Acasa -> Poze de la munte -> Lista excursii

[ Poze] - [ Articole] - [ Statistici]

190 excursii in Alte tari:

TOAMNA 2024

• 11 noiembrie: Portugalia. Dupa ce mai fusesem si asta-primavara am parcurs pentru a treia oare un traseu ce mi-a placut mult - din Praia de Macas (langa Colares, Sintra) spre Cabo da Roca; traseul este paralel cu linia oceanului Atlantic dar se desfasoara de-a lungul unor faleze intrerupte de vai, astfel ca pe cei circa 9km de poteca se urca si coboara circa 500m diferenta de nivel. Se ajunge comod (si simpatic) cu tramvaiul din Sintra iar la Cabo de Roca (punctul cel mai occidental al Europei Continentale) exista autobuz atat inapoi spre Sintra cat si spre Cascais. Singur.
• 2 noiembrie: Franta. La fix un an de la prima iesire in Parc National des Calanques iata-ma pentru a sasea oara aici, acum impreuna cu Ovidiu; cum si acum timpul era limitat am ales un traseu clasic, dus-intors din Luminy via Col de Sugiton spre Calanque du Sugiton si Plage des Pierres Tombees: Coborarea a fost via Col de la Falaise des Toits - pe sub Falaise des Toits - La Terasse - L'Esplanade iar urcusul pe poteca normala pe fundul vaii. Ca si alte dati am facut pauza de inotat si bronzat la Plage des Pierres Tombees; desi este noiembrie se putea intra fara probleme in apa. Poate pentru ca era sambata dar astazi am vazut cea mai mare multime de oameni in Calanques. Impreuna cu Ovidiu Gavrilescu.
• 17 octombrie: Norvegia. Dupa un an si ceva am revenit in Flam pentru a urca din nou singura poteca mai serioasa din zona - spre punctul de observatie de la cascada Brekkefossen (circa 160m alt) si apoi prin munte adevarat pana la 1200m, pe malul lacului; ne-am intors pe unde ne-am urcat. Impreuna cu Cristina Tudor.
• 16 octombrie: Norvegia. Din Alesund (Hessa Skole) am urcat pe poteca normala spre vf. Sukkertoppen (314m); am coborat apoi pe ceea ce pe harta parea o poteca normala spre vest dar care s-a dovedit o varianta foarte dificila; aceasta coborare adrenalinica ne-a scos la Tueneset kystfort de unde am mai mers putin spre nord pe malul Atlanticului pentru a mai urca in plus la sfarsit micul deal Pila (100m). Impreuna cu Cristina Tudor.
• 15 octombrie: Norvegia. Din Hellesylt (0m, capatul fjordului Sunnylvsfjorden) am urcat fara zapada pana la Skaret (680m); de aici zapada a aparut brusc asa ca planul nostru de a urca pana pe Stadheimsnibba (1285m) a fost scurtat la varful intermediar Korkfjellet (1014m); pentru coborare din Skaret am luat-o spre sud-vest spre Toskedalssaetra si apoi spre Karbo (200m) de unde am inchis inelul inapoi spre Hellesylt mergand pe asfalt circa 3.5km. Impreuna cu Cristina Tudor.

• 22 iulie: Franta. Din Colle dell'Agnello (2744m, pe granita dintre Italia si Franta) am urcat dus-intors pana pe varful Pan di Zucchero (3208m, pe aceeasi granita). La dus am folosit varianta mai lunga dar cu panta mai mica iar la intors am coborat pe cea directa. Desi ambele puncte sunt pe granita traseul se desfasoara mai mult prin Franta, unde relieful este mai bland. Participanti: Cristina Tudor, Flori Sava.
• 29 iunie: Franta. Dupa fix doi ani de cand am vrut sa ma dau pe tiroliana de pe ferrata Comtes Lascaris din Tenda dar mi-a fost frica si a la un an si ceva de cand m-am dat prima data cu Costi am mai parcurs odata prima parte a viei ferrata, inclusiv dandu-ma de doua ori pe tiroliana. Urcusul a fost pe via ferrata clasica (dificila), coborarea pe cea simpla. Singur.
• 27 iunie: Spania. Dupa opt luni am revenit in Mallorca pentru a mai face un segment din poteca GR221. Avand mai putin timp astazi am ales un segment de circa 9.5km intre Valdemossa si Esperles; primii 6km sunt frumosi, cu urcusuri si coborasuri prin padure dar ultimii 3km sunt pe asfalt. Singur.
• 26 iunie: Franta. A cincea oara in mai putin de 8 luni in Parc National des Calanques, de data asta impreuna cu Costi; cum aveam numai 7 ore intre sosirea si plecarea navei de croaziera din port (aflat fix in partea cealalta a orasului, la 1+ ora de transport in comun) am ales un trase clasic: La coborare a fost Luminy - Col de Sugiton - Col de la Falaise des Toits - pe sub Falaise des Toits - La Terasse - L'Esplanade pentru a ajunge la plaja naturista Pierres Tombees (pauza de inotat si bronzat jumatate de ora). Urcusul la loc spre Luminy a fost via scara Sugiton-Mourgiou - Pas du Levant du Sugiton - L'Abricotier - Sentier de Morgiou - Col des Escampons. Impreuna cu Costi Palade.
• 17 iunie: Japonia. Prefectura si localitatea Yamagata. Pentru ultima zi de hiking in Japonia si in ziua in care trebuia sa ajungem si la aeroport am ales ceva usurel - din statia JR Yamadera am urcat circa 150m diferenta de nivel prin sirul de temple Yamadera, unul din monumentele cele mai importante din Tohoku; sunt un sir de mici temple insirate pe versantul unui mic munte. Pana sus se spune ca sunt 1015 trepte. Impreuna cu Mara Puscasu.
• 16 iunie: Japonia. Prefectura Iwate. Pentru ultima zi plina de hiking in nordul Tohoku am lasat muntele Iwate, un vulcan stins de 2038m care a dat numele intregii prefecturi, aflat relativ aproape de orasul Morioka unde am avut hotelul. Sunt sapte poteci care il urca din toate directiile; doar doua au transport public asa ca am urcat pe cea mai frumoasa dintre ele, Nanataki Trail (dinspre nord) de la circa 635m pana pe crater la 2038m; pentru coborare am ales poteca ce coboara spre sud-est, Yanagisawa Trail (varianta veche, panoramica). Mare parte din coborare am facut-o impreuna cu David, un localnic care m-a dus apoi cu masina pana in Morioka. Impreuna cu inca un drumet.
• 15 iunie: Japonia. Prefectura Akita. Am profitat de linia de autobuz ce de la gara Tazawako urca pana la circa 1300m la baza muntelui Akita-Komagatake pentru a face un circuit in forma de 8, plecand si terminand la statia de autobuz "8th Station" si intersectandu-se in el insusi la lacul Amideike; am urcat in ordine varfurile Odake (1623m), Yakodake (1583m) si Onamedake (1637m), terminand tot optul in circa cinci ore. Singur.
• 14 iunie: Japonia. Pentru prima din cele trei pline zile de hiking in Japonia am ales un traseu in muntii Hakkoda (prefectura Aomori), profitand de linia de autobuz ce merge din orasul Aomori. Din Sukayu Onsen (circa 885m) am urcat prin cele doua mlastini Kenashi Shitsugen pana pe vf. Akakura (1548m); de aici am coborat intr-o sa cu o cabanuta la circa 1435m pentru a urca apoi vf. Oda, la 1585m punctul de maxim al zilei. La final am coborat spre sud, apoi vest inapoi spre Sukayu Onsen. Singur.
• 13 iunie: Japonia. O tura mai usurica, de "incalzire" prin Nikko National Park. De pe malul lacului Chuzenji, de langa statia de autobuz Chuzenji Onsen (circa 1270m) am parcurs circuitul ce urca via Chanokidaira pana pe mt. Hangetsu (1753m); coborarea a fost via Hangetsu Pass spre malul lacului si la sfarsit ceva mai mult de 3km plictisitori pe asfalt pe malul lacului. Singur.
• 1 iunie: Franta. Pentru a patra oara in Parc National des Calanques - si pentru excursia cea mai adrenalinica. De la capatul autobuzului din Luminy am coborat spre Col du Sugiton si Calanque du Sugiton (via un mic ocol pe la La Terasse si L'Esplanade); de aici am continuat clasic spre Plage des Pierres Tombees, unde am facut o scurta pauza pentru bronzat si baie in mare. Scopul zilei de astazi era explorarea continuarii spre est de pe plaja asa ca am contiuat pe o poteca foarte putin clara spre partea estica a plajei, apoi pe langa Le Tonneau si apoi in urcus pana la o intersectie aflata la circa 100m altitudine; de aici, pe sub sectoarele Temple, Bivuac des Tours, Hommes Volants si Armata pe poteca buna pana in Pas de l'Oeil de Verre si inceputul Val Vierge; in loc sa urc in schimb valea am ales salbaticul si dificilul traseu Les Corniches du CAF, clar punctul principal de atractie al zilei. Am depasit (cu ajutorul marcajelor cand poteca nu era clara) cele trei puncte dificile marcate cu "pas" pe harta; dupa o perplexitate initiala am reusit sa gasesc continuarea si la marea fisura Fissure du Coloir du Candelon. Traseul se termina in poteca plina de lume ce leaga Col du Sugiton de Col de la Candelle; de aici am mai avut vreo 4km pana inapoi in Luminy. Singur.
• 31 mai: Spania. Pentru a doua zi am ales sa urc cu telecabina (Aeri) si am facut un traseu ce a cuprins si niste poteci salbatice si putin umblate. De la manastire am urcat via Capella de Sant Miquel, o scurtatura si poteca galbena marcata cu 19 pana la capatul superior al funicularului Sant Joan, circa 965m; de aici am continuat pe poteca oficiala spre ruinele Sant Onofre. De aici incepe partea adrenalinica: Poteca slab conturata dar marcata cu albastru spre Pas de Mallenquera, apoi nord pana in intersectia cu traseul 1 spre Sant Jeroni; am urcat un pic pe acest traseu pentru a cobori apoi pe o poteca de legatura spre Pla dels Ocells. Dupa un pic pe traseul de coborare Cami Vell de Sant Jeroni am urcat spre Sant Benet, apoi tot pe traseul galben 19 (altul decat cel de urcare) pana la Pla de la Trinitat; de aici pe poteca nemarcata pana la Sant Dimes. As fi coborat apoi direct spre manastire pe scara Escala Dreta dar era inchisa asa ca a trebuit sa ocolesc pe o alta poteca abandonata dar marcata pe OSMAnd, pe langa Ermita de la Santa Creu si Miranda dels Ermitans pana in traseul clasic de coborare spre manstire. Tot inelul mi-a luat ceva mai mult de 4 ore. Singur.
• 30 mai: Spania. Prima din cele doua zile dedicate explorarii muntelui Montserrat de langa Barcelona. Am urcat la manstire cu trenul cu cremaliera si am coborat spre manastirea Sf. Cecilia pe poteca Cami dels Degotalls si apoi 1.5km de autostop la asfalt; de la Sf. Cecilia incepe Canal de Sant Jeroni, un fel de padina stil Piatra Craiului; dupa circa 500m diferenta de nivel urcati pe canal am iesit foarte apoape de varf, pana unde am mai avut o poteca usoara. Intoarcerea inapoi la manastire a fost pe poteca clasica de urcare, numerotata cu nr. 1. Singur.

