Acasa -> Poze de la munte -> Lista excursii

[ Poze] - [ Articole] - [ Statistici]

25 excursii obisnuite in 2025:

PRIMAVARA 2025

• 27 martie: Emiratele Arabe Unite. Pentru ultima jumatate-de-zi am ales un traseu oarecum mai usor dar care tot m-a solicitat destul. Din Jais Road, statia inferioara a bobului de vara (circa 1340m alt) am coborat spre sud pe poteca spre satul Baighit (circa 920m) continuand apoi pe poteca de legatura spre Col Musaibat; putin inainte de a ajunge in col, undeva pe la 1000m alt dupa ce am taiat cateva din firele de origine ale Wadi Jib am urcat la liber vreo 70m pana in poteca care din Col urca (intai mai orizontal, apoi spre final mai horarat) spre Jais Road la circa 1615m, punctul de maxim al zilei; de aici am coborat 2km pe sosea pana la capatul superior al bobului (circa 1480m) si apoi la liber pe versant si printr-un valcel inapoi spre parcare. Singur.
• 26 martie: Emiratele Arabe Unite. Iata-ma din nou, dupa doua saptamani si un pic, intr-o excursie ce pleaca de la barajul Wadi Ghalilah (150m alt). De data aceasta am urcat dus-intors pana la vf. Jabal al Rahrah (1690m) pe poteca directa; la dus am facut si un ocol prin satul Deira al-Rakba. Ultimii 150m diferenta de nivel la coborare au fost pe intuneric. Singur.
• 22 martie: Germania. Pentru ultima zi am ales un traseu usor pe malul sudic al Elbei, tot in Elvetia Saxona - din Rathen am mers peste stancile Rauenstein, pe Rauensteinweg pana in Wehlen. Singur.
• 18 martie: Germania. Elvetia Saxona, o zona frumoasa aflata in fosta RDG, aproape de granita cu Cehia. Din Kurort Rathen am vizitat doua obiective aflate unul langa altul: stancile Bastei si podul de piatra construit intre ele pe la 1850 si defileul Schwedenloecher (Gaurile Suedeze) unde se zice ca s-a adapostit populatia locala in timpul unei invazii suedeze. Singur.
• 11 martie: Emiratele Arabe Unite. Pentru ultima zi am ales un fel de circuit mai usurel, din Wadi Bih: Din satul Al Hayilah am mers cam 1.2km pe drumul din Wadi Railah, apoi pe poteca 1000 Steps to Hebs Village spre satul Wabain si Col Atmar; de aici am mai continuat pe Durdur Ridge pana la Col Al Jam'ah. De aici m-am intors inapoi spre Col Atmar si am coborat spre nord, prin Wadi Atmar spre satul Atmar. La final am incheiat cu un mars prin soare, prin desert de 3km pe sosea. Singur.
• 10 martie: Emiratele Arabe Unite. Am reluat dupa cinci saptamani superba excursie Stairway to Heaven, full loop. Am lasat masina la capatul asfaltului, la circa 150m altitudine, la barajul Wadi Ghalilah. De aici m-au luat la autostop doua fete care faceau trail running; am inceput deci la circa 250m altitudine, in parcarea finala. De aici incepe bucla: portiunea comuna pana la intersectia de la circa 495m altitudine, apoi urcat malul stang (mai frumos si mai spectaculos) al Stairway to Heaven; pana la circa 1000m altitudine pe pietris, apoi pentru inca 250m diferenta de nivel pe superba portiune cu scari. Din platou am mai urcat inca 500m de urcat la liber pana pe varful Jabal as Sayh, la 1746m punctul de maxim al zilei (urcasem pana aici fix 1500m din parcare). Ca si data trecuta am coborat pe malul drept al Stairway to Heaven. Am ajuns in parcare tot in 11 ore ca si data trecuta si la masina, la baraj in 11h30. Singur.
