Acasa -> Poze de la munte -> Lista excursii

[ Poze] - [ Articole] - [ Statistici]

97 excursii de adulti in 2025:

TOAMNA 2025

• 3 decembrie: Italia (Restul). Am revenit dupa sapte luni in Riserva Naturale Calafuria, langa Livorno. Din Maroccone am urcat pe poteca spre est pana la o postatie fixa de vanatoare la cota 220m; am cotit apoi inapoi spre vest pana la circa 200m, la capatul de sus al asa-zisului canion Calignaia, pe care l-am coborat pana la mare. Intoarcerea a fost pe versant, spre Piazzale dei Colombi si apoi inapoi spre nivelul marii, la gura raului Calafuria. Singur.
• 27 noiembrie: Emiratele Arabe Unite. Am reluat dupa opt luni si jumatate o bucla ce mi-a placut asta-primavara, dar parcursa in sens invers: Din parcarea Bear Grylls Adventure Camp (circa 400m altitudine) am urcat spre satul Takam (circa 960m); am continuat oarecum orizontal spre satul Helek, aflat la circa 1020m pentru a cobori la finel inapoi de unde am plecat prin alt wadi care conflueaza cu cel pe care am urcat. Singur.
• 26 noiembrie: Emiratele Arabe Unite. De cand faceam planificarea pentru cele doua excursii pe Stairway to Heaven de la inceputul lui 2025 am aflat de un traseu-explorare, fara poteca, care facea pe la 750-900m altitudine legatura intre variantele Right Bank si Left Bank ale STH. Am zis sa incerc sa refac itinerariul astazi si am reusit, nu fara ceva emotii. Lipsa oricarei poteci a facut orientarea dificila si expunerea masiva m-a ingrijorat un pic. Pe la jumatatea traversarii am urcat cam 100m diferenta de nivel prin Limbo Canyon, pana deasupra unor ruine. Noaptea m-a prins la jumatatea coborarii grohotisului de pe Left Bank; am mers apoi pe intuneric pana la masina. Singur.
• 20 noiembrie: Croatia. Ultimul port vizitat in aceasta croaziera a fost Rijeka; din cele patru vizitate in ultimele patru zile acesta este cel mai putin muntos. Am gasit totusi un traseu care s-a dovedit destul de frumos: De langa castelul Trsat (unde am ajuns cu autobuzul 2; circa 130m alt) am coborat la circa 85m in soseaua D3; de aici mers dus-intors pana pe varful Veli Vrh (432m); la ducere am mers pe podul soselei 5017, apoi vreo 1.5km pe malul raului Rjecina si satul Grohovo; coborarea a fost o lunga linie dreapta spre sud-est pana la cota 210m si apoi pe traseul de venire. Desi ca si in doua din cele trei zile anteriare prognoza meteo era cu ploaie am scapat neplouat atat la dus cat si la jumatate de intors; doar in ultima jumatate a intorsului a plouat bine si m-am udat ciuciulete. Singur.
• 19 noiembrie: Croatia. Din gara Kastel Sukurac (langa Split; circa 20m alt) am urcat pe strazi prin oras pana la cimitirul localitatii (circa 120m alt) si poi pe poteca via cabana Putalj spre platoul masivului Kozjak; am mai mers putin spre est prin platou pana in dreptul unui varf fara nume de 576m; de aici am coborat pe alta poteca pana aproape de cimitir si apoi pe unde am venit inapoi la gara. Singur.
• 18 noiembrie: Croatia. In portul Dubrovnik m-am plimabt vreo 2-3 ore prin orasul vechi (am avut noroc sa prind zidurile fara plata) si apoi am urcat dealul Srd (415m) pe vechea poteca amenajata pe la 1805-1807 cand s-a construit Forul Imperial aflat in varful dealului; coborarea a fost pe cealalta poteca, mai lunga dar mai salbatica, spre Gruz; poteca se termina chiar sub podul cel nou, la 500m de terminalul de croaziere. Singur.
• 17 noiembrie: Muntenegru. Din Kotor (0m) am urcat pe poteca Ladder of Kotor pana in soseaua R1 la Krstac (circa 950m); am ocolit mai departe vf. Derin pentru a iesi pe vf. Pestingrad (1009m). De aici am coborat pe o poteca extrem de inclinata la loc in oras, incheind tot circuitul in circa 7 ore. Singur.
• 8 noiembrie: Spania. Iata-ma dupa cinci luni din nou in masivul Montseny, de langa Barcelona; spre deosebire de datile trecute cand eram doar in tranzit cu croaziera prin Barcelona deci aveam timp doar de excursii in periferia masivului (aflat la 1h de tren de centrul orasului) de data aceasta avand avion abia la 22h din aeroport am avut timp de o iesire in inaltimile centrale ale masivului. Autobuzul din gara Sant Celoni (circula doar sambata si duminica) m-a lasat la Santa Fe de Montseny, la circa 1130m altitudine. De aici am urcat via poteca SL-C 86, apoi La Fageda Gran spre poteca PR-C 208, unde am iesit la circa 1330m. Am continuat sa urc apoi via Pou del Comte, Mirador Rocs Cremats si Coll Pregon pana la varful cel mai inalt al masivului, Turo de l'Home (1706m). Dupa pauza de varf am mers cam 1.5km pe creasta pana la celalalt varf, cam de aceeasi inaltime - Les Agudes (1705m). Coborarea a fost prin padure inapoi spre Santa Fe, pe PR-C 208. Singur.
• 7 noiembrie: Franta (Calanques). Am reluat o iesire asta-primavara: Din statia de autobuz Sormiou Cayolle (linia 23) am mers initial pe asfalt pana la cismea, apoi pe poteca pana in Col de Sormiou; de aici am facut vest pe poteca principala, cu gandul sa cobor spre Pas du Pecheur. Ca si atunci planul nu a functionat; atunci din motive de vreme, acum pentru ca traseul era inchis (cu gard!). Am ramas astfel pe GR98 pana la baza Circului Walkyriilor; am urcat de aici, pe marcajul proaspat sters prin Pas de la Melette; am continuat peste vf. Homme Mort, Col de la Selle spre Col de la Galinette; am dorit din nou sa trec prin superbul Pas de la Demi-Lune; la final am coborat spre Callelongue prin dificilul (la coborare) Escalier des Geants. Singur.
• 5 noiembrie: Italia (Alpi). Din Limonetto Cascata (1360m) am urcat pe drumul de pe langa Rio Prati della Chiesa pana stana de la circa 1635m; aici am facut dreapta (nord) si am continuat pana la Passo del Diavolo (circa 2400m). Din passo m-am intors spre Limonetto (langa tetti Virula - circa 1415m) pe poteca directa via Pian Madoro - Ciabot del Pedu. Singur.
