Acasa -> Poze de la munte -> Lista excursii

[ Poze] - [ Articole] - [ Statistici]

29 excursii in Alte tari in 2024:

TOAMNA 2024

• 11 noiembrie: Portugalia. Dupa ce mai fusesem si asta-primavara am parcurs pentru a treia oare un traseu ce mi-a placut mult - din Praia de Macas (langa Colares, Sintra) spre Cabo da Roca; traseul este paralel cu linia oceanului Atlantic dar se desfasoara de-a lungul unor faleze intrerupte de vai, astfel ca pe cei circa 9km de poteca se urca si coboara circa 500m diferenta de nivel. Se ajunge comod (si simpatic) cu tramvaiul din Sintra iar la Cabo de Roca (punctul cel mai occidental al Europei Continentale) exista autobuz atat inapoi spre Sintra cat si spre Cascais. Singur.
• 2 noiembrie: Franta. La fix un an de la prima iesire in Parc National des Calanques iata-ma pentru a sasea oara aici, acum impreuna cu Ovidiu; cum si acum timpul era limitat am ales un traseu clasic, dus-intors din Luminy via Col de Sugiton spre Calanque du Sugiton si Plage des Pierres Tombees: Coborarea a fost via Col de la Falaise des Toits - pe sub Falaise des Toits - La Terasse - L'Esplanade iar urcusul pe poteca normala pe fundul vaii. Ca si alte dati am facut pauza de inotat si bronzat la Plage des Pierres Tombees; desi este noiembrie se putea intra fara probleme in apa. Poate pentru ca era sambata dar astazi am vazut cea mai mare multime de oameni in Calanques. Impreuna cu Ovidiu Gavrilescu.
• 17 octombrie: Norvegia. Dupa un an si ceva am revenit in Flam pentru a urca din nou singura poteca mai serioasa din zona - spre punctul de observatie de la cascada Brekkefossen (circa 160m alt) si apoi prin munte adevarat pana la 1200m, pe malul lacului; ne-am intors pe unde ne-am urcat. Impreuna cu Cristina Tudor.
• 16 octombrie: Norvegia. Din Alesund (Hessa Skole) am urcat pe poteca normala spre vf. Sukkertoppen (314m); am coborat apoi pe ceea ce pe harta parea o poteca normala spre vest dar care s-a dovedit o varianta foarte dificila; aceasta coborare adrenalinica ne-a scos la Tueneset kystfort de unde am mai mers putin spre nord pe malul Atlanticului pentru a mai urca in plus la sfarsit micul deal Pila (100m). Impreuna cu Cristina Tudor.
• 15 octombrie: Norvegia. Din Hellesylt (0m, capatul fjordului Sunnylvsfjorden) am urcat fara zapada pana la Skaret (680m); de aici zapada a aparut brusc asa ca planul nostru de a urca pana pe Stadheimsnibba (1285m) a fost scurtat la varful intermediar Korkfjellet (1014m); pentru coborare din Skaret am luat-o spre sud-vest spre Toskedalssaetra si apoi spre Karbo (200m) de unde am inchis inelul inapoi spre Hellesylt mergand pe asfalt circa 3.5km. Impreuna cu Cristina Tudor.

