Poze] - [
Articole] - [
Statistici]| Acasa -> Poze de la munte -> Lista excursii | [ Poze] - [ Articole] - [ Statistici] |
222 excursii in Italia:
Inapoi la pagina princiapala.
TOAMNA 2024
Italia. Dupa aproape doi ani am revenit in Apeninii Liguri
pentru a urca din gara Ronco Scrivia (circa 340m alt) pe
traseul direct marcat cu doua triunghiuri galbene spre Monte Reale, 902m;
ca si acum doi ani ceata m-a impiedicat sa ma bucur de superba priveliste care
este din varf. Pentru coborare am ales un traseu mai ocolit, spre Curlo si
apoi poteca P3 inapoi spre Cascine.
Singur.
Italia. Cum mai aveam un pic de timp pana seara la avion am mai facut o excursie
simpla in drum - din Mezzocorona (220m) am urcat cu micul teleferic pana
pe Monte di Mezzocorona (circa 900m); aici am vizitat doua atractii
inaugurate in 2023, o platforma de observatie suspendata in gol si un pod
lung peste un defileu; am coborat apoi inapoi spre oras pe traseul 501,
considerat dificil (EE) dar care nu mi s-a parut cine stie ce.
Singur.
25 octombrie: Italia. Pentru ultima zi din aceasta iesire am ales o ferata mai simpla in drum
spre aeroport: Ferrata di Favogna. Plecand de la circa 220m de la sosea
se urca pana la un maxim de circa 1120m in platou; ferata este placuta si
are pasaje cablate (mai multe la inceput) care alterneaza cu bucati de
poteca normala.
Singur.
Italia. Astazi fiind o zi ploioasa am luat o pauza de la ferate si am parcurs
o poteca montana ce mergea facuta pe ploaie. De la statia superioara a
telecabinei Texel am mers pe poteca 24 (Alta via di Merano) via Defileul
celor o Mie de Trepte catre statia superioara a telecabinei Unterstell in
ceva mai putin de trei ore si jumatate.
Singur.
23 octombrie: Italia. Am parcurs varianta simpla a extraordinar-de-dificilei via ferrata Cascate di
Stuller; chiar si asa la singurul pasaj de dificultate D al traseului am
stat mult pana sa trec si am trecut totusi oarecum la limita, evitand cu putin
o dezastruoasa coborare pe unde am urcat. In rest ferata este frumoasa si cu
peisaje interesante, trecand pe langa una din cele mai inalte cascade din Europa.
Singur.
22 octombrie (II): Italia. In drum spre pensiunea de langa Merano am mai incercat un scurt
itinerariu: Sentiero Attrezzato delle Cascate di Idro. Stiam din recenzii
ca nici nu merita acest titlu; il consider ca via ferrata doar pentru ca
este prezent in site-ul Ferrate365. Am facut tot inelul in sub o ora iar
cascadele sunt frumoase.
Singur.
22 octombrie: Italia. Din satucul Lodrino (BS) am urcat pe ferrata Caspai pana pe varful Corna
di Caspai (1393m); traseul s-a dovedit a fi ceva mai dificil decat ma asteptam
eu. Dupa o scurta pauza pe varful inghitit de ceata am coborat inapoi spre
Lodrino via Passo Cavada.
Singur.
VARA 2024
Italia. Am reluat de data aceasta cu Adela o excursie facuta si cu
doisprezece zile inainte:
Din Vernante am urcat via Fontana Bleu
spre Croce della Moler; am explorat (doar eu singur, Adela oprindu-se dupa
scara) zona accidentata a varfului si apoi
am coborat inapoi spre Vernante pe celalat versant, trecand un pic
si prin tunelul de la baza.
Impreuna cu Adela Cirstea.
Italia. Excursie-fulger de o ora si jumatate: Din Vernante am urcat via Fontana Bleu
spre Croce della Moler; am explorat zona accidentata a varfului si apoi
am coborat inapoi spre Vernante pe celalat versant, trecand si prin tunelul
de la baza.
Impreuna cu Costi Palade.
7 august: Italia. Dupa doua saptamani si un pic am revenit pentru a saptea oara pe via ferrata
Funs, de data aceasta cu Costi; am facut varianta completa, inclusiv
ITINERARIO 1 de la final, cel mai interesant si cu podul. Am urcat pe jos
din Entracque dar la final am terminat in Tetti Violin, coborand in sat inapoi
cu autostopul; tot pe poteca de retragere am prins si o furtuna zdravana
cu o ploaie torentiala.
Impreuna cu Costi Palade.
6 august: Italia. Dupa doar doua luni si jumatate
am revenit pe via ferrata Rouas, langa Bardonecchia; de data
aceasta am avut placuta supriza sa gasec varianta atletica deschisa (era
inchisa acum doua luni) asa ca am urcat pe portiunea comuna initiala,
varianta atletica, inapoi spre La Spalla cu coborare pe la
grota si micul pod tibetan. Dupa ferata am mai bifat inca doua atractii din
zona: bobul de vara de la Camp Smith si Fortul Bramafam.
Singur.
5 august: Italia. Am revenit pentru a treia oara pe via ferrata Bec Valetta, de data aceasta
avand si luxul urcusului cu telegondola Severino Bottero; tot pentru prima
data ne-am dat si pe cele doua tiroliene aflate in a doua jumatate.
Impreuna cu Costi Palade.
30 iulie (II): Italia. Cum mai aveam ceva energie si timp in drum spre
aeroport am mai parcurs odata, in aproximativ o ora,
via ferrata Val Gallina, langa Longarone (in localitatea
Soverzene). Sunt doua trasee, ambele destul de scurte - via ferrata A
(mai simpla) si ferrata B (un pic mai dificila). Astazi am parcurs
ferrata B in urcare cu
coborare pe ferrata A.
Singur.
30 iulie: Italia. Am inceput ultima zi de Dolomiti cu o ferata foarte scurta si usoara:
Averau. De la rif. Averau (2414m) am urcat dus-intors pana pe vf.
Averau (circa 2650m); doar o mica bucata din acest urcus este reprezentata
de via ferrata. Coborarea a fost fix pe unde am urcat.
Participanti: Ionela Munteanu, Silviu Postolache.
29 iulie: Italia. Ce excursie! Am parcurs in 13 ore via ferrata Lipella spre Tofana di Rozes,
plecand din punctul Magistrato delle Acque aflat la circa 2000m. Am mers
catinel-catinel, am mai facut pauze si in ceva mai mult de 8 ore ieseam la
3030m, in capatul viei ferrata; doar Silviu a mai avut energie pentru a urca
pana pe vf. Tofana di Rozes. Am coborat apoi spre Ref. Gussani si am inconjurat
tot muntele pentru a ajunge inapoi la masina, cu ultimele 20 de minute pe
intuneric.
Participanti: Ionela Munteanu, Silviu Postolache.
28 iulie (II): Italia. Pentru a doua excursie a zilei am parcurs via ferrata Fusetti pe stanca
Sass de Stria, aflata fata in fata cu Piccolo Lagazuoi; de mult "pusesem
ochii" pe ea, vazand-o de fiecare data cand treceam prin zona pasului
Falzarego. Am lasat masina in Passo Valparola si am mers spre ferata
pe poteca 30; dupa ce am terminat-o am mai urcat un pic (fara a atinge
varful), am coborat apoi spre gura nordica a tunelului cel lung pe care l-am
parcurs dus-intors; la final ne-am intors spre masina pe poteca.
Impreuna cu Silviu Postolache.
28 iulie: Italia. Am reluat dupa trei saptamani, de data aceasta cu
Ionela si Silviu
pentru a cincea oara Via Ferrata "Memoria di Vajont", din localitatea
Longarone pana la coronamentul barajului
Vajont. Intoarcerea a fost pe jos prin tunel si apoi pe potecuta ce iese
la parcare. Excursie mai dificila decat de obicei datorita temperaturii
ridicate si expunerii la soarele intens.
Participanti: Ionela Munteanu, Silviu Postolache.
21 iulie: Italia. Am parcurs pentru a sasea oara via ferrata Funs, zisa si Ico Quaranta; dupa
primele doua segmente am optat in premiera pentru ITINERARIO 2, cel care
ocoleste podul; este o alegere putin inspirata, varianta cu podul fiind net
mai interesanta.
Singur.
20 iulie: Italia. Am parcurs via ferrata Degli Alpini sub varful Oronaye, in valea Maira.
Am plecat din Viviere (circa 1750m) si am urcat via refugiile Angelo
Valmaggia si Enrico e Mario pana la circa 2800m, la baza viei ferrate;
de aici am parcurs dus-intors via ferrata ce ne-a scos pe Cima Dronero,
la circa 3050m altitudine. Coborarea a fost integral pe traseul de
urcare.
Impreuna cu Cristina Tudor.
19 iulie: Italia. Dupa doi ani am reluat via ferrata Chiaronto,
langa Frassino, in valle Varaita; traseul este simplu (mai degraba spre
un sentiero attrezzato cu ceva scari) dar cu cinci poduri si per ansamblu
dragut.
Participanti: Cristina Tudor, Flori Sava.
Italia. Din parcarea Rifugio Campo Base (circa 1650m; langa Chiappera, in valea Maira) am urcat dus-intors pe prima bucata a potecii Dino Icardi,
pe langa impresionanta cascada Stroppia (cea mai inalta din Italia; 500m
diferenta de nivel, pe mai multe trepte) pana la lacul Niera (circa 2310m).
Participanti: Cristina Tudor, Flori Sava.
9 iulie: Italia. Pentru ultima zi de Dolomiti am ales o via ferrata dificila - Tomaselli alla
Punta Fanis Sud. Am urcat cu telecabina Lagazuoi pana la capatul superior
de unde am coborat spre nord prin potecile 401, 20 si 20B
spre baza viei ferrate Tomaselli; am parcurs in urcare cei circa 300+ metri
diferenta de nivel ai ferratei pana la vf. Fanis Sud, circa 2950m; coborarea
a fost la inceput tot un traseu de via ferrata pana intr-o sa, apoi un pic
de grohotis si apoi poteca normala spre Forcelle-le Gasser Depot si
Travenanzes; la final am coborat in pas voios inapoi in Passo Falzarego, la
statia inferioara a telecabinei.
Impreuna cu Andreea Soare.
8 iulie (II): Italia. Am parcurs integral Via Ferrata delle Trincee, aflata pe creasta ce separa
masivele Marmolada de Sella; pe la mijlocul sau am urcat si dus-intors Torre
dell'Eremita.
Participanti: Andreea Soare, inca un drumet.
Italia. Dimineata am facut un salt dus-intors cu
telecabina din trei segmente de la Malga Ciapela (circa 1450m) pana la
capatul de sus de langa Punta Rocca (3265m circa). Am facut si doua mici
excursii pedestre: Intai din statia intermediara Serauta (2950m) spre
ramasitele
militare ale pozitiilor din Primul Razboi Mondial (circa 30-40m diferenta
de nivel, 200-300m pe mix de zapada si roca) si apoi de la statia finala
am mers pana spre vf. Punta Rocca, parcurgand pe zapada inclinata si putin
roca
mai mult de jumatate din traseu, pana inainte de o sa periculoasa unde am
hotarat sa ne intoarcem.
Impreuna cu Andreea Soare.
7 iulie (II): Italia. Cum mai aveam si timp si energie dupa ferrata anterioara am mai parcurs una
foarte scurta, aflata oarecum langa hotelul unde urma sa ne cazam - Ferrata
Sass de Rocia. Din catunul Ronch, localitatea Laste di Sopra (circa 1510m) am urcat
pe ferrata in circa 15-20 minute pana la refugiul Plan delle Stelle. Coborarea prin
fisura a fost chiar mai interesanta decat urcarea!
Impreuna cu Andreea Soare.
7 iulie: Italia. Dupa fix, fix cinci ani de la prima parcurgerea am
mers pentru a patra oara Via Ferrata "Memoria di Vajont", din localitatea
Longarone pana la coronamentul barajului
Vajont. Intoarcerea a fost pe jos prin tunel si apoi pe potecuta ce iese
la parcare.
Impreuna cu Andreea Soare.
1 iulie: Italia. In ultimii cinci ani a devenit un fel de traditie a mea sa parcurg in luna
iulie (pe cat posibil la inceput)
via ferrata ce urca Rocca Clari; din Claviere am coborat pe poteca de acces
spre podul tibetan, apoi poteca de-a lungul raului
Piccola Dora pana la circa 1600m alt unde incepe via; am urcat apoi cei 420m
diferenta de nivel ai viei ferrata iar
pentru coborare am ales traseul clasic prin padure spre Claviere, partial pe
ploaie.
Impreuna cu Costi Palade.
Italia. Am reluat cu Costi dupa nouasprezece ani
o excursie in Alpii Maritimi: Am plecat din Limonetto, de la cascada (1360m)
pe langa Rio Prati della Chiesa pana la Fortul Giaura (2260m), punctul
de maxim al zilei; coborarea a fost via Forte Pernante spre Colle di Tenda.
Impreuna cu Costi Palade.
Italia. Din gara Alassio (circa 25m) am urcat pe traseul direct pana pe vf.
Pisciavino (597m); de aici am continuat spre est pana pe Mt. Bignone (523m)
pentru a cobori apoi inapoi spre Alassio.
Singur.