• 4 noiembrie: Italia (Alpi). A parcurs pentru a saptea oara via ferrata Orrido di Foresto, la un debit al raului destul de mic. Am terminat partea cablata in 2 ore si toata excursia, socotita de la gara Bussoleno inapoi la gara, in ceva mai mult de 4 ore. Singur.
• 3 noiembrie: Italia (Alpi). Am parcurs pentru a zecea oara jumatatea superioara din via ferrata Carlo Giorda spre muntele Pirichiano, locul unde acum vreo 12 secole s-a construit abatia Sacra di San Michele. Coborarea a fost spre Chiusa, pe un itinerariu un pic ocolit fata de cel normal (scurt). Singur.
• 1 noiembrie: Baiului. Excursia numarul 100 cu Ionela! Din gara Sinaia am urcat incetisor in circa 3 ore pe Piciorul Cainelui pana la bancuta de la lizera padurii (1370m); dupa o pauza de masa si relaxare coborarea a fost tot pe unde am urcat, inapoi spre Sinaia. Silviu, Andreea si Eliza au fost cu noi doar putin, in ultimele minute de la coborare. Participanti: Ionela Munteanu, Andreea Soare, Silviu Postolache, alti 3 drumeti.
• 26 octombrie: Italia (Restul). Cum mergeam cu masina intre Asti si Vercelli (in drum spre aeroportul Malpensa) am zarit un indicator: SANTUARIO DI CREA. Cum avionul meu intarzia o ora si aveam ceva timp de pierdut m-am uitat pe harta si am vazut ca acest sanctuar este pe un delusor care domina cam cu 200m relieful din jur, ocazie buna pentru o mica plimbare. Din cimitirul de langa Forneglio (circa 185m) am urcat via Capelele I si II spre platoul cu sanctuarul (circa 395m); la coborare am folosit poteca ce coboara de la Capela VIII spre nord. Singur.
• 25 octombrie: Italia (Alpi). Am revenit dupa o luna si jumatate in Alpi Cozie pentru a urca un varf pe care pusesem ochii in acea excursie - Rocca La Meja (2831m). Cand am plecat cu masina din Cuneo nu stiam daca este zapada sau nu pe munte; mi-am zis sa incerc si sa fac altceva prin jur daca zapada m-ar impiedica sa urc; am avut noroc si zapada a lipsit. Masina am lasat-o in Colle Valcavera; la dus am mers spre baza muntelui via Colle Ancoccia, la intors pe traseul un pic mai lung via Col Badia; urcusul si coborasul varfului au fost pe via normale. Singur.
• 24 octombrie: Italia (Alpi). Cum aveam doar cateva ore dar si masina la dispozitie pentru un traseu scurt am urcat de la lacul Rovina (1520m) pe poteca ocolitoare (actualmente nerecomandata dar perfect pasabila) pana la barajul Chiotas (1980m); dupa pauza de odihna si admirat peisajul am coborat pe poteca directa. Singur.
• 19 octombrie: Franta (Calanques). Din Callelongue (0m) am mers via Col du Semaphore spre Pas de la Demi-Lune (210m), un loc vazut intr-o excursie precedenta si care m-a impresionat atunci; dupa o scurta pauza in pas ne-am intors pe unde am venit, facand si un mic ocol pe la Semafor. Impreuna cu Adela Cirstea.
• 12 octombrie (II): Statele Unite (Colorado). Pentru ultima zi de munte in Colorado imi doream si o excursie care sa plece din Berthoud Pass (11307ft/3446m) asa ca am parcurs dus-intors cei 5+ km pana pe Mt. Flora (13129ft/4001m); la dus am avut temperaturi usor pozitive, la intors zero sau usor negative. Impreuna cu Silviu Postolache.
• 12 octombrie: Statele Unite (Colorado). Si astazi de dimineata am cautat un circuit prin padure pentru a vedea culorile toamnei asa ca am ales un circuit in Genesee Park, la vest de Golden - din locul de parcare aflat chiar langa I-70 pe Stapleton Road am coborat circa 350m diferenta pe Chavez Trail pentru a urca inapoi pe Beaver Brook Trail. Impreuna cu Silviu Postolache.
• 11 octombrie: Statele Unite (Colorado). Pana ieri am fost cu Silviu doar la munti inalti, astazi la cererea lui am ramas mai jos pentru a ne bucura si de culorile toamnei. Am ales un circuit in Apex Park, langa Golden - un mic parc administrat de county care consta intr-un versant; exista parcari atat sus cat si jos. Noi am parcat la capatul de jos (circa 1880m) si am urcat pe Magic Mountain, Rocker si Apex Trails pana la punctul de intersectie al traseelor Apex si Enchanted Forest aflat in partea de sus a parcului, la circa 2245m; am coborat apoi pe Enchanted Forest trail si apoi din nou pe Magic Moutain trail (pe unde si venisem). Impreuna cu Silviu Postolache.
• 10 octombrie: Statele Unite (Colorado). Astazi dupa un targ de monede (in Denver) destul de anost m-am hotarat sa mai urc un al doilea munte de 4200m, mai exact celalat munte care domina Guanella Pass (11669ft/3557m): Square Top Mountain (13782ft/4201m). Cum prognoza zicea innorat dar cu sanse mici de ploaie am inceput sa urc pe o vreme cetoasa poteca din pass spre varf; pe la 3850m a inceput ploaia usoara, care a tinut ceva mai mult de o ora. Nu am urcat varful (care de fapt este o lunga coama orizontala, dupa cum ii zice si numele) ci m-am oprit cam la circa 10m altitudine sub varf, la 4191m altitudine (dar la circa 700m orizontal spre est fata de punctul de maxim al coamei-varf). De aici am coborat la liber tinand aproape tot timpul pana la parcare linia de coama ce separa vaile cu Naylor si Silver Dollar Lakes (la nord) respectiv cea cu Square Top Lakes (la sud). Singur.
• 9 octombrie: Statele Unite (Colorado). Daca ieri am urcat primul nostru munte de 4000m+, astazi am vrut sa urcam pe primul 'fourteener', adica munte mai inalt de 14000ft/4267m. Din Guanella Pass (11669ft/3557m) am urcat dus in circa 4h cei circa 800m diferenta de nivel pana pe varful Bierstadt (14065ft/4287m); sub varf am avut si o intalnire deosebita cu o capra. Dupa o scurta pauza de compotel am coborat fix pe unde am urcat in circa 2h30. Impreuna cu Silviu Postolache.
