Acasa -> Poze de la munte -> Lista excursii

[ Poze] - [ Articole] - [ Statistici]

140 excursii via ferrata:

PRIMAVARA 2025

• 20 martie: Germania. Patru ferate scurte intr-o zi, in zona Wolkenstein din Saxonia. Primele doua sunt in zona Wolkensteiner Hag, langa gara si sub castel (una B, alta C+); alte doua sunt la circa doi kilometri mai la nord, tot langa rau: una C si alta B. Tot langa rau mai sunt alte trei ferate (grade C, D, E) care raman pentru alta data. Singur.
• 19 martie: Germania. Din halta Erlabrunn (Saxonia) am parcurs via ferrata Walter Klederling; este usoara, cu dificultate pana in C si doar o mica parte la final C/D. Cum mai aveam ceva timp la dispozite tot din Erlabrunn am mers via Stancile Diavolului - Teufelssteine pana in oraselul vecin Johanngeorgenstadt. Singur.
• 18 martie (II): Germania. Pentru a doua jumatate de zi am ales un intinerariu in muntisorii de langa Bad Schandau: Am urcat pe via ferrata Haentzschelsteige (scurta dar intensa) pentru a cobori pe valea numita Wilde Hoelle - Iadul Salbatic. Am terminat tot intinerariul cam intr-o ora si douazeci de minute. Singur.
• 4 martie: Germania. Am reluat dupa un an si ceva via ferrata Mittelrhein (Rinul de mijloc): din Boppard (circa 75m alt) am urcat pe ferrata pana pe la circa 300m; cum eram in criza de timp nu am facut tot inelul ci am coborat tot pe unde am urcat, doar evitand segmentele cablate pe potecile ocolitoare; am incheiat tot traseul in circa 1h40. Singur.

• 5 decembrie: Italia. Ca si in 2021 sau 2022 si in acest am am inchis sezonul de ferate cu via ferrata Carlo Giorda spre muntele Pirichiano, locul unde acum vreo 12 secole s-a construit abatia Sacra di San Michele. Coborarea a fost spre Chiusa. Singur.
• 25 octombrie: Italia. Pentru ultima zi din aceasta iesire am ales o ferata mai simpla in drum spre aeroport: Ferrata di Favogna. Plecand de la circa 220m de la sosea se urca pana la un maxim de circa 1120m in platou; ferata este placuta si are pasaje cablate (mai multe la inceput) care alterneaza cu bucati de poteca normala. Singur.
• 23 octombrie: Italia. Am parcurs varianta simpla a extraordinar-de-dificilei via ferrata Cascate di Stuller; chiar si asa la singurul pasaj de dificultate D al traseului am stat mult pana sa trec si am trecut totusi oarecum la limita, evitand cu putin o dezastruoasa coborare pe unde am urcat. In rest ferata este frumoasa si cu peisaje interesante, trecand pe langa una din cele mai inalte cascade din Europa. Singur.
• 22 octombrie (II): Italia. In drum spre pensiunea de langa Merano am mai incercat un scurt itinerariu: Sentiero Attrezzato delle Cascate di Idro. Stiam din recenzii ca nici nu merita acest titlu; il consider ca via ferrata doar pentru ca este prezent in site-ul Ferrate365. Am facut tot inelul in sub o ora iar cascadele sunt frumoase. Singur.
• 22 octombrie: Italia. Din satucul Lodrino (BS) am urcat pe ferrata Caspai pana pe varful Corna di Caspai (1393m); traseul s-a dovedit a fi ceva mai dificil decat ma asteptam eu. Dupa o scurta pauza pe varful inghitit de ceata am coborat inapoi spre Lodrino via Passo Cavada. Singur.

• 7 august: Italia. Dupa doua saptamani si un pic am revenit pentru a saptea oara pe via ferrata Funs, de data aceasta cu Costi; am facut varianta completa, inclusiv ITINERARIO 1 de la final, cel mai interesant si cu podul. Am urcat pe jos din Entracque dar la final am terminat in Tetti Violin, coborand in sat inapoi cu autostopul; tot pe poteca de retragere am prins si o furtuna zdravana cu o ploaie torentiala. Impreuna cu Costi Palade.
• 6 august: Italia. Dupa doar doua luni si jumatate am revenit pe via ferrata Rouas, langa Bardonecchia; de data aceasta am avut placuta supriza sa gasec varianta atletica deschisa (era inchisa acum doua luni) asa ca am urcat pe portiunea comuna initiala, varianta atletica, inapoi spre La Spalla cu coborare pe la grota si micul pod tibetan. Dupa ferata am mai bifat inca doua atractii din zona: bobul de vara de la Camp Smith si Fortul Bramafam. Singur.
• 5 august: Italia. Am revenit pentru a treia oara pe via ferrata Bec Valetta, de data aceasta avand si luxul urcusului cu telegondola Severino Bottero; tot pentru prima data ne-am dat si pe cele doua tiroliene aflate in a doua jumatate. Impreuna cu Costi Palade.
• 30 iulie (II): Italia. Cum mai aveam ceva energie si timp in drum spre aeroport am mai parcurs odata, in aproximativ o ora, via ferrata Val Gallina, langa Longarone (in localitatea Soverzene). Sunt doua trasee, ambele destul de scurte - via ferrata A (mai simpla) si ferrata B (un pic mai dificila). Astazi am parcurs ferrata B in urcare cu coborare pe ferrata A. Singur.
• 30 iulie: Italia. Am inceput ultima zi de Dolomiti cu o ferata foarte scurta si usoara: Averau. De la rif. Averau (2414m) am urcat dus-intors pana pe vf. Averau (circa 2650m); doar o mica bucata din acest urcus este reprezentata de via ferrata. Coborarea a fost fix pe unde am urcat. Participanti: Ionela Munteanu, Silviu Postolache.
• 29 iulie: Italia. Ce excursie! Am parcurs in 13 ore via ferrata Lipella spre Tofana di Rozes, plecand din punctul Magistrato delle Acque aflat la circa 2000m. Am mers catinel-catinel, am mai facut pauze si in ceva mai mult de 8 ore ieseam la 3030m, in capatul viei ferrata; doar Silviu a mai avut energie pentru a urca pana pe vf. Tofana di Rozes. Am coborat apoi spre Ref. Gussani si am inconjurat tot muntele pentru a ajunge inapoi la masina, cu ultimele 20 de minute pe intuneric. Participanti: Ionela Munteanu, Silviu Postolache.
• 28 iulie (II): Italia. Pentru a doua excursie a zilei am parcurs via ferrata Fusetti pe stanca Sass de Stria, aflata fata in fata cu Piccolo Lagazuoi; de mult "pusesem ochii" pe ea, vazand-o de fiecare data cand treceam prin zona pasului Falzarego. Am lasat masina in Passo Valparola si am mers spre ferata pe poteca 30; dupa ce am terminat-o am mai urcat un pic (fara a atinge varful), am coborat apoi spre gura nordica a tunelului cel lung pe care l-am parcurs dus-intors; la final ne-am intors spre masina pe poteca. Impreuna cu Silviu Postolache.
• 28 iulie: Italia. Am reluat dupa trei saptamani, de data aceasta cu Ionela si Silviu pentru a cincea oara Via Ferrata "Memoria di Vajont", din localitatea Longarone pana la coronamentul barajului Vajont. Intoarcerea a fost pe jos prin tunel si apoi pe potecuta ce iese la parcare. Excursie mai dificila decat de obicei datorita temperaturii ridicate si expunerii la soarele intens. Participanti: Ionela Munteanu, Silviu Postolache.
• 21 iulie: Italia. Am parcurs pentru a sasea oara via ferrata Funs, zisa si Ico Quaranta; dupa primele doua segmente am optat in premiera pentru ITINERARIO 2, cel care ocoleste podul; este o alegere putin inspirata, varianta cu podul fiind net mai interesanta. Singur.
• 20 iulie: Italia. Am parcurs via ferrata Degli Alpini sub varful Oronaye, in valea Maira. Am plecat din Viviere (circa 1750m) si am urcat via refugiile Angelo Valmaggia si Enrico e Mario pana la circa 2800m, la baza viei ferrate; de aici am parcurs dus-intors via ferrata ce ne-a scos pe Cima Dronero, la circa 3050m altitudine. Coborarea a fost integral pe traseul de urcare. Impreuna cu Cristina Tudor.
• 19 iulie: Italia. Dupa doi ani am reluat via ferrata Chiaronto, langa Frassino, in valle Varaita; traseul este simplu (mai degraba spre un sentiero attrezzato cu ceva scari) dar cu cinci poduri si per ansamblu dragut. Participanti: Cristina Tudor, Flori Sava.
• 9 iulie: Italia. Pentru ultima zi de Dolomiti am ales o via ferrata dificila - Tomaselli alla Punta Fanis Sud. Am urcat cu telecabina Lagazuoi pana la capatul superior de unde am coborat spre nord prin potecile 401, 20 si 20B spre baza viei ferrate Tomaselli; am parcurs in urcare cei circa 300+ metri diferenta de nivel ai ferratei pana la vf. Fanis Sud, circa 2950m; coborarea a fost la inceput tot un traseu de via ferrata pana intr-o sa, apoi un pic de grohotis si apoi poteca normala spre Forcelle-le Gasser Depot si Travenanzes; la final am coborat in pas voios inapoi in Passo Falzarego, la statia inferioara a telecabinei. Impreuna cu Andreea Soare.
• 8 iulie (II): Italia. Am parcurs integral Via Ferrata delle Trincee, aflata pe creasta ce separa masivele Marmolada de Sella; pe la mijlocul sau am urcat si dus-intors Torre dell'Eremita. Participanti: Andreea Soare, inca un drumet.
• 7 iulie (II): Italia. Cum mai aveam si timp si energie dupa ferrata anterioara am mai parcurs una foarte scurta, aflata oarecum langa hotelul unde urma sa ne cazam - Ferrata Sass de Rocia. Din catunul Ronch, localitatea Laste di Sopra (circa 1510m) am urcat pe ferrata in circa 15-20 minute pana la refugiul Plan delle Stelle. Coborarea prin fisura a fost chiar mai interesanta decat urcarea! Impreuna cu Andreea Soare.
• 7 iulie: Italia. Dupa fix, fix cinci ani de la prima parcurgerea am mers pentru a patra oara Via Ferrata "Memoria di Vajont", din localitatea Longarone pana la coronamentul barajului Vajont. Intoarcerea a fost pe jos prin tunel si apoi pe potecuta ce iese la parcare. Impreuna cu Andreea Soare.
• 1 iulie: Italia. In ultimii cinci ani a devenit un fel de traditie a mea sa parcurg in luna iulie (pe cat posibil la inceput) via ferrata ce urca Rocca Clari; din Claviere am coborat pe poteca de acces spre podul tibetan, apoi poteca de-a lungul raului Piccola Dora pana la circa 1600m alt unde incepe via; am urcat apoi cei 420m diferenta de nivel ai viei ferrata iar pentru coborare am ales traseul clasic prin padure spre Claviere, partial pe ploaie. Impreuna cu Costi Palade.
• 29 iunie: Franta. Dupa fix doi ani de cand am vrut sa ma dau pe tiroliana de pe ferrata Comtes Lascaris din Tenda dar mi-a fost frica si a la un an si ceva de cand m-am dat prima data cu Costi am mai parcurs odata prima parte a viei ferrata, inclusiv dandu-ma de doua ori pe tiroliana. Urcusul a fost pe via ferrata clasica (dificila), coborarea pe cea simpla. Singur.