Italia. Traseu scurt, de relaxare: din gara Vernante (800m) am urcat pe
traseul local roz (ramura sudica) pana aproape de Tetto Tola; de aici am
urcat pe L45a (traseul albastru) spre Tetto Gaspard si intersectia cu
traseul roz (ramura nordica); am continuat apoi pe traseul alb inapoi spre
Fontana Romana si gara.
Singur.
PRIMAVARA 2024
20 mai: Italia. Dupa trei ani am revenit pe via ferrata Rouas, langa Bardonecchia; de data
aceasta varianta atletica este inchisa asa ca nu am putut parcurge decat
urucusul initial, Spalla cu coborarea pe la
grota si micul pod tibetan.
Singur.
Italia. Am reluat unul din primele trasee facute in Italia, acum aproape 30 de ani:
Un inel de la Limone Piemonte (circa 1000m alt) spre Monte Vecchio, la
1920m altitudine; urcarea prin nord (Colletto Cagera) si coborarea prin
sud, Colle Arpiola.
Singur.
18 mai: Italia. Pentru astazi aveam chef de ceva "a la legere" asa ca am ales jumatatea
superioara (de la podul cel lung in sus) din
via ferrata Carlo Giorda spre muntele
Pirichiano, locul unde acum vreo 12 secole s-a construit
abatia Sacra di San Michele. Pentru coborare de data aceasta am optat
pentru varianta clasica spre Sant'Ambrogio via San Pietro.
Singur.
Italia. Valea Pesio. Am reluat dupa cinci, respectiv sase ani un parcurs
ce il mai facusem inainte si cu Matei, si
cu Mara si Ionela:
Din Pian delle Gore (1020m) am vizitat patru
cascade spectaculoase - cele
doua cascade Saut, cascada mare Piscio del Pesio si cea de la Gias Fontana.
La final am facut un mic ocol si pe la Osservatorio Faunistico, o imprejmuire
unde traiesc niste caprite.
Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu, Costi Palade.
16 aprilie: Italia. Am parcurs pentru a treia oara dus-intors via ferrata Rocca dei
Corvi, langa Viola (CN); este un pinten de roca ce se inalta la vreo 70-100m inaltime fata de relieful din jur.
Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu, Costi Palade.
15 aprilie: Italia. Dupa un an si jumatate am reluat
Ferrata degli Artisti langa Magiolo, provincia di Savona; dupa ce am parcurs
(mare parte in ceata) ferrata propriu-zisa ca si data trecuta ne-am intors
prin nord pe potecile 361, AV si una nemarcata.
Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu, Costi Palade.
14 aprilie: Italia. Am parcurs via ferrata Picasass, langa Baveno (Piemonte); este relativ simpla
si placuta si este potrivita cu aceasta perioada din an; am prins si o zi
foarte calduroasa.
Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu, Costi Palade.
Italia. Pentru ultima jumatate de zi (seara aveam avion spre casa din Bergamo) am
ales un traseu usor din Vernante: Am urcat dus-intors pana la Tetto Culetta
(circa 1215m altitudine); la dus am tinut traseul L26, la intors am ocolit
pe sub varful Bric Martinet si pe la Croce della Moler.
Singur.
4 aprilie (II): Italia. Cum mai aveam timp dupa ferrata scurta anterioara am hotarat
sa parcurg pentru a sasea oara
via ferrata Orrido di Foresto, la un debit simiar cu cel de la
iesirea cu Costi de acum un an.
Singur.
4 aprilie: Italia. Din nou in valea Susa, langa Bussoleno pentru a parcurge pentru prima
data o via ferrata care a stat mai mult inchisa in ultimii ani (si de fapt
s-a dovedit inchisa si acum) - ferrata Orrido di Chianocco. Dupa cum citisem
si din recenzii este cam fara haz si partea interesanta am terminat-o in mai
putin de jumatate de ora.
Singur.
Italia. De ceva vreme remarcasem un traseu marcat cu negru ce se desprindea din cel
alb imediat mai sus dupa biserica din Vernante; astazi am fost sa il explorez
si s-a dovedit o mare dezamagire - se termina dupa nici 100m diferenta de nivel
de urcat intr-un loc panoramic plin de gunoaie. Conform Osmand mai exista
poteca si mai in sus; am incercat sa o caut dar fara succes asa ca am mai
urcat cam inca 100m pe niste stanci, pana la circa 1040-1050m altitudine unde
am hotarat sa ma intorc pe unde am venit.
Singur.
Italia. Plimbare scurta si rapida intre doua trenuri. Din gara Cengio (circa 410m
altitudine) am facut un circuit pe un deal aflat la nord de gara; am urcat
prin est (plecand din Via Monti) pana la un punct de maxim aflat la circa 515m
altitudine si am coborat prin vest, iesind in SP339 la circa 400m vest
de gara.
Singur.
Italia. Tot in Sicilia; din orasul Taormina (circa 210m alt) am urcat dus-intors spre
Santuario Madonna della Rocca (340m), pe langa Castelmola, urmand apoi
pe langa Cimitero di Castelmola traseul 176 pana la circa 650m altitudine
pe poteca spre Mt. Venere; am coborat apoi inapoi fix pe unde am urcat.
Singur.
10 februarie: Italia. Sicilia. Din gara Taormina-Giardini (10m alt) am urcat dus-intors pe
poteca pana in centrul localitatii Taormina (circa 170m); dupa ceva stat
prin localitate am urcat cu autobuzul local pana in Castelmola (510m sus
la castel) de unde am coborat pe jos spre Taormina si apoi gara.
Impreuna cu Adela Cirstea.
TOAMNA 2023
14 noiembrie: Italia. Din satul Roreto, comuna Roure (aflat pe SP23, in Provincia di Torino) am
urcat pentru a doua oara via ferrata Nicola Ciardelli
al Bourcet; daca acum doi ani mi s-a parut dificila
(poate si datorita ploii atunci) acum mi s-a parut net mai simpla.
Impreuna cu Cristina Tudor.
13 noiembrie: Italia. Tot dupa cinci ani am revenit in
Camoglieres (circa 1000m altitudine in valea Maira) pentru a urca
via ferrata
cu acelasi nume pana in varful Crocetta Soprana, aflat la circa 1400m; dupa vreo jumatate
de ora de pauza in varf coborarea a
fost pe poteca normala de retragere. Impreuna cu Cristina Tudor.
12 noiembrie: Italia. Dupa cinci ani am revenit pe via ferrata Rocca dei
Corvi; este un pinten de roca ce se inalta la vreo 70-100m inaltime (mi-e greu sa estimez) fata de relieful din jur. Ca si atunci am facut turul complet,
coborand intai in firul apei pentru a urca toata stanca. Mergand in pas
absolut lejer am terminat excursia cam in 2h20.
Impreuna cu Cristina Tudor.
VARA 2023
10 august (II): Italia. Cum mai aveam destul timp pana la avionul de la Bergamo spre casa (decolare ora
22.30) am mai parcurs si scurta via ferrata Galleria di Morcate; traseul (socotit
din sosea pana inapoi la sosea, si urcusul si coborasul deci) l-am parcurs in
ceva mai putin de o ora.
Singur.
10 august: Italia. Via ferrata cu numarul 100 pentru mine!!!!
De la statia superioara telecabinei Lecco - Piani d'Erna,
aflata la circa 1300m altitudine am urcat via ferrata Gamma 2 spre vf.
Dente (1810m); inainte de refacerea din 2021/2022 era una din cele mai dificile
vii ferrate din Italia dar gradul de dificultate a fost coborat intre timp;
totusi ramane o via ferrata care cere ceva experienta si forma fizica.
Pentru coborare am ales traseul Canalone Bobbio, si el un sentiero
attrezzato (dotat cu lanturi).
Singur.
9 august: Italia. Dupa mai bine de sapte ani am parcurs din nou
via ferrata Gamma 1; am plecat
de la parcarea de la statia din vale a telecabinei Lecco - Piani d'Erna,
aflata la circa 600m altitudine si am urcat de data aceasta din doar trei
ore si un pic pe ferrata
pana pe varful Pizzo d'Erna, la 1366m altitudine.
Singur.
10 iulie: Italia. Pentru a treia oara intr-un interval de nici trei luni
an parcurs din nou via ferrata Orrido di Foresto, acum cu Cristina
si Ionela; raul Rocciamelone avea un debit net mai mare decat atunci cand
am fost cu Matei dar ceva mai mic fata de
iesirea cu Costi.
Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu.
9 iulie: Italia. La fix, fix, dar fix zece ani de la
prima mea ferata
am parcurs pentru a patra oara (mai fusesem in
2020 si 2021
si 2022, tot in iulie)
via ferrata ce urca Rocca Clari; din Claviere am coborat pe poteca de acces
spre podul tibetan, apoi poteca de-a lungul raului
Piccola Dora pana la circa 1600m alt unde incepe via; am urcat cei 420m
diferenta de nivel ai viei ferrata in trei ore iar
pentru coborare am ales traseul clasic prin padure spre Claviere.
Cu o mentune speciala pentru Ionela care cu zece ani inainte mi-a deschis
apetitul pentru vii ferrate si cu care am parcurs pana acum
douazeci de trasee.
Participanti: Ionela Munteanu, Cristina Tudor, Costi Palade, inca un drumet.
8 iulie: Italia. Am parcurs pentru a saptea oara (a doua cu Ionela, prima cu Cristina, Costi
si Petru) traseul clasic Carlo Giorda spre muntele
Pirichiano, locul unde acum vreo 12 secole s-a construit
abatia Sacra di San Michele. Pentru coborare am folosit ca si in ultimele
trei dati traseul pe la Ruota
di Ferro spre Chiusa di San Michele, personal imi place mult mai mult decat
varianta clasica spre Sant'Ambrogio via San Pietro.
Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu, Costi Palade, inca un drumet.
23 iunie: Italia. Cea mai scurta via ferrata parcursa vreodata in Italia: Din localitatea
Romano d'Ezzelino (langa Bassano del Grappa, provincia di Vicenza) am mers pe
via ferrata Santa Felicita; in jumatate de ora de mers lejer am parcurs-o
fara nici o problema. Socotind si autobuzul de la gara pana in Romano precum
si autostopul de la intoarcere m-am incadrat in doua ore si jumatate cu
totul.
Singur.
22 iunie: Italia. Dupa fix un an am parcurs pentru a treia oara
via ferrata "Memoria di Vajont" din Longarone (BL) pana la coronamentul
barajului Vajont; spre bucuria mea am facut-o si mai repede, si cu mai
putin efort fata de anul trecut!
Singur.
Italia. Din gara Airole (circa 120m altitudine) am urcat intai prin sat, apoi pe poteca
pana in saua Due Abelli (circa 750m); de aici am coborat spre est pana in
Passo del Cane (circa 650m) si am contiuat sa cobor pe o poteca putin clara
pana la circa 220m altitudine la asfalt, undeva mai sus de localitatea Trucco.
Singur.
Italia. Un traseu drag mie si pe care l-am tot facut cand am drum pe la Cuneo si doar
o dupa amiaza pentru un munte mai mic: din gara Vernante (800m) am urcat pe
traseul local roz pana la Tetti Cantapernice (1370m); dupa o
pauza de 15-20 minute am coborat inapoi pe unde am venit
pana la intersectia de la 1200m si apoi
spre Vernante via traseul L8 si traseul local albastru, pe la castel.
Impreuna cu Florina Cojanu.
PRIMAVARA 2023
6 mai: Italia. Dupa fix noua zile am parcurs pentru a patra oara
via ferrata Orrido di Foresto, de data asta cu Costi; ce diferenta uriasa
de debit fata de acum o saptamana si ceva! A nins sus in munti intre timp,
zapada s-a topit si raul era la debitul cel mai mare vazut de mine pana
acum.
Impreuna cu Costi Palade.
Italia. Pentru ultima zi in care aveam doar cateva ore pana cand trebuia sa plecam spre
aeroport am reluat dupa aproape opt ani o traversare
facuta atunci cu Matei, dar in sens invers (mai lejer):
Din Limone Piemonte (1025m) am urcat
catre Passo Cagera (1577m), punctul de maxim al zilei; de aici am coborat
spre Vernante (800m) pe traseul alb via Tetti Fustin.
Singur.
27 aprilie: Italia. Iata-ma pentru a treia oara in via ferrata Orrido di Foresto;
eu mai fusesem aici de doua ori in 2021, in iunie
si iulie. Nivelul apei prin canion l-am prins foarte,
foarte scazut!
Impreuna cu Matei Puscasu.
26 aprilie: Italia. Am parcurs pentru prima data dupa redeschiderea din 2022 Via Ferrata
delle Gorge in valea Susa, localitatea Giaglione; a fost o dezamagire,
un traseu fara nici un haz si nici o noima - dupa parerea mea, desigur.
Singur.
Italia. Din gara Vernante (circa 785m) am urcat pe traseul local roz pana la
intersectia cu traseul albastru, aflata la ceva mai sus de 1000m alt;
am continuat apoi pe traseul albastru via tetto Gaspart, pe la un maxim de
circa 1130m si apoi in coborare pana am re-intersectat traseul roz ceva
mai sus de Fontana Romana; la final am coborat pe la acest izvoras inapoi
spre Vernante.
Singur.
TOAMNA 2022
Italia. Pentru aceasta zi insorita am ales o iesire cu expunere sudica pentru a ma
bucura de cele 10 grade cu plus si de vremea oarecum de primavara: Din
Sant'Ambrogio (350m) am urcat pe traseul 571 pana in localitatea Combe,
la 1080m; de aici pe traseul Canalone pana pe varful Rocca Sella (1507m).