• 8 octombrie (II): Statele Unite (Colorado). Cum mai aveam ceva energie am urcat solo muntele Morrison (2400m alt) de langa Denver, plecand de la circa 1800m. Datorita lunii pline am folosit doar putin frontala, doar in cei 100m diferenta de nivel de la final care sunt mai stancosi. In jumatatea superioara am avut muzica de la concertul desfasurat in amfiteatrul Red Rocks, aflat la baza muntelui, si am avut si doua intalniri remarcabile cu niste cerbi. Singur.
• 8 octombrie: Statele Unite (Colorado). Din Loveland Pass (11990ft/3655m) am urcat dus-intors pe un munte golas dar fara nici o dificultate pana pe varful Sniktau (13240ft/4036m), primul varf de 4000m+ din palmaresul meu (recordul precedent era doar putin sub 4000m, stabilit cu douazeci si unu de ani inainte). Impreuna cu Silviu Postolache.
• 7 octombrie: Statele Unite (Colorado). Pentru prima zi de excursie cum mai aveam doar cateva ore la dispozitie am ales un traseu scurt si usor: Din soseaua Colorado-103 la circa 3270m altitudine am urcat aproape 300m dus-intors pana pe Chief Mountain (3566m). Impreuna cu Silviu Postolache.
• 1 octombrie: Postavaru. Din Poiana Brasov am urcat pe , apoi pana la lacul de acumulare de la 1500m, punctul de maxim al zilei; am coborat apoi pe Drumul Albastru pana in Poiana Stechil , apoi inca un pic spre Poiana Ograda ; de aici am luat poteca nemarcata Saua Tampei pentru a cobori la final spre Brasov - Magazin Star pe Drumul Cavalerilor si ultimele 7 serpentine . Singur.
• 18 septembrie: Franta (Calanques). Din Luminy am coborat pe poteca directa spre Col du Sugiton si Calanque du Sugiton. de aici am continuat spre Plage des Pierres Tombees, nelipsind pauza pentru baie in mare. Am contiuat apoi pe o poteca foarte putin clara spre partea estica a plajei, apoi pe langa Le Tonneau si apoi in urcus pana la o intersectie aflata la circa 100m altitudine; de aici, pe sub sectoarele Temple, Bivuac des Tours, Hommes Volants si Armata pe poteca buna pana in Pas de l'Oeil de Verre, destinatia zilei. Intoarcerea a fost pe unde am venit spre punctul Oiseaux des Falaises, apoi alti aproape 3km pana inapoi in Luminy. Impreuna cu inca un drumet.
• 17 septembrie: Italia (Restul). Am reluat partial o iesire de acum cateva luni: Din statia Via Bianco a funicularului Granarolo (circa 200m alt) am urcat pe poteca via Polveriera si pe sub fortul Begato pana la fortul Sperone (circa 490m alt); acesta este deschis si este interesant de vizitat. Coborarea spre statia superioara a funicularului Zecca-Right a fost pe soseaua asfaltata. Singur.
• 16 septembrie: Italia (Alpi). Din Limonetto, de la cascada (1360m) am urcat pe langa Rio Prati della Chiesa pana la Fortul Giaura (2260m), punctul de maxim al zilei; coborarea a fost spre Colle di Tenda si Chalet la Marmotta, unde am incercat fara succes autostop; la final am mai facut 8km pe poteca pana in Limone. Singur.

• 7 septembrie: Italia (Alpi). Pentru ultima zi am ales ceva mai usurel... un traseu care s-a dovedit pana la urma neasteptat de reusit! Am parcat masina la circa 400m vest fata de Colle Fauniera (circa 2485m) si de aici am mers in general spre vest pe creasta ce contine cele doua Cime di Test (ultima 2620m), apoi Colle del Mulo 2505m pentru a urca frumos pe cele doua varfuri gemene Becco Grande, 2773 si 2775m. Coborarea a fost spre Colletto della Meja 2530m si apoi pe la sud fata de traseul de dus pana inapoi la masina. Singur.
• 6 septembrie (II): Italia (Alpi). Am reluat dupa sapte ani una din iesirile mele favorite de noapte din zona Cuneo - de la lacul Rovina (1520m), langa Entracque am urcat pe luna plina pe poteca directa pana la barajul Chiotas (1980m) unde am facut o pauza de aproape douazeci de minute. Initial intentionasem sa cobor pe poteca ocolitoare (fostul drum de acces, acum abandonat) dar cum fusese avariat in urma cu doia ani am coborat tot pe unde am urcat. Singur.
• 6 septembrie: Italia (Alpi). Dupa excursia obositoare de ieri am ales pentru astazi ceva mai usurel - din soseaua ce urca spre Colle della Lombarda, cam la 1km inainte (circa 2270m) am urcat spre Colle (2600m) si Cima d'Orgials (2647m); am coborat apoi spre est pana la un punct de minim situat la circa 2430m pentru a urca apoi pieptis spre Cima della Lombarda (2800m); de aici am coborat spre Colle della Lombarda si masina. Singur.
• 5 septembrie: Italia (Alpi). Am revenit in Alpii Maritimi pentru o excursie lunga si obositoare dar plina de bucurii: Din Gias delle Mosche (1600m) am urcat via Rifugio Rimondino (2490m), Lago di Nasta (2810m), Colletto Forchetta (3020m) pana pe varful Cima Nasta (3108m); coborarea a fost fix pe unde am urcat, incheind excursia in fix 10 ore (5h15 urcus, 25m pauza pe varf, 4h20 coboras). Singur.
• 29 august: Baiului. Am urcat din Predeal catre cabana Garbova unde am facut o pauza destul de lunga; am continuat apoi spre vf. Clabucetul Taurului pentru a cobori apoi pe traseul clasic spre Azuga . Participanti: Adela Cirstea, Andreea Soare, Silviu Postolache, alti 2 drumeti.
• 23 august: Italia (Alpi). Alpi Marittime. De la Gias delle Mosche (1591m) am urcat pe poteca N16 spre cele trei laculete Fremamorta; mai sus am continuat pana in saua (colle) di Fremamorta, la 2604m. La coborare am ales poteca directa ce din colle iese la o intersectie de 4 poteci la 1900m, apoi spre nord pentru a traversa Gesso della Valletta pe un pod la circa 1735m si la final inca 2+ km pe forestier pana la masina. Singur.
• 22 august: Italia (Alpi). Astazi aveam chef de un varf de 3000m+ asa ca l-am ales pe Gran Queyron (3060m). Din Ribba (Prali) am mers pe pteca spre Bout du Col, apoi am urcat constant pe versantul vaii Germanasca pana in Colle Frappier (2895m); de aici am facut un cerc spre varf (urcand pe versant, coborand spre creasta) pentru a cobori la final spre Colle Longia, Bergerie Sellette, Bout du Col si inapoi spre Ribba. Singur.