• 3 mai: Japonia. Superba excursie pe vulcanul Asama, unul din cei mai activi din tara. Din gara Karuizawa (circa 940m altitudine) am mers cu autobuzul pe soseaua Shiraito Highland Way pana la Mine no Chayu (circa 1400m), intrsectie a patru drumuri asfaltate si mai multe poteci. De aici am urcat pe poteca comuna ce urca spre muntii Ko-Asama (1655m) si Asama (2568m) pana in saua de la circa 1560m altitudine; de aici am continuat spre vest pana la marginea craterului vulcanului Asama, pe la 2550-2560m altitudine; dupa o foarte scurta sedere pe buza vulcanului am coborat rapid cei 1100m diferenta de nivel inapoi pana la Mine no Chayu; de aici am mai mers 2km spre est pe poteca pana la cascada Shiraito, circa 1300m altitudine. Singur.
• 2 mai: Japonia. O excursie din doua bucati, langa Kyoto, zona Saga-Arashiyama. Prima bucata a fost un urcus dus-intors de circa 100m impreuna cu Mara la un sanctuar de maimute; a doua, cea principala, a fost solo si a constat in urcarea pe varfurile Matsuozan, Karasugodake si apoi ocolirea a trei sferturi dintr-un varf fara nume de 482.2m; planul initial era sa cobor spre statia JR Hozukyo dar cum traseul era blocat (la propriu) am ales ca cobor spre nord spre malul raului pentru a merge apoi inapoi spre Arashiyama pe mal; aceasta bucata a fost foarte aventuroasa, poteca desenata pe harta fiind de fapt abandonata si greu de gasit pe teren. Impreuna cu Mara Puscasu.
• 1 mai: Japonia. A doua zi consecutiva in templul Fushimi Inari, de data aceasta cu Mara; am parcurs fix acelasi traseu ca in ziua anterioara, si tot doar pe intuneric. Impreuna cu Mara Puscasu.
• 30 aprilie (II): Japonia. Dupa sase ani am revenit in templul Fushimi Inari, langa Kyoto; pe o diferenta de nivel de circa 150m sunt mii de porti torii ceea ce da un aer cu totul deosebit plimbarii. De data aceasta am parcurs integral traseul pe intuneric (este iluminat iar templul este deschis 24h). Participanti: Adela Cirstea, Florina Cojanu, Daniel Cirstea.
• 30 aprilie: Japonia. Pentru aceasta zi initial ploioasa am ales un traseu destul de lung in jurul orasului Nara: De la circa 150m altitudine, undeva in sudul orasului am urcat de-a lungul albiei unui rau (poteca numita Taki Zaka No Michi) pana la locul de odihna Kubi Kureji Zo (circa 375m), am ocolit lacul Jigogudani, trecut pe la Buddha pictati in pestera (Jigogudani Sekkutsu Botoke) pana spre varfurile Hoyama Nampo (520m) si Hoyama (518m); am coborat apoi spre nord, via cascada Uguisunotaki si soseaua asfaltata pana pe vf. Wakakusa, unde mai ajunsesem (urcand direct din Nara) si cu sase ani inainte; la final am coborat pe pajiste spre Nara. Singur.
• 27 aprilie: Japonia. Dupa sase ani am revenit in insula Shikoku, de data aceasta pe coasta sudica. Din centrul orasului Kochi am urcat poteca ce trece pe langa vf. Hitsuzan (118m) pana pe varful Saragamine (163m), punctul de maxim al zilei; am coborat pe unde am venit dar cu doua mici ocoluri, mai intai la coborarea din varful mare am facut o bucla prin sud si apoi am urcat si vf. Hitsuzan. Singur.
• 2 aprilie: Franta. Pentru a treia oara in mai putin de sase luni sunt in Parc National des Calanques; astazi am ales un itinerar mai lung, plecand din Baumettes pe rosu spre Col du Morgiou si Col des Escourtines, apoi pe albastru via vf. Conceau si Col du Renard pana in extremitatea Crete du Mourgiou; din Col du Renard am coborat pe negru spre golful Morgiou si apoi pe poteca de legatura rosie spre Sugiton (acest din urma segment il facusem in sens invers in primele doua dati); in Sugiton am stat vreo 20-30min si pe plaja naturista Des Pierres Tombees si la final am urcat spre Luminy via Esplanade - La Terasse - Falaise des Toits - Col de la Falaise des Toits - Col du Sugition. Singur.
• 1 aprilie: Spania. Dupa un an si patru luni am reluat o plimbare in Barcelona, pe dealul Montjuic: Am parcurs de la sud la nord cei circa 1km ai potecii Cami del Mar de la Mirador de Migdia pana in fata castelului Montjuic; apoi ca si atunci am coborat la liber circa 120m diferenta de nivel pe versantul inclinat al dealului pana spre port. Singur.
• 24 martie: Portugalia. Dupa doi ani am reluat cu Ovidiu un traseu ce mi-a placut mult - din Praia de Macas (langa Colares, Sintra) spre Cabo da Roca; traseul este paralel cu linia oceanului Atlantic dar se desfasoara de-a lungul unor faleze intrerupte de vai, astfel ca pe cei circa 9km de poteca se urca si coboara circa 500m diferenta de nivel. Capatul final in Cabo de Roca este punctul cel mai occidental al Europei Continentale. Impreuna cu Ovidiu Gavrilescu.
• 18 martie: Germania. Din Fischbrunn (circa 35km est fata de Nuremberg) am mers spre nord-est pe poteca marcata cu galben pana la inceputul viei ferrata Norissteig, pe care am parcurs-o integral pana la iesirea din Hirschbach; la final am mai mers aproape 4km pana in gara Vorra via Unterhirschbach. Singur.
• 17 martie: Germania. Mana sus cine stie ce-i aia un Inselberg! Bad Staffelstein, in Franconia. Din gara am mers circa 1.5km prin oras si apoi am inceput urcusul pe Staffelberg, un munte izolat ce domina campia din jur; dupa ce m-am bucurat de stancile sale izolate am coborat pe unde am venit, incheind tot circuitul in mai putin de doua ore. Singur.
• 21 februarie: Belgia. O plimbare prin rezerva naturala Westhoek, la granita Belgiei (Flandra) cu Franta; este o regiune creata pentru protejarea unor dune de nisip; au fost circa 6.5km pe poteci cand printre vegetatie, cand inundate, cand prin nisip. Am urcat si in doua mici observatoare care se ridicau cativa metri deasupra locurilor din jur. Singur.