Pentru coborarea spre Combe am ales un traseu un pic ocolitor, via Colle
Arponetto, iar de la Combe pana in Sant'Ambrogio am coborat fix pe unde am
urcat, incheiand tot traseul in 6h20, socotiti de la sosirea la plecarea
trenurilor in Sant'Ambrogio.
Singur.
27 decembrie: Italia. Ca si anul trecut si in acest an am inchis
sezonul de vii ferrate cu traseul clasic Carlo Giorda spre muntele
Pirichiano, locul unde acum vreo 12 secole s-a construit
abatia Sacra di San Michele. Pentru coborare am ales traseul pe la Ruota
di Ferro spre Chiusa di San Michele, personal imi place mult mai mult decat
varianta clasica spre Sant'Ambrogio via San Pietro.
Singur.
Italia. Apeninii Liguri. Din gara Ronco Scrivia (circa 340m alt) am urcat pe
traseul direct marcat cu doua triunghiuri galbene spre Monte Reale, 902m;
din pacate vremea urata m-a impiedicat sa ma bucur de superba priveliste care
este din varf. Pentru coborare am ales un traseu mai ocolit, via Minceto
si Malvasi, marcaj doua X-uri galbene.
Singur.
2 noiembrie (II): Italia. In drum spre aeroport m-am mai oprit la o via ferrata aflata chiar
pe soseaua SS12 - Rio Secco. Din Cadino (214m alt) am urcat deci pe ferrata
pana la punctul de maxim aflat la circa 625m altitudine; via ferrata
se desfasoara integral printr-un canion, de obicei sec (de aici ii vine
si numele). Asa a fost si acum, l-am prins integral uscat si fara pic de apa.
Socotind si intoarcerea pe traseul obisnuit (care la randul sau este un traseu
EE, deci pentru experti) am facut doua ore si jumatate.
Singur.
2 noiembrie: Italia. Am inceput ultima din cele trei zile intense de ferrate si therme in
Alto Adige/Tirolul de Sud cu Via Ferrata Ziel,
o vie ferrata usoara langa Merano; am urcat cu telecabina Texel, apoi am
mers orizontal pe traseul 24 pana la cabana Nasereit; de aici incepe traseul
propriu-zis, cu o diferenta de nivel de circa 350m; sunt incluse si doua
tiroliene si un mic pod suspendat. In circa o ora si jumatate am terminat
via ferrata la o altitudine de circa 1880m; de aici am coborat inapoi spre
cabana Nasereit si capatul superior al telecabinei Texel; tot itinerariul
(socotit de la telecabina) a fost de putin sub patru ore.
Singur.
1 noiembrie: Italia. De la capatul superior al telecabinei Merano 2000 (circa 1930m) am mers
pe traseul 18 pana la baza viei ferrate Heini Holzer, pe care am urcat-o
pana la capatul sau superior aflat la 2480m altitudine; de aici am mai
urcat (intai pe poteca, apoi pe un alt scurt segment cablat) pana la
varful Picco Ivigna 2591m, punctul de maxim al zilei. Pentru coborare
am ales un traseu aventuros si dificil care coboara de pe varf spre vest,
iesind ceva mai jos de Forcella Ivigna in traseul 18; practic coborarea a fost
inca si mai interesanta decat via ferrata propriu-zisa, datorita marcajelor
vechi si sterse si dificultatii traseului, cablat si el pe alocuri. Odata
ajuns in traseul 18 situatia a revenit sub control, mergand la pas lejer
putin in sus spre Forcella Ivigna si apoi inapoi la statia superioara
a telecabinei.
Singur.
31 octombrie: Italia. Din localitatea Naturno (in Alto Adige/Tirolul de Sud) am urcat dificila
vie ferrata Hoachwool; are circa 500m diferenta de nivel si
se desfasoara pe versantul unei vai.
De sus in platou, cam pe la cota 1100m am coborat pe noapte
inapoi spre Naturno pe traseele 10 si 10B.
Singur.
22 septembrie: Italia. Pentru ultima zi de vie ferrate langa Cuneo am ales via ferrata Chiaronto,
langa Frassino, in valle Varaita; traseul este simplu (mai degraba spre
un sentiero attrezzato cu ceva scari) si l-am parcurs in ceva mai putin
de doua ore si jumatate.
Singur.
21 septembrie: Italia. Pentru aceasta zi cu vreme un pic incerta si relativ friguroasa am ales
o via ferrata la inaltime mai mica: Ferrata degli Artisti langa Magiolo,
provincia di Savona; dupa ce am parcurs ferrata propriu-zisa am preferat
sa ma intorc prin nord pe potecile 361, AV si una nemarcata, varianta un pic
mai lunga dar mai frumos de parcurs decat varianta normala de intors prin sud.
Singur.
20 septembrie: Italia. Din localitatea Sant'Anna di Bellino (valea Varaita) am parcurs
via ferrata Rocca Senghi - practic un perete vertical cu un urcus de aproape
200m; din varf am coborat pe poteca normala de acces, incheiand tot traseul
in trei ore si jumatate.
Singur.
VARA 2022
1 septembrie: Italia. In ultima zi aveam avion inapoi spre casa la 13.40 asa ca am ales ceva scurt de tot
si in drum pentru dimineata - via ferrata Val Gallina, langa Longarone (in localitatea
Soverzene). Sunt doua trasee, ambele destul de scurte - via ferrata A (am parcurs-o in sub
20 minute) si ferrata B (un pic mai dificila, circa 30 minute). Astazi am parcurs ferrata
A in sus cu coborare pe traseul normal de retragere si apoi ferrata B tot in sus cu
coborare pe ferrata A.
Singur.
31 august: Italia. Am reluat cu o mica adaugire o iesire de acum trei ani:
De la fostul fort Tre Sassi, aflat langa Passo Valparola (circa
2180m) am urcat pe Sentiero Attrezzato dei Kaiserjaeger pana pe varful
Piccolo Lagazuoi (2778m); coborarea a fost prin tunelul sapat in 1915-1917 (circa 280m diferenta de
nivel prin tunel; de aici vine si magia excursiei) facand si un ocol
suplimentar pe Cengia (brana) Martini, care se termina si ea la randul sau
cu un tunel (de data aceasta infundat). Singur.
30 august: Italia. Pentru a doua zi de ferrate in Dolomiti am ales una mai usoara si prin padure,
speriat fiind de prognoza ce se arata urata: De la parcarea de langa lacul
Landro (circa 1400m altitudine) am urcat pe traseul 6 - Sentiero dei
Pionieri catre baza viei ferrata Capitano Bilgeri aflata la circa 2170m
altitudine; via ferrata propriu-zisa am parcurs-o rapid, iesind in
platoul somital aflat la circa 2270-2300m altitudine, loc in care s-au dat
lupte grele in razboiul din 1915-1917. Am ocolit platoul pe la baza falezei,
am mai studiat putin ramasitele din razboi pentru a cobori apoi inapoi
spre lacul Landro pe traseele 6A - Sentiero dei Turisti si 6B care merge
pe langa lac.
Singur.
29 august: Italia. Din localitatea Fiames, aflata la circa 1300m altitudine si
5km nord de Cortina d'Ampezzo am urcat via ferrata Michelli Strobel
pana pe vf. Fiames (2240m); de aici am coborat spre Gravon de
Pomagagnon (1800m) si cum mai aveam ceva energie si vremea tinea cu mine
am hotarat sa parcurg si a doua via ferrata a zilei - Terza Cengia del
Pomagagnon, spre Punta Erbing (2301m). Coborarea a fost pe traseul normal
204 pana la intersectia de la circa 1690m; de aici in loc sa cobor direct
spre Cortina am preferat varianta care trece pe la baza muntelui, continuand
pe traseele 211 si 218 pana la fosta gara Fiames. Ca o parere strict personala,
prima ferrata (Strobel) este mai tehnica dar "fara suflet" iar a doua
(Terza Cengia) mai usoara dar mai frumoasa si spectaculoasa.
Singur.
16 august: 
Franta si Italia. De doi ani, de cand am descoperit viile ferrate din valea Susa ma gandeam
la ultimul segment al viei ferrata spre vf. Chaberton (3131m); in 2020 si
2021 traseul era inchis (cablurile deteriorate de zapada si gheata) dar in
2022 am aflat ca s-a redeschis... asa ca iata-ma incercand acest tur de
forta destul de dificil! Am plecat la ora 5.24 din Cuneo, la 8.25 eram in gara
Oulx, apoi autobuz pana la Cesana si autostop pana la Claviere astfel ca
la ora 9 fix incepeam urcusul de la Claviere (1780m) spre Batteria Alta
(2195m) si baza viei ferrata (circa 2650m); de aici am urcat cei 500m pe
via ferrata pana in varf. Dupa o pauza generoasa pentru explorarea
fortificatiilor si odihna am coborat spre Col du Chaberton si inapoi in
Claviere, incheind toata aventura in 8h20. Singur.
15 august: Italia. Am incercat sa parcurg si cu Mara via ferrata Carlo Giorda, cea in care in
circa 600m ajunge pe vf. Pirichiano, la manastirea Sacra di San Michele; am
urcat ceva mai mult de jumatate mai exact pana la Pian Rasulet (640m
altitudine) si apoi dus-intors pana la podul tibetan; la final
am coborat pe via di fuga inapoi spre Sant'Ambrogio.
Impreuna cu Mara Puscasu.
5 iulie: Italia. Alpi Graie, langa Aosta. De la capatul superior al telescaunului Chamole (circa
2310m) am urcat spre Col Tsa Setse (2815m) apoi spre Punta della Valletta -
Vetta Scialpinistica (3007m); de aici incepe Sentiero Attrezzato (un fel
de via ferrata mai soft) Panorama care in sub o ora duce pe Punta
Valletta (3090m, punctul de maxim al zilei); de aici am coborat inapoi spre
telescaunul Chamole via Mont Belleface, Crete Noire si o poteca abia
conturata care coboara printr-o vale direct inapoi la telescaun.
Singur.
3 iulie: Italia. Am parcurs pentru a treia oara (mai fusesem in
2020 si 2021, tot in iulie)
via ferrata "Perona - Saglia"
ce urca Rocca Clari; din soseaua SS24 "del Monginevro"
la cota 1510m alt am mers cateva sute de metri pe poteca de-a lungul raului
Piccola Dora pana la circa 1600m alt unde incepe via; am urcat cei 420m
diferenta de nivel ai viei ferrata in ceva mai mult de doua ore si jumatate;
pentru coborare am ales traseul clasic prin padure spre Claviere. Singur.
Italia. Un traseu drag mie pe care l-am tot facut cand am drum pe la Cuneo si doar
cateva ore pentru un munte mic: din gara Vernante (800m) am urcat pe traseul local roz pana la Tetti Cantapernice (1370m); dupa o
pauza generoasa am coborat inapoi pe unde am venit
pana la intersectia de la 1200m si apoi
spre Vernante via traseul L8 si traseul local albastru, pe la castel.
Singur.
21 iunie: Italia. Dupa trei ani am parcurs din
nou via ferrata "Memoria di Vajont", din Longarone (BL)
pana la coronamentul barajului
Vajont; stiam ca este destul de dificila dar parca mi s-a parut mai
grea decat acum trei ani!
Singur.
PRIMAVARA 2022
Italia. O tura reusita dupa targul de monede
de la Verona - de la Malga Novezza (circa 1380m) am urcat
pe traseele 652A si 652 spre Cima Telegrafo, in masivul Baldo; la coborare
am mers un pic orizontal spre nord din varf pe 651 pana la intersectia cu
traseul 66; la final am coborat pieptis pe 66, apoi pe 652 pana la circa
1555m, in soseaua asfaltata SP8, la circa 2km amonte de Malga Novezza unde
lasasem masina.
Impreuna cu inca un drumet.
21 februarie: Italia. De la Vernante (800m) am urcat pana la Tetti Cantapernice (1370m) ai apoi
spre Passo Ceresole (1620m, punctul de maxim al zilei) pe traseul roz;
coborarea fost tot spre Vernante dar pe cealalta parte a traseului roz (via
tetto Marin) pe care nu mai fusesem pe bucata Passo Ceresole - tetto Marin -
valea S. Lucia; la final am inchis traseul pe la Fontana Romana, pe unde
am mai fost de cateva ori.
Singur.
IARNA 2021/2022
14 decembrie: Italia. De la capul de linie Sassi al tramvaiului cu cremaliera din Torino (circa 225m
altitudine) am urcat in mai putin de o ora si jumatate pe traseele 28 si 29
spre Basilica di Superga, aflata pe un deal ce domina orasul de la circa 670m;
dupa ce am vizitat manastirea am coborat pe salbaticul traseu 27 inapoi spre
oras, de data aceasta pe intuneric, la frontala.
Impreuna cu Costi Palade.
TOAMNA 2021
9 noiembrie: Italia. Anul acesta am deschis sezonul de vii ferate (cu aproape
sase luni inainte) si l-am inchis cu acelasi traseu -
via ferrata Carlo Giorda care in circa 600m ajunge din localitatea
Sant'Ambrogio
ajunge pe vf. Pirichiano, locul unde acum vreo 12 secole s-a construit
abatia Sacra di San Michele. Pentru coborare am ales traseul pe la Ruota
di Ferro spre Chiusa di San Michele, intalnind de doua ori si capre negre in
drum la coborare in ciuda altitudinii mici (400-450m).