• 14 august: Postavaru. Am organizat (impreuna cu cativa oameni care au cunoscut-o) o mica ceremonie pentru a imprastia in natura cenusa mamei; din Piata Unirii am urcat pe pana in Poiana Ograda pentru a cobori apoi inapoi partial pe si partial pe o poteca paralela cu aceasta . Participanti: Adela Cirstea, Mara Puscasu, Florina Cojanu, Costi Palade.
• 9 august: Bucegi. De la km2 al DN73A Predeal-Rasnov am urcat pe spre Poiana Frasinetului pentru a cobori apoi spre traseul pe care l-am urmat pana la Cabana Diham. Dupa o pauza generoasa de ceai si mancare am coborat spre Azuga via seile La Cleste si Saua Grecului si apoi varianta pe firul vaii , ajungand in gara Azuga cu vreo 7 minute inainte de plecarea trenului spre Bucuresti. Participanti: Ionela Munteanu, Mara Puscasu, inca un drumet.
• 5 august: Italia (Alpi). De la campingul Pian del Colle, langa Bardonecchia/Melezet (circa 1420m alt) am urcat in 4h30 pe poteca inclinata prin padure pana la platoul cu fosta baterie Quattro Sorelle (circa 2250m alt); aici am explorat putin vasta retea de tuneluri a bateriei de artilerie. Mai departe am urcat intai pe iarba prin versant, apoi pe creasta pietroasa pana pe vf. Quattro Sorelle (2698m alt), punctul de maxim al zilei aflat pe granita italo-franceza. Am coborat apoi inapoi spre oras via Poggio Tre Croci in 3h30. Singur.
• 4 august: Italia (Alpi). Iata-ma din nou, dupa doar o luna si jumatate pe poteca ce urca din Limonetto spre Bec Baral; de data aceasta am urcat pe varianta de pe creasta si am coborat tot in Limone prin vale. Singur.
• 28 iulie: Bucegi. Am urcat cu telecabina pana la Babele pentru a mai urca putin pana langa Crucea Eroilor ; de aici am parcurs dus-intors Brana Vaii Albe, o mica portiune prin Valea Alba si Brana Mare a Costilei pana sub Hornul lui Gelepeanu (parcurgerea BMC pentru a zecea oara fiind scopul excursiei, de fapt). Odata ajuns inapoi la Cruce am coborat via Brana Caraimanului spre cabana cu acelasi nume si apoi pe nesuferitul traseu Jepii Mici inapoi spre Busteni . Singur.
• 24 iulie: Germania. Am parcurs pentru a treia oara Via ferrata Mittelrhein (Rinul de mijloc); oricum clasificarea drept via ferrata este un pic exagerata, este doar o poteca cu niste scari asigurate in sus sau in jos si scurte bucati cablate; la final este o stanca de vreo 20 de metri de urcat; astfel din Boppard (circa 75m alt) am urcat pe ferrata dus-intors pana pe micul varf Muehltalblick (313m). Impreuna cu Vasile Comanescu.
• 18 iulie: Bucegi. De la statia inferioara a telecabinei Busteni am urcat pe pana aproape de cabana Piatra Arsa, pentru a cobori apoi pe spre Sinaia; la final ne-a luat la autostop pe drum un domn amabil de la Salvamont, avand timp si pentru niste prajituri. Participanti: Mara Puscasu, Paula Neagu, inca un drumet.
• 3 iulie: Germania. O iesire de relaxare prin Schwabische Alb, niste muntisori aflati langa Stuttgart, in landul Baden-Wuerttemberg: Din Bad Urach (circa 450m) am urcat la cascadele Uracher Wasserfall (circa 610m) si Guterstein; am cobrat apoi pe la baza cascadei Uracher pana aproape de vale, doar pentru a mai urca la final 150m pana la ruinele castelului de pe deal. Singur.
• 27 iunie: Italia (Insule). Sicilia. Din gara Cefalu (localitate aflata pe malul marii) am urcat dus-intors pe Rocca di Cefalu pana la ruinele castelului care domina localitatea, aflat la o altitudine maxima de 268m. Singur.
• 24 iunie: Spania. Am reluat pe celalalt versant al vaii si in sens invers o excursie de acum o luna si jumatate: Din gara Figaro a liniei R3 din Barcelona am urcat spre vf. El Trona (806m); nu a fost punctul de maxim al zilei caci am mai avut apoi de urcat pana la circa 830m; am mai mers un pic spre nord pe platou si la final am coborat spre halta Sant Marti de Centelles (circa 410m alt) pe traseul GR5. Singur.
• 23 iunie: Franta (Calanques). Din Luminy am mers spre Col de Sugiton si apoi pe poteca cea mai scurta spre Calanque du Sugiton, apoi Plage de la Pierres Tombees pentru baia in mare; de aici am continuat spre Oeil de Verre. Ceva mai sus de Oeil de Verre am parasit Val Vierge si am inceput pentru a treia oara itinerariul Les Corniches du CAF; la final am pe Coulouir Du Candelon, pe care l-am parasit in dreptul fetei sudice a Catedralei; la final am mers relaxat prin Vallon de l'Ours si poteca Treize Contours pana inapoi la Oiseaux des Falaises si Luminy. Singur.
• 21 iunie: Italia (Alpi). Dupa treisprezece ani am revenit pe varful Bec Baral, de data aceasta plecand din Limonetto. Itinerarul a fost: Limonetto (circa 1300m) - Tetti Cortassa (1450m) - jonctiune (1640m) - vale - Bec Baral (2130m) cu coborare inapoi spre Limone (1000m) via Bric Castea si Colle Arpiola. Singur.
• 6 iunie: Italia (Alpi). Pentru ultima zi am ales o tura usurica dar sus in drum spre aeroport: Din saua Sampeyre (2280m) am urcat peste Cugn di Goria (2385m) spre saua Bassa dell'Afet (circa 2300m) pentru a urca apoi spre Monte Nebin (cima nordovest) la 2510m, punctul de maxim al zilei. Dupa o scurta pauza in varf m-am intors spre Bassa si apoi spre masina pe Strada dei Cannoni, ocolind de data aceasta vf. Goria. Singur.
• 5 iunie: Italia (Alpi). Am revenit pentru a treia oara in Camoglieres (circa 1000m altitudine in valea Maira) pentru a urca via ferrata cu acelasi nume; de fata aceasta la terminarea feratei nu am mai continuat pana in varful Crocetta Soprana ci am coborat inapoi spre Camolgieres pe poteca mai lunga numita Sentiero dei Ciclamini. Singur.