• 22 iulie: Franta. Din Colle dell'Agnello (2744m, pe granita dintre Italia si Franta) am urcat dus-intors pana pe varful Pan di Zucchero (3208m, pe aceeasi granita). La dus am folosit varianta mai lunga dar cu panta mai mica iar la intors am coborat pe cea directa. Desi ambele puncte sunt pe granita traseul se desfasoara mai mult prin Franta, unde relieful este mai bland. Participanti: Cristina Tudor, Flori Sava.
• 29 iunie: Franta. Dupa fix doi ani de cand am vrut sa ma dau pe tiroliana de pe ferrata Comtes Lascaris din Tenda dar mi-a fost frica si a la un an si ceva de cand m-am dat prima data cu Costi am mai parcurs odata prima parte a viei ferrata, inclusiv dandu-ma de doua ori pe tiroliana. Urcusul a fost pe via ferrata clasica (dificila), coborarea pe cea simpla. Singur.
• 27 iunie: Spania. Dupa opt luni am revenit in Mallorca pentru a mai face un segment din poteca GR221. Avand mai putin timp astazi am ales un segment de circa 9.5km intre Valdemossa si Esperles; primii 6km sunt frumosi, cu urcusuri si coborasuri prin padure dar ultimii 3km sunt pe asfalt. Singur.
• 26 iunie: Franta. A cincea oara in mai putin de 8 luni in Parc National des Calanques, de data asta impreuna cu Costi; cum aveam numai 7 ore intre sosirea si plecarea navei de croaziera din port (aflat fix in partea cealalta a orasului, la 1+ ora de transport in comun) am ales un trase clasic: La coborare a fost Luminy - Col de Sugiton - Col de la Falaise des Toits - pe sub Falaise des Toits - La Terasse - L'Esplanade pentru a ajunge la plaja naturista Pierres Tombees (pauza de inotat si bronzat jumatate de ora). Urcusul la loc spre Luminy a fost via scara Sugiton-Mourgiou - Pas du Levant du Sugiton - L'Abricotier - Sentier de Morgiou - Col des Escampons. Impreuna cu Costi Palade.
• 17 iunie: Japonia. Prefectura si localitatea Yamagata. Pentru ultima zi de hiking in Japonia si in ziua in care trebuia sa ajungem si la aeroport am ales ceva usurel - din statia JR Yamadera am urcat circa 150m diferenta de nivel prin sirul de temple Yamadera, unul din monumentele cele mai importante din Tohoku; sunt un sir de mici temple insirate pe versantul unui mic munte. Pana sus se spune ca sunt 1015 trepte. Impreuna cu Mara Puscasu.
• 16 iunie: Japonia. Prefectura Iwate. Pentru ultima zi plina de hiking in nordul Tohoku am lasat muntele Iwate, un vulcan stins de 2038m care a dat numele intregii prefecturi, aflat relativ aproape de orasul Morioka unde am avut hotelul. Sunt sapte poteci care il urca din toate directiile; doar doua au transport public asa ca am urcat pe cea mai frumoasa dintre ele, Nanataki Trail (dinspre nord) de la circa 635m pana pe crater la 2038m; pentru coborare am ales poteca ce coboara spre sud-est, Yanagisawa Trail (varianta veche, panoramica). Mare parte din coborare am facut-o impreuna cu David, un localnic care m-a dus apoi cu masina pana in Morioka. Impreuna cu inca un drumet.
• 15 iunie: Japonia. Prefectura Akita. Am profitat de linia de autobuz ce de la gara Tazawako urca pana la circa 1300m la baza muntelui Akita-Komagatake pentru a face un circuit in forma de 8, plecand si terminand la statia de autobuz "8th Station" si intersectandu-se in el insusi la lacul Amideike; am urcat in ordine varfurile Odake (1623m), Yakodake (1583m) si Onamedake (1637m), terminand tot optul in circa cinci ore. Singur.
• 14 iunie: Japonia. Pentru prima din cele trei pline zile de hiking in Japonia am ales un traseu in muntii Hakkoda (prefectura Aomori), profitand de linia de autobuz ce merge din orasul Aomori. Din Sukayu Onsen (circa 885m) am urcat prin cele doua mlastini Kenashi Shitsugen pana pe vf. Akakura (1548m); de aici am coborat intr-o sa cu o cabanuta la circa 1435m pentru a urca apoi vf. Oda, la 1585m punctul de maxim al zilei. La final am coborat spre sud, apoi vest inapoi spre Sukayu Onsen. Singur.