Singur.
VARA 2021
16 august: Italia. Dupa doi ani si un pic am parcurs din nou,
pentru a cincea oara via ferrata Funs, zisa si Ico Quaranta; de data
aceasta am ajuns cu autobuzul in Entracque asa ca am venit si am terminat
aici, urcand si coborand pe traseul M30. Am parcurs toate segmentele viei
ferrata, cu coborare la
Pian di Funs si inapoi la Entracque.
Singur.
15 august: Italia. Dupa ceva mai mult de o luna am parcurs din nou
via ferrata Bec Valletta pana la
capatul sau aflat la putin peste 1900m altitudine; spre deosebire de
data trecuta dupa ce am terminat cu ferrata
acum am continuat spre lacul Terrasole si capatul de sus al telescaunului
Cabanaira, la circa 1960m cel mai inalt punct al zilei.
Singur.
14 august: Italia. Alpii Maritimi. Din Terme di Valdieri (1375m)
am mers pe drumul ex-militar pana la
circa 1730m altitudine. De acolo incepe urcusul prin Val Miana (la inceput
cu apa, la sfarsit seaca) pana in saua Colle di Valmiana (2922m); de aici
am mai urcat usor spre Anticima SV di Valmiana (2965m) si apoi pe un traseu
de dificultate alpinism usor pana la Rocca di Valmiana (3006m) unde nu mai
fusesem niciodata. Pentru coborare trebuia sa o iau pe un valcel usor spre
sud-est dar am luat-o pe un valcel mediu-dificil spre sud; am ajuns totusi
cu bine la 2770m alt la capatul potecii militare ce urca pana sub varf,
de aici coborand aceasta poteca, apoi cea de legatura Valmiana-Valrossa
pana la intersectia de la 2470m unde am dat din nou in poteca din
Val Miana; am coboarat la final pe unde am urcat, inapoi spre Terme
di Valdieri.
Singur.
31 iulie: Italia. Dupa zece zile iata-ma din nou la Claviere (1750m), in Provincia di
Torino; de aici am urcat primele doua segmente Ferratei
di Chaberton, ajungand pana la Batteria Alta (circa 2200m altitudine); din
pacate ultimul si cel mai interesant segment este inchis pentru
reparatii. Pentru coborare am ales poteca normala spre Claviere.
Singur.
30 iulie: Italia. Din satul Roreto, comuna Roure (aflat pe SP23, in Provincia di Torino) am
urcat via ferrata Nicola Ciardelli
al Bourcet; stiam de la inceput din descrierea de pe
net ca este un pic mai deosebita prin faptul ca scoabele sunt puse intentionat
la distante mai mari, crescand astfel gradul de dificultate. Singur.
22 iulie (II): Italia. Pentru partea a doua a zilei am ales via ferrata Orrido di Foresto;
eu mai fusesem aici cu ceva mai mult de o luna inainte.
Se parcurge un canion oarecum asemanator cu Valea lui Stan dar ceva mai adanc
si un pic mai lung.
Participanti: Andreea Soare, Silviu Postolache.
22 iulie: Italia. Am inceput ziua cu o via ferrata usoara, descrisa ca fiind cea mai putin
dificila din valea Susa - via ferrata Ruceia din Condove. Am parcurs-o cam
intr-o ora, iesind in final pe un mic varf la glorioasa altitudine de 514m.
Participanti: Andreea Soare, Silviu Postolache.
21 iulie (II): Italia. De la capatul superior al defileului San Gervasio (in Claviere)
am urcat apoi scurta via ferrata "del bunker",
care dupa ce merge cateva sute de metri pe versantul unei vai adanci se
termina trecand printr-un vechi bunker militar dezafectat.
Participanti: Andreea Soare, Silviu Postolache.
21 iulie: Italia. Dupa un an am parcurs din nou superba via ferrata "Perona - Saglia" ce urca Rocca Clari; impreuna cu Andreea si Silviu am urcat cei 420m diferenta
de nivel ai viei ferrata in ceva mai putin de 3 ore. Coborarea a fost spre capatul telescaunului La Coche, apoi am ocolit lacul si am coborat prin padure inapoi
spre Claviere.
Participanti: Andreea Soare, Silviu Postolache.
Italia. O excursie scurta de seara pe langa Cuneo: Din gara Vernante (circa 795m)
am urcat dus-intors ceva mai putin de 350m diferenta de nivel catre
Tetti Fustin pe traseul local alb.
Participanti: Andreea Soare, Silviu Postolache.
Italia. Am reluat cu Andreea si Silviu un traseu pe care l-am mai parcurs cu
o luna si jumatate in urma:
De la Vernante (800m) am urcat pe traseul local roz pana la Tetti Cantapernice (1370m); dupa o
scurta pauza am coborat inapoi spre Vernante pe traseul rosu, via Tetti Cardun
si Mageia pentru a termina din nou pe traseul roz, pe la Fontana Romana.
Participanti: Andreea Soare, Silviu Postolache.
7 iulie: Italia. Din Limone Piemonte (1000m altitudine) am urcat in doua ore spre punctul de inceput
al viei ferrata Bec Valletta (circa 1550m) pe care am parcurs-o integral pana la
capatul sau aflat la putin peste 1900m altitudine; la final am coborat inapoi
spre Limone pe versant, drum si poteca.
Participanti: Andreea Soare, Ionela Munteanu, Silviu Postolache.
6 iulie: Italia. Am refacut dupa o luna si jumatate
peste 85% din via ferrata Carlo Giorda care in circa 600m
ajunge pe vf. Pirichiano; am urcat mai exact pana la Saut du Cin (850m
altitudine) de unde am mers pe via di fuga pana in San Pietro;
la final am coborat pe traseul clasic,
poteca veche de 1000+ ani care coboara inapoi spre Sant'Ambrogio.
Participanti: Andreea Soare, Florina Cojanu, Ionela Munteanu, Silviu Postolache.
Italia. O iesire simpla, de seara - din Vernante (circa 795m) am urcat pe La
Via dei Teit pana sub vf. Bric Martinet si apoi inca circa 1km spre vest;
coborarea inapoi spre Vernante a fost pe traseul mov, pe la Tetto Casal.
Singur.
16 iunie: Italia. A cincizecea excursie de via ferrata!
Am parcurs astazi Orrido (canionul) di Foresto, langa Bussoleno, in
valea Susa; in 1h50 am terminat traseul. Apoi inca doua ore am mai ocolit
spre Truc di San Martino (punctul de maxim al zile) pentru a cobori
la final inapoi spre soseaua Foresto-Bussoleno.
Singur.
15 iunie: Italia. Din Melezet (catun al locatitatii Bardonecchia) am urcat ambele variante
ale viei ferrate Rouas; intai cea simpla (segmentul comun si apoi coborare de
la Spalla pe via di fuga) si apoi cea atletica, cu parcurs complet ce a inclus
si grota si micul pod tibetan. Poate ca nu merita sa bati atata drum pana aici
(locul este foarte aproape de granita franceza si tunelul Frejus) pentru
aceasta vie ferrata relativ mica dar mie mi-a placut.
Singur.
PRIMAVARA 2021
Italia. Din Limone Piemonte (1000m) am urcat in 4h20 dus-intors Monte Vecchio (1923m)
via Colletto Cagera; excursie placuta pe niste poteci odihnitoare si bine
trasate; am reusit sa duc la bun sfarsit urcusul pe varf, lucru pe care nu il
reusisem chiar inainte de venirea pandemiei din
cauza zapezii.
Singur.
21 mai: Italia. Dupa zece luni iata-ma din nou urcand din localitatea Sant'Ambrogio
via ferrata Carlo Giorda care in circa 600m
ajunge pe vf. Pirichiano, locul unde acum vreo 12 secole s-a construit
abatia Sacra di San Michele; manastirea a fost partial reconstruita si se
poate vizita. Via ferrata nu a este dificila si faptul ca cablul este integral
invelit intr-un tub de plastic ajuta mult. Am coborat pe traseul clasic,
poteca veche de 1000+ ani care coboara inapoi spre Sant'Ambrogio.
Singur.
Italia. De la Vernante (800m) am urcat pana la Tetti Cantapernice (1370m) pe traseul roz. Dupa o
scurta pauza am coborat inapoi spre Vernante pe traseul rosu, via Tetti Cardun
si Mageia pentru a termina din nou pe traseul roz, pe la Fontana Romana.
Singur.
VARA 2020
11 iulie (II): Italia. Din satul Claviere am parcurs dus-intors defileul San Gervasio; aici s-a
construit cel mai lung pod tibetan din lume, lung de peste 400m. Din
capatul de sus al al podului am urcat apoi scurta via ferrata "del bunker",
care dupa ce merge cateva sute de metri pe versantul unei vai adanci se
termina printr-un vechi bunker militar dezafectat.
Singur.
11 iulie: Italia. Din nou la via ferrata in valea Susa, de data aceasta ceva mai sus. Am parasit soseaua SS24 "del Monginevro"
la circa 1510m alt; am mers cateva sute de metri pe poteca de-a lungul raului Piccola Dora pana la circa
1600m alt unde incepe via ferrata "Perona - Saglia" ce urca Rocca Clari; am urcat cei 420m diferenta
de nivel ai viei ferrata in ceva mai putin de 3 ore; este o VF reusita, cea mai frumoasa parcursa in
2020 pana acum. Coborarea a fost spre capatul telescaunului La Coche si apoi pe sub telescaun inapoi
spre Claviere.
Singur.
10 iulie: Italia. Din Sant'Ambrogio am urcat in 3h15 via ferrata Carlo Giorda; in circa 600m
ajunge pe vf. Pirichiano, locul unde acum vreo 12 secole s-a construit
abatia Sacra di San Michele; manastirea a fost partial reconstruita si se
poate vizita. Via ferrata nu a fost dificila si faptul ca cablul este integral
invelit intr-un tub de plastic ajuta mult. Pentru coborare am ales traseul
2 spre Chiusa di San Michele.
Singur.
Italia. De la Limone (circa 1010m alt) am urcat pe traseul L11, pe dreapta hidrografica
a vaii Almellina pana in Colletto Mirauda (circa 2040m); de aici am ocolit
obarsia vaii Almellina spre sud-est pentru a cobori inapoi spre Limone
pe celalat versant al vaii, pe langa cabana inchisa Capanna Chiara (traseul
L27).
Singur.
PRIMAVARA 2020
Italia. Daca ieri am mers in mod iarna, astazi am ramas la altitudini mai mici si
am mers in mod primavara. Din Vernante am mers pana in Robilante via
La Tourusela - Tetto Croce - Fontana Magister - sub Tetto Puriata - Tetto
Carletto - Tetto Brocia - Tetto Bas - Tetto Luchinet - Tetto Caminetto.
Singur.
IARNA 2019/2020
9 februarie: Italia. Din Limone Piemonte (circa 1000m) am incercat sa urc cat s-o putea
spre Monte Vecchio (1923m); pe la 1730m am dat de o panta golasa
cu zapada inghetata si am hotarat ca nu mai este de mers. Am coborat pe unde
am urcat pana in Colletto Cagera (1577m) si de aici am coborat spre Vernante
(circa 800m) pe traseul local marcat cu alb, via Tetti Fustin - Giona - Pursil;
ultima ora a fost pe intuneric.
Singur.
Italia. Frumoasa iesire in circuit in valea Vermenangna, langa Cuneo. Din Vernante (785m alt)
am plecat via castel - Fontana del Magister - Tetto Puriata pana la un punct de maxim
la circa 1410m, deasupa Tetto Cantapernice; aici am coborat pentru o pauza de
vreo jumtate de ora. La final am coborat apoi inapoi in Vernante, cu un mic ocol
pe traseul alb si la Fontana Romana.
Singur.
TOAMNA 2019
22 septembrie: Italia. Din Pian dei Menis (langa Passo Falzarego) am urcat spre statia superioara
a gondolei Cinque Torri; dupa o plimbare prin muzeul in aer liber Cinque
Torri (dedicat primului razboi mondial) am continuat spre sud spre Forame,
apoi pe via ferrata Ra Gusela / Nuvolau catre Rif. Nuvolau, la 2575m punctul
de maxim al zilei. De aici am coborat spre Forcella Nuvolau, Forcella Averau,
traseul 419 spre Col Gallina si la final inapoi la Pian dei Menis.
Singur.
Italia. Valea Aurina. De la Riva di Turres (circa 1525m) am urcat dus-intors
pe traseul 3 via Gelltal pana spre cabana Rif. Vedrette di Ries, aflata la
2800m; dupa cum ziceau si indicatoarele urcusul a fost in 4 ore si 10 minute
iar coborarea in circa 3 ore.
Singur.
Italia. De la lacul Landro, aflat la circa 1400m altitudine pe soseaua ce leaga Dobiacco de Cortina am
urcat vreo 6km orizontal si 500m diferenta de nivel spre est pe valea Rienza; pe la 1900m altitudine
am facut stanga pe o poteca inclinata ce m-a scos la Col Forcellina, la 2212m altitudine. De aici
am ocolit pe nord cele Trei Cime di Lavaredo pana la saua lor estica pentru a continua ocolul
si pe partea lor sudica pana la Rifugio Auronzo, circa 2350m.
Singur.