• 30 mai: Spania. Pentru ultima zi am ales din nou un traseu usor care s-a dovedit la final relativ putin inspirat - din parcarea Las Lajas (circa 2110m alt) am mers spre nord pe sub vf. Roque del Almendro catre o sa aflata la circa 2420m; de aici am continuat spre est pe un traseu accidentat peste roci, apoi poteca normala pana la un mic varf fara nume la 2437m, de aici inchizand cercul spre sud pe poteca clara spre intersectia de 4 trasee de la 2270m unde fusesem si in prima zi si apoi inapoi la parcare. Singur.
• 29 mai: Spania. Din punctul Montana Blanca aflat la 2350m pe soseaua asfaltata TF-21 am urcat cu destul efort (probabil datorita aerului mai rarefiat) in cinci ore si jumatate pe potecile PNT-7, Rambleta si PNT-10 pana pe varful vulcanului Teide, aflat la 3715m; coborarea a fost doar in trei ore fix pe unde am urcat. Singur.
• 28 mai: Spania. Tenerife. Mai avand mai putin de 3 ore de lumina in prima zi am ales un traseu mai scurt si usor: Din punctul Fuente Fria aflat la circa 2030m altitudine pe soseaua TF-21 am urcat dus-intors circa 400m diferenta de nivel pe doua poteci diferite pana pe platoul si varful Sombrero (2405m); de aici se vede bine atat oceanul (spre sud) cat si varful Teide (spre nord). Singur.

• 12 mai: Italia (Restul). O plimbare usurica prin Riserva Naturale Calafuria, langa Livorno. Din Maroccone am urcat pe poteca spre est pana aproape de Arpaderba B&B; am cotit apoi inapoi spre vest pana la circa 200m, la capatul de sus al asa-zisului canion Calignaia, pe care l-am coborat pana la mare. Intoarcerea a fost spre nord, spre Montenero Alto. Impreuna cu Cristina Tudor.
• 9 mai: Spania. Astazi am urcat doua dealuri ce domina orasul Alicante. Din statia de tramvai La Goteta / Plazamar 2 am urcat intai spre Lloma de Santa Ana, apoi am mers pe poteca care ocoleste Serra Grossa prin sud pentru a urca la final spre un maxim de 177m altitudine, in platoul Serra Grossa; coborarea a fost pe la Poblat de l'Edat de Bronze spre Calle Sierra San Julian. Impreuna cu Cristina Tudor.
• 8 mai: Spania. Am reluat o iesire de acum un an si jumatate - din catunul Es Clot al localitatatii Deia (140m alt), aflata pe insula Majorca din arhipelagul Baleare am urcat pe GR 221 pana pe varful Es Cargoli (944m); de aici am coborat spre Valldemossa (circa 440m) prin rezervatia Muntanya del Voltor. Impreuna cu Cristina Tudor.
• 7 mai: Spania. Marginea de vest a masivului Montseny. Din halta Sant Marti de Centelles (circa 410m alt) am urcat pe GR5 pana la fosta manastire Santa Maria de Tagamanent (1057m) aflata pe varful cu acelasi nume; coborarea a fost spre sud, spre Rectoria de Vallcarquera (460m) si apoi pe strada pana in gara el Figaro. Impreuna cu Cristina Tudor.
• 6 mai: Franta (Calanques). Am reluat explorarea Calanque du Devenson. Din Luminy am mers spre Col de Sugiton si apoi pe poteca normala pana in punctul Oiseaux des Falaises; am coborat apoi via Col de la Falaise des Toits spre Plage de la Pierres Tombees pentru baia in mare; de aici am continuat pe unde mai fusesem si singur cand am mers prima data spre Oeil de Verre. Ceva mai sus de Oeil de Verre am parasit Val Vierge si am inceput itinerariul (tot nemarcat) Corniche Paretti care intra in Calanque de Devenson. Am depasit un prim punct foarte expus, apoi Le Festin du Satan si am continuat pana la intersectia cu Le Petit Coulouir; scopul era sa exploram mai departe cornisa Paretti dar dupa ce am mers un pic am dat de o coborare ce mi s-a parut periculoasa asa ca am renuntat. Am urcat pe Petit Coulouir (si aici avand un punct dificil, la lant) pana in Col du Devenson. De aici am mers spre vest spre Col de la Candelle; de aici am coborat direct spre lantul din intrarea in vale si am coborat apoi pe Coulouir Du Candelon, pe care l-am parasit in dreptul fetei sudice a Catedralei; la final am mers relaxat prin Vallon de l'Ours si poteca Treize Contours pana inapoi la Oiseaux des Falaises si Luminy. Impreuna cu Cristina Tudor.
• 5 mai: Italia (Restul). Din statia Via Bianco a funicularului Granarolo (circa 200m alt) am urcat pe poteca via Polveriera pana la zidurile fortului Begato (circa 450m alt); coborarea inapoi la statie a fost pe soseaua asfaltata. Impreuna cu Cristina Tudor.
• 4 mai: Franta (Alpi). Intr-o zi cu vreme incerta si prognoza de posibila ploaie (am si avut doua reprize scurte) am revenit pentru a zecea oara pe ferrata Comtes Lascaris din Tenda, avand ceva mai mult de 2h40 intre cele doua trenuri. Am urcat pe vaarianta normala, apoi m-am dat cu tiroliana iar de coborat ales vechea varianta prin stanga muntelui, cum cobori. Singur.
• 3 mai: Franta (Alpi). Tot dupa aproape sapte ani am parcurs pentru a doua oara integral ferata La Ciappea din la Brigue; ca si data trecuta intre ele am ales varianta pe poteca, de data aceasta avand echipament pentru tiroliana dar uitat acasa... Singur.
• 29 aprilie: Piatra Mare. Nu mai fusesem de aproape sapte ani prin Canionul Sapte Scari asa ca am mers cu Costi in bucla clasica de Piatra Mare - din Dambu Morii am urcat pe prin canion; mai sus am continuat prin Prapastia Ursului - ramura de sus catre punctul de belvedere din Drumul Familial; pentru coborare am urcat un pic pe drumul Familial pentru a continua apoi pe poteca de legatura spre Drumul Tiganilor si inapoi pe acesta pana la Dambu Morii , incheiand tot traseul in ceva mai putin de 4 ore. Impreuna cu Costi Palade.
• 18 aprilie: Italia (Alpi). Dupa redeschiderea de acum putina vreme am parcurs pentru prima oara via ferrata Rocca Bianca in Caprie; dureaza ceva mai mult de doua ore (inclusiv accesul precum si retragerea pe poteca ocolita) si este un parcurs placut si divers. Singur.