• 20 mai: Italia. Dupa trei ani am revenit pe via ferrata Rouas, langa Bardonecchia; de data aceasta varianta atletica este inchisa asa ca nu am putut parcurge decat urucusul initial, Spalla cu coborarea pe la grota si micul pod tibetan. Singur.
• 18 mai: Italia. Pentru astazi aveam chef de ceva "a la legere" asa ca am ales jumatatea superioara (de la podul cel lung in sus) din via ferrata Carlo Giorda spre muntele Pirichiano, locul unde acum vreo 12 secole s-a construit abatia Sacra di San Michele. Pentru coborare de data aceasta am optat pentru varianta clasica spre Sant'Ambrogio via San Pietro. Singur.
• 16 aprilie: Italia. Am parcurs pentru a treia oara dus-intors via ferrata Rocca dei Corvi, langa Viola (CN); este un pinten de roca ce se inalta la vreo 70-100m inaltime fata de relieful din jur. Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu, Costi Palade.
• 15 aprilie: Italia. Dupa un an si jumatate am reluat Ferrata degli Artisti langa Magiolo, provincia di Savona; dupa ce am parcurs (mare parte in ceata) ferrata propriu-zisa ca si data trecuta ne-am intors prin nord pe potecile 361, AV si una nemarcata. Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu, Costi Palade.
• 14 aprilie: Italia. Am parcurs via ferrata Picasass, langa Baveno (Piemonte); este relativ simpla si placuta si este potrivita cu aceasta perioada din an; am prins si o zi foarte calduroasa. Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu, Costi Palade.
• 4 aprilie (II): Italia. Cum mai aveam timp dupa ferrata scurta anterioara am hotarat sa parcurg pentru a sasea oara via ferrata Orrido di Foresto, la un debit simiar cu cel de la iesirea cu Costi de acum un an. Singur.
• 4 aprilie: Italia. Din nou in valea Susa, langa Bussoleno pentru a parcurge pentru prima data o via ferrata care a stat mai mult inchisa in ultimii ani (si de fapt s-a dovedit inchisa si acum) - ferrata Orrido di Chianocco. Dupa cum citisem si din recenzii este cam fara haz si partea interesanta am terminat-o in mai putin de jumatate de ora. Singur.
• 18 martie: Germania. Din Fischbrunn (circa 35km est fata de Nuremberg) am mers spre nord-est pe poteca marcata cu galben pana la inceputul viei ferrata Norissteig, pe care am parcurs-o integral pana la iesirea din Hirschbach; la final am mai mers aproape 4km pana in gara Vorra via Unterhirschbach. Singur.

• 14 noiembrie: Italia. Din satul Roreto, comuna Roure (aflat pe SP23, in Provincia di Torino) am urcat pentru a doua oara via ferrata Nicola Ciardelli al Bourcet; daca acum doi ani mi s-a parut dificila (poate si datorita ploii atunci) acum mi s-a parut net mai simpla. Impreuna cu Cristina Tudor.
• 13 noiembrie: Italia. Tot dupa cinci ani am revenit in Camoglieres (circa 1000m altitudine in valea Maira) pentru a urca via ferrata cu acelasi nume pana in varful Crocetta Soprana, aflat la circa 1400m; dupa vreo jumatate de ora de pauza in varf coborarea a fost pe poteca normala de retragere. Impreuna cu Cristina Tudor.
• 12 noiembrie: Italia. Dupa cinci ani am revenit pe via ferrata Rocca dei Corvi; este un pinten de roca ce se inalta la vreo 70-100m inaltime (mi-e greu sa estimez) fata de relieful din jur. Ca si atunci am facut turul complet, coborand intai in firul apei pentru a urca toata stanca. Mergand in pas absolut lejer am terminat excursia cam in 2h20. Impreuna cu Cristina Tudor.
• 6 noiembrie: Germania. O scurta bucla pe malul Rinului: Via ferrata Mittelrhein (Rinul de mijloc). Oricum clasificarea drept via ferrata este un pic exagerata, este doar o poteca cu niste scari asigurate in sus sau in jos si scurte bucati cablate. Din Boppard (circa 75m alt) am urcat pe ferrata pana pe micul varf Muehltalblick (313m) pentru a cobori apoi pe poteca normala; am incheiat tot circuitul in doua ore si un sfert. Singur.
• 21 octombrie: Germania. Am urcat in ultima zi fara zapada din Garmisch-Partenkirchen cu telecabina pana la cota 2000m, la Alpspitzbahn Bergstation; de aici am urcat pana pe varful Alpspitze (2621m) pe via ferrata cu aceeasi nume (foarte usoara). Coborarea a fost pe poteca normala ce urca spre varf si apoi am inchis circuitul pe poteca Nordwandsteig. Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu, Costi Palade, inca un drumet.