• 24 decembrie (II): Statele Unite. A doua din excursiile in Delaware Gap National Recreation Area - de la parcarea aflata langa Kittatinny Visitor Center am urcat pe Red Dot Trail pana pe Mount Tammany; pentru coborare am ales varianta (oarecum neplacuta datorita pietroaielor din poteca) de ocolire pe Blue Dot Trail. Singur.
• 24 decembrie: Statele Unite. Prima din cele doua excursii de astazi in Delaware Gap National Recreation Area, o zona in care raul Delaware trece perpendicular printr-o coama, sculptand doua platouase numite pompos "munti". Intai am parcurs cu Mara portiunea din Pennsylvania - de la inceputul potecii aflat la 520ft/158m am urcat pana pe poteca via Minsi Lookout pana pe Minsi Mountain, aflat la 1450ft/442m. Urcusul a fost pe poteca, coborarea pe drum. Impreuna cu Mara Puscasu.
• 23 decembrie: Statele Unite. Peters Mountain, Dauphin Conty, Pennsylvania. Din parcare (aflata la circa 520ft/158m altitudine pe Pennsylvania Route 325 - Clarks Valley Road am parcurs Victoria Loop Trail, un fel de poteca in opt: Am urcat pe Victoria Trail pana in creasta principala, la circa 1280ft/390m altitudine; am coborat apoi in partea cealalta, spre nord si am facut o bucla pe Rock si Old Sawmill Trails, pana la o altitudine minima de circa 900ft/274m; am urcat apoi inapoi in creasta pe Whitetail Trail pana la o altitudine maxima de 1380ft/421m pentru a cobori apoi inapoi in parcare de unde am plecat. Impreuna cu Mara Puscasu.
• 27 noiembrie: Spania. Dupa fix o luna am parcurs din nou, de data aceast cu Adela un traseu in Barcelona - de la statia de autobuz M30 "Institut Ramon Berenguer IV" am parcurs un itinerariu tematic ce a urcat pana la circa 305m, pe varful Puig Castellar pentru a cobori apoi inapoi in oras, spre statia de autobuz de unde am plecat. Impreuna cu Adela Cirstea.
• 26 noiembrie: Franta. Dupa fix patru saptamani am revenit in Parc National des Calanques; parcurgand de data aceasta impreuna cu Adela fix acelasi circuit din Luminy (langa Marsilia) parcurge cele doua calanques: Sugiton si Morgiou. Impreuna cu Adela Cirstea.
• 6 noiembrie: Germania. O scurta bucla pe malul Rinului: Via ferrata Mittelrhein (Rinul de mijloc). Oricum clasificarea drept via ferrata este un pic exagerata, este doar o poteca cu niste scari asigurate in sus sau in jos si scurte bucati cablate. Din Boppard (circa 75m alt) am urcat pe ferrata pana pe micul varf Muehltalblick (313m) pentru a cobori apoi pe poteca normala; am incheiat tot circuitul in doua ore si un sfert. Singur.
• 5 noiembrie: Germania. Maisvul Taunus, langa Frankfurt. Din statia metroului U3 Oberursel Hohemark (circa 315m alt) am urcat pe Alter Feldbergweg, apoi Taunusklub Route 045 si Zirbelkiefer Schneise pana la punctul de belvedere Grosser Feldberg (circa 880m alt); dupa o scurta pauza in ceata am coborat inapoi de unde am plecat pe un drum forestier de 8+ km. Impreuna cu Cosmin Zamfir.
• 29 octombrie: Franta. Frumoasa plimbare in Parc National des Calanques; acestea sunt niste formatiuni stancoase pe malul apei (un fel de mini-fiorduri). Pentru astazi le-am ales pe cele doua cele mai usor de vizitat din Luminy, de langa Marsilia: Sugiton si Morgiou. Singur.
• 28 octombrie: Spania. Barcelona. De la statia de metrou Singuerlin (linia L9 nord) am mers cam 1km prin oras spre nord; de aici am parcurs un itinerariu tematic ce a urcat pana la circa 305m, pe varful Puig Castellar pentru a cobori apoi inapoi la statia de metrou de unde am plecat. Singur.
• 27 octombrie: Spania. Din catunul Es Clot al localitatatii Deia (140m alt), aflata pe insula Majorca din arhipelagul Baleare am urcat pe GR 221 pana pe varful Es Cargoli (944m); de aici am coborat spre Valldemossa (circa 440m) pe poteca directa. Singur.
• 22 octombrie: Germania. Pentru ultima zi de Germania intentionam sa parcurgem Hoellentalklamm (a treia oara pentru mine, a doua oara pentru Matei si Costi, prima oara pentru fete) pornind din Hammersbach dar am aflat in timpul urcusului de la drumetii ce se intoarceau ca este inchis; am mers totusi pana acolo si, surpriza, in afara indicatorului INCHIS poarta era deschisa si nu era nimeni. Am inaintat deci cam un sfert de klamm, pana la al doilea pod care fusese demontat; aici am facut cale intoarsa iar coborarea a fost spre Grainau. Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu, Matei Puscasu, Costi Palade.
• 21 octombrie: Germania. Am urcat in ultima zi fara zapada din Garmisch-Partenkirchen cu telecabina pana la cota 2000m, la Alpspitzbahn Bergstation; de aici am urcat pana pe varful Alpspitze (2621m) pe via ferrata cu aceeasi nume (foarte usoara). Coborarea a fost pe poteca normala ce urca spre varf si apoi am inchis circuitul pe poteca Nordwandsteig. Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu, Matei Puscasu, Costi Palade.
• 14 octombrie: Germania. Dupa aproape trei luni iata-ma din nou pe Immenstadter Horn, pe una din culmile nordice ale Alpilor din Allgaeu. Din Immenstadt (circa 730m) am urcat pe poteca directa si inclinata spre varful (1489m); de aici am coborat inapoi inspre oras via Alpe Alp si valea raului Steigbach; am incheiat inelul in ceva mai putin de 3 ore. Singur.
• 30 septembrie: Spania. Am parcurs astazi traseul Sendero Las Cascadas (PR-A 282) in parcul natural (sau national?) Sierra de Las Nieves, langa Malaga. Din localitatea Tolox, de la Balneario de Tolox (circa 340m alt) am urcat in sens antiorar pana la o altitudine maxima de circa 680m pentru a cobori apoi pe langa cascadele La Rejia si Charro de la Virgen (seci) inapoi spre Tolox, inchizand bucla de circa 10km in ceva mai mult de patru ore. Impreuna cu Cristina Tudor.
• 29 septembrie: Gibraltar. Dupa patru luni am revenit din nou pe Stanca Gibraltarului. De data aceasta am urcat si nu coborat pe frumosul traseu Mediterranean Steps; sus am vizitat O'Hara Battery, Skywalk, capatul superior al telecabinei, St. Michael's Cave si Windsor Bridge; la final dupa o zi plina si frumoasa am coborat inapoi in oras pe Union Jack Steps. Participanti: Cristina Tudor, Radu Constantinescu.
• 28 septembrie: Spania. De la Refugio Juanar (circa 820m) am urcat dus-intors in vreo 3 ore/sens via Piedra Hipopotamo - Puerto Las Allanas - ocolind varfurile Salto de Lobo si Cerro de Lastonar pana spre varful si punctul de observatie La Concha (1215m) aflat deasupra localitatii Marbella. Participanti: Cristina Tudor, Radu Constantinescu.
• 17 septembrie (II): Statele Unite. Pentru dupa-amiaza ultimei zile am ales un ultim monument national din zona respectiva: Cedar Breaks National Monument. Este tot un amfiteatru ce se viziteaza de sus, in stilul lui Brice Canyon dar cu doua diferente: Este la o altitudine mult mai mare (peste 3100m) si nu are poteci ce cobara in vale. Ne-am plimbat cate o mila pe sens de la Trailhead-ul aflat langa Visitor Center (temporar inchis in 2023 pentru reparatii) dus-intors pana la Spectra Point, un punct de observatie. Impreuna cu Mara Puscasu.
• 17 septembrie: Statele Unite. Dupa patru zile consecutive in trei parcuri nationale pentru astazi, ultima zi plina de hiking in State am ales ceva mai usor, la cateva mile de localitatea Kanab unde am stat: Mansard Trail pana la un loc cu petroglife (inscriptii vechi in piatra). Pe langa poteca am mai urcat "la liber" si pe Mansard Benchmark si East Mansard Peak. Singur.
• 16 septembrie (II): Statele Unite. Pentru seara acestei zile am ales trei trasee foarte scurte ce pornesc din statii diferite ale autobuzului naveta din Zion National Park. Am inceput cu Weeping Rock Trail dus-intors din statia 7 Weeping Rock, apoi singura poteca ceva mai lunga (1.1 mile per sens) - Riverside Walk plecand din 9 Temple of Sinawava si la sfarsit foarte scurta Grotto Trail de la 6 Grotto Point pana la 5 Zion Lodge. Singur.
• 16 septembrie: Statele Unite. A doua zi de excursii in Zion National Park, Utah. De data aceasta am ales un traseu mai aventuros care oficial nu exista - din soseaua Utah 9 la o altitudine de circa 5600ft/1707m am urcat spre sud pe o poteca vag conturata intre Crazy Quit Mesa si Checkerboard Mesa pana intr-o sa aflata la circa 6020ft/1835m; de aici am coborat spre sud, intai pe un platou orizontal apoi pe o poteca din ce in ce mai dificila pana spre albia raului Virgin River (East Fork) pana la circa 4800ft/1463m; intoarcerea a fost fix pe unde am venit. Singur.
• 15 septembrie (II): Statele Unite. Pentru a doua excursie a zilei am ales un traseu mult mai dificil, de fapt singura poteca serioasa ramasa in Zion National Park care nu este nici inchisa si nici cu permit: Din statia 6 - Grotto a autobuzului naveta am urcat dus-intors pe West Rim Trail o diferenta de nivel de circa 2480ft/756m pana la Cabin Spring. Singur.
• 15 septembrie: Statele Unite. Zion National Park, Utah. Din statia 6 - Grotto a autobuzului naveta am urcat dus-intors Kayenta Trail pana la spectaculosul Upper Emerald Pool. Impreuna cu Mara Puscasu.
• 14 septembrie (II): Statele Unite. A doua mica plimbare pe North Rim al Grand Canyon National Park, de data aceasta in zona Grand Canyon North Rim Lodge si a Visitor Center. Din parcare am mers dus-intors pe scurta poteca Bright Angel Point Trail pana la punctul de observare Bright Angel Point; am continuat apoi spre nord pe Transept Trail pana putin inainte de North Campground unde am facut dreapta prin padure, iesind apoi in Bridle Trail, poteca ce am urmat-o pana inapoi la masina. Impreuna cu Mara Puscasu.
• 14 septembrie: Statele Unite. Habar nu aveam cu sase luni inainte cand coboram in Grand Canyon de pe malul sudic ca aveam sa revin in acelasi an dar pe malul nordic, si in plus si cu Mara! Am parcurs dus-intors simpatica poteca Cliff Spring Trail ce se gaseste foarte aproape de punctul de observatie Cape Royal; oficial poteca se incheie dupa 0.5 mile la Cliff Spring dar am mers si prelungirea neoficiala, circa 0.8 mile in total pana in locul in care poteca se infunda intr-o stanca. Impreuna cu Mara Puscasu.
• 13 septembrie (II): Statele Unite. A doua (scurta) excursie in Bryce Canyon National Park, de data aceasta singur. De la Bryce Point am coborat pe ramura estica a Pekaboo Loop pana la intersectia cu poteca ce vine de la Tropic; am urcat apoi spre Sunset Point pe ramura nordica a Navajo Loop, pe unde coborasem cu Mara cu cateva ore inainte. Singur.
• 13 septembrie: Statele Unite. Bryce Canyon National Park, Utah. Din statia autobuzului-naveta Inspiration Point am mers pe Rim Trail spre Sunset Point; de aici am coborat in interiorul amfiteatrului pe Navajo Trail (ramura nordica) pentru a continua apoi pe Queens Garden Trail pana la Queen Victoria Hoodoo; am urcat apoi pe poteca ce iese la Sunrise Point. Impreuna cu Mara Puscasu.
• 6 septembrie: Norvegia. Pentru ultima din cele 3 zile din Norvegia am ales una din cele mai vizitate atractii naturale din tara: Stanca Pulpit's Rock (Preikestolen). Din parcarea aflata la circa 295m altitudine am parcurs dus-intors cei 4km ai potecii spre Preikestolen (circa 604m alt); doar la dus doar eu am ocolit putin pe Hill Trail pentru o vedere de deasupra stancii. Impreuna cu Mara Puscasu.
• 5 septembrie: Norvegia. Dupa excursia destul de dificila de ieri astazi am facut ceva mult, muuuuult mai lejer: In orasul Bergen am urcat de la statia inferioara a funicularului Floibanen (circa 15m altitudine) am urcat pe traseul serpentinelor - Floysvingene pana la circa 320m, ceva mai sus de capatul de sus al funicularului; coborarea inapoi in oras a fost cu funicularul. Singur.
• 4 septembrie: Norvegia. Nava de croaziera Costa Firenze m-a lasat in portul Flam din Norvegia; de aici (0m altitudine) am urcat pe singura poteca mai serioasa din zona spre punctul de observatie de la cascada Brekkefossen (circa 160m alt) si apoi prin munte adevarat spre cota aproximativa 1375m, punctul de maxima altitudine al potecii ce apoi coboara spre cascada Grindaflehytta. Returul a fost pe unde am urcat. Cu Matei am urcat pana la cascada, cu Mara am coborat de acolo iar cele 6h30 dintre le-am parcurs cu Michi, si el pasionat de drumetii (ne-am intalnit la putin timp dupa ce am plecat de la cascada). Participanti: Mara Puscasu, Matei Puscasu, inca un drumet.

• 27 iulie: Germania. Iata-ma dupa nici doua saptamani din nou in Germania, de data aceasta pe una din cele mai nordice culmi ale Alpilor din Allgaeu. Din Immenstadt (circa 730m) am urcat pe poteca directa si inclinata spre varful Immenstadter Horn (1489m); de aici am coborat pe la stanele Kessel Alpe (1240m) si Rabennest Alpe (1085m) spre Berghuttel Hornklause (circa 1065m); de aici am mai urcat putin spre stana Alpe Starkatsgund (1210m) pentru a continua via stana Alpe Klein-Starkatsgund (1115m) spre capatul de sus al bobului de vara Alpsee Rodelbahn (1110m); planul initial era sa cobor cu bobul de vara dar cum era coada am ales telescaunul pentru a cobori cei circa 360m diferenta de nivel pana in soseaua Oberstaufen - Immenstadt unde m-am pus la autostop. Singur.
• 15 iulie: Germania. Dupa patru ani si ceva am parcurs din nou Hoellental Gorge (in germana: Hoellentalklamm); din Hammersbach (circa 760m altitudine) am urcat vreo 250m pana la ceva mai mult de 1000m altitudine, la intrarea in defileu, pe care l-am parcurs (aproape integral pe muchii construite de om, pe poduri si prin tuneluri sapate in stanca) pe circa 150m diferenta de nivel, pana la capatul sau superior aflat la 1165m; de data aceasta am continuat in sus spre cabanele Hoellentangerhuette (1387m) si Knappenhaeuser (1527m), aceasta din urma fiind si punctul de maxim al zilei; de aici am coborat pe traseul neoficial (marcat pe harta OSMand dar fara indicatoare) foarte inclinat si destul de expus spre podul peste klamm; de aici am continuat coborarea prin padure inapoi spre Hammersbach. Impreuna cu Costi Palade.
• 13 iulie: Germania. Dupa aproape patru ani am parcurs din nou canionul Breitachklamm de langa Oberstdorf; in capatul superior am urcat si pe podul de peste canion iar la intoarcere am mai parcurs canionul inca o data inapoi spre Oberstdorf-Tiefenbach. Participanti: Ovidiu Gavrilescu, Costi Palade.
• 28 mai: Gibraltar. Superba excursie pe Stanca Gibraltarului - am urcat de la Union Jack Steps pe Devil's Gap Trail, apoi Apes Den, podul suspendat Windsor si zidul Charles V spre capatul de sus al telecabinei si platforma de belvedere; pentru coborare am urcat mai intai pana la varful sudic al stancii pentru a cobori apoi pe frumosul traseu Mediterranean Steps. Participanti: Mara Puscasu, Florina Cojanu.