19 septembrie: Italia. Din Passo Falzarego (2100m) am urcat pe Sentiero Attrezzato dei Kaiserjaeger pana pe varful
Piccolo Lagazuoi (2778m); coborarea a fost prin tunelul sapat in 1915-1917 (circa 280m diferenta de
nivel prin tunel) inapoi catre passo.
Singur.
VARA 2019
Italia. Din nou am ales un traseu ceva mai usurel si mai jos datorita prognozei de
vreme capricioasa: Din satul Palanfre (1379m) am urcat spre lacul Arbegh; de aici
am mers pe poteca de legatura spre lacul Frisson Inferiore (ambele lacuri sunt pe
la 2050m altitudine) pentru a inchide la final inelul coborand din nou in Palanfre.
Singur.
Italia. Valea Colla. Din Buscaje (putin peste 1000m) am facut un inel de-a lungul
obarsiei vaii; am urcat catre stana Ceresole (1530m) pentru a continua apoi
oarecum orizontal spre Madonna dei Pini, la 1565m altitudinea maxima a zilei;
am coborat apoi spre fosta cabana Garb (1400m) si inapoi la Buscaje.
Singur.
21 august: Italia. De la Lago Rovina (1535m) am urcat pe varianta rapida spre barajul Chiotas
(1980m) pana putin sub saua Chiapous, la circa 2500m altitudine; aici am
facut stanga spre Passo del Porco (2580m) si am urcat peste bolovanisurile
din Altipiano del Baus pana in varful Argentera Nord (3286m). Din pacate
ceata a facut ca dupa 1750m de urcus sa vad din varf... fix nimic 
.
Coborarea a fost pe unde am urcat pana la baraj (ultimele 2 ore prin ploaie)
iar de la baraj spre lacul Rovina am ales varianta lenta, preferand sa merg
mai mult dar cu o panta mai mica.
Singur.
Italia. Iesire scurta, de relaxare - din Colle di Tenda (1870m) am urcat pana la
fortul Pernante (putin peste 2100m) pe care l-am vizitat; de aici am coborat
spre fortul Marguerie (aflat cam la 1840m) unde la fel am intrat si la
final am inchis inelul intorcandu-ne in Colle di Tenda, facand o escala si
la cazemata de tragere Opera 255.
Participanti: Mara Puscasu, Adela Cirstea, Daniel Cirstea.
Italia. Valea Gesso. Pentru a treia oara in ultimu an am parcurs traseul
educational ce pleaca de la Sant'Anna (978m) urcand
spre satucele Bertola (1110m) si Bariao (1190m) pentru a cobora inapoi in
Sant'Anna; este un itinerar ce se potriveste la mersul cu copiii
datorita multelor semne explicative ce explica in amanuntime diverse
caracteristici ale traseului.
Participanti: Mara Puscasu, Adela Cirstea, Daniel Cirstea.
Italia. Regiunea Friuli-Venezia Giulia, langa Trieste. Din Sistiana am parcurs in vreo 45 minute
cei circa 2km al traseului Rilke pana la castelul din Duino, o plimbare placuta
pe niste faleze inalte de circa 50 metri.
Impreuna cu Adela Cirstea.
10 iulie: Italia. Am plecat din parcarea restaurantului Da Strobel, aflat putin mai jos de Passo
Falzarego; dupa vreo 20min de poteca am intrat in
Via Ferrata degli Alpini al Col dei Bos; am urcat vreo 400m
diferenta de nivel pe via ferrata, iesind in platou pe la 2510m altitudine;
am mai mers prin platou pana la 2495m in Forcella Travenazes si de aici am
mai coborat inca vreo 120m diferenta de nivel pana la gura de jos a tunelului
Lagazuoi; am urcat circa 300m diferenta de nivel prin tunel (o experienta
foarte interesanta) pana la anticima Lagazuoi, de unde am mai urcat putin pana
in statia din munte a telefericului Lagazuoi aflata la circa 2720m altitudine.
Participanti: Ionela Munteanu, Andreea Soare, Silviu Postolache.
9 iulie: Italia. Putin mai jos de Passo Gardena, pe versantul spre val Badia (Corvara) se desprinde
poteca spre Via Ferrata Brigata Tridentina alla Pisciadu; am urcat aceasta via
ferrata (circa 620m diferenta de nivel totala, din care vreo 500 de VF propriu-zisa)
pana la cabana Pisciadu; pentru coborare am ales Alta Via Numero 2, prin valea
Setus.
Participanti: Ionela Munteanu, Andreea Soare, Silviu Postolache.
8 iulie: Italia. Din Corvara (Alta Badia)
am urcat cu ovovia (telegodola) si apoi telescaunul Vallon pana la statia
de sus, la circa 2530m altitudine. De aici am facut un circuit spre vf.
Lago Ghiacciato (3009m) urcand pe Via Ferrata Vallon (destul de scurta
si usoara, am parcurs-o in 45 de minute fara graba) si coborand pe
Sentiero Attrezato Lichtenfels (CAI 672).
Participanti: Ionela Munteanu, Andreea Soare, Silviu Postolache.
7 iulie: Italia. Din Longarone am parcurs Via Ferrata "Memoria di Vajont" pana la coronamentul barajului
Vajont, locul tragediei din 1963 cand au murit circa 2000 de persoane. Via ferrata s-a
dovedit destul de dificila; la final am facut si un tur ghidat de circa o ora al barajului
si ni s-a povestit despre evenimentele din 1963.
Participanti: Andreea Soare, Ionela Munteanu, Ovidiu Gavrilescu, Silviu Postolache.
PRIMAVARA 2019
16 iunie (II): Italia. Am reluat solo o iesire rapida din
toamna trecuta - de la lacul Rovina (1520m) am urcat
pe zi poteca directa pana la barajul Chiotas
(1980m); intunericul s-a lasat chiar inainte de a ajunge la coronamentul
barajului. Initial intentionam sa cobor pe poteca ocolitoare
(fostul drum de acces, acum abandonat) dar o limba de zapada parea greu
de trecut asa ca am coborat tot pe unde am urcat.
Singur.
Italia. Valea Stura. De la Aisone (circa 870m) am urcat spre intersectia din
estul varfului (circa 1620m) si apoi vest pana pe vf. Testa di Peitagu (1815m); coborarea a
fost via Ventou si Grangette catre casali Piron, Cincamentes si inapoi la Aisone.
Singur.
Italia. Valea Gesso. Din Madonna del Colletto (1305m, aflata deasupra comunei
Valdieri) am urcat vreo 500m diferenta de nivel intai prin padure si
apoi pe un versant inclinat al muntelui pana pe vf. Monte La
Piastra (1835m); coborarea a fost pe acelasi itinerar.
Impreuna cu Ovidiu Gavrilescu.
14 iunie: Italia. Am parcurs pentru a patra oara via ferrata Funs, zisa si Ico Quaranta; am
urmat fara graba
unul dupa altul ambele segmente ale viei ferrata, cu coborare spre
Pian di Funs si inapoi la masina la Tetti Violin.
Impreuna cu Ovidiu Gavrilescu.
Italia. Excursie fulger de seara, de trei ore si un sfert.
Din Valdieri (circa 790m) am urcat pe drum forestier, poteca, drum forestier
si iarasi poteca catre Passo Costabella (1537m), unde mai fusesem si cu trei
zile inainte; coborarea a fost fix pe unde am urcat.
Singur.
Italia. De la Entracque (circa 910m) am urcat pe traseul M30 pana in saua Lausa (circa
1350m); din sa am continuat spre nord pana la anonimul varf Monte Corno (1503m).
De aici m-am orientat sud-est peste Punta Giaime (1556m, punctul de maxim al zilei)
catre Passo Costabella; de aici am coborat (periculos) pe un traseu abandonat
direct sud catre Tetti Stramondin; ultima bucata a fost relaxare prin padure spre
Entracque.
Singur.
Italia. Valea Pesio. Am parcurs si cu Matei un frumos circuit ce il
parcursesem cu Mara in vara trecuta.
De la Pian delle Gore (1020m) am vizitat patru
cascade spectaculoase - cele
doua cascade Saut, cascada mare Piscio del Pesio si cea de la Gias Fontana.
La final am facut un mic ocol si pe la Osservatorio Faunistico, o imprejmuire
unde traiesc niste cerbi.
Impreuna cu Matei Puscasu.
Italia. Valea Gesso. De la Sant'Anna (978m) am repetat un mic itinerar triunghiular
ce l-am parcurs prima data in vara trecuta; am
urcat spre satucele Bertola (1110m) si Bariao (1190m) cu coborare inapoi in
Sant'Anna; este un itinerar ce se potriveste la mersul cu copiii
datorita multelor semne explicative ce explica in amanuntime diverse
caracteristici ale traseului.
Impreuna cu Matei Puscasu.
Italia. Din Limone (1000m) am urcat via Tetti Veuva pana undeva in padure pe la 1402m,
in traseul ce urca spre Colletto Almellina; coborarea a fost pe unde am
urcat.
Singur.
Italia. Am urcat din Vernante (800m) pe traseul roz via Tetti Cesa - Tabussa -
Budin Sutan - Budin Suran - Gaspart pana la Tetti Ciantapernis (1370m); dupa
o pauza de ceva mai mult de jumatate de ora
am coborat din nou pe roz pana la intersectia de la 1200m, apoi am facut
dreapta spre Tetti Caia - La Cruus pentru a cobori inapoi
in Vernante pe la castel (La Turusela) pe traseul albastru.
Singur.
TOAMNA 2018
29 septembrie (III): Italia. Am parcat masina in Colle di Tenda, la 1870m altitudine; de aici am urcat
pe poteca si pe drum pana la fortul Pernante (circa 2100m); intunericul
s-a lasat complet pana am ajuns la fort. Dupa ce am explorat vreo jumatate
de ora interiorul fortului ne-am intors spre masina pe unde am venit.
Participanti: Andreea Soare, Cristina Tudor, Silviu Postolache.
Italia. Un inel cu doua urcusuri si doua coborasuri, ocolind prin toate partile
varful Aver aflat in valea Stura, aproape de granita italo-franceza.
Am lasat masina la circa 2200m altitudine in soseaua ce urca spre Colle
della Lombarda; am urcat appi spre seile colle San Giovanni (2480m) si
Aver (2580m); am coborat apoi spre lacul Aver inferior (circa 2130m) pentru
a urca din nou spre Colle dei Morti (2480m); de aici am avut ultima coborare
spre masina.
Participanti: Alexandra Danila, Andreea Soare, Cristina Tudor, Silviu Postolache.
27 septembrie: Italia. Iata-ne din nou pe itinerariul 1 (mai dificil) al viei ferrate Funs,
zisa si Ico Quaranta; am parcurs unul dupa altul ambele segmente ale viei ferrata,
cu coborare spre Pian di Funs si inapoi la masina la Tetto Violin.
Participanti: Alexandra Danila, Andreea Soare, Cristina Tudor, Silviu Postolache.
26 septembrie: Italia. De la lacul Rovina (1520m) am urcat pe poteca directa pana la barajul Chiotas
(1980m); la coborare am luat-o pe poteca ocolitoare, fostul drum de acces
care acum este abandonat. Urcusul a fost intre 22.40 si 0, coborarea cam
intre 0.30 si 1.50.
Participanti: Andreea Soare, Silviu Postolache.
VARA 2018
9 septembrie: Italia. Dupa ziua plina de ieri am ales pentru aceasta ultima zi in zona
Cortina d'Ampezzo ceva mai usor - un itinerar in forma de inimioara cu plecare
si sosire din statia de telescaun de la Rif. Pomedes: Pomedes - Sentiero
Attrezzato Astaldi - fostul Rif. Cantore - mai sus de vf. Punta Anna -
portiunea finala a VF Olivieri si cu coborare pe Sentiero Attrezzato Olivieri.
Am avut practic patru portiuni distincte dotate cu cabluri: SA Astaldi,
partea de urcare spre Punta Anna (de fapt este una din variantele de coborare
de pe VF Olivieri), partea superioara a VF Olivieri si la sfarsit SA
Olivieri pentru coborare.
Participanti: Ionela Munteanu, Silviu Postolache.
8 septembrie: Italia. Doua ferrate dificile pentru o zi grozava! De la Rifugio Pomedes (2203m)
am urcat Via Ferrata Olivieri spre Punta Anna (2730m); dupa un scurt popas
am continuat si pe Via Ferrata Aglio spre Tofana di Mezzo (3230m circa);
am ajuns obositi bine
cu cateva minute inainte de ultima telecabina Freccia nel Cielo
cu care am coborat inapoi spre Cortina.
Participanti: Ionela Munteanu, Andreea Soare, Silviu Postolache.
7 septembrie: Italia. Dolomiti, masivul Fanes.
Din curba in ac de par a soselei SS51 Cortina - Dobiacco (locul se numeste
Sant'Uberto) am parcurs Sentiero dei Canyons e delle Cascate - un circuit
ce a inclus si trei mici vii ferrate (Lucio Delaiti parcursa de doua ori,
Giovanni Barbara si Cengia de Mattia); excursie potrivita pentru o vreme
ploiasa si urata. Din punct de vedere tehnic nu a fost nimic dificil dar
peisajele sunt frumoase si au meritat din plin.
Participanti: Ionela Munteanu, Andreea Soare, Silviu Postolache.
Italia. Valea Gesso. Din Ponte Vagliotta (aflat pe la 1115m, intre Sant'Anna si Terme
di Valdieri) am urcat pe traseul N5 spre Gias Vagliotta inferiore si apoi
spre Colle della Barra; pe la 2025m (mult mai sus decat planul initial -
care prevedea doar vreo 600m de urcus) am zis ca mi-a ajuns si m-am intors
inapoi pe unde am venit.
