Acasa -> Poze de la munte -> Lista excursii

[ Poze] - [ Articole] - [ Statistici]

25 excursii singur in 2025:

VARA 2025

• 5 iunie: Italia (Alpi). Am revenit pentru a treia oara in Camoglieres (circa 1000m altitudine in valea Maira) pentru a urca via ferrata cu acelasi nume; de fata aceasta la terminarea feratei nu am mai continuat pana in varful Crocetta Soprana ci am coborat inapoi spre Camolgieres pe poteca mai lunga numita Sentiero dei Ciclamini. Singur.
• 29 mai: Spania. Din punctul Montana Blanca aflat la 2350m pe soseaua asfaltata TF-21 am urcat cu destul efort (probabil datorita aerului mai rarefiat) in cinci ore si jumatate pe potecile PNT-7, Rambleta si PNT-10 pana pe varful vulcanului Teide, aflat la 3715m; coborarea a fost doar in trei ore fix pe unde am urcat. Singur.
• 28 mai: Spania. Tenerife. Mai avand mai putin de 3 ore de lumina in prima zi am ales un traseu mai scurt si usor: Din punctul Fuente Fria aflat la circa 2030m altitudine pe soseaua TF-21 am urcat dus-intors circa 400m diferenta de nivel pe doua poteci diferite pana pe platoul si varful Sombrero (2405m); de aici se vede bine atat oceanul (spre sud) cat si varful Teide (spre nord). Singur.