• 15 aprilie: Franta (Calanques). Din statia de autobuz Sormiou Cayolle am mers initial pe asfalt, apoi pe poteca pana in Col de Sormiou; de aici am facut vest pe poteca principala, cu gandul sa cobor spre Pas du Pecheur. Cum vremea era innorata si roca uda am modificat planul, ramanand pe GR pana la baza Circului Walkyriilor; am urcat de aici pe maro prin Pas de la Melette pentru a cobori apoi prin Malvalon Sud si Grand Malvalon; am urcat apoi pe o poteca nemarcata spre Col de la Galinette, am intrat un pic si in Grotte du Deserteur pentru a trece apoi prin superbul Pas de la Demi-Lune; la final am terminat in Callelongue via Col du Semaphore si Semaphore du Callelongue. Singur.
• 9 aprilie: Italia (Insule). Pentru ultima din cele trei zile de ferate din Sardinia de Nord am ales ferrata Badde Pentumas, aflata intr-o zona destul de izolata din provincia Nuoro. La inceput se merge printr-o vale seaca pana intr-un mare amfiteatru; ferata se desfasoara aici, pe o diferenta de nivel de circa 150-200m. Este destul de usoara cu exceptia unei singure portiuni ceva mai solicitante. Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu.
• 8 aprilie (II): Italia (Insule). O excursie cu adevarat adrenalinica! Am parcurs via ferrata (altfel inchisa) Cabirol, aflata pe promontoriul Capocaccia. Ferrata in sine nu este foarte tehnica dar cand a fost inchisa s-au taiat multe portiuni de cablu; unii voluntari le-au inlocuit cu corzi de alpinism; este discutabil daca la o cadere ar rezista sau s-ar rupe, mai ales ca au stat cativa ani in soare si ploi... Oricum o iesire memorabila. Am parcurs-o in trei ore si dupa am mai vizitat si pestera Grotta di Nettuno aflata chiar in vecinatate. Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu.
• 8 aprilie: Italia (Insule). Am parcurs via ferrata Della Regina aflata in localitatea Monteleone - Rocca Doria; cu exceptia portiunii initiale care ne-a dat un pic de furca este complet lejera si nu cere nici un efort. Tot timpul exista vedere spre lacul de acumulare aflat la baza micului munte pe care se desfasoara. Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu.
• 7 aprilie: Italia (Insule). Prima din cele trei zile de ferate din Sardinia de nord. Pentru inceput am ales o ferata usoara: Via ferrata Giorre, aflata langa Cargeghe. Sunt doua brane paralele aflate una deasupra celeilalte; fara a fi dificila din punct de vedere tehnic este placuta la parcurgere. Tot traseul l-am facut in pas absolut lejer si cu destule pauze in vreo patru ore si jumatate. Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu.
• 27 martie: Emiratele Arabe Unite. Pentru ultima jumatate-de-zi am ales un traseu oarecum mai usor dar care tot m-a solicitat destul. Din Jais Road, statia inferioara a bobului de vara (circa 1340m alt) am coborat spre sud pe poteca spre satul Baighit (circa 920m) continuand apoi pe poteca de legatura spre Col Musaibat; putin inainte de a ajunge in col, undeva pe la 1000m alt dupa ce am taiat cateva din firele de origine ale Wadi Jib am urcat la liber vreo 70m pana in poteca care din Col urca (intai mai orizontal, apoi spre final mai horarat) spre Jais Road la circa 1615m, punctul de maxim al zilei; de aici am coborat 2km pe sosea pana la capatul superior al bobului (circa 1480m) si apoi la liber pe versant si printr-un valcel inapoi spre parcare. Singur.
• 26 martie: Emiratele Arabe Unite. Iata-ma din nou, dupa doua saptamani si un pic, intr-o excursie ce pleaca de la barajul Wadi Ghalilah (150m alt). De data aceasta am urcat dus-intors pana la vf. Jabal al Rahrah (1690m) pe poteca directa; la dus am facut si un ocol prin satul Deira al-Rakba. Ultimii 150m diferenta de nivel la coborare au fost pe intuneric. Singur.
• 22 martie: Germania. Pentru ultima zi am ales un traseu usor pe malul sudic al Elbei, tot in Elvetia Saxona - din Rathen am mers peste stancile Rauenstein, pe Rauensteinweg pana in Wehlen. Singur.
• 20 martie: Germania. Patru ferate scurte intr-o zi, in zona Wolkenstein din Saxonia. Primele doua sunt in zona Wolkensteiner Hag, langa gara si sub castel (una B, alta C+); alte doua sunt la circa doi kilometri mai la nord, tot langa rau: una C si alta B. Tot langa rau mai sunt alte trei ferate (grade C, D, E) care raman pentru alta data. Singur.
• 19 martie: Germania. Din halta Erlabrunn (Saxonia) am parcurs via ferrata Walter Klederling; este usoara, cu dificultate pana in C si doar o mica parte la final C/D. Cum mai aveam ceva timp la dispozite tot din Erlabrunn am mers via Stancile Diavolului - Teufelssteine pana in oraselul vecin Johanngeorgenstadt. Singur.
• 18 martie (II): Germania. Pentru a doua jumatate de zi am ales un intinerariu in muntisorii de langa Bad Schandau: Am urcat pe via ferrata Haentzschelsteige (scurta dar intensa) pentru a cobori pe valea numita Wilde Hoelle - Iadul Salbatic. Am terminat tot intinerariul cam intr-o ora si douazeci de minute. Singur.
• 18 martie: Germania. Elvetia Saxona, o zona frumoasa aflata in fosta RDG, aproape de granita cu Cehia. Din Kurort Rathen am vizitat doua obiective aflate unul langa altul: stancile Bastei si podul de piatra construit intre ele pe la 1850 si defileul Schwedenloecher (Gaurile Suedeze) unde se zice ca s-a adapostit populatia locala in timpul unei invazii suedeze. Singur.
• 11 martie: Emiratele Arabe Unite. Pentru ultima zi am ales un fel de circuit mai usurel, din Wadi Bih: Din satul Al Hayilah am mers cam 1.2km pe drumul din Wadi Railah, apoi pe poteca 1000 Steps to Hebs Village spre satul Wabain si Col Atmar; de aici am mai continuat pe Durdur Ridge pana la Col Al Jam'ah. De aici m-am intors inapoi spre Col Atmar si am coborat spre nord, prin Wadi Atmar spre satul Atmar. La final am incheiat cu un mars prin soare, prin desert de 3km pe sosea. Singur.