Singur.
17 august: Italia. De la manastirea Sf. Caterina de langa Viola am urcat dus-intors via ferrata Rocca dei
Corvi; este un pinten de roca ce se inalta la vreo 70-100m inaltime (mi-e greu sa estimez)
fata de relieful din jur.
Singur.
Italia. Dupa excursia obositoare de ieri am ales pentru astazi ceva mai usurel - din
Colle della Lombarda (2350m) am urcat dus-intors pe o urma de poteca pe Cima
della Lombarda (2800m); saua, traseul si varful sunt toate pe granita italo-franceza.
Singur.
15 august: Italia. Frumoasa iesire intr-un ambient alpin salbatic.
Din San Benolfo (1660m), aflat in valea Bagni (afluent al vaii Stura) am
urcat spre lacurile inferior si superior Lausfer (2510/2560m) si apoi prin
Vizuina Marmotei (un horn infundat cu o lespede uriasa, circa 2880m
altitudine) spre vf. Corborant, 3010m. Coborarea a fost prin passo del
Corborant, apoi traseul de urcare. Bucata aflata cam intre 1800 si 2100m
altitudine se poate face atat pe traseul direct (pe care l-am ales la urcare)
cat si pe cel cu multe serpentine dar panta mai mica (pe care l-am ales
la coborare).
Singur.
14 august: Italia. Din Camoglieres (circa 1000m altitudine in valea Maira) am urcat in ceva mai putin
de doua ore si jumatate via ferrata
cu acelasi nume pana in varful Crocetta Soprana, aflat la circa 1400m; coborarea a
fost pe poteca normala de retragere. Singur.
Italia. Cum dupa-amiaza a iesit soarele am zis sa mai fac o excursie mica; am ales
de pe harta un circuit ce plecand din San Matteo (1085m, langa Valgrana)
ajunge pe varful Tamone (1392m). O mare teapa, potecile de pe harta s-au dovedit
a fi drumuri urate prin padure; a rezultat un traseu fara nici o bucurie estetica.
Singur.
13 august: Italia. Valea Gesso. De la Sant'Anna (978m) am facut un mic itinerar triunghiular,
spre satucele Bertola (1110m) si Bariao (1190m) cu coborare inapoi in Sant'Anna;
este poteca LO VIOL in limba occitana. Desi ploaia m-a insotit tot drumul intinerarul
mi-a placut mult datorita multelor semne explicative ce explica in amanuntime diverse
caracteristici ale traseului.
Singur.
Italia. De la lacul Rovina (1520m) am urcat pe poteca directa pana la barajul Chiotas (1980m);
la coborare am facut un mic ocol pe la baza barajului si apoi am luat-o pe poteca
ocolitoare, fostul drum de acces - acum abandonat.
Participanti: Mara Puscasu, Adela Cirstea, Daniel Cirstea.
Italia. Valea Pesio. De la Pian delle Gore (1020m) am reluat, de data aceasta in
sapte in loc de unul singur, circuitul triunghiular ce l-am facut si cu
patru saptamani inainte pentru a vizita patru
cascade spectaculoase, care la final s-au dovedit a fi doar trei, cea mai
interesanta fiind seaca in aceasta perioada a anului; am ramas doar cu cele
doua cascade Saut si cea de la Gias Fontana.
Participanti: Mara Puscasu, Adela Cirstea, Alexandra Danila, Ionela Munteanu, Daniel Cirstea, inca un drumet.
11 iulie: Italia. Dupa doua zile am parcurs si itinerariul 1 (mai dificil) al viei ferrate Funs,
zisa si Ico Quaranta; am urcat de aceasta data segmentele A, C si D, cu
coborare tot pe G ca si cu doua zile in urma. Impreuna cu Ionela Munteanu.
9 iulie: Italia. De la Entracque - Tetti Violin (circa 1020m altitudine) am mers spre Pian del
Funs pentru a face itinerariul 2 (mai simplu) al viei ferrate Funs - Ico
Quaranta; cum era
prea complicata pentru copii Alexandra si cu cei trei juniori ne-a asteptat
jos la baza viei ferrata iar Adela, Ionela si cu mine am mers prin perete.
La final, la coborarea spre masina am mai facut un mic ocol pe la Gorge
della Reina.
Participanti: Mara Puscasu, Adela Cirstea, Alexandra Danila, Ionela Munteanu, Daniel Cirstea, inca un drumet.
PRIMAVARA 2018
Italia. Valea Pesio. De la Pian delle Gore (1020m) facut un fel de circuit triunghiular si am vizitat patru
cascade, toate foarte spectaculoase:
Cea de la Gias Fontana, apoi Pis del Pesio (cea mai spectaculoasa) si la final cele doua
cascade Saut. Singur.
Italia. Valea Grana. Am parcat masina ceva mai sus de Sanctuarul S. Magno, pe la circa
1800m altitudine. De aici am facut un circuit spre varful Monte Tibert -
am urcat pe traseul R6 via Gias Sibolet spre Colle
Intersile (2516m); am continuat apoi spre est spre Monte Tibert, la 2648m cel
mai inalt din zona. Coborarea a fost spre Passo delle Crocette 2180m; de aici
am facut un ocol dus-intors spre Grotta di Ghiaccio 2020m (mare greseala, am
avut de urcat 160m pana in passo); la final am coborat catre masina, inchizand
circuitul.
Singur.
Italia. De la Bagni di Vinadio (circa 1265m) am urcat pe traseul P16, de-a lungul vaii
Isciauda spre Passo di Bravaria (2311m) si apoi un varf fara nume aflat la sud-est fata de
varf (2465m); coborarea a fost pe unde am urcat.
Singur.
Italia. Din Vernante am urcat spre Colle Cagera via tetti Fustin; am urcat apoi Monte Vecchio,
1920m altitudine; coborarea spre Limone a fost via Colle Arpiola.
Singur.
Italia. De la Valdieri (circa 790m) am urcat prin Riserva Naturale Rocca San
Giovanni - Saben pe versantul unui afluent al vaii Scombes, poteca N36
pana in Cima (varful) Saben, aflata la 1667m; am coborat inapoi spre
Valdieri pe urmatoare vale, Vallone Saben (traseul N1).
Singur.
Italia. Am reluat o excursie de acum o luna - de la Entracque (circa 910m) am urcat pe traseul M30 pana in saua Lausa (circa
1350m); din sa am continuat tot pe M30 spre Tetti Stramondin, Gorge (defileul)
della Reina si am facut cativa pasi si pe via ferrata dei Funs; la final
am coborat spre Tetti Violin si inapoi spre Entracque, inchizand o frumoasa
si odihnitoare bucla.
Singur.
Italia. Iesire scurta, de o ora si jumatate pe valea Colla, langa Boves - pentru
a proba rachetele de zapada: De la
circa 960m altitudine in sosea (locul unde s-a terminat deszapezirea) am
mai inaintat vreo 1km pe firul vaii; am facut apoi un circuit pe versantul
drept (cum urcam), tinandu-ma de urmele altora ce au facut acelasi lucru
inaintea mea; altitudinea maxima a fost pe la 1150m.
Singur.
Italia. De la Entracque (circa 910m) am urcat pe traseul M30 pana in saua Lausa (circa
1350m); daca jos parea a fi primavara sus zapada de 40-50cm sau si mai mult
a facut inaintarea dificila. Coborarea a fost pe acelasi traseu. Singur.
IARNA 2017/2018
Italia. De la gara Limone Piemonte am urcat putin pe traseul Lu Viasol catre
Murin; din pacate a trebuit sa abandonez dupa vreo 100m diferenta de nivel
urcati datorita stratului mare de zapada si lipsei urmelor.
Singur.
TOAMNA 2017
Italia. De la Rifugio Carbonetto (1874m, in valea Arma) am coborat pe soseaua
asfaltata pana la cota 1834m, la jonctiunea cu traseul P11; am urcat pe
acesta intai pe forestier, pana la gias Viribianc Superiore (1954m) apoi
pe poteca pana in saua Viribianc (2187m). De aici am mers spre vest,
pe culmea ce separa vaile Arma si Grana pana pe vf. Viribianc, la 2477m
punctul de maxim al zilei; din varf am mai coborat putin pe culme spre vest
iar de la circa 2380m am coborat la liber pe plaiul inierbat inapoi spre
cabana.
Singur.
VARA 2017
7 septembrie: Italia. Alpi Marittime. De la Gias delle Mosche (1591m) am urcat pe poteca N16 spre
cele trei laculete Fremamorta; mai sus am continuat pana in saua (colle) di
Fremamorta, la 2604m. La coborare am ales poteca directa ce din colle iese
in Pian della Casa del Re (1743m) pentru a mai merge apoi 2+ km pe forestier
pana la masina. Singur.
Italia. Am parcat masina in Colle di Tenda, la 1870m altitudine; de aici am urcat
pe poteca, apoi pe drum, apoi din nou pe poteca pana la fortul Giaura (2256m);
dupa ce am explorat exteriorul si interiorul fortului am coborat spre Limonetto
pe valea Rio Prati della Chiesa; la 1500m ne-am despartit, Adela cu copiii
continuand in jos spre Limonetto iar eu urcand pe un drumeag inapoi spre
colle di Tenda pentru a recupera masina.
Participanti: Adela Cirstea, Matei Puscasu, Daniel Cirstea.
Italia. De la circa 2280m pe soseaua asfaltata, putin sub Colle della Lombarda am urcat
pe traseul P14 pana la Colle d'Orgials (2600m); de aici am urcat pe o potecuta
firava pana la varful cu acelasi nume, aflat la 2647m altitudine; coborarea a
fost exact pe unde am urcat.
Participanti: Adela Cirstea, Matei Puscasu, Daniel Cirstea.
Italia. Excursie pe insula Montisola, aflata in mijlocul lacului Iseo, intre
provinciile Bergamo si Brescia din Lombardia. De la Peschiera Maraglio (191m)
am urcat dus-intors pe poteca pana la sanctuarul ce domina insula, aflat
la 600m altitudine.
Participanti: Matei Puscasu, Mara Puscasu.
Italia. De la Vernante (800m) am facut un traseu circular
pe versantul sudic al vaii Vermenangna, ajungand pana la
circa 1050-1100m altitudine. Am urcat traseul galben (Sentee Valun't L'Arma)
din Vernante pana in Tetto Budin pentru a cobori pe cel verde (Sentee Ruinas)
spre Tetti Ruinas si inapoi spre Vernante.
Singur.
TOAMNA 2016
17 septembrie: Italia. De la Villa Dalegno (putin sub 1400m altitudine) am mers ceva mai mult de 10km
pe sentiero 64 (initial un drum forestier pana la Baita Somalbosco 1952m, apoi
poteca) pana la un punct de maxima altitudine aflat pe la 2375m, imediat
deasupra laculetului Monticelli (2306m); de aici Vlad a refuzat sa mergem
mai departe asa ca am coborat cu el pe sentiero 64A spre Case Pradazzo (1656m),
la drumul forestier. Aici ne-am despartit si apoi am urcat contra-cronometru,
partial si prin ploaie spre Lago Nero (2386m) pe sentiero 57; de aici am
mai mers putin pe drumul de contur al lacului si apoi pe sentiero 2 pana la
2424m altitudine unde am intersectat soseaua asfaltata ce coboara din Passo
di Gavia; am coborat apoi spre Ponte di Legno cu... motostop.
Impreuna cu Vlad Mihai.
16 septembrie: Italia. Din Passo del Paradiso (2590m) am urcat pe grohotis
spre Passo del Castellaccio (2965m); de aici am parcurs pana la
Capanna Lagoscuro via ferrata "Sentiero dei Fiori", inclusiv un tunel de 75m (la
dus) si doua poduri suspendate peste hau de 55 si 75m lungime (la intors).
Participanti: Cristina Tudor, Radu Constantinescu, Vlad Mihai, inca un drumet.
VARA 2016
Italia. Dupa trei zile de vie ferrate a patra a fost mai linistita, mai ales ca
prognoza zicea si de ploaie - de care am avut parte din belsug. Din
Fortini (punctul de plecare al telecabinei Groste) am mers pana la Malga
Nambino, apoi Rifugio Lago Nambino, mai incolo pe traseul 269 catre
Lago Lambin (circa 2320m altitudine); de aici am continuat spre
nord pe 232 catre Lago Serodoli (circa 2400m altitudine) si cu un scurt
dus-intors pana la Lago Gelato. Pentru coborare am folosit
potecile 217 si 266 pana aproape de lago Nembino pentru a inchide circuitul
spre Fortini pe poteca B07.
Singur.
21 iulie: Italia. Din Passo del Groste am coborat pana la Rifugio Tuckett; de aici am parcurs
via ferrata SOSAT (305B) pana la Rifugio Brentei; la final am coborat pe
sentiero attrezato Violi spre Rifugio Casinei
si apoi la autobuzul-naveta din Vallesinella. Impreuna cu Ovidiu Gavrilescu.