• 9 martie: Emiratele Arabe Unite. Pentru prima din cele trei zile de trekking in UAE am ales o bucla nici scurta, nici lunga : Din parcarea Bear Grylls Adventure Camp (circa 400m altitudine) am urcat spre sud printr-un wadi al carui nume nu-l cunosc spre satul Helek, aflat la circa 1020m; de aici am continuat spre satul Takam pentru a cobori apoi inapoi de unde am plecat prin alt wadi, afluent al celui pe care am urcat. Singur.
• 2 martie: Germania. Maisvul Taunus, langa Frankfurt. Din statia metroului U3 Oberursel Hohemark (circa 315m alt) am mers destul de ocolit (prin sud) pana pe varful Altkonig (798m); de aici am coborat, apoi urcat pana la punctul de belvedere Grosser Feldberg (circa 880m alt) care este si maximul zilei; dupa o scurta pauza am coborat pana la Sandplacken (circa 650m) unde am luat atat masa cat si autobuzul spre casa. Participanti: Cosmin Zamfir, Vasile Comanescu.
• 19 februarie (III): Statele Unite (California). In sfarsit o mica iesire care nu este o repetare - am parcurs tot in Joshua Tree National Park micul dar haiosul traseu Hall of Horrors; in ciuda numelui inspaimantator nu vine cu nici un pericol. Sunt doua culoare naturale in interiorul unui morman urias de pietre, unul mai lat si al doilea mai ingust, avand in punctul cel mai ingust undeva intre 15-20cm. Participanti: Mara Puscasu, Costi Palade.
• 19 februarie (II): Statele Unite (California). Am reluat dupa cinci ani un traseu mai scurt dar panoramic, aflat la o inaltime mai mare: Cei 3km dus-intors ce leaga punctul de belvedere Keys View (1570m) de Inspiration Peak (1694m). Diferenta de urcat este ceva mai mare de 120m, trebuind urcati (si coborati) alti doi muntisori mai mici pana pe varf. Impreuna cu Costi Palade.
• 19 februarie: Statele Unite (California). Prima din cele trei mici excursii din Joshua Tree National Park - am reluat dupa trei ani un scurt traseu circular intr-o asa-zisa vale inconjurata din toate partile de bolovani: Hidden Valley Trail. Participanti: Mara Puscasu, Costi Palade.
• 18 februarie (II): Statele Unite (California). Am reluat dupa trei ani urcusul pe Kelso Dunes, niste dune din nisip fin cu o intaltime de circa 600ft/180m. Cand am ajuns in parcare se lasa apusul, urcusul l-am facut mare parte fara lanterne (le-am pornit doar in partea finala). Coborarea a fost integral pe intuneric. Participanti: Mara Puscasu, Costi Palade.
• 18 februarie: Statele Unite (California). Iata-ma pentru a patra oara in Sidewinder Canyon, de data aceasta cu Mara si Costi pentru a le arata canionul meu preferat. Am parcurs sase din cele sapte canioane laterale (pe unul nu l-am gasit, nu stiu cum); trei din ele toti trei, altul impreuna cu Costi si inca doua solo. Participanti: Mara Puscasu, Costi Palade.
• 17 februarie (II): Statele Unite (California). Am revenit pentru a treia oara in Corkscrew Canyon, de data aceasta urcand dus-intors din soseaua CA190; am urcat initial pana la mina abandonata din anii '50) si am parcurs apoi dus-intors si side-canyon-ul ce se afla imediat sub mina, pana in locul unde valea se largeste si devine mai putin interesanta. Am coborat inapoi pe unde am urcat chiar cand se lasa intunericul. Impreuna cu Costi Palade.
• 17 februarie: Statele Unite (California). Am revenit pentru a cincea oara in Golden Canyon; de la parcare am mers pe poteca oficiala pana la Catedrala Rosie, apoi peste dealuri pana la baza lui Manly Beacon; dupa ce am mai mers putin pe poteca oficiala pana la o mica sa am continuat spre sud-vest catre un punct de belvedere, probabil maximul zilei. Pentru intoarcere am mers putin pe culmea ce separa Golden Canyon de Gower Gulch; am coborat apoi pe o muchie de badland spre Golden Canyon, pe unde am incheiat circuitul. Participanti: Mara Puscasu, Costi Palade.