• 13 mai: Cipru. Dupa cinci ani si doua luni am revenit cu Adela in defileul Avakas; ca si atunci am inaintat vreo 3.5km per sens (7km dus-intors) prin el. Ca si atunci plimbarea s-a terminat chiar pe plaja. Participanti: Adela Cirstea, Bogdan Maftei, inca un drumet.
• 12 mai (II): Cipru. Pentru a doua parte a zilei am parcurs dus-intors traseul din satul Platres catre cascada Millomeris. Participanti: Adela Cirstea, Bogdan Maftei, inca un drumet.
• 12 mai: Cipru. Dupa fix trei luni am revenit la cascada Caledonia, urcand din partea de sus a localitatii Platres (1200m) si coborand apoi ocolind un pic pe drumul de acces auto. Participanti: Adela Cirstea, Bogdan Maftei, inca un drumet.
• 5 mai: Franta. Dupa ceva mai mult de o saptamana am reluat, de data aceasta impreuna cu Costi via ferrata Comtes Lascaris din Tenda, in ritm lejer si fara graba. Am urcat pe varianta normala, Costi a incercat pentru prima data si tiroliana (vazand ca nu s-a dezintegrat mi-am facut si eu curaj) iar de coborat am ales vechea varianta prin stanga muntelui, cum cobori (explorata pentru prima data cu Ionela ci cu un an inainte). Impreuna cu Costi Palade.
• 25 aprilie: Franta. Dupa fix patru ani am revenit cu Matei (la cererea lui) pentru a parcurge via ferrata Comtes Lascaris din Tende; am parcurs integral prima parte (pana la Capela) alegand varianta veche (ce ocoleste podurile de maimuta al doilea si al treilea); coborarea a fost inapoi spre Tende pe poteca clasica. Impreuna cu Matei Puscasu.
• 11 aprilie: Canada. O plimbare scurta (circa 2 ore) dar intensa pe malul raului Niagara - din parcul Niagara Glen am coborat in traseul albastru (Loop Trail) pe care l-am urmat pana la capatul sau sudic; de aici am mers pe poteca dificila Whirlpool Trail pana in dreptul lui Whirlpool, un loc in care raul Niagara face un cot; de la Whirlpool am urcat pe poteca prin padure pana inapoi in soseaua asfaltata, la circa 2km in amonte fata de locul in care am inceput. Singur.
• 27 martie: Statele Unite. Pentru a doua zi de Grand Canyon am preferat un traseu mai usor, fiind inca un pic obosit dupa excursia lunga din ziua precedenta. Din capatul de linie Hermits Rest al autobuzului-naveta gratuit al parcului national (circa 6650ft/2027m altitudine) am coborat dus-intors pe Hermit Trail spre izvorasul Santa Maria si apoi pana la capatul de sus al Cathedral Stairs, circa 4420ft/1348m; traseul mi-a luat circa sase ore si jumatate cu totul. Singur.
• 26 martie: Statele Unite. Dupa optsprezece ani si jumatate iata-ma din nou in Grand Canyon National Park, Arizona pentru o noua tura exact pe dos - intai cobori, apoi urci (a treia dintr-o serie de patru, dar de departe cu cea mai mare diferenta de nivel). Am coborat pe South Kaibab Trail (cca 1500m diferenta de nivel) pana la nivelul raului Colorado, langa Phantom Ranch si am urcat la loc pe Bright Angel Trail (cca 1350m). Singur.
• 25 martie (II): Statele Unite. A doua excursie a zilei a avut punctul de inceput la iesirea 2 din Highway 93/95, abia intrat in Arizona (la cateva mile est fata de prima excursie). Ca si in prima excursie si acum din parcare am coborat pe White Rock Canyon Trail pana la nivelul raului Colorado; dupa ce am mers putin pe malul raului (pe o retea neclara de poteci) am urcat la loc prin Hot Spring Canyon; chiar la inceput este o grupare de trei bazine termale numai bune pentru un scaldat relaxant; am stat acolo vreo ora intreaga la balaceala. Singur.
• 25 martie: Statele Unite. Astazi am avut de condus vreo 275 de mile de la Pahrump (NV) spre Williams (AZ) asa ca am ales doua excursii scurte si simple aflate la cateva mile pe sosea una de alta. Prima este Goldstrike Canyon - o coborare de la parcarea aflata la circa 1680ft/513m altitudine pana la nivelul raului Colorado, aflat la circa 720ft/220m; de-a lungul coborarii sunt sapte saritori dotate cu corzi fixe si la final treci si pe langa un izvor termal care a fost amenajat intr-un loc de scaldat. Singur.
• 23 martie (II): Statele Unite. Pentru a patra oara iata-ma in Golden Canyon; de la parcare am mers pe poteca oficiala pana la Catedrala Rosie, apoi peste dealuri pana la baza lui Manly Beacon; dupa ce am mai mers putin pe poteca oficiala pana la o mica sa am continuat spre sud-vest catre un punct de belvedere, probabil maximul zilei. Pentru intoarcere am mers putin pe culmea ce separa Golden Canyon de Gower Gulch; am coborat apoi pe un fir spre Gulch, pe unde am incheiat circuitul. Singur.
• 23 martie: Statele Unite. Am reluat dupa 11 luni un traseu ce mi-a placut mult cand l-am parcurs prima data - am urcat Twenty Mule Team Canyon pana la baza crestei Borax Benchmark si am urcat apoi versantul sau nordic pana in creasta; am parcurs-o apoi creasta pe directia sud-est pana aproape de varful fara nume de 2820ft; de aici am coborat la liber spre Corkscrew Canyon; am parcurs acest canyon integral pana la confluenta cu Twenty Mule Team Canyon, atat partea interesanta (cea din amonte, inclusiv mina abandonata din anii '50) cat si cea plictisitoare, de jos. In fine am mai parcurs dus-intors si side-canyon-ul ce se afla imediat sub mina (de data aceasta pana la saritoarea finala); acesta are o portiune de slot foarte interesanta. Singur.
• 22 martie (II): Statele Unite. Am parcurs pentru a treia oara (dupa 2020 si 2022) Sidewinder Canyon; cum eram un pic obosit am parcurs doar 5 din cele 7 slot canyons (le-am omis pe Minus 2 si Unu - Right) si apoi am incercat sa vad daca se poate trece din Sidewinder in canionul vecin Willow Canyon, idee pe care o aveam inca de anul trecut dar atunci nu am apucat sa o pun in practica datorita intunericului; de data asta aveam si timp si energie deci am aflat ca da, se poate trece din Sidewinder in Willow, pe firul acestui din urma canion intorcandu-ma la masina. Singur.
• 22 martie: Statele Unite. Death Valley National Park. De la Texas Spring Campground (altitudine circa -80ft/-24m) am parcurs dus-intors Funeral Canyon (cam 4 mile, pana la o altitudine de circa 1380ft/421m) si slot-ul sau, ceva mai interesant - acesta cam pana la 1540ft/469m. Am terminat toata excursia in 4 ore si un pic. Singur.
• 11 martie: Coreea de Sud. Seoul. Din statia de autobuz Janmun Hill (circa 110m altitudine) am urcat integral pe noapte spre sud-vest, apoi vest, apoi din nou sud-vest de-a lungul fostelor ziduri de aparare ale Seoul-ului pana pe varful Inwangsan (339m alt); de aici am coborat spre sud pana la circa 240m altitudine apoi catre vest pana langa statia de metrou Muakjae (tot circa 110m, dar pe partea opusa a muntelui fata de Janmun Hill). Singur.
• 12 februarie: Cipru. Pentru ultima jumatate de zi de excursii din Cipru am ales defileul Avakas, unde mai fusesem cu Adela cu cinci ani inainte. De data aceasta nu l-am facut pana la semnul de 48 ci cu aproximativ un kilometru mai putin, pana la o pajiste primitoare unde am hotarat sa ne intoarcem. La final Costi si Ovidiu s-au bagat si in apa Marii Mediterane. Participanti: Cristina Tudor, Florina Cojanu, Ovidiu Gavrilescu, Costi Palade.
• 11 februarie (II): Cipru. Desi tot in localitatea Platres dar putin mai jos (circa 300m) atmosfera de data aceasta este mult mai de primavara: din partea centrala a localitatii Platres (circa 1070m) am coborat, urcat si apoi din nou coborat dus-intors pana la cascada Millomeris. Participanti: Cristina Tudor, Florina Cojanu, Ovidiu Gavrilescu, Costi Palade.
• 11 februarie: Cipru. Din partea de sus a localitatii Platres (1200m) am urcat pe Caledonia Waterfall Trail pana la cascada (circa 1355m); am revenit la punctul de plecare apoi facand o bucla pe drumul de acces auto. Participanti: Cristina Tudor, Florina Cojanu, Ovidiu Gavrilescu, Costi Palade.
• 10 februarie: Cipru. Din satul Panagia (circa 850m alt) am facut circuitul Vouni Trail - urcand lejer spre sud-vest, apoi est, apoi nord spre Capela Profetului Ilie (circa 1125m), un punct de belvedere si apoi statia de observare de pe vf. Vouni (1135m); din varf am coborat spre nord-vest inapoi spre Panagia, incheiand tot circuitul in circa 3h20. Participanti: Cristina Tudor, Florina Cojanu, Ovidiu Gavrilescu, Costi Palade.

• 9 aprilie: Canada. Pentru a doua zi de hiking langa Mont-Tremblant am ales un traseu mai usurel - din parcarea Chemin du Lac Baptiste am urcat circa 4km pe sens catre vf. Nez de l'Indien (440m), de data aceasta cu fiul cel mare al gazdelor mele, Alex. Impreuna cu inca un drumet.
• 8 aprilie: Canada. Montagne d'Argent, langa Mont-Tremblant, Quebec. Un itinerariu placut impreuna cu gazdele mele romano-canadiene, Sorin si fiul sau mai mic, Vlad. Din parcare (circa 255m) am facut o bucla mare ce a inclus traseele verde, portocaliu si rosu terminand pe varful Montagne d'Argent (455m). Coborarea a fost prin La Foret Enchantee inapoi spre masina. Impreuna cu alti 2 drumeti.

• 2 decembrie: Spania. Barcelona. Pe dealul Montjuic am parcurs dus-intors cei circa 1km ai potecii Cami del Mar din fata castelului Montjuic pana la Mirador de Migdia; dupa ce ne-am intors la castel am coborat la liber pentru circa 120m diferenta de nivel versantul inclinat al dealului pana spre port. Impreuna cu Matei Puscasu.
• 26 octombrie: Singapore. Cum mai aveam cateva ore de consumat in Singapore intre debarcarea din croaziera si imbarcarea zborului spre Abu Dhabi am mai facut un circuit prin Central Catchment Nature Reserve caci cu cateva zile inainte imi placuse plimbare pe podul suspendat HSBC TreeTop Walk. De la Venus Carpark am mers pe Venus Link, Squirre, Drongo si Terentang Trails spre pod; apoi am continuat spre sud si apoi est via Golf Link si boardwalk-ul Jerong Trail. Singur.
• 23 octombrie: Malaysia. Orasul George Town, statul federal Penang. De la statia de jos a funicularului Penang Hill Railway am urcat cu Matei pe Heritage Trail circa 310m diferenta de nivel pana la statia intermediara; de aici Matei s-a intors cu funicularul iar eu am mai continuat inca 360m pana sus. Pana aici a fost majoritar asfalt, doar o mica parte a fost poteca autentica in padure. Coborarea a fost mult mai interesanta - de la East Viaduct Road la circa 600m altitudine am coborat spre nord-est pe poteci adevarate (si putin umblate) spre Point 84 Rest Area (430m); de aici pe poteci fara nume intai spre nord, apoi spre est pana la circa 60m altitudine in Waterfall Road, ceva mai sus de Moongate. Impreuna cu Matei Puscasu.
• 20 octombrie (II): Singapore. Si in a ultima seara de Singapore am iesit pe Southern Ridges; am parcurs parcurile al doilea, al treilea si al patrulea: Din statia de autobuz am urcat inainte de podul Henderson Waves, apoi am mers catre Alexandra Arch via pasarela prin padure Forest Canopy Walk. Am continuat apoi dupa Alexandra Arch prin parcurile (relativ mai putin interesante) Hort Park si Kent Ridge Park catre South Buena Vista Road unde am iesit din nou in civilizatie. Singur.
• 20 octombrie: Singapore. Un circuit mai lung prin Central Catchment Nature Reserve pentru a ma plimba pe podul suspendat HSBC TreeTop Walk: Din coltul sud-estic al C.C.N.R. am mers pe MacRitchie Nature Trail, apoi Terentang Trail spre Visitor Center; de acolo am facut o bucla spre TreeTop Walk pentru a ma termina excursia de circa 10km pe Venus Link si Drongo Trail spre Venus Carpark. Singur.
• 19 octombrie (II): Singapore. In seara primei zile din Singapore am parcurs pe noapte in ceva mai mult de o ora primele doua din cele cinci parcuri care alcatuiesc traseul Souther Ridges; sunt si cele mai interesante, cu podurile Henderson Waves si Alexandra Arch si plimbarea pe pasarela prin padure Forest Canopy Walk. Am urcat de la Harbourfront MTR pe Merang Trail spre Mount Faber, apoi vest peste Faber Point si Telok Blangah Hill pana dupa Alexandra Arch. Singur.
• 19 octombrie: Singapore. Din statia de metrou Hillwiew intentionam sa urc colina Bukit Timah (163m, cel mai inalt puncti din Singapore) pe Wallace Trail si Daily Farm Loop; cum aceasta din urma poteca era inchisa am facut un ocol pe Pipeline Trail si Catchment Path, urcand spre varf dinspre est. Odata ajuns in varf am mai facut o bucla spre nord, spre portiunea inchisa din Daily Farm Loop cu intoarcere pe Jungle Fall Trail si la final am coborat spre sud pe Cave Path si Taman Loop. Singur.
• 5 octombrie: Statele Unite. Astazi fiind ultima zi de sedere in SUA am avut doar jumatate de zi la dispozitie pentru excursii; ca si in prima zi am ales un circuit mai simpu: Din localitatea Sierra Madre (circa 1120ft/341m) am urcat pe Bailey Canyon Trail pana pe Jones Peak (3375ft/1029m); dupa o scurta pauza pe varf am coborat spre nord, apoi est pe Connector Trail spre Mount Wilson Trail, urmand apoi aceasta din urma poteca in jos pana inapoi in Sierra Madre. Singur.
• 4 octombrie: Statele Unite. Pentru ultima zi plina de trasee in zona Los Angeles am ales un circuit in centrul muntilor San Gabriel: Din zona campingului Crystal Lake (5500ft/1676m altitudine) am urcat pe Islip Ridge Trail pana pe varful Islip la 8250ft/2515m; din varf am continuat apoi spre est pana in saua Windy Gap pentru a cobori la final inapoi spre camping pe Windy Gap Trail. Singur.
• 3 octombrie: Statele Unite. Dupa o iesire mai usoara ieri am revenit cu una mai dificila si mai lunga: De la Icehouse Canyon Trailhead (4960ft/1512m) am urcat pana in saua Icehouse (7580ft/2310m) si apoi pana pe Cucamonga Peak (8859ft/2700m). Intoarcerea a fost pe unde am venit pana in sa si apoi pe traseul Chapman Trail inapoi spre parcare. Singur.
• 2 octombrie: Statele Unite. Astazi dimineata am fost la un targ de monede in Anaheim astfel ca pentru dupa-amiaza, avand doar sub jumatate de zi la dispozitie am ales un traseu mai usor in muntii Santa Ana - de la Maple Springs Trailhead (aflat langa orasul Silverado, California) aflat la 1860ft/567m altitudine am urcat dus-intors pe Silverado Trail pana pe varful Bedford Peak, 3800ft/1161m. Singur.
• 1 octombrie: Statele Unite. Din campingul Manker Flats (capatul soselei asfaltate ce trece prin localitatea Mt Baldy, circa 6350ft/1936m) am urcat pe Register Ridge Trail pana pe varful San Antonio (popular numit Mount Baldy), la 10064ft/3068m cel mai inalt varf din masivul San Gabriel Mountains; dupa o pauza de masa si studiat peisajul pe varf am coborat pe Baldybowl Trail inapoi spre masina. Singur.
• 29 septembrie: Statele Unite. Pentru prima zi (de fapt doar ultimul sfert de zi) de excursii din SUA, zona Los Angeles am ales un traseu usor - Echo Mountain cu plecare/sosire din/in localitatea Altadena de la baza sa; este o diferenta de nivel de circa 1270ft/387m. Am urcat pe poteca clasica Sam Merill Trail si am coborat pe o poteca neoficiala si mai putin batuta, spre Rubio Canyon. Singur.

