Poze] - [
Articole] - [
Statistici]
| Acasa -> Poze de la munte -> Articole -> Valcelele din Valea Rea | [ Poze] - [ Articole] - [ Statistici]
|
Valea Rea este al doilea cel mai lung si important curs de apa de pe versantul
prahovean al muntilor Baiului dupa raul Azuga. Raul isi are obarsia intr-o
caldare aflata chiar sub varfurile principale din partea sudica a masivului
(Dragan, Baiu Mare, Baiutu, Cumpatu) si curge circa 5-6 km pana la varsarea
in raul Prahova ceva mai la nord de gara Sinaia.
In caldarea de obarsie oarecum circulara a raului sunt multe plaiuri domoale, impadurite mai jos pana la circa 1400m altiudine si inierbate mai sus; ele sunt intrerupte de niste valcele inclinate, in majoritate pietroase, valcele ce mie imi place sa le parcurg si pe care voi incerca sa le descriu in acest articol.
Din peronul liniilor 3-4 din gara mare din Sinaia traversam liniile 4-6 pana la o magazie; aceasta are un peron inalt dar se poate urca cu ajutorul unor pietre puse in acest scop undeva la mijlocul peronului. Traversam apoi Prahova pe un pod si continuam spre stanga; la putin timp vom vedea pe dreapta reperul hectometrului 5. Lasam in stanga o constructie hidrotehnica imprejmuita si ajungem apoi langa confluenta Vaii Rele cu Prahova; tot aici, pe la hectometrul 9 este si bariera ce interzice circulatia auto publica.
Continuand inainte pe drum vom intalni pe la hectometrul 21-22 un izvoras pe dreapta; apoi pe la hectometrul 37-40 drumul intra intr-o poiana si pe la hectometrul 40 lasam in dreapta un afluent; drumul coteste brusc la stanga. Continuam urcusul prin padure si la hectometrul 55 drumul propriu-zis se termina; aici este si o baraca de lemn a muncitorilor forestieri. Acest punct de la hectometrul 55 este unul important, de aici se desfac mai multe trasee. Altitudinea este de 1150m iar pozitia este N:45grd22.186', E:25grd36.192'
Chiar la hectometrul 55 drumul traverseaza albia seaca a Vaii Rele si continua prin lastaris, de data asta sub forma unei poteci mai late; de aici nu se mai poate vorbi de un drum forestier. Dupa inca circa 1.5km socotiti de la hectometrul 55 iesim la gol, pe o imensa limba de grohotis lata de 50-100 de metri; pe aceasta limba de grohotis se mai poate inainta inca circa 700-800m pana cand valea se desface in mai multe fire.
Numele sunt cele date de mine; probabil ca ele au si nume reale dar eu nu le cunosc. Daca cineva poate sa-mi comunice numele lor il rog sa-mi scrie un mesaj.
Evident ca nu se pune problema de vreo poteca sau de vreun marcaj cand sunt parcurse aceste valcele; pentru a le urca este necesara o buna experienta de munte; personal le consider un fel de trasee de alpinism de gradul 1A. unele dotate si cu saritori mai mult sau mai putin dificil de urcat sau ocolit.
Imediat dupa afluentul de mai sus se desprinde tot spre dreapta (cum urcam) un alt valcel; pe acesta nu l-am parcurs.
In harta vaii de la inceputul articolului afluentul este firul de apa ce
trece printre literele N si T din MUNTII iar valcelul al doilea este cel
care intersecteaza primul I din MUNTII.
Valcelul Y
A fost al doilea valcel parcurs in masiv, in 2015. De la hectometrul 55 nu
traversam albia seaca a Vaii Rele ci mergem tinand oarecum directia din
care am venit, pe o poteca mai lata decat o poteca obsinuita dar mai ingusta
decat un drum forestier; aceasta poteca se transforma rapid in albia
seaca, aproape orizontala si destul de lata a unui valcel; urmam in sus
aceasta albie seaca (vezi fotografia din stanga) pentru circa 1km
Valcelul acesta este interesant pentru ca se bifurca in doua undeva in partea sa inferioara, putin mai jos de 1400m altitudine; de aceea l-am numit valcelul Y, avand o baza comuna (jos) si doua variante (sus); alt aspect ce merita notat este ca cele doua ramuri au aspecte complet diferite. Intersectia este in fotografia din dreapta. Tot in dreapta este si valcelul vazut pe pe muchia Cumpatu (cel din dreapta pozei); se vad si cele doua ramuri.