• 10 august (II): Italia. Cum mai aveam destul timp pana la avionul de la Bergamo spre casa (decolare ora 22.30) am mai parcurs si scurta via ferrata Galleria di Morcate; traseul (socotit din sosea pana inapoi la sosea, si urcusul si coborasul deci) l-am parcurs in ceva mai putin de o ora. Singur.
• 10 august: Italia. Via ferrata cu numarul 100 pentru mine!!!! De la statia superioara telecabinei Lecco - Piani d'Erna, aflata la circa 1300m altitudine am urcat via ferrata Gamma 2 spre vf. Dente (1810m); inainte de refacerea din 2021/2022 era una din cele mai dificile vii ferrate din Italia dar gradul de dificultate a fost coborat intre timp; totusi ramane o via ferrata care cere ceva experienta si forma fizica. Pentru coborare am ales traseul Canalone Bobbio, si el un sentiero attrezzato (dotat cu lanturi). Singur.
• 9 august: Italia. Dupa mai bine de sapte ani am parcurs din nou via ferrata Gamma 1; am plecat de la parcarea de la statia din vale a telecabinei Lecco - Piani d'Erna, aflata la circa 600m altitudine si am urcat de data aceasta din doar trei ore si un pic pe ferrata pana pe varful Pizzo d'Erna, la 1366m altitudine. Singur.
• 10 iulie: Italia. Pentru a treia oara intr-un interval de nici trei luni an parcurs din nou via ferrata Orrido di Foresto, acum cu Cristina si Ionela; raul Rocciamelone avea un debit net mai mare decat atunci cand am fost cu M dar ceva mai mic fata de iesirea cu Costi. Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu.
• 9 iulie: Italia. La fix, fix, dar fix zece ani de la prima mea ferata am parcurs pentru a patra oara (mai fusesem in 2020 si 2021 si 2022, tot in iulie) via ferrata ce urca Rocca Clari; din Claviere am coborat pe poteca de acces spre podul tibetan, apoi poteca de-a lungul raului Piccola Dora pana la circa 1600m alt unde incepe via; am urcat cei 420m diferenta de nivel ai viei ferrata in trei ore iar pentru coborare am ales traseul clasic prin padure spre Claviere. Cu o mentune speciala pentru Ionela care cu zece ani inainte mi-a deschis apetitul pentru vii ferrate si cu care am parcurs pana acum douazeci de trasee. Participanti: Ionela Munteanu, Cristina Tudor, Costi Palade, inca un drumet.
• 8 iulie: Italia. Am parcurs pentru a saptea oara (a doua cu Ionela, prima cu Cristina, Costi si Petru) traseul clasic Carlo Giorda spre muntele Pirichiano, locul unde acum vreo 12 secole s-a construit abatia Sacra di San Michele. Pentru coborare am folosit ca si in ultimele trei dati traseul pe la Ruota di Ferro spre Chiusa di San Michele, personal imi place mult mai mult decat varianta clasica spre Sant'Ambrogio via San Pietro. Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu, Costi Palade, inca un drumet.
• 23 iunie: Italia. Cea mai scurta via ferrata parcursa vreodata in Italia: Din localitatea Romano d'Ezzelino (langa Bassano del Grappa, provincia di Vicenza) am mers pe via ferrata Santa Felicita; in jumatate de ora de mers lejer am parcurs-o fara nici o problema. Socotind si autobuzul de la gara pana in Romano precum si autostopul de la intoarcere m-am incadrat in doua ore si jumatate cu totul. Singur.
• 22 iunie: Italia. Dupa fix un an am parcurs pentru a treia oara via ferrata "Memoria di Vajont" din Longarone (BL) pana la coronamentul barajului Vajont; spre bucuria mea am facut-o si mai repede, si cu mai putin efort fata de anul trecut! Singur.

• 6 mai: Italia. Dupa fix noua zile am parcurs pentru a patra oara via ferrata Orrido di Foresto, de data asta cu Costi; ce diferenta uriasa de debit fata de acum o saptamana si ceva! A nins sus in munti intre timp, zapada s-a topit si raul era la debitul cel mai mare vazut de mine pana acum. Impreuna cu Costi Palade.
• 5 mai: Franta. Dupa ceva mai mult de o saptamana am reluat, de data aceasta impreuna cu Costi via ferrata Comtes Lascaris din Tenda, in ritm lejer si fara graba. Am urcat pe varianta normala, Costi a incercat pentru prima data si tiroliana (vazand ca nu s-a dezintegrat mi-am facut si eu curaj) iar de coborat am ales vechea varianta prin stanga muntelui, cum cobori (explorata pentru prima data cu Ionela ci cu un an inainte). Impreuna cu Costi Palade.
• 27 aprilie: Italia. Iata-ma pentru a treia oara in via ferrata Orrido di Foresto; eu mai fusesem aici de doua ori in 2021, in iunie si iulie. Nivelul apei prin canion l-am prins foarte, foarte scazut! Impreuna cu inca un drumet.
• 26 aprilie: Italia. Am parcurs pentru prima data dupa redeschiderea din 2022 Via Ferrata delle Gorge in valea Susa, localitatea Giaglione; a fost o dezamagire, un traseu fara nici un haz si nici o noima - dupa parerea mea, desigur. Singur.
• 25 aprilie: Franta. Dupa fix patru ani am revenit cu M (la cererea lui) pentru a parcurge via ferrata Comtes Lascaris din Tende; am parcurs integral prima parte (pana la Capela) alegand varianta veche (ce ocoleste podurile de maimuta al doilea si al treilea); coborarea a fost inapoi spre Tende pe poteca clasica. Impreuna cu inca un drumet.

• 27 decembrie: Italia. Ca si anul trecut si in acest an am inchis sezonul de vii ferrate cu traseul clasic Carlo Giorda spre muntele Pirichiano, locul unde acum vreo 12 secole s-a construit abatia Sacra di San Michele. Pentru coborare am ales traseul pe la Ruota di Ferro spre Chiusa di San Michele, personal imi place mult mai mult decat varianta clasica spre Sant'Ambrogio via San Pietro. Singur.
• 2 noiembrie (II): Italia. In drum spre aeroport m-am mai oprit la o via ferrata aflata chiar pe soseaua SS12 - Rio Secco. Din Cadino (214m alt) am urcat deci pe ferrata pana la punctul de maxim aflat la circa 625m altitudine; via ferrata se desfasoara integral printr-un canion, de obicei sec (de aici ii vine si numele). Asa a fost si acum, l-am prins integral uscat si fara pic de apa. Socotind si intoarcerea pe traseul obisnuit (care la randul sau este un traseu EE, deci pentru experti) am facut doua ore si jumatate. Singur.
• 2 noiembrie: Italia. Am inceput ultima din cele trei zile intense de ferrate si therme in Alto Adige/Tirolul de Sud cu Via Ferrata Ziel, o vie ferrata usoara langa Merano; am urcat cu telecabina Texel, apoi am mers orizontal pe traseul 24 pana la cabana Nasereit; de aici incepe traseul propriu-zis, cu o diferenta de nivel de circa 350m; sunt incluse si doua tiroliene si un mic pod suspendat. In circa o ora si jumatate am terminat via ferrata la o altitudine de circa 1880m; de aici am coborat inapoi spre cabana Nasereit si capatul superior al telecabinei Texel; tot itinerariul (socotit de la telecabina) a fost de putin sub patru ore. Singur.
• 1 noiembrie: Italia. De la capatul superior al telecabinei Merano 2000 (circa 1930m) am mers pe traseul 18 pana la baza viei ferrate Heini Holzer, pe care am urcat-o pana la capatul sau superior aflat la 2480m altitudine; de aici am mai urcat (intai pe poteca, apoi pe un alt scurt segment cablat) pana la varful Picco Ivigna 2591m, punctul de maxim al zilei. Pentru coborare am ales un traseu aventuros si dificil care coboara de pe varf spre vest, iesind ceva mai jos de Forcella Ivigna in traseul 18; practic coborarea a fost inca si mai interesanta decat via ferrata propriu-zisa, datorita marcajelor vechi si sterse si dificultatii traseului, cablat si el pe alocuri. Odata ajuns in traseul 18 situatia a revenit sub control, mergand la pas lejer putin in sus spre Forcella Ivigna si apoi inapoi la statia superioara a telecabinei. Singur.
• 31 octombrie: Italia. Din localitatea Naturno (in Alto Adige/Tirolul de Sud) am urcat dificila vie ferrata Hoachwool; are circa 500m diferenta de nivel si se desfasoara pe versantul unei vai. De sus in platou, cam pe la cota 1100m am coborat pe noapte inapoi spre Naturno pe traseele 10 si 10B. Singur.
• 22 septembrie: Italia. Pentru ultima zi de vie ferrate langa Cuneo am ales via ferrata Chiaronto, langa Frassino, in valle Varaita; traseul este simplu (mai degraba spre un sentiero attrezzato cu ceva scari) si l-am parcurs in ceva mai putin de doua ore si jumatate. Singur.
• 21 septembrie: Italia. Pentru aceasta zi cu vreme un pic incerta si relativ friguroasa am ales o via ferrata la inaltime mai mica: Ferrata degli Artisti langa Magiolo, provincia di Savona; dupa ce am parcurs ferrata propriu-zisa am preferat sa ma intorc prin nord pe potecile 361, AV si una nemarcata, varianta un pic mai lunga dar mai frumos de parcurs decat varianta normala de intors prin sud. Singur.
• 20 septembrie: Italia. Din localitatea Sant'Anna di Bellino (valea Varaita) am parcurs via ferrata Rocca Senghi - practic un perete vertical cu un urcus de aproape 200m; din varf am coborat pe poteca normala de acces, incheiand tot traseul in trei ore si jumatate. Singur.