• 4 mai: Franta (Alpi). Intr-o zi cu vreme incerta si prognoza de posibila ploaie (am si avut doua reprize scurte) am revenit pentru a zecea oara pe ferrata Comtes Lascaris din Tenda, avand ceva mai mult de 2h40 intre cele doua trenuri. Am urcat pe vaarianta normala, apoi m-am dat cu tiroliana iar de coborat ales vechea varianta prin stanga muntelui, cum cobori. Singur.
• 3 mai: Franta (Alpi). Tot dupa aproape sapte ani am parcurs pentru a doua oara integral ferata La Ciappea din la Brigue; ca si data trecuta intre ele am ales varianta pe poteca, de data aceasta avand echipament pentru tiroliana dar uitat acasa... Singur.
• 18 aprilie: Italia (Alpi). Dupa redeschiderea de acum putina vreme am parcurs pentru prima oara via ferrata Rocca Bianca in Caprie; dureaza ceva mai mult de doua ore (inclusiv accesul precum si retragerea pe poteca ocolita) si este un parcurs placut si divers. Singur.
• 15 aprilie: Franta (Calanques). Din statia de autobuz Sormiou Cayolle am mers initial pe asfalt, apoi pe poteca pana in Col de Sormiou; de aici am facut vest pe poteca principala, cu gandul sa cobor spre Pas du Pecheur. Cum vremea era innorata si roca uda am modificat planul, ramanand pe GR pana la baza Circului Walkyriilor; am urcat de aici pe maro prin Pas de la Melette pentru a cobori apoi prin Malvalon Sud si Grand Malvalon; am urcat apoi pe o poteca nemarcata spre Col de la Galinette, am intrat un pic si in Grotte du Deserteur pentru a trece apoi prin superbul Pas de la Demi-Lune; la final am terminat in Callelongue via Col du Semaphore si Semaphore du Callelongue. Singur.
• 27 martie: Emiratele Arabe Unite. Pentru ultima jumatate-de-zi am ales un traseu oarecum mai usor dar care tot m-a solicitat destul. Din Jais Road, statia inferioara a bobului de vara (circa 1340m alt) am coborat spre sud pe poteca spre satul Baighit (circa 920m) continuand apoi pe poteca de legatura spre Col Musaibat; putin inainte de a ajunge in col, undeva pe la 1000m alt dupa ce am taiat cateva din firele de origine ale Wadi Jib am urcat la liber vreo 70m pana in poteca care din Col urca (intai mai orizontal, apoi spre final mai horarat) spre Jais Road la circa 1615m, punctul de maxim al zilei; de aici am coborat 2km pe sosea pana la capatul superior al bobului (circa 1480m) si apoi la liber pe versant si printr-un valcel inapoi spre parcare. Singur.
• 26 martie: Emiratele Arabe Unite. Iata-ma din nou, dupa doua saptamani si un pic, intr-o excursie ce pleaca de la barajul Wadi Ghalilah (150m alt). De data aceasta am urcat dus-intors pana la vf. Jabal al Rahrah (1690m) pe poteca directa; la dus am facut si un ocol prin satul Deira al-Rakba. Ultimii 150m diferenta de nivel la coborare au fost pe intuneric. Singur.
• 22 martie: Germania. Pentru ultima zi am ales un traseu usor pe malul sudic al Elbei, tot in Elvetia Saxona - din Rathen am mers peste stancile Rauenstein, pe Rauensteinweg pana in Wehlen. Singur.
• 20 martie: Germania. Patru ferate scurte intr-o zi, in zona Wolkenstein din Saxonia. Primele doua sunt in zona Wolkensteiner Hag, langa gara si sub castel (una B, alta C+); alte doua sunt la circa doi kilometri mai la nord, tot langa rau: una C si alta B. Tot langa rau mai sunt alte trei ferate (grade C, D, E) care raman pentru alta data. Singur.
• 19 martie: Germania. Din halta Erlabrunn (Saxonia) am parcurs via ferrata Walter Klederling; este usoara, cu dificultate pana in C si doar o mica parte la final C/D. Cum mai aveam ceva timp la dispozite tot din Erlabrunn am mers via Stancile Diavolului - Teufelssteine pana in oraselul vecin Johanngeorgenstadt. Singur.
• 18 martie (II): Germania. Pentru a doua jumatate de zi am ales un intinerariu in muntisorii de langa Bad Schandau: Am urcat pe via ferrata Haentzschelsteige (scurta dar intensa) pentru a cobori pe valea numita Wilde Hoelle - Iadul Salbatic. Am terminat tot intinerariul cam intr-o ora si douazeci de minute. Singur.
• 18 martie: Germania. Elvetia Saxona, o zona frumoasa aflata in fosta RDG, aproape de granita cu Cehia. Din Kurort Rathen am vizitat doua obiective aflate unul langa altul: stancile Bastei si podul de piatra construit intre ele pe la 1850 si defileul Schwedenloecher (Gaurile Suedeze) unde se zice ca s-a adapostit populatia locala in timpul unei invazii suedeze. Singur.
• 11 martie: Emiratele Arabe Unite. Pentru ultima zi am ales un fel de circuit mai usurel, din Wadi Bih: Din satul Al Hayilah am mers cam 1.2km pe drumul din Wadi Railah, apoi pe poteca 1000 Steps to Hebs Village spre satul Wabain si Col Atmar; de aici am mai continuat pe Durdur Ridge pana la Col Al Jam'ah. De aici m-am intors inapoi spre Col Atmar si am coborat spre nord, prin Wadi Atmar spre satul Atmar. La final am incheiat cu un mars prin soare, prin desert de 3km pe sosea. Singur.
• 10 martie: Emiratele Arabe Unite. Am reluat dupa cinci saptamani superba excursie Stairway to Heaven, full loop. Am lasat masina la capatul asfaltului, la circa 150m altitudine, la barajul Wadi Ghalilah. De aici m-au luat la autostop doua fete care faceau trail running; am inceput deci la circa 250m altitudine, in parcarea finala. De aici incepe bucla: portiunea comuna pana la intersectia de la circa 495m altitudine, apoi urcat malul stang (mai frumos si mai spectaculos) al Stairway to Heaven; pana la circa 1000m altitudine pe pietris, apoi pentru inca 250m diferenta de nivel pe superba portiune cu scari. Din platou am mai urcat inca 500m de urcat la liber pana pe varful Jabal as Sayh, la 1746m punctul de maxim al zilei (urcasem pana aici fix 1500m din parcare). Ca si data trecuta am coborat pe malul drept al Stairway to Heaven. Am ajuns in parcare tot in 11 ore ca si data trecuta si la masina, la baraj in 11h30. Singur.