• 13 iunie: Japonia. O tura mai usurica, de "incalzire" prin Nikko National Park. De pe malul lacului Chuzenji, de langa statia de autobuz Chuzenji Onsen (circa 1270m) am parcurs circuitul ce urca via Chanokidaira pana pe mt. Hangetsu (1753m); coborarea a fost via Hangetsu Pass spre malul lacului si la sfarsit ceva mai mult de 3km plictisitori pe asfalt pe malul lacului. Singur.
• 1 iunie: Franta. Pentru a patra oara in Parc National des Calanques - si pentru excursia cea mai adrenalinica. De la capatul autobuzului din Luminy am coborat spre Col du Sugiton si Calanque du Sugiton (via un mic ocol pe la La Terasse si L'Esplanade); de aici am continuat clasic spre Plage des Pierres Tombees, unde am facut o scurta pauza pentru bronzat si baie in mare. Scopul zilei de astazi era explorarea continuarii spre est de pe plaja asa ca am contiuat pe o poteca foarte putin clara spre partea estica a plajei, apoi pe langa Le Tonneau si apoi in urcus pana la o intersectie aflata la circa 100m altitudine; de aici, pe sub sectoarele Temple, Bivuac des Tours, Hommes Volants si Armata pe poteca buna pana in Pas de l'Oeil de Verre si inceputul Val Vierge; in loc sa urc in schimb valea am ales salbaticul si dificilul traseu Les Corniches du CAF, clar punctul principal de atractie al zilei. Am depasit (cu ajutorul marcajelor cand poteca nu era clara) cele trei puncte dificile marcate cu "pas" pe harta; dupa o perplexitate initiala am reusit sa gasesc continuarea si la marea fisura Fissure du Coloir du Candelon. Traseul se termina in poteca plina de lume ce leaga Col du Sugiton de Col de la Candelle; de aici am mai avut vreo 4km pana inapoi in Luminy. Singur.
• 31 mai: Spania. Pentru a doua zi am ales sa urc cu telecabina (Aeri) si am facut un traseu ce a cuprins si niste poteci salbatice si putin umblate. De la manastire am urcat via Capella de Sant Miquel, o scurtatura si poteca galbena marcata cu 19 pana la capatul superior al funicularului Sant Joan, circa 965m; de aici am continuat pe poteca oficiala spre ruinele Sant Onofre. De aici incepe partea adrenalinica: Poteca slab conturata dar marcata cu albastru spre Pas de Mallenquera, apoi nord pana in intersectia cu traseul 1 spre Sant Jeroni; am urcat un pic pe acest traseu pentru a cobori apoi pe o poteca de legatura spre Pla dels Ocells. Dupa un pic pe traseul de coborare Cami Vell de Sant Jeroni am urcat spre Sant Benet, apoi tot pe traseul galben 19 (altul decat cel de urcare) pana la Pla de la Trinitat; de aici pe poteca nemarcata pana la Sant Dimes. As fi coborat apoi direct spre manastire pe scara Escala Dreta dar era inchisa asa ca a trebuit sa ocolesc pe o alta poteca abandonata dar marcata pe OSMAnd, pe langa Ermita de la Santa Creu si Miranda dels Ermitans pana in traseul clasic de coborare spre manstire. Tot inelul mi-a luat ceva mai mult de 4 ore. Singur.
• 30 mai: Spania. Prima din cele doua zile dedicate explorarii muntelui Montserrat de langa Barcelona. Am urcat la manstire cu trenul cu cremaliera si am coborat spre manastirea Sf. Cecilia pe poteca Cami dels Degotalls si apoi 1.5km de autostop la asfalt; de la Sf. Cecilia incepe Canal de Sant Jeroni, un fel de padina stil Piatra Craiului; dupa circa 500m diferenta de nivel urcati pe canal am iesit foarte apoape de varf, pana unde am mai avut o poteca usoara. Intoarcerea inapoi la manastire a fost pe poteca clasica de urcare, numerotata cu nr. 1. Singur.