20 iulie: Italia. Din Passo Groste am coborat pe 316 pana la Rif. Tuckett (2272m),
apoi am urcat pe
303 pana la Bocca del Tucket (2647m). De aici incepe spectaculoasa Via
Ferrata delle Bocchette Alte care incinge pe la circa 3000m altitudine
versantul estic al masivului Brenta; am parcurs-o in cateva ore pana la
Bocchetta Bassa dei Massodi iar de aici am coborat spre Rif. Brentei (2182m)
tot pe o via ferrata - Detassis. La final au mai fost doua ore si jumatate
de poteca spre Rif. Casinei si Vallesinella.
Singur.
19 iulie: Italia. Dolomiti di Brenta. Prima zi dedicata explorarii viilor ferrate din zona - din
Passo del Groste (2445m) am mers spre sud pe 305 - Via ferrata Alfredo Benini
pana la o cota maxima de circa 2900m; am coborat apoi spre Rifugio Tuckett
(2268m) pe Sentiero Attrezzato Dallagiacoma; la final ne-am intors spre
telegondola din Groste pe traseul 316.
Participanti: Alexandra Danila, Cristina Tudor, Ovidiu Gavrilescu.
PRIMAVARA 2016
14 mai: Italia. Doua ferrate si jumatate intr-o singura zi!
De la statia superioara telecabinei Lecco - Piani d'Erna,
aflata la circa 1300m altitudine am coborat putin pe traseul nr. 5 spre
Passo del Fo (1280m altitudine); de aici am urcat pe prima via ferrata
a zilei, Ferrata del Centenario pana in Pian Serrada la putin sub 1500m;
de aici am mai urcat inca circa 250m pana la inceputul celei de-a doua
via ferrata - de Franco Silvano pe care am parcurs-o singur (Adriana si Radu
au urcat pe poteca paralela) pana pe Punta Cermenati, la 1875m altitudine
cel mai inalt varf din masivul Resegone; dupa o pauza la cabanuta de langa
varf am coborat inapoi spre Pian Serrada si inapoi spre Passo del Fo pe
sentiero attrezato del Caminetto, un fel de "jumatate de via ferrata" care
este paralela cu ferrata adevarata pe care am urcat. La final
ne-am intors inapoi spre telcabina Erna tot pe poteca 5.
Participanti: Adriana Nitu, Radu Constantinescu.
13 mai: Italia. De la parcarea de la statia din vale a telecabinei Lecco - Piani d'Erna,
aflata la circa 600m altitudine in cartierul Versasio am urcat in patru ore
si ceva Via Ferrata Gamma pana pe varful Pizzo d'Erna, la 1366m altitudine.
Participanti: Adriana Nitu, Cristina Tudor, Radu Constantinescu.
21 aprilie: Italia. A cincea (si ultima) zi de excursii la via ferrata langa Riva del
Garda. Doar impreuna cu Matei am urcat de la Biacesa (418m) pana la Chiesa San
Giovanni; de aici am parcurs ferrata elementara Gallerie di Guerra (Tunele
de Razboi) pana pe Cima Rocca la 1090m; ne-am intors inapoi fix pe unde am
urcat. Cele trei tunele de pe parcurs au fost foarte interesante si sigur
au meritat efortul.
Impreuna cu Matei Puscasu.
20 aprilie: Italia. A patra din cele cinci zile de via ferrata langa Riva del Garda; astazi am
urcat din Riva (90m altitudine) pe Via Ferrata Dell'Amicizia pana pe Cima SAT
(1245m); coborarea pe Sentiero dei Crazidei inapoi spre Riva.
Impreuna cu Petru Severin.
19 aprilie (II): Italia. A doua din cele doua excursii ale acestei zile - via ferrata Rio
Sallagoni, langa Drena; se parcurge canionul format de un paraias din zona.
Prima jumatate se parcurge integral pe un perete al canionului, pe scoabe;
in a doua jumatate canionul se largeste, se merge mai mult normal, doar
ocazional cu catarare pe stanca; au fost si doua poduri din cabluri.
Participanti: Ovidiu Gavrilescu, Petru Severin.
19 aprilie: Italia. Prima din cele doua excursii ale acestei zile.
Am parcurs cele mai simple via ferratas din zona, Sentiero delle Scaloni si
Sentiero Angolone; din Ceniga (110m alt) am urcat pe prima ferrata (Scaloni)
pana la circa 500m altitudine, am parcurs apoi circa 3km orizontal pe
Sentiero delle Cavre pentru a cobori apoi in Dro (120m altitudine) pe
a doua ferrata, Angolone. De fapt erau atat de simple aceste via ferratas
(gradul 1 din 6) incat mare parte a timpului nici nu am folosit echipamentele
de asigurare.
Participanti: Alexandra Danila, Matei Puscasu, Ovidiu Gavrilescu, Petru Severin, alti 3 drumeti.
18 aprilie: Italia. De la Mori am urcat pe dificila via ferrata Ottorino Marangoni pana pe Monte
Albano; diferenta de nivel nu este mare (doar circa 300 metri de urcat) dar
vorbim despre o via ferrata foarte dificila (gradul 5 din 6). Portiunile cele
mai grele mi s-au parut traversarile orizontale cu foarte putine locuri de
pus picioarele si scarile verticale usor surplombate. O experienta
intr-adevar unica!
Participanti: Andreea Soare, Ovidiu Gavrilescu, Petru Severin, Silviu Postolache, alti 2 drumeti.
17 aprilie: Italia. Din Biacesa (420m) am mers circa o ora pe Sentiero dei Bech; am urcat apoi via
pentru circa 250m diferenta de nivel via ferrata Fausto Susatti pana
pe Cima Capi (907m, punctul de maxim al zilei); de aici am coborat spre
Bivacco Arcioni (845m) pe a alta via ferrata - Mario Foletti; aici ne-a prins
si ploaia. La final am coborat inapoi spre Biacesa pentru a inchide inelul.
Participanti: Matei Puscasu, Ovidiu Gavrilescu, Petru Severin, alti 2 drumeti.
TOAMNA 2015
Italia. Spre deosebire de ieri astazi am ales versantul sudic al vaii Vermenagna,
intr-o excursie ceva mai lunga de aproape 800m diferenta de nivel de urcat.
De la Vernante (800m) am mers pe traseul alb catre Tetti Fustin si mai departe
catre Passo Cagera (1577m), punctul de maxim al zilei; de aici am coborat
spre Limone Piemonte (1025m).
Impreuna cu Matei Puscasu.
4 octombrie: Italia. De la Vernante (800m) am facut un traseu circular (de fapt cu doua jumatati
de cerc concentrice) pe versantul nord al vaii Vermenangna, ajungand pana la
circa 1150m altitudine.
Impreuna cu Matei Puscasu.
25 septembrie: Italia. Din Passo del Tonale (circa 1860m) am urcat pe jos pe sub telegondola
pana in Passo del Paradiso (2585m) si apoi pe zapada, printre bolovani
spre Passo del Castellaccio (2965m); de aici am parcurs pana sub Il
Gendarme via ferrata "Sentiero dei Fiori", inclusiv un tunel de 75m si
doua poduri suspendate peste hau de 55 si 75m lungime; am parcurs apoi
traseul in sens invers pana aproape de Passo del Paradiso unde ne-au luat
niste oameni la autostop la masina, telegondola si iar masina. O zi absolut
superba!
Participanti: Andreea Soare, Ionela Munteanu, Silviu Postolache, inca un drumet.
Italia. Gruppo dell'Adamello. Din satul Sozzine al comunei Ponte di
Legno (circa 1300m) am urcat dus-intors pe valea raului Narcanello
pana la circa 2100m altitudine; zapada am avut de la circa 1800m
in sus.
Participanti: Andreea Soare, Ionela Munteanu, Silviu Postolache, inca un drumet.
VARA 2015
17 iunie: Italia. Unsprezece lacuri, trei intalniri cu capre ibex, cinci trasee si o vreme
foarte buna - o excursie grozava!
De la cabana Rifugio Laghi Gemelli (1968m) am coborat pe traseul
212 pana la Lago
Piano Casere (1816m); de aici am urcat pe 250, apoi 214 spre Passo di
Aviasco (2289m), punctul de maxim al zilei; am coborat apoi pe 229
spre lacurile Aviasco, Campelli si Cernelli pentru a cobori la final spre
Valgoglio (via Lago Sucotto - Bortolotti) pe traseul 228.
Participanti: Mihaela Ilie, Radu Antonescu, inca un drumet.
Italia. Prealpi Orobie. Din Valgoglio (929m) am urcat pe traseul 232 prin Val Sanguigno pana
in Passo del Val Sanguigno (2306m); o buna parte din drum a fost prin ploaie. Din pas
am coborat spre cabana Rifugio Laghi Gemelli (1968m), unde am ramas peste noapte.
Participanti: Mihaela Ilie, Radu Antonescu, inca un drumet.
PRIMAVARA 2015
Italia. Am parcurs impreuna cu Matei prima parte a traseului meu din ziua precedenta,
de la Vernante (800m) pana la Tetti Cantapernice (1370m) pe traseul roz. Dupa o
scurta pauza am coborat inapoi spre Vernante pe traseul rosu.
Impreuna cu Matei Puscasu.
10 mai: Italia. O reeditare in sens invers a unei excursii de acum fix
trei ani. Din Vernante (800m) am urcat pe itinerariul L8
pana in Passo Ceresola (1620m); planul
initial prevedea sa cobor de aici pe alta parte dar cum am vazut ca zapada nu era
chiar multa am continuat urcusul spre Cima La Motta si la final
Bric Costa Rossa (2403m), inaltimea maxima a masivului.
Coborarea a fost spre Limone (1000m) pe itinerariul L11, prin valea Almellina.
Singur.
23 februarie: Italia. Tot in Monti Lattari, de data aceasta in varful peninsulei Sorrento.
Din satucul Termini (circa 310m) am urcat pe Monte San Constanzo (putin sub
500m); de aici am mers pe Alta via dei Monti Lattari pana la Punta Campanella,
capatul peninsulei (circa 40m altitudine);
aici am gasit si doua posibilitati de a cobori
la mare, ambele absolut superbe! La final am urcat inapoi pana spre Termini.
Participanti: Andreea Soare, Mihaela Ilie, Radu Constantinescu, Silviu Postolache, inca un drumet.
Italia. Monti Lattari, in peninsula Sorrento, langa Napoli.
De la Pogerola (circa 300m) am mers circa 3.5km pana in zona Fic''a Noce,
unde am intersectat Valle delle Ferriere la circa 450m altitudine; am mers apoi
pe celalalt versant spre satul Campidoglio. Am coborat apoi pe scari,
prin sate distanta Campidoglio-Minuta-Pontone; de aici am mai mers inca 2km
spre nord-vest, spre valea raului la circa 300m altitudine; spre final
am coborat spre Amalfi (0m) pe firul apei delle Ferriere.
Participanti: Andreea Soare, Mihaela Ilie, Radu Constantinescu, Silviu Postolache, inca un drumet.
TOAMNA 2014
10 octombrie: Italia. Vulcanul Etna. De la Rifugio Ariel (1700m) am mers circa 6.5km pe Pista
Altamontana pana la Rifugio Galvarina (circa 1880m); dupa o scurta pauza
am inceput coborarea pe drumuri forestiere spre Monte Albano - Mt. Forno -
Mt. Testa iesind la asfalt la poarta de la Mt. Gallo; de aici am mai mers
1km pe asfalt spre Grotta Intraleo pe care am explorat-o, apoi am coborat
spre Contrada Dagala Vecchia din Adrano pe drumul ce ocoleste Mt. Turchio
pe la nord; dupa vreo 18-20km de mers pe jos ne-a luat un camion pentru
ultimii 5km spre gara Adrano Nord.
Participanti: Ionela Munteanu, Mihaela Ilie.
Italia. Vulcanul Etna.
De la Rifugio Sapienza (1910m) am urcat pe jos pana la capatul de
sus al telegondolei (2500m) si apoi pana in zona fostului refugiu
Torre del Filosofo (2910m) unde am facut si o pauza mai
consistenta; de aici mai sus era interzis accesul
dar am mai mers totusi pana la o altitudine de 3010m, unde mirosul
de sulf era destul de accentuat; am coborat apoi inapoi spre
Rif. Sapienza urcand doua cratere mai mici (monte Frumento Supino)
si apoi pe traseul de urcare.
Participanti: Adriana Nitu, Andreea Orosz, Cristina Tudor, Ionela Munteanu, Mihaela Ilie.
VARA 2014
Italia. Ultima zi de excursie; am plecat de la cabana Coca (1892m) la ora 5.45 pentru
a ajunge in Valbondione (940m) la ora 7.30, la timp pentru a prinde autobuzul
de 8 spre Bergamo si apoi spre casa.
Participanti: Andreea Orosz, Ionela Munteanu, Radu Antonescu, Radu Constantinescu.
Italia. De la Valbondione (870m) am urcat pe Sentiero (poteca) 301 pana la Pozzo Enel,
la circa 1800m altitudine; de aici am continuat pe Sentiero 330 deviat spre Sella
del Pensiero (circa 2050m) pentru a cobori apoi abrupt circa 300m printr-un horn
inierbat; la final am mai avut de mers o ora si ceva tot pe Sentiero 330 pana la
Rifugio (cabana) Coca, unde am si dormut urmatoarele doua nopti.
Participanti: Andreea Orosz, Ionela Munteanu, Radu Antonescu, Radu Constantinescu.
PRIMAVARA 2014
19 iunie: Italia. Superba, absolut superba excursie din doua bucati, ambele "de colectie".