• 10 martie: Emiratele Arabe Unite. Am reluat dupa cinci saptamani superba excursie Stairway to Heaven, full loop. Am lasat masina la capatul asfaltului, la circa 150m altitudine, la barajul Wadi Ghalilah. De aici m-au luat la autostop doua fete care faceau trail running; am inceput deci la circa 250m altitudine, in parcarea finala. De aici incepe bucla: portiunea comuna pana la intersectia de la circa 495m altitudine, apoi urcat malul stang (mai frumos si mai spectaculos) al Stairway to Heaven; pana la circa 1000m altitudine pe pietris, apoi pentru inca 250m diferenta de nivel pe superba portiune cu scari. Din platou am mai urcat inca 500m de urcat la liber pana pe varful Jabal as Sayh, la 1746m punctul de maxim al zilei (urcasem pana aici fix 1500m din parcare). Ca si data trecuta am coborat pe malul drept al Stairway to Heaven. Am ajuns in parcare tot in 11 ore ca si data trecuta si la masina, la baraj in 11h30. Singur.
• 9 martie: Emiratele Arabe Unite. Pentru prima din cele trei zile de trekking in UAE am ales o bucla nici scurta, nici lunga : Din parcarea Bear Grylls Adventure Camp (circa 400m altitudine) am urcat spre sud printr-un wadi al carui nume nu-l cunosc spre satul Helek, aflat la circa 1020m; de aici am continuat spre satul Takam pentru a cobori apoi inapoi de unde am plecat prin alt wadi, afluent al celui pe care am urcat. Singur.
• 4 martie: Germania. Am reluat dupa un an si ceva via ferrata Mittelrhein (Rinul de mijloc): din Boppard (circa 75m alt) am urcat pe ferrata pana pe la circa 300m; cum eram in criza de timp nu am facut tot inelul ci am coborat tot pe unde am urcat, doar evitand segmentele cablate pe potecile ocolitoare; am incheiat tot traseul in circa 1h40. Singur.
• 2 martie: Germania. Maisvul Taunus, langa Frankfurt. Din statia metroului U3 Oberursel Hohemark (circa 315m alt) am mers destul de ocolit (prin sud) pana pe varful Altkonig (798m); de aici am coborat, apoi urcat pana la punctul de belvedere Grosser Feldberg (circa 880m alt) care este si maximul zilei; dupa o scurta pauza am coborat pana la Sandplacken (circa 650m) unde am luat atat masa cat si autobuzul spre casa. Participanti: Cosmin Zamfir, Vasile Comanescu.
• 19 februarie (III): Statele Unite (California). In sfarsit o mica iesire care nu este o repetare - am parcurs tot in Joshua Tree National Park micul dar haiosul traseu Hall of Horrors; in ciuda numelui inspaimantator nu vine cu nici un pericol. Sunt doua culoare naturale in interiorul unui morman urias de pietre, unul mai lat si al doilea mai ingust, avand in punctul cel mai ingust undeva intre 15-20cm. Participanti: Mara Puscasu, Costi Palade.
• 19 februarie (II): Statele Unite (California). Am reluat dupa cinci ani un traseu mai scurt dar panoramic, aflat la o inaltime mai mare: Cei 3km dus-intors ce leaga punctul de belvedere Keys View (1570m) de Inspiration Peak (1694m). Diferenta de urcat este ceva mai mare de 120m, trebuind urcati (si coborati) alti doi muntisori mai mici pana pe varf. Impreuna cu Costi Palade.
• 19 februarie: Statele Unite (California). Prima din cele trei mici excursii din Joshua Tree National Park - am reluat dupa trei ani un scurt traseu circular intr-o asa-zisa vale inconjurata din toate partile de bolovani: Hidden Valley Trail. Participanti: Mara Puscasu, Costi Palade.
• 18 februarie (II): Statele Unite (California). Am reluat dupa trei ani urcusul pe Kelso Dunes, niste dune din nisip fin cu o intaltime de circa 600ft/180m. Cand am ajuns in parcare se lasa apusul, urcusul l-am facut mare parte fara lanterne (le-am pornit doar in partea finala). Coborarea a fost integral pe intuneric. Participanti: Mara Puscasu, Costi Palade.
• 18 februarie: Statele Unite (California). Iata-ma pentru a patra oara in Sidewinder Canyon, de data aceasta cu Mara si Costi pentru a le arata canionul meu preferat. Am parcurs sase din cele sapte canioane laterale (pe unul nu l-am gasit, nu stiu cum); trei din ele toti trei, altul impreuna cu Costi si inca doua solo. Participanti: Mara Puscasu, Costi Palade.
• 17 februarie (II): Statele Unite (California). Am revenit pentru a treia oara in Corkscrew Canyon, de data aceasta urcand dus-intors din soseaua CA190; am urcat initial pana la mina abandonata din anii '50) si am parcurs apoi dus-intors si side-canyon-ul ce se afla imediat sub mina, pana in locul unde valea se largeste si devine mai putin interesanta. Am coborat inapoi pe unde am urcat chiar cand se lasa intunericul. Impreuna cu Costi Palade.
• 17 februarie: Statele Unite (California). Am revenit pentru a cincea oara in Golden Canyon; de la parcare am mers pe poteca oficiala pana la Catedrala Rosie, apoi peste dealuri pana la baza lui Manly Beacon; dupa ce am mai mers putin pe poteca oficiala pana la o mica sa am continuat spre sud-vest catre un punct de belvedere, probabil maximul zilei. Pentru intoarcere am mers putin pe culmea ce separa Golden Canyon de Gower Gulch; am coborat apoi pe o muchie de badland spre Golden Canyon, pe unde am incheiat circuitul. Participanti: Mara Puscasu, Costi Palade.
• 16 februarie: Statele Unite (Nevada). O excursie din doua parti. Intai am re-parcurs dupa cinci ani cu totii traseul Calico Tanks din Red Rock National Conservation Area; la capatul sau ne-am separat de Mara care s-a intors la masina pe unde am venit; Costi si cu mine am urcat circa 700m diferenta de nivel pana pe varful Turtlehead Peak. Participanti: Mara Puscasu, Costi Palade.
• 15 februarie (II): Statele Unite (Arizona). Profitand ca sunt in zona am mai facut o excursie-fulger, terminata in mai putin de jumatate de ora: Am parcurs Spooky Canyon, un mic slot canion care este chiar langa sosea. Are doua ramuri; am parcurs-o mai mult pe cea din dreapta, mai putin tehnica. La dus am fost pe ultimele ramasite de lumina, la intors am mers pe lanterna. Singur.
• 15 februarie: Statele Unite (Arizona). Am revizitat Arizona Hot Springs; ca si acum doi ani am coborat pe White Rock Canyon Trail pana la nivelul raului Colorado; am mers apoi putin pe malul raului (pe o retea neclara de poteci) si am urcat la loc prin Hot Spring Canyon; ca si data trecuta atractia principala a fost gruparea de trei bazine termale numai bune pentru un scaldat relaxant; fiind cu Mara care nu a intrat, doar a trecut prin ele de data aceasta am stat doar vreo douazeci de minute la balaceala. Participanti: Mara Puscasu, Costi Palade.
