biserica din Vernante; astazi am fost sa il explorez si s-a dovedit o mare dezamagire - se termina dupa nici 100m diferenta de nivel de urcat intr-un loc panoramic plin de gunoaie. Conform Osmand mai exista poteca si mai in sus; am incercat sa o caut dar fara succes asa ca am mai urcat cam inca 100m pe niste stanci, pana la circa 1040-1050m altitudine unde am hotarat sa ma intorc pe unde am venit. Singur.
• 3 aprilie: Italia. Plimbare scurta si rapida intre doua trenuri. Din gara Cengio (circa 410m altitudine) am facut un circuit pe un deal aflat la nord de gara; am urcat prin est (plecand din Via Monti) pana la un punct de maxim aflat la circa 515m altitudine si am coborat prin vest, iesind in SP339 la circa 400m vest de gara. Singur.
• 12 februarie: Italia. Tot in Sicilia; din orasul Taormina (circa 210m alt) am urcat dus-intors spre Santuario Madonna della Rocca (340m), pe langa Castelmola, urmand apoi pe langa Cimitero di Castelmola traseul 176 pana la circa 650m altitudine pe poteca spre Mt. Venere; am coborat apoi inapoi fix pe unde am urcat. Singur.
• 10 februarie: Italia. Sicilia. Din gara Taormina-Giardini (10m alt) am urcat dus-intors pe poteca pana in centrul localitatii Taormina (circa 170m); dupa ceva stat prin localitate am urcat cu autobuzul local pana in Castelmola (510m sus la castel) de unde am coborat pe jos spre Taormina si apoi gara. Impreuna cu Adela Cirstea.

Inapoi la pagina princiapala.