• 16 august: Franta si Italia. De doi ani, de cand am descoperit viile ferrate din valea Susa ma gandeam la ultimul segment al viei ferrata spre vf. Chaberton (3131m); in 2020 si 2021 traseul era inchis (cablurile deteriorate de zapada si gheata) dar in 2022 am aflat ca s-a redeschis... asa ca iata-ma incercand acest tur de forta destul de dificil! Am plecat la ora 5.24 din Cuneo, la 8.25 eram in gara Oulx, apoi autobuz pana la Cesana si autostop pana la Claviere astfel ca la ora 9 fix incepeam urcusul de la Claviere (1780m) spre Batteria Alta (2195m) si baza viei ferrata (circa 2650m); de aici am urcat cei 500m pe via ferrata pana in varf. Dupa o pauza generoasa pentru explorarea fortificatiilor si odihna am coborat spre Col du Chaberton si inapoi in Claviere, incheind toata aventura in 8h20. Singur.
• 4 iulie: Franta. Dupa trei luni iata-ma din nou pentru a treia oara in acest an la ferrata Comtes Lascaris din Tenda, de data aceasta inarmat cu un scripete (nu stiu exact cum se numeste) pentru tiroliana. Pana la urma nu l-am folosit dar excursia a fost totusi reusita, descoperind si un nou segment de via ferrata de care nu stiam pana acum. Singur.
• 23 iunie: San Marino. Din Borgomaggiore (circa 520m alt) am urcat pe poteca 1 - Sentiero della Rupe catre cele trei turnuri din orasul San Marino, aflate la o altitudine de circa 720-740m. Singur.

• 5 iunie: Austria. Simmering, pe granita intre landurile Austria de Jos si Stiria. De la statia de jos a telegondolei spre Liechtensteinhaus am urcat circa 350m pana la statia de sus ; de aici am mai coborat putin spre sud-est pentru a urca apoi pe langa varful Erzgokel pana aproape de varful Sonnwendstein; la final am coborat inapoi spre Simmering via spre Maria Schutz si . Participanti: Mara Puscasu, Ionela Munteanu, Andreea Soare, Silviu Postolache, inca un drumet.
• 17 mai (II): Bulgaria. Am vizitat intai manastirea principala sapata in stanca de la Ivanovo; apoi am mai facut dus-intors circa 1.6km pe sens pe o poteca ce tine malul raului pana la biserica sf. Teodor; pe drum m-am abatut pe la patru obiective (capele sau biserici sapate in stanca), trei inchise cu zabrele si lacat si unul deschis. Impreuna cu Ovidiu Gavrilescu.
• 17 mai: Bulgaria. Din poienita de la intrarea pesterii Orlova Chuka (circa 190m alt) am coborat dus-intors pe (traseul ce merge spre satul Pepelina) pana la nivelul raului Cerni Lom (circa 80m); din acest traseu se desface la un moment dat marcajul spre mica pestera Novata Chuka; am parcurs si aceasta bucata si am intrat si putin in pestera. Impreuna cu Ovidiu Gavrilescu.
• 12 mai: Portugalia. Am parurs o mica bucata din traseul GR11/PR7 la circa 30km vest de Lisabona - din Praia de Macas (langa Colares, Sintra) spre Cabo da Roca; traseul este paralel cu linia oceanului Atlantic dar se desfasoara de-a lungul unor faleze intrerupte de vai, astfel ca pe cei circa 9km de poteca se urca si coboara circa 500m diferenta de nivel. Singur.
• 27 aprilie: Statele Unite. Din nou Joshua Tree National Park - pentru aceasta ultima zi in SUA imi propusesem sa parcurg traseul Chasm of Doom, o combinatie de galerii si pasaje printr-un deal format din niste bolovani imensi. Am gasit intrarea si am parcurs o mica parte dar nu am stiut sa gasesc continuarea asa ca am renuntat; pe post de consolare am parcurs in 20-25min o mica poteca din zona, Hidden Valley Trail. Singur.
• 26 aprilie: Statele Unite. Joshua Tree National Park, langa Twentynine Palms (CA). Din parcarea Fortynine Palms Canyon Rd (circa 2800ft altitudine) am urcat si coborat pe poteca de circa 1.5mile pana la oaza Fortynine Palms, aflata cam la aceeasi altitudine; de aici am facut o bucla fara nici o poteca urcand pe valea seaca ce merge de la oaza spre sud-vest pana la o altitudine de circa 4000ft; apoi am continuat pe un fel de platou spre est pentru a cobori inapoi spre oaza pe valea seaca dinspre sud-est-ul oazei; teoretic nu ar fi cine stie ce excursie dar lipsa potecii, saritorile si mai ales vegetatia la coborare m-au incetinit destul de mult, inchizand bucla in aproape 8 ore (fara a socoti dus-intors-ul de la masina spre oaza). La final am parcurs inca o data, cam obosit si deshidratat, poteca de la oaza pana inapoi la masina. Singur.
• 25 aprilie (II): Statele Unite. Cum era fix in drumul meu intre parcurile nationale Valea Mortii si Joshua Tree am revenit dupa doi ani si ceva pe Amboy Crater - de data aceasta singur, fara Ovidiu. Traseul nu este lung si se poate face in 45-60 minute pe sens; am urcat fara graba si am stat o ora si jumatate sus pe poteca de contur pentru a se face noapte; am coborat apoi pe intuneric inapoi la masina. Singur.
• 25 aprilie: Statele Unite. Dupa trei zile am parasit Death Valley National Park; in drum spre urmatorul parc national (Joshua Tree) m-am oprit putin pentru a urca Kelso Dunes - niste dune din nisip fin cu o intaltime de circa 600ft/180m. Singur.
• 24 aprilie (II): Statele Unite. Pentru a doua parte a zilei am ales un traseu destul de aventuros - am urcat Twenty Mule Team Canyon pana la baza crestei Borax Benchmark si am urcat apoi versantul sau nordic pana in creasta; am parcurs-o apoi pe directia sud-est pana aproape de varful fara nume de 2820ft; de aici am coborat la liber spre Corkscrew Canyon; am parcurs acest canyon integral pana la confluenta cu Twenty Mule Team Canyon, atat partea interesanta (cea din amonte, inclusiv mina abandonata din anii '50) cat si cea plictisitoare, de jos. In fine am mai parcurs dus-intors si side-canyon-ul ce se afla imediat sub mina; acesta are o portiune de slot foarte interesanta. Singur.
• 24 aprilie: Statele Unite. In prima parte a zilei am incercat sa parcurg cele patru mici canioane de la Artists Drive si Palette; din ele am reusit sa gasesc trei (cele de la first si second dip si cel mare din cele doua de la Artists Palette); nu am reusit sa-l gasesc pe cel mic de la Artists Palette. Fiecare din cele trei a fost agreabil in felul sau; mi-a luat circa trei ore pentru a le parcurge pe toate. Singur.
• 23 aprilie (II): Statele Unite. Cum esecul parcurgerii lui Grotto Canyon cu cateva ore inainte imi lasase inca destul timp am zis sa mai fac o tura usurica - Desolation Canyon, pe care il parcursesem si in 2003 si 2004 (dar nu mai imi aminteam nimic). De data aceasta am profitat si de faptul ca (,) capatul sau superior este chiar langa soseaua asfaltata Artists Drive asa ca l-am parcurs doar in urcare si apoi am iesit depasind o mica coama la asfalt in Artists Drive, la autostop. Singur.
• 23 aprilie: Statele Unite. Am incercat (fara succes) sa urc Grotto Canyon - desi se spune ca primele doua saritori sunt cele mai dificile si ca daca le-ai facut pe acestea nu vei avea probleme cu restul eu m-am impotmolit la a treia; la intoarcere m-am intalnit cu alt drumet care a incercat si el sa depaseasca cea de-a treia saritoare, tot fara succes; ne-am intors impreuna si am avut astfel norocul si de a economisi la intoarcere cele 2 mile de drum neasfaltat pana la masina. Impreuna cu inca un drumet.
• 22 aprilie: Statele Unite. Dupa doi ani si un pic iata-ma din nou in parcul national Valea Mortii, de data aceasta in zona de sud (Badwater) pentru a parcurge Sidewinder Canyon precum si cele sase slot-canyons laterale; data trecuta stiam doar de 3 din ele. Cum unul e dublu de fapt sunt sapte; au si niste nume haioase: Minus Doi, Minus Unu, Zero, Unu, Unu-Dreapta, Doi si Trei. Initial vroiam sa trec apoi in Willow Canyon dar nu a mai fost timp; ramane pentru data viitoare! Singur.
• 21 aprilie (II): Statele Unite. Pentru iesirea de dupa-amiaza am ales un delusor (circa 125m altitudine) aflat pe malul Pacificului - Torrey Pines State Park. Am urcat pe poteca principala a parcului (facand si un ocol pe unul dintre cele doua loops) pentru a cobori apoi direct spre plaja; am mai mers ceva mai mult de jumatate de kilometru pe plaja la final pentrua inchide circuitul. Impreuna cu Vasile Comanescu.
• 21 aprilie: Statele Unite. Am urcat dus-intors cel mai inalt munte (de fapt un deal) din orasul San Diego (California) - Cowles Mountain (1593ft/486m altiudine) folosind poteca principala de acces. Impreuna cu Vasile Comanescu.
• 1 aprilie: Franta. Am reluat dupa o luna si un pic, de data aceasta impreuna cu Ionela via ferrata Comtes Lascaris din Tenda, in ritm lejer si fara graba. Am si coborat un pic pe via ferrata pentru a explora si varianta ce permite abandonarea urcusului pe la jumatate; s-a dovedit a fi o poteca interesanta, printr-un vechi castel si cu un nou segment de cablu ferat. Impreuna cu Ionela Munteanu.
• 22 februarie: Franta. Ziua de 22.2.22 a venit cu o vreme minunat de calda si cum zapada serioasa in Alpi incepea doar pe la 1500m+ altitudine am parcurs pentru a patra oara via ferrata Comtes Lascaris din Tenda, in ritm lejer si fara graba - avand cam 3 ore intre trenul de venire si cel de plecare. Singur.