• 1 septembrie: Italia. In ultima zi aveam avion inapoi spre casa la 13.40 asa ca am ales ceva scurt de tot si in drum pentru dimineata - via ferrata Val Gallina, langa Longarone (in localitatea Soverzene). Sunt doua trasee, ambele destul de scurte - via ferrata A (am parcurs-o in sub 20 minute) si ferrata B (un pic mai dificila, circa 30 minute). Astazi am parcurs ferrata A in sus cu coborare pe traseul normal de retragere si apoi ferrata B tot in sus cu coborare pe ferrata A. Singur.
• 31 august: Italia. Am reluat cu o mica adaugire o iesire de acum trei ani: De la fostul fort Tre Sassi, aflat langa Passo Valparola (circa 2180m) am urcat pe Sentiero Attrezzato dei Kaiserjaeger pana pe varful Piccolo Lagazuoi (2778m); coborarea a fost prin tunelul sapat in 1915-1917 (circa 280m diferenta de nivel prin tunel; de aici vine si magia excursiei) facand si un ocol suplimentar pe Cengia (brana) Martini, care se termina si ea la randul sau cu un tunel (de data aceasta infundat). Singur.
• 30 august: Italia. Pentru a doua zi de ferrate in Dolomiti am ales una mai usoara si prin padure, speriat fiind de prognoza ce se arata urata: De la parcarea de langa lacul Landro (circa 1400m altitudine) am urcat pe traseul 6 - Sentiero dei Pionieri catre baza viei ferrata Capitano Bilgeri aflata la circa 2170m altitudine; via ferrata propriu-zisa am parcurs-o rapid, iesind in platoul somital aflat la circa 2270-2300m altitudine, loc in care s-au dat lupte grele in razboiul din 1915-1917. Am ocolit platoul pe la baza falezei, am mai studiat putin ramasitele din razboi pentru a cobori apoi inapoi spre lacul Landro pe traseele 6A - Sentiero dei Turisti si 6B care merge pe langa lac. Singur.
• 29 august: Italia. Din localitatea Fiames, aflata la circa 1300m altitudine si 5km nord de Cortina d'Ampezzo am urcat via ferrata Michelli Strobel pana pe vf. Fiames (2240m); de aici am coborat spre Gravon de Pomagagnon (1800m) si cum mai aveam ceva energie si vremea tinea cu mine am hotarat sa parcurg si a doua via ferrata a zilei - Terza Cengia del Pomagagnon, spre Punta Erbing (2301m). Coborarea a fost pe traseul normal 204 pana la intersectia de la circa 1690m; de aici in loc sa cobor direct spre Cortina am preferat varianta care trece pe la baza muntelui, continuand pe traseele 211 si 218 pana la fosta gara Fiames. Ca o parere strict personala, prima ferrata (Strobel) este mai tehnica dar "fara suflet" iar a doua (Terza Cengia) mai usoara dar mai frumoasa si spectaculoasa. Singur.
• 16 august: Franta si Italia. De doi ani, de cand am descoperit viile ferrate din valea Susa ma gandeam la ultimul segment al viei ferrata spre vf. Chaberton (3131m); in 2020 si 2021 traseul era inchis (cablurile deteriorate de zapada si gheata) dar in 2022 am aflat ca s-a redeschis... asa ca iata-ma incercand acest tur de forta destul de dificil! Am plecat la ora 5.24 din Cuneo, la 8.25 eram in gara Oulx, apoi autobuz pana la Cesana si autostop pana la Claviere astfel ca la ora 9 fix incepeam urcusul de la Claviere (1780m) spre Batteria Alta (2195m) si baza viei ferrata (circa 2650m); de aici am urcat cei 500m pe via ferrata pana in varf. Dupa o pauza generoasa pentru explorarea fortificatiilor si odihna am coborat spre Col du Chaberton si inapoi in Claviere, incheind toata aventura in 8h20. Singur.
• 15 august: Italia. Am incercat sa parcurg si cu Mara via ferrata Carlo Giorda, cea in care in circa 600m ajunge pe vf. Pirichiano, la manastirea Sacra di San Michele; am urcat ceva mai mult de jumatate mai exact pana la Pian Rasulet (640m altitudine) si apoi dus-intors pana la podul tibetan; la final am coborat pe via di fuga inapoi spre Sant'Ambrogio. Impreuna cu Mara Puscasu.
• 10 august (III): Parang. Cat Mara si Silviu mancau la Pensiunea Tobo am profitat pentru a parcurge o ultima via ferrata pe ziua de astazi - si anume Giuliana, grad B. Am terminat-o mai devreme decat sosirea notei de plata pentru cei doi Singur.
• 10 august (II): Parang. Dupa ce au terminat de vizitat Pestera Muierii i-am corupt pe Mara si pe Silviu sa profitam de vremea neasteptat de buna (prognoza vorbea de ploi abundente - dar era vreme frumoasa de fapt) pentru a mai parcurge una din viile ferrate inaugurate in 2021 - si anume Kuky, gradul B. Participanti: Mara Puscasu, Silviu Postolache.
• 10 august: Parang. In timp ce Mara, Andreea si Silviu vizitau Pestera Muierii eu am preferat sa fac o via ferrata scurta din cele inaugurate in 2021 - am ales deci Dodo (grad C), pe care am terminat-o in 17 minute, fara a face prea multe poze. Singur.
• 9 august (II): Parang. Dupa ce am mancat bine la Pensiunea Tobo pentru a doua iesire (scurta) a zilei am urcat Via Ferrata Vanturilor (dificultate C). Este poate cea mai deosebita dintre toate VF din zona - se urca prin doua fisuri, una mai lata la inceput si apoi una foarte ingusta (atat Mara cat si eu nu am incaput decat pe lateral la inceput, osul bazinului fiind mai lung decat latimea fisurii!). Sfarsitul viei ferrata este undeva in VF Spirala Mica, pe care am coborat inapoi la punctul de plecare. Participanti: Mara Puscasu, Silviu Postolache.
• 9 august: Parang. Am urcat VF Loreley pana la pitonul 26 unde am facut stanga spre VF Pantera Roz - pe care am urmat-o pana la cele trei grote. Dupa grote Andreea si Silviu au continuat in sus in timp ce Mara si cu mine ne-am intors pe Pantera Roz pana in Loreley, pentru a parcurge si ultimele trei lungimi de cablu, de la pitoanele 26 pana la 30. Mai sus am continuat spre stanga pe traseul Belvedere (la un moment dat i-am recuperat si pe Andreea si Silviu) catre nord-est; din poienita unde acest traseu se termina am mers pe pana la grota Sura Haiducilor, punctul terminus al zilei; tot aici Andreea a descoperit si o pestera in care am intrat. Coborarea a fost mult mai putin aventuroasa - catre Pensiunea Tobo pe . Participanti: Mara Puscasu, Andreea Soare, Silviu Postolache.
• 8 august (II): Parang. Am urcat pe Spirala Mica; interesant traseu, cu fisura de deasupra traseului Vanturilor partea sa cea mai deosebita. Trsaeul Spirala Mica fiind scurt l-am terminat destul de rapid, iesind in Via Ferrata Spirala Muierilor la pitonul 33, chiar mai jos de portiunea dificila de la pitoanele 35-38; de aici am coborat (traseul nu este banal!) aceasta din urma VF pana la inceputul sau. Impreuna cu Silviu Postolache.
• 8 august: Parang. Un circuit cu doua via ferrata pornind de la punctul de intrare in Pestera Muierilor, langa Baia de Fier, in Gorj: Am urcat pe tronsonul comun al VF Creasta Pesterii / Marea Crapatura pana la pitonul 20, apoi am facut stanga pe Creasta Pesterii care se termina la pitonul 33; dupa ce am traversat dus-intors podul aerian de la final ne-am intors din nou la pitonul 20 coborand VF Marea Crapatura pentru a cobori la final tronsonul comun ce il urcasem cu mai putin de o ora inainte. Participanti: Mara Puscasu, Silviu Postolache.
• 5 iulie: Italia. Alpi Graie, langa Aosta. De la capatul superior al telescaunului Chamole (circa 2310m) am urcat spre Col Tsa Setse (2815m) apoi spre Punta della Valletta - Vetta Scialpinistica (3007m); de aici incepe Sentiero Attrezzato (un fel de via ferrata mai soft) Panorama care in sub o ora duce pe Punta Valletta (3090m, punctul de maxim al zilei); de aici am coborat inapoi spre telescaunul Chamole via Mont Belleface, Crete Noire si o poteca abia conturata care coboara printr-o vale direct inapoi la telescaun. Singur.
• 4 iulie: Franta. Dupa trei luni iata-ma din nou pentru a treia oara in acest an la ferrata Comtes Lascaris din Tenda, de data aceasta inarmat cu un scripete (nu stiu exact cum se numeste) pentru tiroliana. Pana la urma nu l-am folosit dar excursia a fost totusi reusita, descoperind si un nou segment de via ferrata de care nu stiam pana acum. Singur.
• 3 iulie: Italia. Am parcurs pentru a treia oara (mai fusesem in 2020 si 2021, tot in iulie) via ferrata "Perona - Saglia" ce urca Rocca Clari; din soseaua SS24 "del Monginevro" la cota 1510m alt am mers cateva sute de metri pe poteca de-a lungul raului Piccola Dora pana la circa 1600m alt unde incepe via; am urcat cei 420m diferenta de nivel ai viei ferrata in ceva mai mult de doua ore si jumatate; pentru coborare am ales traseul clasic prin padure spre Claviere. Singur.
• 21 iunie: Italia. Dupa trei ani am parcurs din nou via ferrata "Memoria di Vajont", din Longarone (BL) pana la coronamentul barajului Vajont; stiam ca este destul de dificila dar parca mi s-a parut mai grea decat acum trei ani! Singur.

