7 august: Italia. Dupa doua saptamani si un pic am revenit pentru a saptea oara pe via ferrata
Funs, de data aceasta cu Costi; am facut varianta completa, inclusiv
ITINERARIO 1 de la final, cel mai interesant si cu podul. Am urcat pe jos
din Entracque dar la final am terminat in Tetti Violin, coborand in sat inapoi
cu autostopul; tot pe poteca de retragere am prins si o furtuna zdravana
cu o ploaie torentiala.
Impreuna cu Costi Palade.
5 august: Italia. Am revenit pentru a treia oara pe via ferrata Bec Valetta, de data aceasta
avand si luxul urcusului cu telegondola Severino Bottero; tot pentru prima
data ne-am dat si pe cele doua tiroliene aflate in a doua jumatate.
Impreuna cu Costi Palade.
1 iulie: Italia. In ultimii cinci ani a devenit un fel de traditie a mea sa parcurg in luna
iulie (pe cat posibil la inceput)
via ferrata ce urca Rocca Clari; din Claviere am coborat pe poteca de acces
spre podul tibetan, apoi poteca de-a lungul raului
Piccola Dora pana la circa 1600m alt unde incepe via; am urcat apoi cei 420m
diferenta de nivel ai viei ferrata iar
pentru coborare am ales traseul clasic prin padure spre Claviere, partial pe
ploaie.
Impreuna cu Costi Palade.
16 aprilie: Italia. Am parcurs pentru a treia oara dus-intors via ferrata Rocca dei
Corvi, langa Viola (CN); este un pinten de roca ce se inalta la vreo 70-100m inaltime fata de relieful din jur.
Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu, Costi Palade.
15 aprilie: Italia. Dupa un an si jumatate am reluat
Ferrata degli Artisti langa Magiolo, provincia di Savona; dupa ce am parcurs
(mare parte in ceata) ferrata propriu-zisa ca si data trecuta ne-am intors
prin nord pe potecile 361, AV si una nemarcata.
Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu, Costi Palade.
14 aprilie: Italia. Am parcurs via ferrata Picasass, langa Baveno (Piemonte); este relativ simpla
si placuta si este potrivita cu aceasta perioada din an; am prins si o zi
foarte calduroasa.
Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu, Costi Palade.
21 octombrie: Germania. Am urcat in ultima zi fara zapada din Garmisch-Partenkirchen cu telecabina
pana la cota 2000m, la Alpspitzbahn Bergstation; de aici
am urcat pana pe varful Alpspitze (2621m) pe via ferrata cu aceeasi nume
(foarte usoara). Coborarea a fost pe poteca normala ce urca spre varf si apoi
am inchis circuitul pe poteca Nordwandsteig.
Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu, Matei Puscasu, Costi Palade.
9 iulie: Italia. La fix, fix, dar fix zece ani de la
prima mea ferata
am parcurs pentru a patra oara (mai fusesem in
2020 si 2021
si 2022, tot in iulie)
via ferrata ce urca Rocca Clari; din Claviere am coborat pe poteca de acces
spre podul tibetan, apoi poteca de-a lungul raului
Piccola Dora pana la circa 1600m alt unde incepe via; am urcat cei 420m
diferenta de nivel ai viei ferrata in trei ore iar
pentru coborare am ales traseul clasic prin padure spre Claviere.
Cu o mentune speciala pentru Ionela care cu zece ani inainte mi-a deschis
apetitul pentru vii ferrate si cu care am parcurs pana acum
douazeci de trasee.
Participanti: Ionela Munteanu, Cristina Tudor, Costi Palade, inca un drumet.
8 iulie: Italia. Am parcurs pentru a saptea oara (a doua cu Ionela, prima cu Cristina, Costi
si Petru) traseul clasic Carlo Giorda spre muntele
Pirichiano, locul unde acum vreo 12 secole s-a construit
abatia Sacra di San Michele. Pentru coborare am folosit ca si in ultimele
trei dati traseul pe la Ruota
di Ferro spre Chiusa di San Michele, personal imi place mult mai mult decat
varianta clasica spre Sant'Ambrogio via San Pietro.
Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu, Costi Palade, inca un drumet.
6 mai: Italia. Dupa fix noua zile am parcurs pentru a patra oara
via ferrata Orrido di Foresto, de data asta cu Costi; ce diferenta uriasa
de debit fata de acum o saptamana si ceva! A nins sus in munti intre timp,
zapada s-a topit si raul era la debitul cel mai mare vazut de mine pana
acum.
Impreuna cu Costi Palade.
5 mai: Franta. Dupa ceva mai mult de o saptamana am
reluat, de data aceasta impreuna cu Costi via
ferrata Comtes Lascaris din Tenda, in ritm lejer si fara graba. Am urcat pe
varianta normala, Costi a incercat pentru prima data si tiroliana (vazand
ca nu s-a dezintegrat mi-am facut si eu curaj) iar de coborat am
ales vechea varianta prin stanga muntelui, cum cobori (explorata
pentru prima data cu Ionela ci cu un an inainte).
Impreuna cu Costi Palade.