• 28 iunie: Germania. O plimbare usurica langa Nuremberg pentru a vizita defileul (este putin exagerata denumirea) raului Schwarzach. Din gara Ochenbruck am mers spre sudvest pe , apoi vest pe prin Schwarzachklamm; dupa ce am parcurs circa 2km prin defileu am iesit la podul peste care trecea canalul Rin-Dunare construit in 1846; de aici am mai mers cativa km spre vest pe malul fostului canal, de la pod (ecluza 59) pana la ecluza 63 in Rothenbach bei St. Wolfgang. Singur.

• 25 februarie: Israel. Din dreptul hotelului Club In Eilat am urcat pe pana in saua de sub mt. Zefachot, apoi pe , si pana in locul unde Israel National Trail intalneste soseaua militara de granita; de aici am facut un mic ocol dus-intors spre Gishron Cliffs pe . Reluand traseul pe spre nord am mers pana in intersectia in forma de T unde spre stanga se coboara in Wadi Gishron; eu am continuat spre dreapta pe , Wadi Rehav'am pana cand am intalnit Wadi Shelomo; dupa o scurta bucata pe Wadi Shelomo am urcat pe , apoi pana pe mt. Zefachot; la sfarsit am coborat la masina din nou pe spre Club In Eilat. Singur.
• 24 februarie: Israel. O tura circulara in Maktesh Ramon. De la Gevanim Campground am urcat pe , apoi catre Mt. Saharonim; de aici am continuat spre est , catre Nekarot Horseshoe; am parcurs potcoava de la vest la est; de aici am continuat pe drumuri de 4x4 , catre Wadi Ardon; am urcat si Harut Hill , pentru a cobori apoi spre Saharonim Day Parking Site , ; de aici am mai mers spre Ein Saharonim si la final spre Be'erot Campground de unde m-am pus la autostop spre Highway 40, fiind luat de prima masina la care am facut semn Singur.
• 23 februarie: Israel. De data aceasta am ales un traseu aflat la circa 200km (pe sosea) de Eilat. De langa bezinaria din Neve Zohar (pe malul Marii Moarte) am urcat prin Nahal Hemar , apoi pana deasupra Highway 31; de aici am coborat spre Zahar Stronghold si apoi prin Nahal Zahar inapoi spre benzinarie . Interesante au fost reperele de altitudine: Am plecat de la -370m altitudine pentru a ajunge la un maxim al zilei de -90m, pentru a cobori din nou cei aproape 300m diferenta de nivel inapoi spre -370m . La final ne-am premiat si cu o baie in Marea Moarta la Ein Bokek. Impreuna cu Ovidiu Gavrilescu.
• 14 ianuarie: Statele Unite. Din nou in parcul national Valea Mortii, de data aceasta in zona de sud (Badwater). Am parcurs integral Sidewinder Canyon precum si cele trei slot-canyons laterale; eu l-am parcurs in ordinea Slot #1, Slot #2, Slot #3 si la final firul principal; acum dupa ce am aflat ca Slot #3 este cel mai interesant as parcurge mai intai firul principal dupa Slot #2 si as lasa la sfarsit Slot #3, cel mai interesant din toata excursia. Singur.
• 13 ianuarie (II): Statele Unite. A doua din cele doua excursii usurele in Red Rock Canyon National Conservation Area; este vorba de traseul numarul 16, Ice Box Canyon - o parcurgere dus-intors a unei vai pana la o cascada ce nu mai permite inaintarea. Impreuna cu Ovidiu Gavrilescu.
• 13 ianuarie: Statele Unite. Prima din cele doua excursii usurele in Red Rock Canyon National Conservation Area; este vorba de traseul numarul 3, Colico Tanks; o poteca de sub 2km lungime si circa 120m diferenta de nivel ce leaga parcarea de un mic lac natural (tenaya). Impreuna cu Ovidiu Gavrilescu.
• 12 ianuarie: Statele Unite. Parcul national Valea Mortii. Teoretic ar fi trebuit sa fie un circuit clasic Golden Canyon - Zabriskie Point - Gower Gulch dar am mers doar partial pe poteca oficiala; am facut ocoluri spre Red Cathedral (inclusiv vreo ora si ceva de explorari la baza peretelui pe poteci neoficiale), pe la punctul de belvedere de la muntele de langa Manly Beacon, am urcat si coborat la si de la Zabriskie Point pe o poteca neoficiala directa, la coborare am deviat din Gower Gulch de doua ori, odata pentru a parcurge o coama ce a dat in poteca de legatura Badlands ce uneste Gulch-ul de Golden Canyon si apoi pentru a incerca o traversare (nereusita) din Gulch spre Golden Canyon. Itinerarul de baza este destul de plictisitor dar toate aceste devieri au dat sarea si piperul acestei iesiri unice! Singur.
• 11 ianuarie (II): Statele Unite. Mojave National Preserve, undeva pe Cima Road, la circa 40km nord de Kelso. Din parcarea Teutonia Trail Head, la circa 1540m altitudine am urcat si coborat in ceva mai putin de 2 ore prin desert, printre tufe tepoase si cactusi spre Kessler Peak (1876m); cand vorbisem cu un ranger din Kelso mi-a zis ca in parc sunt putine poteci 'fabricate' pentru a incuraja lumea sa o ia la liber peste munti; exact asa am facut si a meritat clar efortul. Singur.
• 11 ianuarie: Statele Unite. Mojave Trails National Monument, langa Amboy, California. Am urcat si coborat cei circa 100m diferenta de nivel de la locul de parcare de langa Route 66 pana pe circumferinta vulcanului stins Amboy Crater, plus o plimbare de-a lungul circumferintei craterului. Interesanta experienta! Impreuna cu Ovidiu Gavrilescu.
• 10 ianuarie (II): Statele Unite. Cum mai aveam ceva enegie disponibila pentru un traseu mai scurt am parcurs si poteca de circa 1.5km dus (3km dus-intors) ce leaga punctul de belvedere Keys View (1570m) de Inspiration Peak (1694m). Diferenta de urcat este ceva mai mare de 120m, trebuind urcati (si coborati) alti doi muntisori mai mici pana pe varf. Singur.
• 10 ianuarie: Statele Unite. Dupa 16 ani iata-ma din nou in Joshua Tree National Park, in California. Am parcurs Lost Horse Mine Trail, o poteca circulara de 6.2 mile (10km) ce se face in jur de 3 ore. Diferenta totala de urcat este mica, doar vreo 200-250m. Atractia este o veche mina de aur construita pe la 1895 ce se pastreaza inca foarte bine. Impreuna cu Ovidiu Gavrilescu.

• 21 decembrie: Israel. De la km5.5 al Highway 12 am urcat pe pana in saua de sub mt. Shelomo (intersectia cu si ), apoi pana pe mt. Shelomo. Dupa o scurta pauza am coborat apoi prin Wadi Mapalim (traseul cascadelor) pana la circa 275m in Wadi Netafim; de aici am mai mers sub 1km spre est pana cand ne-au luat la autostop un cuplu de localnici amabili. Participanti: Mara Puscasu, Cristina Tudor.
• 20 decembrie: Israel. Din Shahrut Industrial Zone am mers intai prin desert vreo 5.5km pana la Shehoret Canyon Day Camp , ; de aici am parcurs jumatate de canion pana la gura unei vai laterale ce se deschide spre stanga; am urcat aceasta vale cam pe jumate din lungime, pana cand am parasit-o pe un canion lateral spre stanga; dupa un pic de balaureala am revenit in traseul de sub mt. Shehoret. De aici am coborat spre sud pe apoi si , pana am iesit in wadi Netafim; de aici luat-o in sus spre vest ; portiunea mai dificila si interesanta am parcurs-o prin fir . De la izvorul Netafim (aici a inceput sa se lase inserarea) am iesit din nou in Highway 12, la kilometrul 8.5 langa Yehoram Campground pe traseul , inchizand o zi interesanta. Participanti: Andreea Soare, Cristina Tudor, Silviu Postolache.
• 19 decembrie: Israel. Din plaja Migdalor (aflata la circa 1km de punctul de trecere al frontierei de la Taba) am urcat pe pana pe vf. Zefachot; de aici am coborat spre nord-est pe , apoi nord-vest pe pana cand am re-intersectat poteca care este calea principala de acces spre vf. Zefachot dinspre nord; am urmat apoi Zefachot Stream Trail pana la Camel Ranch. Participanti: Mara Puscasu, Andreea Soare, Cristina Tudor, Silviu Postolache, alti 3 drumeti.
• 18 decembrie: Israel. Dintr-o curba in ac de par aflata la kilometrul 7 al Highway 12, la nord de Eilat am urcat circa 100m diferenta de nivel pe pana la intersectia cu (platouasul cu belvedere de deasupra Wadi Gishron); am mers apoi pe acest traseu apoi spre sud, coborand printr-un partea centrala a Wadi Gishron, spectaculoasa si frumoasa vreo ora si ceva; am revenit apoi la kilometrul 5 al Highway 12 via Yehoshafat Ascent si Wadi Yehoshafat ; am alternat toate cele patru semne ale traseelor din Israel: benzile neagra, albastra, rosie si verde. Participanti: Mara Puscasu, Andreea Soare, Cristina Tudor, Silviu Postolache, alti 3 drumeti.
• 4 noiembrie: Portugalia. Din gara Sintra am urcat circa 240m diferenta de nivel pana la ruinele Castelului Maur; la inceput pe stradutele din oras si apoi pe poteca lata si clara prin padure. Impreuna cu Adela Cirstea.
• 30 septembrie: Germania si Austria. Din Oberstdorf am parcurs canionul Breitachklamm pana la capatul sau superior de langa Walserschanze; de aici am mai mers pe malul Breitach-ului (la inceput prin Germania, apoi prin Austria) inca vreo 5km pana la Natural Bridge, un pod natural de piatra peste un curs de apa. La intoarcere am mai parcurs canionul inca o data de la Walserschanze spre Oberstdorf-Tiefenbach. Singur.
• 29 septembrie: Germania. De la statia superioara a telecabinei Nebelhorn (circa 2225m) am parcurs in circa cinci ore fara un sfert via ferrata Hindelanger Klettersteig pana in saua de sub varful Grosser Daumen; intoarcerea a fost spre statia de telecabina de la Hoefatsblick. Singur.
• 28 septembrie: Germania. Bavaria, langa Sonthofen. Din satucul Oberjoch (circa 1120m) am urcat pana la baza viei ferrate Salewa (circa 1750m); de aici am parcurs via ferrata Salewa, scurta dar intensa, pana pe varful Iseler (1876m); coborarea a fost inapoi spre Oberjoch pe poteca. Singur.