• 1 aprilie: Franta. Am reluat dupa o luna si un pic, de data aceasta impreuna cu Ionela via ferrata Comtes Lascaris din Tenda, in ritm lejer si fara graba. Am si coborat un pic pe via ferrata pentru a explora si varianta ce permite abandonarea urcusului pe la jumatate; s-a dovedit a fi o poteca interesanta, printr-un vechi castel si cu un nou segment de cablu ferat. Impreuna cu Ionela Munteanu.
• 22 februarie: Franta. Ziua de 22.2.22 a venit cu o vreme minunat de calda si cum zapada serioasa in Alpi incepea doar pe la 1500m+ altitudine am parcurs pentru a patra oara via ferrata Comtes Lascaris din Tenda, in ritm lejer si fara graba - avand cam 3 ore intre trenul de venire si cel de plecare. Singur.

• 9 noiembrie: Italia. Anul acesta am deschis sezonul de vii ferate (cu aproape sase luni inainte) si l-am inchis cu acelasi traseu - via ferrata Carlo Giorda care in circa 600m ajunge din localitatea Sant'Ambrogio ajunge pe vf. Pirichiano, locul unde acum vreo 12 secole s-a construit abatia Sacra di San Michele. Pentru coborare am ales traseul pe la Ruota di Ferro spre Chiusa di San Michele, intalnind de doua ori si capre negre in drum la coborare in ciuda altitudinii mici (400-450m). Singur.

• 16 august: Italia. Dupa doi ani si un pic am parcurs din nou, pentru a cincea oara via ferrata Funs, zisa si Ico Quaranta; de data aceasta am ajuns cu autobuzul in Entracque asa ca am venit si am terminat aici, urcand si coborand pe traseul M30. Am parcurs toate segmentele viei ferrata, cu coborare la Pian di Funs si inapoi la Entracque. Singur.
• 15 august: Italia. Dupa ceva mai mult de o luna am parcurs din nou via ferrata Bec Valletta pana la capatul sau aflat la putin peste 1900m altitudine; spre deosebire de data trecuta dupa ce am terminat cu ferrata acum am continuat spre lacul Terrasole si capatul de sus al telescaunului Cabanaira, la circa 1960m cel mai inalt punct al zilei. Singur.
• 31 iulie: Italia. Dupa zece zile iata-ma din nou la Claviere (1750m), in Provincia di Torino; de aici am urcat primele doua segmente Ferratei di Chaberton, ajungand pana la Batteria Alta (circa 2200m altitudine); din pacate ultimul si cel mai interesant segment este inchis pentru reparatii. Pentru coborare am ales poteca normala spre Claviere. Singur.
• 30 iulie: Italia. Din satul Roreto, comuna Roure (aflat pe SP23, in Provincia di Torino) am urcat via ferrata Nicola Ciardelli al Bourcet; stiam de la inceput din descrierea de pe net ca este un pic mai deosebita prin faptul ca scoabele sunt puse intentionat la distante mai mari, crescand astfel gradul de dificultate. Singur.
• 22 iulie (II): Italia. Pentru partea a doua a zilei am ales via ferrata Orrido di Foresto; eu mai fusesem aici cu ceva mai mult de o luna inainte. Se parcurge un canion oarecum asemanator cu Valea lui Stan dar ceva mai adanc si un pic mai lung. Participanti: Andreea Soare, Silviu Postolache.
• 22 iulie: Italia. Am inceput ziua cu o via ferrata usoara, descrisa ca fiind cea mai putin dificila din valea Susa - via ferrata Ruceia din Condove. Am parcurs-o cam intr-o ora, iesind in final pe un mic varf la glorioasa altitudine de 514m. Participanti: Andreea Soare, Silviu Postolache.
• 21 iulie (II): Italia. De la capatul superior al defileului San Gervasio (in Claviere) am urcat apoi scurta via ferrata "del bunker", care dupa ce merge cateva sute de metri pe versantul unei vai adanci se termina trecand printr-un vechi bunker militar dezafectat. Participanti: Andreea Soare, Silviu Postolache.
• 21 iulie: Italia. Dupa un an am parcurs din nou superba via ferrata "Perona - Saglia" ce urca Rocca Clari; impreuna cu Andreea si Silviu am urcat cei 420m diferenta de nivel ai viei ferrata in ceva mai putin de 3 ore. Coborarea a fost spre capatul telescaunului La Coche, apoi am ocolit lacul si am coborat prin padure inapoi spre Claviere. Participanti: Andreea Soare, Silviu Postolache.
• 7 iulie: Italia. Din Limone Piemonte (1000m altitudine) am urcat in doua ore spre punctul de inceput al viei ferrata Bec Valletta (circa 1550m) pe care am parcurs-o integral pana la capatul sau aflat la putin peste 1900m altitudine; la final am coborat inapoi spre Limone pe versant, drum si poteca. Participanti: Andreea Soare, Ionela Munteanu, Silviu Postolache.
• 6 iulie: Italia. Am refacut dupa o luna si jumatate peste 85% din via ferrata Carlo Giorda care in circa 600m ajunge pe vf. Pirichiano; am urcat mai exact pana la Saut du Cin (850m altitudine) de unde am mers pe via di fuga pana in San Pietro; la final am coborat pe traseul clasic, poteca veche de 1000+ ani care coboara inapoi spre Sant'Ambrogio. Participanti: Andreea Soare, Florina Cojanu, Ionela Munteanu, Silviu Postolache.
• 16 iunie: Italia. A cincizecea excursie de via ferrata! Am parcurs astazi Orrido (canionul) di Foresto, langa Bussoleno, in valea Susa; in 1h50 am terminat traseul. Apoi inca doua ore am mai ocolit spre Truc di San Martino (punctul de maxim al zile) pentru a cobori la final inapoi spre soseaua Foresto-Bussoleno. Singur.
• 15 iunie: Italia. Din Melezet (catun al locatitatii Bardonecchia) am urcat ambele variante ale viei ferrate Rouas; intai cea simpla (segmentul comun si apoi coborare de la Spalla pe via di fuga) si apoi cea atletica, cu parcurs complet ce a inclus si grota si micul pod tibetan. Poate ca nu merita sa bati atata drum pana aici (locul este foarte aproape de granita franceza si tunelul Frejus) pentru aceasta vie ferrata relativ mica dar mie mi-a placut. Singur.