• 16 februarie: Statele Unite (Nevada). O excursie din doua parti. Intai am re-parcurs dupa cinci ani cu totii traseul Calico Tanks din Red Rock National Conservation Area; la capatul sau ne-am separat de Mara care s-a intors la masina pe unde am venit; Costi si cu mine am urcat circa 700m diferenta de nivel pana pe varful Turtlehead Peak. Participanti: Mara Puscasu, Costi Palade.
• 15 februarie (II): Statele Unite (Arizona). Profitand ca sunt in zona am mai facut o excursie-fulger, terminata in mai putin de jumatate de ora: Am parcurs Spooky Canyon, un mic slot canion care este chiar langa sosea. Are doua ramuri; am parcurs-o mai mult pe cea din dreapta, mai putin tehnica. La dus am fost pe ultimele ramasite de lumina, la intors am mers pe lanterna. Singur.
• 15 februarie: Statele Unite (Arizona). Am revizitat Arizona Hot Springs; ca si acum doi ani am coborat pe White Rock Canyon Trail pana la nivelul raului Colorado; am mers apoi putin pe malul raului (pe o retea neclara de poteci) si am urcat la loc prin Hot Spring Canyon; ca si data trecuta atractia principala a fost gruparea de trei bazine termale numai bune pentru un scaldat relaxant; fiind cu Mara care nu a intrat, doar a trecut prin ele de data aceasta am stat doar vreo douazeci de minute la balaceala. Participanti: Mara Puscasu, Costi Palade.
• 14 februarie: Statele Unite (Nevada). Dupa doi ani am reluat parcurgerea lui Goldstrike Canyon - o coborare de aproape 300m diferenta de nivel de la parcare pana la nivelul raului Colorado; de-a lungul coborarii sunt sase sau sapte saritori dotate cu corzi. La intoarcere incepuse sa se intunece si ultimele gene de lumina au disparut exact cand ajungeam din nou la asfalt. Singur.
• 6 februarie: Emiratele Arabe Unite. Dupa tura lunga de ieri astazi am vrut ceva mai scurt, de jumatate de zi caci seara aveam avion spre casa. Am ales un circuit plecand de la parcarea Bear Grylls Adventure Camp (circa 400m altitudine). De aici am mers spre nord pe drum cam 1km, apoi pe poteca pe Wadi Jib pana la oaza Hidden Oasis (circa 730m). De la oaza am urcat versantul sudic al wadi-ului, iesind intr-un platou sub satul Musaibat; am mai urcat inca vreo 150m diferenta de nivel pana langa sat, aflat la circa 1010m altitudine. De aici am coborat inapoi la masina ocolind pe la Musaibat Col, la circa 1060m altitudine punctul de maxim al zilei; am incheiat toata bucla de circa 14km poteca, 660m urcus in vreo cinci ore. Singur.
• 5 februarie: Emiratele Arabe Unite. Emiratul Ras al Khaimah. Pentru aceasta excursie am venit in EAU - Stairway to Heaven, full loop. Am lasat masina la capatul asfaltului, la circa 150m altitudine, la barajul Wadi Ghalilah. De aici m-au luat la autostop Niki si Garrett (si cu ei am facut apoi tot traseul) pentru 2km pana la circa 250m altitudine, in parcarea finala. De aici incepe bucla noastra: Am mers pe portiunea comuna pana la intersectia de la circa 495m altitudine; de aici am urcat malul stang (mai frumos si mai spectaculos) al Stairway to Heaven; pana la circa 1000m altitudine pe pietris, apoi pentru inca 250m diferenta de nivel pe superba portiune cu scari. Odata ajunsi in platou ne-au mai asteptat inca circa 500m de urcat la liber pana pe varful Jabal as Sayh, la 1746m punctul de maxim al zilei (urcasem pana aici fix 1500m din parcare). Pentru coborare am ales malul drept al Stairway to Heaven, mai linistit si mai bine intretinut; am facut si o mica pauza in satul Ras Ash. Noaptea ne-a prins la jumatatea coborarii intre Ras Ash si jonctiunea celor doua ramuri; avand si luna pe jumatate plina si chiar deasupra noastra nu am folosit deloc lanternele in ultimele doua ore de intuneric. Am ajuns la masina la aproape 11 ore de la inceput, incheiand o zi absolut superba. Impreuna cu alti 2 drumeti.