• 2 iunie: Germania. Bavaria de sud, langa Garmisch. Din gara Hammersbach (circa 760m altitudine) am urcat vreo 250m pana la ceva mai mult de 1000m altitudine, la intrarea in Hoellental Gorge (in germana: Hoellentalklamm). Am parcurs acest defileu (aproape integral pe muchii construite de om, pe poduri si prin tuneluri sapate in stanca) pe circa 150m diferenta de nivel, pana la capatul sau superior aflat la 1165m; coborarea a fost pe unde am si urcat si toata excursia a durat ceva mai putin de trei ore. Participanti: Mara Puscasu, Matei Puscasu.
• 25 aprilie (II): Franta. Dupa ce l-am dus pe Matei inapoi la masina am reluat solo parcurgerea viei ferrata Comtes Lascaris din Tenda (a treia oara, dupa ce mai fusesem de doua ori in 2018 - dar pentru prima data singur). Am parcurs-o intr-un timp record, circa 1h40 socotit de la plecarea de la masina din fata garii Tende pana la intoarcerea la masina. Singur.
• 25 aprilie: Franta. Dupa zece zile iata-ne din nou in Franta, de data aceasta in partea continentala - satul Tende din valea Roya. Am incercat sa parcurgem impreuna via ferrata Comtes Lascaris din Tende dar Matei (care el ceruse in mod explicit la via ferrata) mi-a zis ca nu se simte sigur pe el asa ca ne-am intors; aveam sa o parcurgem totusi integral peste fix patru ani. Impreuna cu Matei Puscasu.
• 15 aprilie: Franta. Insula Corsica, orasul Ajaccio. Am parcurs varianta inalta a Sentier de Cretes de la Bois du Anglais (circa 70m altitudine, statia autobuzului 7) pentru vreo 4-5km, cu o altitudine maxima de 400m pana undeva in soseaua de coasta, la circa 4km vest de Ajaccio. Impreuna cu Matei Puscasu.
• 10 aprilie: Grecia. Pentru ultima zi de Creta am ales ceva usor - parcurgerea canionului Imbros, intai la coborare si apoi inapoi in sus. Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu, Andreea Soare, Silviu Postolache.
• 9 aprilie: Grecia. Tot in Creta, zona Sfakia. Am lasat masina in satul Aradena la circa 600m altitudine si de aici am mers dus-intors prin canionul Aradena (circa 7km de mers pe jos) pana la mare. Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu, Silviu Postolache.
• 8 aprilie: Grecia. Insula Creta. Din satul Kato Paros am mers circa 3km pe drum spre satul Moundros; de aici am parcurs in urcare canionul Moundros (circa 1.5km); am iesit apoi la asfalt si am mers circa 1km pana la intrare in cel de-al doilea canion, Kollita (circa 3.5km), mai lung si mai salbatic, pe care l-am parcurs in coborare inapoi spre Kato Paros. Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu, Silviu Postolache.
• 26 martie: Israel. De la kilometrul 5 al Highway 12 am coborat pe Wadi Yehoshafat si Yehoshafat Ascent pana in Wadi Gishron; am urcat acest wadi pe portiunea sa spectaculoasa pana in intersectia in patru - de deasupra marii prapastii; de aici am mai urcat inca 2km spre nord pe , iesind la kilometrul 9 al Highway 12. Din sosea am mai urcat dus-intors inca 70m diferenta de nivel pana pe mt. Yoash . Participanti: Andreea Orosz, Adrian Vari.
• 25 martie: Israel. Din Highway 90 in drepul Shahrut Industrial Zone am mers intai prin desert vreo 5.5km pana la Shehoret Canyon Day Camp ; de aici am parcurs jumatate de canion pana la gura unei vai laterale ce se deschide spre stanga; am urcat aceasta vale pana in traseul de sub mt. Shehoret; de aici am coborat pe , apoi spre Lost Canyon. Dupa o pauza scurta in Lost Canyon am continuat spre sud pe si . In Wadi Netafim am luat-o in sus spre vest ; portiunea mai dificila si interesanta am parcurs-o prin fir . De la izvorul Netafim am iesit din nou in Highway 12, la kilometrul 8.5 langa Yehoram Campground pe traseul . Participanti: Andreea Orosz, Adrian Vari.
• 24 martie: Israel. Din poarta bazei militare Har Uziya am coborat pe asfalt circa 800m pana la inceputul traseului ce urca dinspre sud pe mt. Neshef; din varf am coborat tot pe pana in South Wadi Shani pe care l-am luat spre est pana la intersectia acestui traseu cu ; am continuat apoi vest pe spre Red Canyon, pe care l-am parcurs dus-intors; am facut apoi si poteca ce ocoleste canionul . Dupa canion am continuat pe spre locul de parcare ce deserveste canionul; de aici mai aveam circa 1.2km catre Highway 12 si autostop, parcursi pe si apoi . Participanti: Andreea Orosz, Adrian Vari.
• 10 februarie: Brazilia. De la capatul nordic al plajei Copacabana am urcat circa 120m diferenta de nivel pana la fortul Leme; coborarea a fost tot pe aceeasi poteca. Impreuna cu Matei Puscasu.
• 9 februarie: Brazilia. De pe plaja Praia Vermelha am urcat circa 200m dus-intors pana pe Morro da Urca, muntele frate mai mic al Capatanii de Zahar (Pao de Acucar); de aici am urcat pe Capatana cu telecabina. Impreuna cu Matei Puscasu.
• 8 februarie: Brazilia. Din cartierul Grajau din Rio de Janeiro am urcat vreo 200m diferenta de nivel si ceva mai mult de 1km orizontal prin jungla pe Trilha de ligacoa entro o Grajau e o Pico da Tijuca pana la vest de vf. Perdido de Andarai; am incercat apoi sa urc fata vestica a varfului dar mi s-a parut periculos asa ca am renuntat. Ne-am intors tot spre Grajau tot pe unde am urcat. Impreuna cu Matei Puscasu.
• 22 ianuarie: Israel. Din Highway 12, la 700m sud fata de Har Uziya Junction am coborat continuu pe , apoi pana in Shehoret Canyon; personal nu am fost prea impresionat de el. Aici ne-am despartit, restul continuand spre sud-est prin campia Arava pana in Highway 90; eu m-am reintors in munti pentru 10km de traseu foarte interesant - am re-parcurs canionul , apoi am urcat spre mt. Shehoret pentru a cobori la sud de el ; de aici pana in Wadi Netafim am parcurs o bucata de 2km pe unde fusesem si ieri ; . In Wadi Netafim am luat-o in sus spre vest ; portiunea mai dificila si interesanta am parcurs-o prin fir . De la izvorul Netafim am iesit din nou in Highway 12, la kilometrul 8.5 langa Yehoram Campground pe traseul . O zi exceptionala! Participanti: Cristina Tudor, Mihaela Ilie, Silviu Postolache, inca un drumet.
• 21 ianuarie: Israel. De la kilometrul 8.5 al Highway 12, la nord de Eilat am urcat pe peste mt. Yehoram pana la saua de sub mt. Shlomo, intersectia cu ; de aici cinci au urcat peste mt. Shlomo in timp ce alti trei am coborat pe pana in "poienita" de la inceputul Wadi Mappalim; de aici am coborat cu totii prin Wadi Mappalim , apoi Wadi Netafim si un alt wadi lateral pana la intersectia - din podisul de la sud de Mt. Shehoret, de unde sase magnifici am parcurs dus-intors traseul spre Lost Canyon ( si ; a meritat). La final am revenit in Highway 12 cam la 2km nord de Netafim Crossing via Bodeda Ruin , inchizand un traseu lung si frumos. Participanti: Andreea Soare, Cristina Tudor, Mihaela Ilie, Ovidiu Gavrilescu, Radu Constantinescu, Silviu Postolache, inca un drumet.
• 20 ianuarie: Israel. De la kilometrul 5 al Highway 12, putin mai la nord fata de baza Otsvat Edom am coborat cativa kilometri pe drumul neasfaltat de pe Wadi Shelomo ; imediat dupa intersectia cu drumul am inceput urcusul spre sud pe , , si catre mt. Zefachot; la final am coborat spre plaja via si canionul . Participanti: Andreea Soare, Cristina Tudor, Mihaela Ilie, Ovidiu Gavrilescu, Radu Constantinescu, Silviu Postolache, inca un drumet.

• 16 decembrie: Malta. Insula Gozo. Din Xlendi (0m altitudine, pe malul marii Mediterane) am parcurs in vreo doua ore traseul falezelor spre Sanap Cliffs (circa 150m altitudine). Participanti: Adela Cirstea, Paula Neagu, Petru Severin.
• 6 noiembrie: Israel. De la km9 al Highway 12 am urcat pe peste mt. Yehoram, apoi pana pe mt. Shelomo, la 705m cel mai inalt varf din zona. Am coborat apoi spre Wadi Mapalim (traseul cascadelor) pana la circa 530m altitudine, de unde am urcat putin pe spre o sa chiar inainte de mt. Shelomo; la final am coborat pe spre km5 al Highway 12. Impreuna cu Matei Puscasu.
• 4 noiembrie: Israel. De la kilometrul 9 al Highway 12, la nord de Eilat am coborat in North Wadi Gishron pe pana la intersectia cu ; am mers pe acest traseu apoi spre sud, coborand printr-un wadi tare spectaculos si frumos vreo ora si ceva; am revenit apoi la kilometrul 5 al Highway 12 via Yehoshafat Ascent si Wadi Yehoshafat ; am alternat toate cele patru semne ale traseelor din Israel: benzile neagra, albastra, rosie si verde. Participanti: Matei Puscasu, Adela Cirstea, Daniel Cirstea.
• 29 septembrie (II): Franta. A doua via ferrata de astazi - La Ciappea din la Brigue; spre deosebire de data trecuta (cu doua luni in urma) de data aceasta eu am parcurs doar cel de-al doilea segment, cel mai usor; Andreea si cu Silviu au facut varianta integrala si ne-am intalnit cu totii la inceputul segmentului al doilea. Participanti: Andreea Soare, Cristina Tudor, Silviu Postolache.
• 29 septembrie: Franta. Dupa doua luni de la prima parcurgere am parcurs din nou via ferrata Les Heretiques din Tende; am urcat pe poteca spre capela Saint-Sauveur ce domina satul pana la bifurcatia spre via ferrata; am parcurs apoi via ferrata, cu un pod himalaian, trei poduri de maimuta (in jargon francez) si o pasarela. De la capela am coborat inapoi spre Tende. Participanti: Andreea Soare, Cristina Tudor, Silviu Postolache.

• 13 iulie (II): Franta. A doua via ferrata de astazi - La Ciappea din la Brigue; am parcurs ambele segmente iar intre ele am ales varianta pe poteca, neavand echipament pentru tiroliana. Participanti: Alexandra Danila, Ionela Munteanu.
• 13 iulie: Franta. Am parcurs via ferrata Les Heretiques din Tende; am urcat pe poteca spre capela Saint-Sauveur ce domina satul pana la bifurcatia spre via ferrata; am parcurs apoi prima jumatate a viei ferrata, cu un pod himalaian, trei poduri de maimuta (in jargon francez) si o pasarela. De la capela am coborat inapoi spre Tende. Participanti: Alexandra Danila, Ionela Munteanu.