• 21 mai: Italia. Dupa zece luni iata-ma din nou urcand din localitatea Sant'Ambrogio via ferrata Carlo Giorda care in circa 600m ajunge pe vf. Pirichiano, locul unde acum vreo 12 secole s-a construit abatia Sacra di San Michele; manastirea a fost partial reconstruita si se poate vizita. Via ferrata nu a este dificila si faptul ca cablul este integral invelit intr-un tub de plastic ajuta mult. Am coborat pe traseul clasic, poteca veche de 1000+ ani care coboara inapoi spre Sant'Ambrogio. Singur.

• 11 iulie (II): Italia. Din satul Claviere am parcurs dus-intors defileul San Gervasio; aici s-a construit cel mai lung pod tibetan din lume, lung de peste 400m. Din capatul de sus al al podului am urcat apoi scurta via ferrata "del bunker", care dupa ce merge cateva sute de metri pe versantul unei vai adanci se termina printr-un vechi bunker militar dezafectat. Singur.
• 11 iulie: Italia. Din nou la via ferrata in valea Susa, de data aceasta ceva mai sus. Am parasit soseaua SS24 "del Monginevro" la circa 1510m alt; am mers cateva sute de metri pe poteca de-a lungul raului Piccola Dora pana la circa 1600m alt unde incepe via ferrata "Perona - Saglia" ce urca Rocca Clari; am urcat cei 420m diferenta de nivel ai viei ferrata in ceva mai putin de 3 ore; este o VF reusita, cea mai frumoasa parcursa in 2020 pana acum. Coborarea a fost spre capatul telescaunului La Coche si apoi pe sub telescaun inapoi spre Claviere. Singur.
• 10 iulie: Italia. Din Sant'Ambrogio am urcat in 3h15 via ferrata Carlo Giorda; in circa 600m ajunge pe vf. Pirichiano, locul unde acum vreo 12 secole s-a construit abatia Sacra di San Michele; manastirea a fost partial reconstruita si se poate vizita. Via ferrata nu a fost dificila si faptul ca cablul este integral invelit intr-un tub de plastic ajuta mult. Pentru coborare am ales traseul 2 spre Chiusa di San Michele. Singur.
• 2 iulie (II): Parang. Pentru cea de-a doua excursie a zilei am ales VF Antivirus, ultimul traseu inaugurat in zona (a fost deschis cu nici 2 luni inainte). Urucusul initial este comun cu VF Virus, apoi cele doua trasee se despart; dupa ce am iesit in creasta am facut si un mic ocol spre stanga spre Grota Corbului. Coborarea a fost prin padure pe poteca normala de retragere. Singur.
• 2 iulie: Parang. In prima parte a acestei zile am urcat Via Ferrata Vanturilor (dificultate C). Este poate cea mai deosebita dintre toate VF din zona - se urca prin doua fisuri, una mai lata la inceput si apoi una foarte ingusta (eu nu am incaput decat pe lateral la inceput, osul bazinului fiind mai lung decat latimea fisurii!). Sfarsitul viei ferrata este undeva in VF Spirala Mica, pe care am coborat pana in padure. Singur.
• 1 iulie (III): Parang. Pentru iesirea de dupa-amiaza/seara am ales urcarea pe Spirala Mica; interesant traseu, cu fisura de deasupra traseului Vanturilor partea sa cea mai deosebita. Am terminat destul de rapid Spirala Mica, iesind in Via Ferrata Spirala Muierilor la pitonul 33; de aici am coborat (cu oarece emotii) aceasta din urma VF pana la inceputul sau. Singur.
• 1 iulie (II): Parang. Pentru a doua din cele trei excursii ale acestei zile am ales urcusul pe Via Ferrata Loreley; ieri parcursesem deja mare parte din aceasta VF ca acces pentru traseul Pantera Roz; astazi am mai parcurs si ultimele trei lungimi de cablu, de la pitoanele 26 pana la 30. Mai sus am continuat pe catre vf. Sohodol, apoi spre nord pana la poienita in care cele doua ramuri ale acestui traseu se despart; in ordine le-am parcurs pe ambele, intai la Sura Haiducilor si apoi la Crucea lui Ursache. La final am coborat spre Colonie pe . Singur.
• 1 iulie: Parang. In prima parte a acestei zile am urcat Via Ferrata Spirala Muierilor; dintre cele patru VF de dificultate D din zona se zice ca este cea mai (relativ) simpla. Totusi parcurgerea sa, mai ales portiunile dificile dintre pitoanele 35-38 si 43-47 a fost cam maximul ce imi permite experienta mea; este intr-adevar dificila, mai grea decat multe via ferrata ce le-am parcurs in Italia. Dupa ce am parcurs traseul intr-o ora si cateva minute am coborat prin padure inapoi spre intrarea in Pestera Muierilor. Singur.
• 30 iunie (II): Parang. De la podul peste Galbenu de langa intrarea in Pestera Muierilor am urcat doua treimi din VF Loreley, pana la pitonul 26; de aici am facut stanga pe via ferrata Pantera Roz, urmand-o pe portiunea orizontala, apoi prin grote si prin (relativ dificila) portiune verticala pana sus in creasta; pentru coborare am ales traseul Belvedere spre sud, iesind in str. Valea Viilor la 500m est fata de confluenta cu Galbenu. Singur.
• 30 iunie: Parang. Un circuit cu doua via ferrata pornind de la punctul de intrare in Pestera Muierilor, langa Baia de Fier, in Gorj: Am urcat pe tronsonul comun al VF Creasta Pesterii / Marea Crapatura pana la pitonul 20, apoi am facut stanga pe Creasta Pesterii care se termina la pitonul 33; dupa ce am traversat dus-intors podul aerian de la final m-am intors din nou la pitonul 20 coborand VF Marea Crapatura (aceasta incepe la pitonul 31; toate cele trei via ferrata din zona se termina in acelasi loc, langa pod) pentru a cobori la final tronsonul comun ce il urcasem cu mai putin de o ora inainte. Singur.

• 29 septembrie: Germania. De la statia superioara a telecabinei Nebelhorn (circa 2225m) am parcurs in circa cinci ore fara un sfert via ferrata Hindelanger Klettersteig pana in saua de sub varful Grosser Daumen; intoarcerea a fost spre statia de telecabina de la Hoefatsblick. Singur.
• 28 septembrie: Germania. Bavaria, langa Sonthofen. Din satucul Oberjoch (circa 1120m) am urcat pana la baza viei ferrate Salewa (circa 1750m); de aici am parcurs via ferrata Salewa, scurta dar intensa, pana pe varful Iseler (1876m); coborarea a fost inapoi spre Oberjoch pe poteca. Singur.
• 22 septembrie: Italia. Din Pian dei Menis (langa Passo Falzarego) am urcat spre statia superioara a gondolei Cinque Torri; dupa o plimbare prin muzeul in aer liber Cinque Torri (dedicat primului razboi mondial) am continuat spre sud spre Forame, apoi pe via ferrata Ra Gusela / Nuvolau catre Rif. Nuvolau, la 2575m punctul de maxim al zilei. De aici am coborat spre Forcella Nuvolau, Forcella Averau, traseul 419 spre Col Gallina si la final inapoi la Pian dei Menis. Singur.
• 19 septembrie: Italia. Din Passo Falzarego (2100m) am urcat pe Sentiero Attrezzato dei Kaiserjaeger pana pe varful Piccolo Lagazuoi (2778m); coborarea a fost prin tunelul sapat in 1915-1917 (circa 280m diferenta de nivel prin tunel) inapoi catre passo. Singur.