• 3 mai: Japonia. Superba excursie pe vulcanul Asama, unul din cei mai activi din tara. Din gara Karuizawa (circa 940m altitudine) am mers cu autobuzul pe soseaua Shiraito Highland Way pana la Mine no Chayu (circa 1400m), intrsectie a patru drumuri asfaltate si mai multe poteci. De aici am urcat pe poteca comuna ce urca spre muntii Ko-Asama (1655m) si Asama (2568m) pana in saua de la circa 1560m altitudine; de aici am continuat spre vest pana la marginea craterului vulcanului Asama, pe la 2550-2560m altitudine; dupa o foarte scurta sedere pe buza vulcanului am coborat rapid cei 1100m diferenta de nivel inapoi pana la Mine no Chayu; de aici am mai mers 2km spre est pe poteca pana la cascada Shiraito, circa 1300m altitudine. Singur.
• 2 mai: Japonia. O excursie din doua bucati, langa Kyoto, zona Saga-Arashiyama. Prima bucata a fost un urcus dus-intors de circa 100m impreuna cu Mara la un sanctuar de maimute; a doua, cea principala, a fost solo si a constat in urcarea pe varfurile Matsuozan, Karasugodake si apoi ocolirea a trei sferturi dintr-un varf fara nume de 482.2m; planul initial era sa cobor spre statia JR Hozukyo dar cum traseul era blocat (la propriu) am ales ca cobor spre nord spre malul raului pentru a merge apoi inapoi spre Arashiyama pe mal; aceasta bucata a fost foarte aventuroasa, poteca desenata pe harta fiind de fapt abandonata si greu de gasit pe teren. Impreuna cu Mara Puscasu.
• 1 mai: Japonia. A doua zi consecutiva in templul Fushimi Inari, de data aceasta cu Mara; am parcurs fix acelasi traseu ca in ziua anterioara, si tot doar pe intuneric. Impreuna cu Mara Puscasu.
• 30 aprilie (II): Japonia. Dupa sase ani am revenit in templul Fushimi Inari, langa Kyoto; pe o diferenta de nivel de circa 150m sunt mii de porti torii ceea ce da un aer cu totul deosebit plimbarii. De data aceasta am parcurs integral traseul pe intuneric (este iluminat iar templul este deschis 24h). Participanti: Adela Cirstea, Florina Cojanu, Daniel Cirstea.
• 30 aprilie: Japonia. Pentru aceasta zi initial ploioasa am ales un traseu destul de lung in jurul orasului Nara: De la circa 150m altitudine, undeva in sudul orasului am urcat de-a lungul albiei unui rau (poteca numita Taki Zaka No Michi) pana la locul de odihna Kubi Kureji Zo (circa 375m), am ocolit lacul Jigogudani, trecut pe la Buddha pictati in pestera (Jigogudani Sekkutsu Botoke) pana spre varfurile Hoyama Nampo (520m) si Hoyama (518m); am coborat apoi spre nord, via cascada Uguisunotaki si soseaua asfaltata pana pe vf. Wakakusa, unde mai ajunsesem (urcand direct din Nara) si cu sase ani inainte; la final am coborat pe pajiste spre Nara. Singur.
• 27 aprilie: Japonia. Dupa sase ani am revenit in insula Shikoku, de data aceasta pe coasta sudica. Din centrul orasului Kochi am urcat poteca ce trece pe langa vf. Hitsuzan (118m) pana pe varful Saragamine (163m), punctul de maxim al zilei; am coborat pe unde am venit dar cu doua mici ocoluri, mai intai la coborarea din varful mare am facut o bucla prin sud si apoi am urcat si vf. Hitsuzan. Singur.
• 2 aprilie: Franta. Pentru a treia oara in mai putin de sase luni sunt in Parc National des Calanques; astazi am ales un itinerar mai lung, plecand din Baumettes pe rosu spre Col du Morgiou si Col des Escourtines, apoi pe albastru via vf. Conceau si Col du Renard pana in extremitatea Crete du Mourgiou; din Col du Renard am coborat pe negru spre golful Morgiou si apoi pe poteca de legatura rosie spre Sugiton (acest din urma segment il facusem in sens invers in primele doua dati); in Sugiton am stat vreo 20-30min si pe plaja naturista Des Pierres Tombees si la final am urcat spre Luminy via Esplanade - La Terasse - Falaise des Toits - Col de la Falaise des Toits - Col du Sugition. Singur.
• 1 aprilie: Spania. Dupa un an si patru luni am reluat o plimbare in Barcelona, pe dealul Montjuic: Am parcurs de la sud la nord cei circa 1km ai potecii Cami del Mar de la Mirador de Migdia pana in fata castelului Montjuic; apoi ca si atunci am coborat la liber circa 120m diferenta de nivel pe versantul inclinat al dealului pana spre port. Singur.
• 24 martie: Portugalia. Dupa doi ani am reluat cu Ovidiu un traseu ce mi-a placut mult - din Praia de Macas (langa Colares, Sintra) spre Cabo da Roca; traseul este paralel cu linia oceanului Atlantic dar se desfasoara de-a lungul unor faleze intrerupte de vai, astfel ca pe cei circa 9km de poteca se urca si coboara circa 500m diferenta de nivel. Capatul final in Cabo de Roca este punctul cel mai occidental al Europei Continentale. Impreuna cu Ovidiu Gavrilescu.
• 18 martie: Germania. Din Fischbrunn (circa 35km est fata de Nuremberg) am mers spre nord-est pe poteca marcata cu galben pana la inceputul viei ferrata Norissteig, pe care am parcurs-o integral pana la iesirea din Hirschbach; la final am mai mers aproape 4km pana in gara Vorra via Unterhirschbach. Singur.
• 17 martie: Germania. Mana sus cine stie ce-i aia un Inselberg! Bad Staffelstein, in Franconia. Din gara am mers circa 1.5km prin oras si apoi am inceput urcusul pe Staffelberg, un munte izolat ce domina campia din jur; dupa ce m-am bucurat de stancile sale izolate am coborat pe unde am venit, incheind tot circuitul in mai putin de doua ore. Singur.
• 21 februarie: Belgia. O plimbare prin rezerva naturala Westhoek, la granita Belgiei (Flandra) cu Franta; este o regiune creata pentru protejarea unor dune de nisip; au fost circa 6.5km pe poteci cand printre vegetatie, cand inundate, cand prin nisip. Am urcat si in doua mici observatoare care se ridicau cativa metri deasupra locurilor din jur. Singur.

Inapoi la pagina princiapala.