• 28 aprilie: Franta. Din Tende am urcat pe poteca pana la capela Saint-Sauveur ce domina satul; am inaintat si pe podul suspendat, parte a unui traseu de Via Ferrata din zona. Intoarcerea a fost tot pe acolo. Participanti: Matei Puscasu, Ovidiu Gavrilescu.
• 16 aprilie: Japonia. Insula Sakurajima, aflata in partea de sud a insulei Kyushu. De la terminalul feribotului (0m altitudine) am urcat circa 6km pe soseaua asfaltata spre punctul de observare Yunohira, aflat la 373m altitudine; este de altfel si altitudinea maxima permisa pentru ascensiuni pe insula, mai sus fiind prea periculos datorita activitatii vulcanice. Cele trei conuri vulcanice au altitudini in jur de 1000-1100m. Impreuna cu Ovidiu Gavrilescu.
• 15 aprilie: Japonia. Insula Kyushu, orasul Beppu. La inceput am vizitat cele 7 Hells (iaduri) din zona Kannawa, fenomene geotermice interesante. Apoi a urmat muntele propriu-zis - de la circa 500m altitudine, la capatul de jos al telecabinei ce urca dinspre Beppu spre muntele Tsurumi am urcat pe jos spre varful aflat la 1375m altitudine, facand si o bucla pentru a ocoli si urca varful secundar Nan Ping Tai. Coborarea a fost cu telecabina. Singur.
• 13 aprilie: Japonia. Insula Shikoku. Din gara Yashima aflata langa orasul Takamatsu am urcat si coborat platoul Yashima, inalt de circa 290m; am urcat prin sud pentru a cobori in nord, catre varful peninsulei cu acelasi nume. Participanti: Mihaela Ilie, Ovidiu Gavrilescu, Radu Antonescu.
• 12 aprilie: Japonia. Din gara Inari a orasului Kyoto am urcat muntisorul din spatele templului Fushimi Inari; pe o diferenta de nivel de circa 150m sunt mii de porti torii ceea ce da un aer cu totul deosebit plimbarii. Cum traseul este iluminat am urcat pe zi si am coborat pe intuneric, dupa apus. Participanti: Mihaela Ilie, Radu Antonescu.
• 11 aprilie: Japonia. Excursie scurta in orasul Nara, aflat in prefectura cu acelasi nume - din Nara Park am urcat vreo 150m diferenta de nivel spre delusorul Wakakusayama, aflat la 342m altitudine. Participanti: Mihaela Ilie, Radu Antonescu, Ovidiu Gavrilescu.
• 11 martie: Cipru. Am intrat vreo 3.5km per sens (7km dus-intors) prin defileul Avakas, in partea de vest a insulei, ceva mai la nord de Pafos; o plimbare placuta ce s-a terminat chiar pe plaja. Impreuna cu Adela Cirstea.
• 10 martie: Cipru. Traseul Afroditei, o bucla de circa 7.5km langa satul Latchi, langa orasul Polis in Ciprul de Vest. Am plecat de la Baile Afroditei (circa 30m altitudine) si am urcat pana la Turnul Reginei (pe la vreo 300m altitudine) pe bucata comuna a traseelor Adonis si Afrodita; de la turn ne-am intors la locul de plecare pe bucla nordica a traseului Afrodita. Impreuna cu Adela Cirstea.
• 13 februarie: Israel. De la km5.5 al Highway 12 am urcat pe , apoi pana in saua ce separa mt. Yehoram de mt. Shelomo; am cobtinuat pe , apoi pana pe mt. Shelomo unde mai fusesem si cu doua zile in urma. Am coborat apoi tot prin Wadi Mapalim (traseul cascadelor) pana la circa 275m in Wadi Netafim; intunericul s-a lasat cand ieseam aici in wadi-ul lat. Daca cu doua zile inainte inchisesem traseul spre vest, tot prin munti de data acesta am coborat pe jos spre Eilat - 2 km pe drumul prin Wadi Netafim si apoi alti vreo 2.5km tot pe drum. Impreuna cu Andreea Orosz.
• 12 februarie: Israel. Ca si in ziua precedenta am pornit tot de la kilometrul 9 al Highway 12, dar de data aceasta spre sud, nu spre nord. Am parcurs aproape integral ultima etapa a Israel National Trail, doar la final, in ultima jumatate de ora mergand pe un traseu diferit. Am tinut pe portiunea de deasupra lui wadi Gishron, am coborat apoi in wadi pe portiunea sa din Israel pana aproape de granita egipteana; am parasit wadi-ul pe Gishron Ascent pana in culmea unde traseul se intersecteaza cu ; am tinut acest din urma traseul (initial , apoi , apoi la final ) timp de 4km pana pe muntele Zefachot. La final am coborat spre plaja pe . Impreuna cu Andreea Orosz.
• 11 februarie: Israel. De la km9 al Highway 12 am urcat pe peste mt. Yehoram, apoi pana pe mt. Shelomo, la 705m cel mai inalt varf din zona. Am coborat apoi prin Wadi Mapalim (traseul cascadelor) pana la circa 275m in Wadi Netafim; de aici am continuat pe pana la izvorul Netafim, singurul din aceste locuri. La final am revenit pe Highway 12 aproape de locul unde am inceput circuitul tot pe . Singur.
• 21 ianuarie: Spania. Am parcurs integral traseul Caminito del Rey, langa Malaga; de la gara El Chorro am mers cu autobuzul pana la restaurantul unde incepe traseul; dupa 45min pe poteca prin padure am parcurs canionul efectiv intr-o vizita ghidata; la final am mai avut de mers vreo 30min inapoi spre gara El Chorro. Participanti: Adela Cirstea, Ionela Munteanu, Mihaela Ilie, Andreea Soare, Ovidiu Gavrilescu, Radu Antonescu, Vlad Mihai, Silviu Postolache.

• 23 decembrie: Israel. Ultima din cele trei zile de trasee prin desertul Negev din Israel; de la kilometrul 9 al Highway 12, la nord de Eilat am coborat in North Wadi Gishron pe pana la intersectia cu ; am mers pe acest traseu apoi spre sud (ocolind un pic si pentru a urca un mic varf local ) pentru a cobori apoi printr-un wadi tare spectaculos si frumos vreo doua ore; am revenit apoi la kilometrul 5 al Highway 12 via Yehoshafat Ascent si Wadi Yehoshafat (si in ziua de azi am alternat toate cele patru semne ale traseelor din Israel: benzile neagra, albastra, rosie si verde). Participanti: Mihaela Ilie, Cristina Tudor, Paula Neagu, Ovidiu Gavrilescu, Petru Severin, Bogdan Maftei, inca un drumet.
• 22 decembrie: Israel. Cam de la kilometrul 50 al Highway 40, in locul unde drumul asfaltat intersecteaza Wadi Paran am mers pe jos 1.4km pe drumul neasfaltat ce merge spre parcarea de la Ada Canyon; aici am facut stanga pe , traseul care de fapt serveste de iesire din canion. Am urmat vreo ora traseul , la final intrand in canion si parcurgandu-l de sus in jos. Dupa ce am iesit din canion am observat o turma de caprite si ibecsi; apoi ne-am intors la masina pe o varianta foarte ocolitoare, de la parcarea din fata canionului mergand vest, apoi sud si la final sud-est timp de 5.5km pe o potecuta ce de fapt nu prea exista pe teren ci doar ca o linie pe harta; la final am mai mers vreo 1km si ceva pe plus cei 1.4km pe drumul neasfaltat pana la masina. In concluzie o experienta foarte interesanta si o zi foarte agreabila. Participanti: Mihaela Ilie, Cristina Tudor, Paula Neagu, Ovidiu Gavrilescu, Petru Severin, Bogdan Maftei, inca un drumet.
• 21 decembrie: Israel. De la kilometrul 20 al Highway 12, ceva mai la nord de Eilat am mers prin South Wadi Shani pana la intersectia acestui traseu cu ; am continuat apoi vest pe spre Red Canyon, pe care l-am parcurs dus-intors; am facut apoi si poteca ce ocoleste canionul . Dupa canion am mai mers putin pe , apoi spre locul de parcare ce deserveste canionul; de aici mai aveam circa 1km catre locul unde am lasat masina, parcursi pe si apoi . Participanti: Mihaela Ilie, Cristina Tudor, Paula Neagu, Ovidiu Gavrilescu, Petru Severin, Bogdan Maftei, inca un drumet.

• 20 septembrie: Statele Unite. Yosemite National Park, California. Am lasat masina in parcare la Glacier Point (2205m) si am coborat pana la varful cascadei Nevada Falls (1800m). Prima excursie la munte din viata mea in care intai am coborat si dupa aceea am urcat! Doar peste cateva zile avea sa vina urmatoarea in acelasi stil, mult mai interesanta. Singur.

• 30 septembrie: Statele Unite. Saguaro National Park (West), Arizona. Excursie lejera (600m urcus) pana la Wasson Peak (1420m), cel mai inalt varf din muntii din parc. Din nou un peisaj foarte interesant; la altitudini joase poteca serpuia prin mijlocul unei paduri de cactusi inalti de cativa metri. Singur.
• 27 septembrie: Statele Unite. Grand Canyon National Park, Arizona. Poate cea mai spectaculoasa din turele din Statele Unite. In primul rand este exact pe dos - intai cobori, apoi urci! Apoi peisajele sunt superbe si foarte salbatice. Am coborat pe South Kaibab Trail (cca 1500m diferenta de nivel) si am urcat pe Bright Angel Trail (cca 1350m). Singur.
• 24 septembrie: Statele Unite. De data asta am preferat sa fac un traseu pe unul din cele doua creste ce delimiteaza valea. Am plecat de la campingul Mahogany Flat (2479m) si am urcat pana la Rogers Peak (3046m). Prima jumatate din drum prin padure (da, exista si copaci in Valea Mortii! Doar ca sus de tot, la peste 2000m) si a doua la gol. Singur.
• 23 septembrie: Statele Unite. Death Valley National Park, California. Daca in ziua precedenta incepeam urcusul la peste 3000m altitudine de data asta altitudinea punctului de start a fost de -70m ... deci 70 de metri sub nivelul marii! Au fost doua iesiri in doua canioane alaturate: Odata Desolation Narrows (in care mai fusesem si in urma cu 9 luni) cam vreo ora jumatate dus-intors si alta data Golden Canyon pana la capat cu iesire la Zabriskie Point (circa 450m altitudine). Singur.
• 22 septembrie: Statele Unite. Yosemite National Park, California. Am lasat masina in Tioga Pass (3033m) si am urcat pana pe Dana Peak (3985m). Pana pe la 3200m mai erau copaci, pana la 3600m iarba iar ultimii 400m roca goala. Putin inainte de varf am dat si de petice de zapada. Singur.
• 21 septembrie: Statele Unite. Yosemite National Park, California. Tinta a fost aceeasi ca in ziua precedenta si anume varful cascadei Nevada. De data asta in schimb am plecat de undeva din vale (circa 1200m alt). In drum am trecut pe langa cascada Vernal, ceva mai mica. Singur.
• 19 septembrie: Statele Unite. Kings Canyon National Park, California. Am urcat circa 600m diferenta de nivel de-a lungul Hotel Creek din fundul vaii pana la un punct de belvedere (overlook). Singur.
• 18 septembrie: Statele Unite. Kings Canyon National Park, California. Plimbare lejera (200m diferenta de nivel, 12km dus-intors) de la Road's End, locul unde se termina soseaua asfaltata ce urmareste firul vaii Kings, pana la Mist Falls. Singur.
• 17 septembrie: Statele Unite. Sequoia National Park, California. Iesire dus-intors de la parcarea Wolverton (2222m) pana la Alta Peak (3420m). Peste jumatate din drum a fost in padurea de conifere; abia de la 3000m incepe golul alpin. Singur.
• 17 iulie: Austria. Tuxler Alpen. Planul initial era o excursie de doua jumatati de zi cu dormit in cort, urcat printr-o vale si coborat prin alta. Ca tinta aveam vf. Spina del Lupo/Wolfendorn (2770m). Am plecat in jurul orei 17 din gara Brennero/Brenner (1350m) pe granita cu Italia. Am urcat pana la cca 2350m unde am pus cortul. Spre ghinionul meu in urma furtunii cu grindina care a urmat cortul (de imprumut) a luat apa asa ca a trebuit sa ma intorc jos. Am ajuns spre miezul noptii la capatul superior al drumului forestier si la 1.30am in gara de unde plecasem cu 8 ore in urma. Singur.

• 11 decembrie: Statele Unite. Joshua Tree National Park, California. Doua ture mai lejere in parcul national; din nou cu o noapte dormita in desert, sub un bolovan gigantic. Dupa Valea Mortii nu m-au mai impresionat atat de mult. Singur.
• 8 decembrie: Statele Unite. Death Valley National Park, California. Excursie superba in Valea Mortii, trei zile cu o noapte dormita sub cerul liber si alta in masina. Peisajul aproape complet lipsit de vegetatie si de apa este fabulos, ca sa nu mai vorbesc de temperaturile de pana la plus 22 de grade in mijlocul lui decembrie (de aceea excursia aceasta este trecuta in vara 2003 - clima era exact cea de vara de la noi). Singur.

• 19 aprilie: Franta. Masivul Vosges, in estul tarii, langa Strasbourg. Am urcat cu masina pana in varful cel mai inalt (1400m; altitudinea medie a vailor din in jur este de doar 5-600m) si apoi am coborat pe jos pana la un satuc numit Metzerel. In acesti munti s-au dat lupte grele in 1914-1918; am vizitat si vechi transee, cazemate precum si un monument al soldatilor francezi. Ioana a fost cu noi doar la partea cu masina. Participanti: Vasile Comanescu, Ioana Puscasu.

• 16 aprilie: Elvetia. Tot Muntii Alpi, tot Cantonul Ticino, de data aceasta noaptea. Prima mea excursie de noapte; am vrut sa ajung de la Airolo (1200m) la pasul Gottardo (2150m). Din pacate in jur de 1600m zapada a devenit prea abundenta si a trebuit sa ma intorc. Singur.
• 15 aprilie: Elvetia. Muntii Alpi, in Cantonul Ticino. Sunt doua iesiri in aceeasi zi. Prima este cu bicicleta intre Airolo (1200m alt) si Biasca (600m alt) pe un traseu de circa 30km. A doua este o urcare cu trenul (de fapt un fel de tramvai) pe Monte Generoso si 20-30min de mers pe jos pana in varful Generoso. Singur.

Inapoi la pagina princiapala.