• 10 iulie: Italia. Am plecat din parcarea restaurantului Da Strobel, aflat putin mai jos de Passo Falzarego; dupa vreo 20min de poteca am intrat in Via Ferrata degli Alpini al Col dei Bos; am urcat vreo 400m diferenta de nivel pe via ferrata, iesind in platou pe la 2510m altitudine; am mai mers prin platou pana la 2495m in Forcella Travenazes si de aici am mai coborat inca vreo 120m diferenta de nivel pana la gura de jos a tunelului Lagazuoi; am urcat circa 300m diferenta de nivel prin tunel (o experienta foarte interesanta) pana la anticima Lagazuoi, de unde am mai urcat putin pana in statia din munte a telefericului Lagazuoi aflata la circa 2720m altitudine. Participanti: Ionela Munteanu, Andreea Soare, Silviu Postolache.
• 9 iulie: Italia. Putin mai jos de Passo Gardena, pe versantul spre val Badia (Corvara) se desprinde poteca spre Via Ferrata Brigata Tridentina alla Pisciadu; am urcat aceasta via ferrata (circa 620m diferenta de nivel totala, din care vreo 500 de VF propriu-zisa) pana la cabana Pisciadu; pentru coborare am ales Alta Via Numero 2, prin valea Setus. Participanti: Ionela Munteanu, Andreea Soare, Silviu Postolache.
• 8 iulie: Italia. Din Corvara (Alta Badia) am urcat cu ovovia (telegodola) si apoi telescaunul Vallon pana la statia de sus, la circa 2530m altitudine. De aici am facut un circuit spre vf. Lago Ghiacciato (3009m) urcand pe Via Ferrata Vallon (destul de scurta si usoara, am parcurs-o in 45 de minute fara graba) si coborand pe Sentiero Attrezato Lichtenfels (CAI 672). Participanti: Ionela Munteanu, Andreea Soare, Silviu Postolache.
• 7 iulie: Italia. Din Longarone am parcurs Via Ferrata "Memoria di Vajont" pana la coronamentul barajului Vajont, locul tragediei din 1963 cand au murit circa 2000 de persoane. Via ferrata s-a dovedit destul de dificila; la final am facut si un tur ghidat de circa o ora al barajului si ni s-a povestit despre evenimentele din 1963. Participanti: Andreea Soare, Ionela Munteanu, Ovidiu Gavrilescu, Silviu Postolache.

• 14 iunie: Italia. Am parcurs pentru a patra oara via ferrata Funs, zisa si Ico Quaranta; am urmat fara graba unul dupa altul ambele segmente ale viei ferrata, cu coborare spre Pian di Funs si inapoi la masina la Tetti Violin. Impreuna cu Ovidiu Gavrilescu.
• 25 aprilie (II): Franta. Dupa ce l-am dus pe M inapoi la masina am reluat solo parcurgerea viei ferrata Comtes Lascaris din Tenda (a treia oara, dupa ce mai fusesem de doua ori in 2018 - dar pentru prima data singur). Am parcurs-o intr-un timp record, circa 1h40 socotit de la plecarea de la masina din fata garii Tende pana la intoarcerea la masina. Singur.

• 29 septembrie (II): Franta. A doua via ferrata de astazi - La Ciappea din la Brigue; spre deosebire de data trecuta (cu doua luni in urma) de data aceasta eu am parcurs doar cel de-al doilea segment, cel mai usor; Andreea si cu Silviu au facut varianta integrala si ne-am intalnit cu totii la inceputul segmentului al doilea. Participanti: Andreea Soare, Cristina Tudor, Silviu Postolache.
• 29 septembrie: Franta. Dupa doua luni de la prima parcurgere am parcurs din nou via ferrata Les Heretiques din Tende; am urcat pe poteca spre capela Saint-Sauveur ce domina satul pana la bifurcatia spre via ferrata; am parcurs apoi via ferrata, cu un pod himalaian, trei poduri de maimuta (in jargon francez) si o pasarela. De la capela am coborat inapoi spre Tende. Participanti: Andreea Soare, Cristina Tudor, Silviu Postolache.
• 27 septembrie: Italia. Iata-ne din nou pe itinerariul 1 (mai dificil) al viei ferrate Funs, zisa si Ico Quaranta; am parcurs unul dupa altul ambele segmente ale viei ferrata, cu coborare spre Pian di Funs si inapoi la masina la Tetto Violin. Participanti: Alexandra Danila, Andreea Soare, Cristina Tudor, Silviu Postolache.

• 9 septembrie: Italia. Dupa ziua plina de ieri am ales pentru aceasta ultima zi in zona Cortina d'Ampezzo ceva mai usor - un itinerar in forma de inimioara cu plecare si sosire din statia de telescaun de la Rif. Pomedes: Pomedes - Sentiero Attrezzato Astaldi - fostul Rif. Cantore - mai sus de vf. Punta Anna - portiunea finala a VF Olivieri si cu coborare pe Sentiero Attrezzato Olivieri. Am avut practic patru portiuni distincte dotate cu cabluri: SA Astaldi, partea de urcare spre Punta Anna (de fapt este una din variantele de coborare de pe VF Olivieri), partea superioara a VF Olivieri si la sfarsit SA Olivieri pentru coborare. Participanti: Ionela Munteanu, Silviu Postolache.
• 8 septembrie: Italia. Doua ferrate dificile pentru o zi grozava! De la Rifugio Pomedes (2203m) am urcat Via Ferrata Olivieri spre Punta Anna (2730m); dupa un scurt popas am continuat si pe Via Ferrata Aglio spre Tofana di Mezzo (3230m circa); am ajuns obositi bine cu cateva minute inainte de ultima telecabina Freccia nel Cielo cu care am coborat inapoi spre Cortina. Participanti: Ionela Munteanu, Andreea Soare, Silviu Postolache.
• 7 septembrie: Italia. Dolomiti, masivul Fanes. Din curba in ac de par a soselei SS51 Cortina - Dobiacco (locul se numeste Sant'Uberto) am parcurs Sentiero dei Canyons e delle Cascate - un circuit ce a inclus si trei mici vii ferrate (Lucio Delaiti parcursa de doua ori, Giovanni Barbara si Cengia de Mattia); excursie potrivita pentru o vreme ploiasa si urata. Din punct de vedere tehnic nu a fost nimic dificil dar peisajele sunt frumoase si au meritat din plin. Participanti: Ionela Munteanu, Andreea Soare, Silviu Postolache.
• 17 august: Italia. De la manastirea Sf. Caterina de langa Viola am urcat dus-intors via ferrata Rocca dei Corvi; este un pinten de roca ce se inalta la vreo 70-100m inaltime (mi-e greu sa estimez) fata de relieful din jur. Singur.
• 14 august: Italia. Din Camoglieres (circa 1000m altitudine in valea Maira) am urcat in ceva mai putin de doua ore si jumatate via ferrata cu acelasi nume pana in varful Crocetta Soprana, aflat la circa 1400m; coborarea a fost pe poteca normala de retragere. Singur.
• 13 iulie (II): Franta. A doua via ferrata de astazi - La Ciappea din la Brigue; am parcurs ambele segmente iar intre ele am ales varianta pe poteca, neavand echipament pentru tiroliana. Participanti: Alexandra Danila, Ionela Munteanu.
• 13 iulie: Franta. Am parcurs via ferrata Les Heretiques din Tende; am urcat pe poteca spre capela Saint-Sauveur ce domina satul pana la bifurcatia spre via ferrata; am parcurs apoi prima jumatate a viei ferrata, cu un pod himalaian, trei poduri de maimuta (in jargon francez) si o pasarela. De la capela am coborat inapoi spre Tende. Participanti: Alexandra Danila, Ionela Munteanu.
• 11 iulie: Italia. Dupa doua zile am parcurs si itinerariul 1 (mai dificil) al viei ferrate Funs, zisa si Ico Quaranta; am urcat de aceasta data segmentele A, C si D, cu coborare tot pe G ca si cu doua zile in urma. Impreuna cu Ionela Munteanu.
• 9 iulie: Italia. De la Entracque - Tetti Violin (circa 1020m altitudine) am mers spre Pian del Funs pentru a face itinerariul 2 (mai simplu) al viei ferrate Funs - Ico Quaranta; cum era prea complicata pentru copii Alexandra si cu cei trei juniori ne-a asteptat jos la baza viei ferrata iar Adela, Ionela si cu mine am mers prin perete. La final, la coborarea spre masina am mai facut un mic ocol pe la Gorge della Reina. Participanti: Mara Puscasu, Adela Cirstea, Alexandra Danila, Ionela Munteanu, Daniel Cirstea, inca un drumet.