De dimineata am urcat de la
Rifugio Coca (1892m) pe zapada spre Lago di Coca (2120m) si Passo di Coca (2645m);
dupa masa de pranz am urcat pe Sentiero 303 spre Rifugio Curo pana in Passo del Corno,
la 2250m; aici in pas am avut si cea mai interesanta intalnire cu capre ibex de cand
merg eu prin Alpi.
Participanti: Andreea Orosz, Ionela Munteanu, Radu Antonescu, Radu Constantinescu.
Italia.
Din Longarone (circa 475m) am urcat pe asfalt pana in Podenzoi (circa 850m);
de aici am mers pe poteca spre Bivacco Tovanella, trecand pe la Casera Colon si
Costa del Dou; aici am abandonat poteca pentru a mai urca putin pana sub
varful Cima de l'Albero, la circa 1950m; coborarea a fost spre satul Igne.
Participanti: Andreea Orosz, Ionela Munteanu.
24 februarie: Italia. Din Boscotrecase (circa 100m alt) am mers prin oras, apoi pe strada asfaltata
Via Cifelli pana la postul de control forestier aflat la 350m altitudine;
dupa ceva emotii aici am urcat pe Strada Matrone, apoi Circuito del Grande Cono
pana la marginea craterului (1180m)
; vreo ora si ceva ne-am plimbat sus-jos pe crater
pentru a cobori apoi spre Torre del Greco cu masina unui ghid local ce a fost
amabil sa ne ia la autostop.
Participanti: Andreea Orosz, Ionela Munteanu, Mihaela Ilie.
23 februarie: Italia. De la Ottaviano (circa 100m alt) am mers pe traseul 2 al Parcului National
Vezuviu: Urcat pe sosea asfaltata pana la circa
500m, apoi pe drum forestier pana la monumentul politistului ucis (circa
750m), apoi poteca lata, urmata de poteca normala pana la un punct de belvedere
aflat la circa 1040m pe monte Somma, sub punta Nasone; dupa ce ne-am delectat
cu privelistea superba am coborat (intai pe inserat, apoi pe noapte)
tot spre Ottaviano pe unde am venit .
Participanti: Andreea Orosz, Ionela Munteanu, Mihaela Ilie.
TOAMNA 2013
27 septembrie: Italia. Alpii Maritimi. De la Terme di Valdieri (1365m)
am mers pe drumul ex-militar pana la
circa 1730m altitudine unde am facut dreapta spre Val Miana (la inceput
cu apa, la sfarsit seaca) pana la o intersectie aflata la 2790m
altitudine; aici am parasit poteca clara pentru a ma aventura pe o potecuta
putin umblata spre Val Cabrera, coborand spre firul vaii si apoi urcand
la loc spre salbaticul Passo Cabrera (2705m). De aici am urcat la liber
pana pe Monte Matto, cima Est (3088m). Dupa 45min de relaxare
si privelisti superbe am coborat
la liber prin pietroaie pana la cota 2450m cand am re-intersectat poteca
turistica, pentru a cobori apoi la cabana Rifugio Dante Bianco (1880m)
si apoi prin Vallone della Meris spre Sant'Anna (985m) de unde am avut
norocul sa ma ia la autostop chiar prima masina careia i-am facut semn.
Singur.
VARA 2013
Italia. Dupa o luna si jumatate iata-ne din nou in Prealpi Orobie. De data asta am
urcat cu autobuzul pana la Lizzola (1250m) si de aici pe sentiero 306 pana
la Rifugio Curo (1908m); dupa o pauza am continuat pe sentiero 310 spre Lacul
Malgina (2340m) si lacul Gelt (circa 2565m); pe langa lacul Gelt, la o
altitudine de circa 2585m zapada abundenta ne-a fortat sa ne intoarcem spre
rif. Curo pe unde am venit; dupa o noapte dormita la cabana, a doua zi am
plecat dimineata devreme pe sentiero 304 spre Valbondione (920m), coborand
cei 1000m foarte rapid, in 1h45.
Participanti: Andreea Orosz, Ionela Munteanu, Florin Ilie.
10 iulie: Italia. Si astazi am mai parcurs o via ferrata, si anume Ferrata Sperti pana la
capatul sau, la 2260m in Forcella Sperti; de aici am coborat aproape 2000m
diferenta de nivel, via Settimo Alpini pana la Belluno (390m).
Participanti: Andreea Soare, Ionela Munteanu.
9 iulie: Italia. Zi dedicata explorarii viilor ferrate: De la Rifugio Settimo Alpini am urcat
pe iarba pana la Porton (1750m) unde incepe via ferrata Zacchi pe care
am urmat-o pana la bivacco Bernardina (2320m); dupa o scurta pauza am
continuat pe ferrata Berti pana in vf. Schiara (2565m); de aici am mers
putin pe creasta, apoi am coborat pe iarba pana la bivacco Marmol (2265m)
de unde incepe ferrata Marmol ce ne va scoate iarasi la Porton, inchizand
inelul.
Participanti: Andreea Soare, Ionela Munteanu, Adrian Vari.
Italia. Alpi Bellunesi. Din La Stanga, pe soseaua dintre Belluno si Agordo (circa 435m
altitudine) am urcat in 6 ore pe Sentiero (poteca) 502 pana in Forcella Oderz
(1720m) pentru a cobori apoi intr-o ora la cabana Rifugio Settimo Alpini
(1502m) unde am si dormit.
Participanti: Andreea Soare, Ionela Munteanu, Adrian Vari, Vlad Tanase.
Italia. Alpi Marittime. De la Terme di Valdieri (1368m) am urcat pe soseaua asfaltata
de pe valea paraului Gesso di Valetta pana la Gias delle Mosche (1591m) unde
am inceput sa urc pe cararea N16 spre Laghi di Fremamorta; din cauza zapezii am
putut inainta doar pana la 2075m altitudine, loc in care am hotarat
sa ma intorc pe unde am urcat.
Singur.
PRIMAVARA 2013
Italia. Prealpi Orobie. A doua zi de excursie. De la Rifugio Alpe Corte am urcat
pe sentiero 216 pana in Passo dei Laghi Gemelli la circa 2130m si apoi
pana pe un varf minor din zona, Monte delle Galline (2220m). Intoarcerea spre
cabana a fost pe acelasi drum; la finalul zilei am coborat prin padure spre
Valcanale pe sentieri 265A si 265.
Participanti: Andreea Orosz, Radu Antonescu.
Italia. Prealpi Orobie. Duba ne-a lasat la Valcanale (1030m) de unde am urcat in sub
o ora pe sentiero (poteca) 220 spre Rifugio Alpe Corte (1402m) unde am lasat
majoritatea lucrurilor. De aici am facut un inel in muntii din jur:
Rif. Alpe Corte - Baite di Neel - Lago Branchino (1784m) - Passo Branchino
(1821m; sentiero 218) - Baite di Mezzeno (1585m; sentiero 219) -
Passo Marogella (1873m) - Rif. Alpe Corte (1402m;
sentiero 270A).
Participanti: Andreea Orosz, Radu Antonescu.
Italia. Alpi Bellunesi, ziua a doua. De dimineata am urcat de la Rifugio Settimo Alpini (1502m)
pana la Il Porton (circa 1780m), locul de incepere al Ferrate-lor; cu Ionela si Adrian
am si urcat putin pe o Ferrata, pana se putea merge; ne-am intors apoi pe unde am
urcat (Sentiero 501) spre Ponte Mariano; de aici am urcat vreo 150m pe Sentiero 519,
apoi prin tunelul de vreo 700-800m pentru a iesi in soseaua spre Colle Roanza, langa
Belluno.
Participanti: Ionela Munteanu, Oana Petrescu, Adrian Vari.
Italia. Alpi Bellunesi. De la Gioz (cativa km de Belluno; circa 450m) am urcat pe Sentiero 501
pana la cabana Rifugio Settimo Alpini (1502m); dupa ce am lasat rucsacii aici am mai
dat o fuga dus-intors pe Sentiero 502 pana la Forcella Oderz (1720m).
Participanti: Ionela Munteanu, Oana Petrescu, Adrian Vari.
TOAMNA 2012
Italia. O excursie usurica si relaxanta - am urcat de la Limone (1000m) spre saua
Arpiola (1704m) si spre varful Bec Baral (2130m); din pacate ceata
omniprezenta nu mi-a permis sa ma bucur de peisajele din jur; dupa vreo
jumatate de ora pe varf in speranta ca se va mai ridica ceata (nu s-a
intamplat) am coborat tot pe traseul de urcare.
Singur.
10 octombrie: Italia. Alpi Marittime. Am dus la capat o tura ce o mai incercasem cu mai bine de
sapte ani inainte, rezultand o iesire absolut superba
si cu cea mai fantastica intalnire cu animale salbatice de pana acum.
Din gara Limone (1000m) am urcat
pe asfalt pana la Limonetto (1345m) apoi valea Prati della Chiesa,
Forte Giaura (2256m) pana la Rocca dell'Abisso (2755m); coborarea a fost
spre Colle di Tenda via Forte Pernante si Forte Pernante; la Colle di Tenda
(1879m) s-a lasat intunericul (ca timpi eram conform planului initial, planuisem
de la inceput sa fac coborarea din colle spre Limone pe intuneric) asa ca am
coborat cei vreo 14km pana la gara Limone pe sosea asfaltata.
Singur.
PRIMAVARA 2012
11 mai: Italia. Cum vazusem cu doua zile inainte ca zapada a disparut aproape integral
de pe Bric Costa Rossa (2404m) am urcat acest varf plecand ceva mai jos
de Limone (satul San Bernardo, 904m); coborarea a fost spre Vernante
prin Passo Ceresola.
Singur.
Italia. Am urcat din nou Monte Vecchio, un munte ceva mai jos (doar 1920m altitudine)
potrivit pentru acest sezon. De la Limone (994m) am urcat pe varianta nordica
via Colletto Cagera; coborarea a fost pe varianta sudica, via Colle Arpiola
tot catre Limone.
Singur.
VARA 2007
Italia. Alpi Marittime. Am plecat din gara Limone Piemonte (1030m) pe traseul L11
ce urca de-a lungul vaii Almellina pana in platoul ce desparte vaile
Vermenagna de Pesio; din pacate undeva pe la 1300m am pierdut cararea
(practic nemarcata si slab conturata) si m-am abatut destul de mult spre
sud; cand mi-am dat seama era deja tarziu asa ca am ocolit mult pana
cand am iesit in platou, la circa 2050m altitudine. Tinta initiala era
Bric Costa Rossa (2403m) dar undeva pe la 2150m eram prea obosit asa ca
am preferat sa cobor in valea Pesio de-a lungul itinerarului H13.
Singur.
VARA 2005
Italia. Alpi Marittime. Ultima din cele trei excursii cu plecarea din
Terme di Valdieri (1365m). De data aceasta am facut inelul poienii Valasco;
se inconjoara marele amfiteatru glaciar (1750-1800m la baza) pe
poteci aflate intre 2200 si 2500m altitudine pe versantii sai. Am
urcat pe Valmorta de unde se desface inelul: Rifugio Questa - lago delle
Portette - lago di Claus - lago Valscura Inferiore de unde am coborat.
Singur.
Italia. Alpi Marittime. A doua din cele trei excursii cu plecarea din
Terme di Valdieri (1365m). Am urmat acelasi traseu ca si cu un an inainte:
Colle di Valmiana (2922m) - Lacul Sella Superiore (2360m) - Sant'Anna di
Valdieri (1010m). Cea mai frumoasa din excursiile din acest an din Italia.
Singur.
29 iunie: Italia. Alpi Marittime. Prima din cele trei excursii cu plecarea din
Terme di Valdieri (1365m). Am urcat spre Colle (saua) Chiapous (2526m) de
unde am coborat la barajul si lacul de acumulare Chiotas (1980m) si lacul
della Rovina (1540m).
Singur.
Italia. Alpi Marittime.
Am plecat din Limonetto (1345m) cu gandul sa ajung pana la Rocca dell'Abisso
(2755m). Datorita urcusului dur pe langa Rio Prati della Chiesa eram deja
obosit cand am ajuns la Forte Giaura (2260m) asa ca m-am hotarat sa limitez
aici tura; coborarea a fost tot spre Limonetto via Forte Pernante si Colle
di Tenda.
Singur.
VARA 2004
24 iulie: Italia. Alpii Maritimi. Cea mai reusita excursie din aceasta vara pana acum.
Autobuzul m-a lasat la Terme di Valdieri (1365m)
de unde am mers pe drumul ex-militar pana la
circa 1730m altitudine. De acolo incepe urcusul prin Val Miana (la inceput
cu apa, la sfarsit seaca) pana in saua Colle di Valmiana (2922m). De acolo
am coborat in celalalt versant pana la cabana Rifugio Dante Bianco (1850m)
si apoi prin Vallone della Meris spre Sant'Anna (1010m) de unde am avut
norocul sa ma ia la autostop a doua masina careia i-am facut semn. Traseul
superb, cum imi place mie; inalt si salbatic. Din pacate ceata a fost prezenta
trei sferturi din vreme.
Singur.
IARNA 2003/2004
Italia. Alpii Maritimi.
Iesire scurta si lejera pe Monte Vecchio, un munte pe care-l cunosc bine
si pe care l-am batut de multe ori. Plecarea din gara
Limone Piemonte, la circa 1000m altitudine; varful este la 1908m dar
m-am oprit din drum datorita zapezii abundente undeva pe la 1750m.
Singur.