3 mai: Japonia. Superba excursie pe vulcanul Asama, unul din cei mai activi din tara.
Din gara Karuizawa (circa 940m altitudine) am mers cu autobuzul pe soseaua
Shiraito Highland Way pana la Mine no Chayu (circa 1400m), intrsectie a patru drumuri
asfaltate si mai multe poteci. De aici am urcat pe poteca comuna ce urca spre muntii
Ko-Asama (1655m) si Asama (2568m) pana in saua de la circa 1560m altitudine;
de aici am continuat spre vest pana la marginea craterului vulcanului Asama, pe la
2550-2560m altitudine; dupa o foarte scurta sedere pe buza vulcanului am coborat rapid
cei 1100m diferenta de nivel inapoi pana la Mine no Chayu; de aici am mai mers 2km
spre est pe poteca pana la cascada Shiraito, circa 1300m altitudine. Singur.
2 mai: Japonia. O excursie din doua bucati, langa Kyoto, zona Saga-Arashiyama. Prima bucata
a fost un urcus dus-intors de circa 100m impreuna cu Mara la un sanctuar de
maimute; a doua, cea principala, a fost solo si a constat in urcarea pe
varfurile Matsuozan, Karasugodake si apoi ocolirea a trei sferturi dintr-un
varf fara nume de 482.2m; planul initial era sa cobor spre statia JR Hozukyo
dar cum traseul era blocat (la propriu) am ales ca cobor spre nord spre
malul raului pentru a merge apoi inapoi spre Arashiyama pe mal;
aceasta bucata a fost foarte aventuroasa, poteca desenata pe harta fiind de
fapt abandonata si greu de gasit pe teren.
Impreuna cu Mara Puscasu.
1 mai: Japonia. A doua zi consecutiva in templul Fushimi Inari, de data aceasta cu Mara;
am parcurs fix acelasi traseu ca in ziua anterioara, si tot doar
pe intuneric.
Impreuna cu Mara Puscasu.
30 aprilie (II): Japonia. Dupa sase ani am revenit in templul Fushimi Inari,
langa Kyoto; pe o diferenta de nivel de circa 150m sunt mii de porti torii
ceea ce da un aer cu totul deosebit plimbarii. De data aceasta am parcurs
integral traseul pe intuneric (este iluminat iar templul este deschis 24h).
Participanti: Adela Cirstea, Florina Cojanu, Daniel Cirstea.
30 aprilie: Japonia. Pentru aceasta zi initial ploioasa am ales un traseu destul de lung in
jurul orasului Nara: De la circa 150m altitudine, undeva in sudul orasului
am urcat de-a lungul albiei unui rau (poteca numita Taki Zaka No Michi)
pana la locul de odihna Kubi Kureji Zo (circa 375m), am ocolit lacul
Jigogudani, trecut pe la Buddha pictati in pestera (Jigogudani Sekkutsu
Botoke) pana spre varfurile Hoyama Nampo (520m) si Hoyama (518m); am coborat
apoi spre nord, via cascada Uguisunotaki si soseaua asfaltata pana pe
vf. Wakakusa, unde mai ajunsesem (urcand direct din Nara) si
cu sase ani inainte; la final am coborat pe pajiste
spre Nara.
Singur.
27 aprilie: Japonia. Dupa sase ani am revenit in insula Shikoku, de data
aceasta pe coasta sudica. Din centrul orasului Kochi am urcat poteca ce
trece pe langa vf. Hitsuzan (118m) pana pe varful Saragamine (163m), punctul
de maxim al zilei; am coborat pe unde am venit dar cu doua mici ocoluri, mai
intai la coborarea din varful mare am facut o bucla prin sud si apoi am
urcat si vf. Hitsuzan.
Singur.
2 aprilie: Franta. Pentru a treia oara in mai putin de sase luni sunt in Parc National
des Calanques; astazi am ales un itinerar mai lung, plecand din Baumettes pe
rosu spre Col du Morgiou si Col des Escourtines, apoi pe albastru via vf. Conceau si
Col du Renard pana in extremitatea Crete du Mourgiou; din Col du Renard am coborat pe
negru spre golful Morgiou si apoi pe poteca de legatura rosie spre Sugiton (acest din urma
segment il facusem in sens invers in primele doua dati); in Sugiton am stat vreo 20-30min si
pe plaja naturista Des Pierres Tombees si la final am urcat spre Luminy via
Esplanade - La Terasse - Falaise des Toits - Col de la Falaise des Toits - Col du Sugition.
Singur.
1 aprilie: Spania. Dupa un an si patru luni am reluat o plimbare in Barcelona, pe dealul Montjuic:
Am parcurs de la sud la nord cei circa 1km ai potecii
Cami del Mar de la Mirador de Migdia pana in fata castelului Montjuic; apoi ca si atunci
am coborat la liber circa 120m diferenta
de nivel pe versantul inclinat al dealului pana spre port.
Singur.
24 martie: Portugalia. Dupa doi ani am reluat cu Ovidiu un traseu ce mi-a
placut mult - din Praia de Macas (langa Colares, Sintra) spre Cabo da Roca;
traseul este paralel cu linia oceanului Atlantic dar se desfasoara de-a lungul
unor faleze intrerupte de vai, astfel ca pe cei circa 9km de poteca se urca
si coboara circa 500m diferenta de nivel. Capatul final in Cabo de Roca este
punctul cel mai occidental al Europei Continentale.
Impreuna cu Ovidiu Gavrilescu.
18 martie: Germania. Din Fischbrunn (circa 35km est fata de Nuremberg)
am mers spre nord-est pe poteca marcata cu galben
pana la inceputul viei ferrata Norissteig, pe care am parcurs-o integral pana
la iesirea din Hirschbach; la final am mai mers aproape 4km pana in gara
Vorra via Unterhirschbach.
Singur.
17 martie: Germania. Mana sus cine stie ce-i aia un Inselberg!
Bad Staffelstein, in Franconia. Din gara am mers circa 1.5km prin oras
si apoi am inceput urcusul pe Staffelberg, un munte izolat ce domina campia
din jur; dupa ce m-am bucurat de stancile sale izolate am coborat pe unde
am venit, incheind tot circuitul in mai putin de doua ore.
Singur.
21 februarie: Belgia. O plimbare prin rezerva naturala Westhoek, la granita Belgiei (Flandra)
cu Franta; este o regiune creata pentru protejarea unor dune de nisip; au fost
circa 6.5km pe poteci cand printre vegetatie, cand inundate, cand prin nisip.
Am urcat si in doua mici observatoare care se ridicau cativa metri deasupra
locurilor din jur.
Singur.