• 16 septembrie: Italia. Din Passo del Paradiso (2590m) am urcat pe grohotis spre Passo del Castellaccio (2965m); de aici am parcurs pana la Capanna Lagoscuro via ferrata "Sentiero dei Fiori", inclusiv un tunel de 75m (la dus) si doua poduri suspendate peste hau de 55 si 75m lungime (la intors). Participanti: Cristina Tudor, Radu Constantinescu, Vlad Mihai, inca un drumet.

• 21 iulie: Italia. Din Passo del Groste am coborat pana la Rifugio Tuckett; de aici am parcurs via ferrata SOSAT (305B) pana la Rifugio Brentei; la final am coborat pe sentiero attrezato Violi spre Rifugio Casinei si apoi la autobuzul-naveta din Vallesinella. Impreuna cu Ovidiu Gavrilescu.
• 20 iulie: Italia. Din Passo Groste am coborat pe 316 pana la Rif. Tuckett (2272m), apoi am urcat pe 303 pana la Bocca del Tucket (2647m). De aici incepe spectaculoasa Via Ferrata delle Bocchette Alte care incinge pe la circa 3000m altitudine versantul estic al masivului Brenta; am parcurs-o in cateva ore pana la Bocchetta Bassa dei Massodi iar de aici am coborat spre Rif. Brentei (2182m) tot pe o via ferrata - Detassis. La final au mai fost doua ore si jumatate de poteca spre Rif. Casinei si Vallesinella. Singur.
• 19 iulie: Italia. Dolomiti di Brenta. Prima zi dedicata explorarii viilor ferrate din zona - din Passo del Groste (2445m) am mers spre sud pe 305 - Via ferrata Alfredo Benini pana la o cota maxima de circa 2900m; am coborat apoi spre Rifugio Tuckett (2268m) pe Sentiero Attrezzato Dallagiacoma; la final ne-am intors spre telegondola din Groste pe traseul 316. Participanti: Alexandra Danila, Cristina Tudor, Ovidiu Gavrilescu.

• 14 mai: Italia. Doua ferrate si jumatate intr-o singura zi! De la statia superioara telecabinei Lecco - Piani d'Erna, aflata la circa 1300m altitudine am coborat putin pe traseul nr. 5 spre Passo del Fo (1280m altitudine); de aici am urcat pe prima via ferrata a zilei, Ferrata del Centenario pana in Pian Serrada la putin sub 1500m; de aici am mai urcat inca circa 250m pana la inceputul celei de-a doua via ferrata - de Franco Silvano pe care am parcurs-o singur (Adriana si Radu au urcat pe poteca paralela) pana pe Punta Cermenati, la 1875m altitudine cel mai inalt varf din masivul Resegone; dupa o pauza la cabanuta de langa varf am coborat inapoi spre Pian Serrada si inapoi spre Passo del Fo pe sentiero attrezato del Caminetto, un fel de "jumatate de via ferrata" care este paralela cu ferrata adevarata pe care am urcat. La final ne-am intors inapoi spre telcabina Erna tot pe poteca 5. Participanti: Adriana Nitu, Radu Constantinescu.
• 13 mai: Italia. De la parcarea de la statia din vale a telecabinei Lecco - Piani d'Erna, aflata la circa 600m altitudine in cartierul Versasio am urcat in patru ore si ceva Via Ferrata Gamma pana pe varful Pizzo d'Erna, la 1366m altitudine. Participanti: Adriana Nitu, Cristina Tudor, Radu Constantinescu.
• 21 aprilie: Italia. A cincea (si ultima) zi de excursii la via ferrata langa Riva del Garda. Doar impreuna cu M am urcat de la Biacesa (418m) pana la Chiesa San Giovanni; de aici am parcurs ferrata elementara Gallerie di Guerra (Tunele de Razboi) pana pe Cima Rocca la 1090m; ne-am intors inapoi fix pe unde am urcat. Cele trei tunele de pe parcurs au fost foarte interesante si sigur au meritat efortul. Impreuna cu inca un drumet.
• 20 aprilie: Italia. A patra din cele cinci zile de via ferrata langa Riva del Garda; astazi am urcat din Riva (90m altitudine) pe Via Ferrata Dell'Amicizia pana pe Cima SAT (1245m); coborarea pe Sentiero dei Crazidei inapoi spre Riva. Impreuna cu Petru Severin.
• 19 aprilie (II): Italia. A doua din cele doua excursii ale acestei zile - via ferrata Rio Sallagoni, langa Drena; se parcurge canionul format de un paraias din zona. Prima jumatate se parcurge integral pe un perete al canionului, pe scoabe; in a doua jumatate canionul se largeste, se merge mai mult normal, doar ocazional cu catarare pe stanca; au fost si doua poduri din cabluri. Participanti: Ovidiu Gavrilescu, Petru Severin.
• 19 aprilie: Italia. Prima din cele doua excursii ale acestei zile. Am parcurs cele mai simple via ferratas din zona, Sentiero delle Scaloni si Sentiero Angolone; din Ceniga (110m alt) am urcat pe prima ferrata (Scaloni) pana la circa 500m altitudine, am parcurs apoi circa 3km orizontal pe Sentiero delle Cavre pentru a cobori apoi in Dro (120m altitudine) pe a doua ferrata, Angolone. De fapt erau atat de simple aceste via ferratas (gradul 1 din 6) incat mare parte a timpului nici nu am folosit echipamentele de asigurare. Participanti: Alexandra Danila, Ovidiu Gavrilescu, Petru Severin, alti 3 drumeti, alti 4 drumeti.
• 18 aprilie: Italia. De la Mori am urcat pe dificila via ferrata Ottorino Marangoni pana pe Monte Albano; diferenta de nivel nu este mare (doar circa 300 metri de urcat) dar vorbim despre o via ferrata foarte dificila (gradul 5 din 6). Portiunile cele mai grele mi s-au parut traversarile orizontale cu foarte putine locuri de pus picioarele si scarile verticale usor surplombate. O experienta intr-adevar unica! Participanti: Andreea Soare, Ovidiu Gavrilescu, Petru Severin, Silviu Postolache, alti 2 drumeti.
• 17 aprilie: Italia. Din Biacesa (420m) am mers circa o ora pe Sentiero dei Bech; am urcat apoi via pentru circa 250m diferenta de nivel via ferrata Fausto Susatti pana pe Cima Capi (907m, punctul de maxim al zilei); de aici am coborat spre Bivacco Arcioni (845m) pe a alta via ferrata - Mario Foletti; aici ne-a prins si ploaia. La final am coborat inapoi spre Biacesa pentru a inchide inelul. Participanti: Ovidiu Gavrilescu, Petru Severin, alti 2 drumeti, alti 3 drumeti.

• 25 septembrie: Italia. Din Passo del Tonale (circa 1860m) am urcat pe jos pe sub telegondola pana in Passo del Paradiso (2585m) si apoi pe zapada, printre bolovani spre Passo del Castellaccio (2965m); de aici am parcurs pana sub Il Gendarme via ferrata "Sentiero dei Fiori", inclusiv un tunel de 75m si doua poduri suspendate peste hau de 55 si 75m lungime; am parcurs apoi traseul in sens invers pana aproape de Passo del Paradiso unde ne-au luat niste oameni la autostop la masina, telegondola si iar masina. O zi absolut superba! Participanti: Andreea Soare, Ionela Munteanu, Silviu Postolache, inca un drumet.

• 10 iulie: Italia. Si astazi am mai parcurs o via ferrata, si anume Ferrata Sperti pana la capatul sau, la 2260m in Forcella Sperti; de aici am coborat aproape 2000m diferenta de nivel, via Settimo Alpini pana la Belluno (390m). Participanti: Andreea Soare, Ionela Munteanu.
• 9 iulie: Italia. Zi dedicata explorarii viilor ferrate: De la Rifugio Settimo Alpini am urcat pe iarba pana la Porton (1750m) unde incepe via ferrata Zacchi pe care am urmat-o pana la bivacco Bernardina (2320m); dupa o scurta pauza am continuat pe ferrata Berti pana in vf. Schiara (2565m); de aici am mers putin pe creasta, apoi am coborat pe iarba pana la bivacco Marmol (2265m) de unde incepe ferrata Marmol ce ne va scoate iarasi la Porton, inchizand inelul. Participanti: Andreea Soare, Ionela Munteanu, Adrian Vari.

Inapoi la pagina princiapala.