• 14 februarie: Statele Unite (Nevada). Dupa doi ani am reluat parcurgerea lui Goldstrike Canyon - o coborare de aproape 300m diferenta de nivel de la parcare pana la nivelul raului Colorado; de-a lungul coborarii sunt sase sau sapte saritori dotate cu corzi. La intoarcere incepuse sa se intunece si ultimele gene de lumina au disparut exact cand ajungeam din nou la asfalt. Singur.
• 6 februarie: Emiratele Arabe Unite. Dupa tura lunga de ieri astazi am vrut ceva mai scurt, de jumatate de zi caci seara aveam avion spre casa. Am ales un circuit plecand de la parcarea Bear Grylls Adventure Camp (circa 400m altitudine). De aici am mers spre nord pe drum cam 1km, apoi pe poteca pe Wadi Jib pana la oaza Hidden Oasis (circa 730m). De la oaza am urcat versantul sudic al wadi-ului, iesind intr-un platou sub satul Musaibat; am mai urcat inca vreo 150m diferenta de nivel pana langa sat, aflat la circa 1010m altitudine. De aici am coborat inapoi la masina ocolind pe la Musaibat Col, la circa 1060m altitudine punctul de maxim al zilei; am incheiat toata bucla de circa 14km poteca, 660m urcus in vreo cinci ore. Singur.
• 5 februarie: Emiratele Arabe Unite. Emiratul Ras al Khaimah. Pentru aceasta excursie am venit in EAU - Stairway to Heaven, full loop. Am lasat masina la capatul asfaltului, la circa 150m altitudine, la barajul Wadi Ghalilah. De aici m-au luat la autostop Niki si Garrett (si cu ei am facut apoi tot traseul) pentru 2km pana la circa 250m altitudine, in parcarea finala. De aici incepe bucla noastra: Am mers pe portiunea comuna pana la intersectia de la circa 495m altitudine; de aici am urcat malul stang (mai frumos si mai spectaculos) al Stairway to Heaven; pana la circa 1000m altitudine pe pietris, apoi pentru inca 250m diferenta de nivel pe superba portiune cu scari. Odata ajunsi in platou ne-au mai asteptat inca circa 500m de urcat la liber pana pe varful Jabal as Sayh, la 1746m punctul de maxim al zilei (urcasem pana aici fix 1500m din parcare). Pentru coborare am ales malul drept al Stairway to Heaven, mai linistit si mai bine intretinut; am facut si o mica pauza in satul Ras Ash. Noaptea ne-a prins la jumatatea coborarii intre Ras Ash si jonctiunea celor doua ramuri; avand si luna pe jumatate plina si chiar deasupra noastra nu am folosit deloc lanternele in ultimele doua ore de intuneric. Am ajuns la masina la aproape 11 ore de la inceput, incheiand o zi absolut superba. Impreuna cu alti 2 drumeti.
• 19 ianuarie: Franta (Calanques). Iata-ma pentru a noua oara in 15 luni in Parc National des Calanques, langa Marsilia. Scopul zilei de astazi a fost explorarea mai departe de Val Vierge, si anume spre Calanque de Devenson. Din Luminy am mers spre Col de Sugiton si apoi pe poteca normala pana in punctul Oiseaux des Falaises; de aici am mers pe o poteca nemarcata pe care nu mai fusesem si care m-a scos la Cavite du Tonneau si apoi la Pas-ul unde se intalneste traseul (tot nemarcat) ce vine de la stanca Le Tonneau; de aici pana la Oeil de Verre mai fusesem de doua ori cand am parcurs Les Corniches du CAF. Ceva mai sus de Oeil de Verre am parasit Val Vierge si am inceput itinerariul (tot nemarcat) Corniche Paretti care intra in Calanque de Devenson. Am depasit un prim punct foarte expus, apoi Le Festin du Satan si am continuat pana la intersectia cu Le Petit Coulouir; cornisa Paretti se continua mai departe dar am hotarat ca am avut destula adrenalina pentru astazi asa ca am urcat pe Petit Coulouir (si aici avand un punct dificil, la lant) pana in Col du Devenson. De aici am mers spre vest pe poteca normala pana spre Val Vierge; am intentionat sa cobor in vale dar nu am reusit nici pe la Pas du Cheminee du CAF (langa Col des Charbonniers) si nici prin Pas de la Cheminee du Diable asa ca am continuat pe poteca normala spre Col de la Candelle si inca un pic mai departe, pana la intersectia cu Les Corniches de CAF; am mers pe acest traseu (parcurs deja de doua ori dar in sens opus) spre lantul de la intrarea in vale si am coborat apoi pe Coulouir Du Candelon, pe care l-am parasit in dreptul fetei sudice a Catedralei; la final am mers relaxat prin Vallon de l'Ours si poteca Treize Contours pana inapoi la Oiseaux des Falaises si Luminy. Singur.
• 18 ianuarie: Spania. Din nou in Barcelona pentru un traseu mic - din cartierul Can Caralleu, piateta Mossen Miquel Vall i Mundo (200m) am urcat pe poteca pana in Carretera de les Aigues la circa 280m. Dupa ce am mers putin pe acest drum pietonal larg am urcat micile varfuri Santa Maria de Collserola si Turo d'en Corts (390m), am trecut pe langa parcarea Mirador del Turo d'en Corts; de aici am coborat usor pe poteca spre Coll de Can Cuias pentru a termina apoi tot pe poteca spre statia autobuzului 111 Cami Santa Creu d'Olorda. Singur.
• 15 ianuarie: Italia (Insule). Palermo, muntele Pellegrino. Am urcat din oras pe Strada Vecchia (traseul 14) pana la circa 340m altitudine; de aici am continuat pe traseul 12 (cu o abatere pe la punctul Volo d'Aquila) pana sub varf, unde am iesit in soseaua asfaltata; am urmat-o pana pe varf. Pe varf (circa 594m) nu este nimic interesant; am coborat pe traseul 9 - del Semaforo pana in soseaua ce leaga Sanctuarul Sf. Rosalia cu statuia aflata la circa 1.2km distanta. Singur.

• 2 ianuarie: Postavaru. Din statia Facultativa 2 a autobuzului de Poiana am mers pe , apoi Drumul Vechi spre Poiana; de aici am urcat pe Valcelul lui Schmautz spre Poiana Drester si Pestera de Lapte ; am inchis inelul coborand pe Canalul Lehmann inapoi spre Poiana. Singur.

Inapoi la pagina princiapala.