• 19 ianuarie: Franta (Calanques). Iata-ma pentru a noua oara in 15 luni in Parc National des Calanques, langa Marsilia. Scopul zilei de astazi a fost explorarea mai departe de Val Vierge, si anume spre Calanque de Devenson. Din Luminy am mers spre Col de Sugiton si apoi pe poteca normala pana in punctul Oiseaux des Falaises; de aici am mers pe o poteca nemarcata pe care nu mai fusesem si care m-a scos la Cavite du Tonneau si apoi la Pas-ul unde se intalneste traseul (tot nemarcat) ce vine de la stanca Le Tonneau; de aici pana la Oeil de Verre mai fusesem de doua ori cand am parcurs Les Corniches du CAF. Ceva mai sus de Oeil de Verre am parasit Val Vierge si am inceput itinerariul (tot nemarcat) Corniche Paretti care intra in Calanque de Devenson. Am depasit un prim punct foarte expus, apoi Le Festin du Satan si am continuat pana la intersectia cu Le Petit Coulouir; cornisa Paretti se continua mai departe dar am hotarat ca am avut destula adrenalina pentru astazi asa ca am urcat pe Petit Coulouir (si aici avand un punct dificil, la lant) pana in Col du Devenson. De aici am mers spre vest pe poteca normala pana spre Val Vierge; am intentionat sa cobor in vale dar nu am reusit nici pe la Pas du Cheminee du CAF (langa Col des Charbonniers) si nici prin Pas de la Cheminee du Diable asa ca am continuat pe poteca normala spre Col de la Candelle si inca un pic mai departe, pana la intersectia cu Les Corniches de CAF; am mers pe acest traseu (parcurs deja de doua ori dar in sens opus) spre lantul de la intrarea in vale si am coborat apoi pe Coulouir Du Candelon, pe care l-am parasit in dreptul fetei sudice a Catedralei; la final am mers relaxat prin Vallon de l'Ours si poteca Treize Contours pana inapoi la Oiseaux des Falaises si Luminy. Singur.
• 18 ianuarie: Spania. Din nou in Barcelona pentru un traseu mic - din cartierul Can Caralleu, piateta Mossen Miquel Vall i Mundo (200m) am urcat pe poteca pana in Carretera de les Aigues la circa 280m. Dupa ce am mers putin pe acest drum pietonal larg am urcat micile varfuri Santa Maria de Collserola si Turo d'en Corts (390m), am trecut pe langa parcarea Mirador del Turo d'en Corts; de aici am coborat usor pe poteca spre Coll de Can Cuias pentru a termina apoi tot pe poteca spre statia autobuzului 111 Cami Santa Creu d'Olorda. Singur.
• 15 ianuarie: Italia (Insule). Palermo, muntele Pellegrino. Am urcat din oras pe Strada Vecchia (traseul 14) pana la circa 340m altitudine; de aici am continuat pe traseul 12 (cu o abatere pe la punctul Volo d'Aquila) pana sub varf, unde am iesit in soseaua asfaltata; am urmat-o pana pe varf. Pe varf (circa 594m) nu este nimic interesant; am coborat pe traseul 9 - del Semaforo pana in soseaua ce leaga Sanctuarul Sf. Rosalia cu statuia aflata la circa 1.2km distanta. Singur.

• 2 ianuarie: Postavaru. Din statia Facultativa 2 a autobuzului de Poiana am mers pe , apoi Drumul Vechi spre Poiana; de aici am urcat pe Valcelul lui Schmautz spre Poiana Drester si Pestera de Lapte ; am inchis inelul coborand pe Canalul Lehmann inapoi spre Poiana. Singur.

Inapoi la pagina princiapala.