• 9 martie: Emiratele Arabe Unite. Pentru prima din cele trei zile de trekking in UAE am ales o bucla nici scurta, nici lunga : Din parcarea Bear Grylls Adventure Camp (circa 400m altitudine) am urcat spre sud printr-un wadi al carui nume nu-l cunosc spre satul Helek, aflat la circa 1020m; de aici am continuat spre satul Takam pentru a cobori apoi inapoi de unde am plecat prin alt wadi, afluent al celui pe care am urcat. Singur.
• 4 martie: Germania. Am reluat dupa un an si ceva via ferrata Mittelrhein (Rinul de mijloc): din Boppard (circa 75m alt) am urcat pe ferrata pana pe la circa 300m; cum eram in criza de timp nu am facut tot inelul ci am coborat tot pe unde am urcat, doar evitand segmentele cablate pe potecile ocolitoare; am incheiat tot traseul in circa 1h40. Singur.
• 15 februarie (II): Statele Unite (Arizona). Profitand ca sunt in zona am mai facut o excursie-fulger, terminata in mai putin de jumatate de ora: Am parcurs Spooky Canyon, un mic slot canion care este chiar langa sosea. Are doua ramuri; am parcurs-o mai mult pe cea din dreapta, mai putin tehnica. La dus am fost pe ultimele ramasite de lumina, la intors am mers pe lanterna. Singur.
• 14 februarie: Statele Unite (Nevada). Dupa doi ani am reluat parcurgerea lui Goldstrike Canyon - o coborare de aproape 300m diferenta de nivel de la parcare pana la nivelul raului Colorado; de-a lungul coborarii sunt sase sau sapte saritori dotate cu corzi. La intoarcere incepuse sa se intunece si ultimele gene de lumina au disparut exact cand ajungeam din nou la asfalt. Singur.
• 6 februarie: Emiratele Arabe Unite. Dupa tura lunga de ieri astazi am vrut ceva mai scurt, de jumatate de zi caci seara aveam avion spre casa. Am ales un circuit plecand de la parcarea Bear Grylls Adventure Camp (circa 400m altitudine). De aici am mers spre nord pe drum cam 1km, apoi pe poteca pe Wadi Jib pana la oaza Hidden Oasis (circa 730m). De la oaza am urcat versantul sudic al wadi-ului, iesind intr-un platou sub satul Musaibat; am mai urcat inca vreo 150m diferenta de nivel pana langa sat, aflat la circa 1010m altitudine. De aici am coborat inapoi la masina ocolind pe la Musaibat Col, la circa 1060m altitudine punctul de maxim al zilei; am incheiat toata bucla de circa 14km poteca, 660m urcus in vreo cinci ore. Singur.
• 19 ianuarie: Franta (Calanques). Iata-ma pentru a noua oara in 15 luni in Parc National des Calanques, langa Marsilia. Scopul zilei de astazi a fost explorarea mai departe de Val Vierge, si anume spre Calanque de Devenson. Din Luminy am mers spre Col de Sugiton si apoi pe poteca normala pana in punctul Oiseaux des Falaises; de aici am mers pe o poteca nemarcata pe care nu mai fusesem si care m-a scos la Cavite du Tonneau si apoi la Pas-ul unde se intalneste traseul (tot nemarcat) ce vine de la stanca Le Tonneau; de aici pana la Oeil de Verre mai fusesem de doua ori cand am parcurs Les Corniches du CAF. Ceva mai sus de Oeil de Verre am parasit Val Vierge si am inceput itinerariul (tot nemarcat) Corniche Paretti care intra in Calanque de Devenson. Am depasit un prim punct foarte expus, apoi Le Festin du Satan si am continuat pana la intersectia cu Le Petit Coulouir; cornisa Paretti se continua mai departe dar am hotarat ca am avut destula adrenalina pentru astazi asa ca am urcat pe Petit Coulouir (si aici avand un punct dificil, la lant) pana in Col du Devenson. De aici am mers spre vest pe poteca normala pana spre Val Vierge; am intentionat sa cobor in vale dar nu am reusit nici pe la Pas du Cheminee du CAF (langa Col des Charbonniers) si nici prin Pas de la Cheminee du Diable asa ca am continuat pe poteca normala spre Col de la Candelle si inca un pic mai departe, pana la intersectia cu Les Corniches de CAF; am mers pe acest traseu (parcurs deja de doua ori dar in sens opus) spre lantul de la intrarea in vale si am coborat apoi pe Coulouir Du Candelon, pe care l-am parasit in dreptul fetei sudice a Catedralei; la final am mers relaxat prin Vallon de l'Ours si poteca Treize Contours pana inapoi la Oiseaux des Falaises si Luminy. Singur.
• 18 ianuarie: Spania. Din nou in Barcelona pentru un traseu mic - din cartierul Can Caralleu, piateta Mossen Miquel Vall i Mundo (200m) am urcat pe poteca pana in Carretera de les Aigues la circa 280m. Dupa ce am mers putin pe acest drum pietonal larg am urcat micile varfuri Santa Maria de Collserola si Turo d'en Corts (390m), am trecut pe langa parcarea Mirador del Turo d'en Corts; de aici am coborat usor pe poteca spre Coll de Can Cuias pentru a termina apoi tot pe poteca spre statia autobuzului 111 Cami Santa Creu d'Olorda. Singur.
• 15 ianuarie: Italia (Insule). Palermo, muntele Pellegrino. Am urcat din oras pe Strada Vecchia (traseul 14) pana la circa 340m altitudine; de aici am continuat pe traseul 12 (cu o abatere pe la punctul Volo d'Aquila) pana sub varf, unde am iesit in soseaua asfaltata; am urmat-o pana pe varf. Pe varf (circa 594m) nu este nimic interesant; am coborat pe traseul 9 - del Semaforo pana in soseaua ce leaga Sanctuarul Sf. Rosalia cu statuia aflata la circa 1.2km distanta. Singur.

• 2 ianuarie: Postavaru. Din statia Facultativa 2 a autobuzului de Poiana am mers pe , apoi Drumul Vechi spre Poiana; de aici am urcat pe Valcelul lui Schmautz spre Poiana Drester si Pestera de Lapte ; am inchis inelul coborand pe Canalul Lehmann inapoi spre Poiana. Singur.

Inapoi la pagina princiapala.