Este vorba de stanga cum urcam; este ramura pietroasa, salbatica si aventuroasa
a valcelului. Ascensiunea se desfasoara la inceput pe pietris si noroi uscat;
ajungem destul de repede la o saritoare destul de mare ce nu poate fi
escaladata prin fir (foto stanga si dreapta);
noi am ocolit-o prin dreapta, pe versantul inclinat si greu de parcurs.
Personal mi se pare cea mai dificila din toate
saritorile din toate valcelele explorate de pana acum - deci atentie! Dupa saritoare relieful
se mai domoleste un pic dar tot este putin dificil; cand am parcurs valcelul
in 2015 nu am facut-o integral, iesind pe un versant inierbat dupa ce
parcursesem vreo doua treimi; iesirea este undeva langa varful Dragan. In
2017 l-am parcurs mai mult si mai sunt si alte saritori mai mici mai sus
de cea mare.
L-am parcurs in vara 2015 impreuna cu Gabriel si Radu;
(ei s-au jurat ca nu mai calca pe acolo in viata lor, mie mi-a placut
mult in schimb :-) ) precum si in toamna 2017
si toamna 2020.
Ramura din dreapta, cum urcam, este fundamental diferita de ramura din stanga;
este verde, plina de vegetatie, fara saritori si are si fir de apa o buna
bucata de vreme; dealtfel este printre cele mai bine dotate cu vegetatie
valcele, fundamental diferit de ramura stanga, pietroasa si fara vegetatie.
Urucusul nu pune nici o problema; in partea superioara valcelul se deschide in mai multe firisoare; probabil ca oricare este bun. Iesirea in drumul de coama este chiar sub varful Dragan. L-am parcurs in vara 2015.
In harta vaii de la inceputul articolului cred ca este valcelul ce
intersecteaza litera B din BAIUL MARE.
Valcelul Z
Se gaseste langa valcelul Y; de accea i-am si zis valcelul Z, fiind litera
ce urmeaza dupa Y. Este un valcel placut, fara saritori care sa prezinte
probleme deosebite; cand l-am parcurs mi-a placut mult. Debuseaza in creasta
pe la jumatatea distantei dintre varfurile Dragan si Baiu Mare.
In poza din dreapta cea cu mai putin cer este valcelul din partea dreapta a
fotografiei, cel insorit (in stanga sa este valcelul cu cornisa) iar in poza
cea cu mai mult cer este valcelul din stanga, avand in dreapta Valcelul Y;
ambele poze sunt facute de pe vf. Cumpatu.
De la hectometrul 55 se mai merge inainte inca circa 700m pe potecuta-drumeag ce urmeaza cursul sec al vaii Rele; apoi se coteste la dreapta prin padure si se urmeaza firul valcelului. Nu am un reper clar deocamdata pentru locul in care trebuie parasita poteca ce urmeaza firul sec al vaii Rele; coordonatele locului sunt N:45grd22.477', E:25grd36.432' la o altitudine de 1267m. In fotografiile din stanga si dreapta sunt doua imagini de la inceput, inainte de a incepe urucusul propriu-zis. L-am parcurs in vara 2015, vara 2016 si vara 2023.
In harta vaii de la inceputul articolului cred ca este valcelul ce
urca orizontal din valea Rea pe o directie care ar intersecta litera U
din BAIUL MARE.
Valcelul cu cornisa
Este urmatorul dupa valcelul Z; l-am botezat asa pentru ca la final are
o "cornisa" de iarba ce este clar vizibila atat de pe muchia Cumpatu cat si
de jos. De la hectometrul 55 se mai merge pe potecuta inca circa 1.5km, apoi
se parcurge integral limba de grohotis pana la o altitudine de circa
1400-1440m; "cornisa" valcelului se vede bine de aici, de jos. Inceputul
propriu-zis al valcelului este la o altitudine de 1477m la pozitia
N:45grd22.835', E:25grd36.894'.
Urcusul are cateva saritori dar simple; prima
este la 1590m altitudine iar a doua
la 1675m altitudine. Spre final mai sunt alte
doua saritori mai mici
si mai simple, altitudinea cornisei este circa 1810m si se mai urca pe iarba
pana la ce se iese in creasta la circa 400-500m distanta de
varful Baiu Mare, pe la 1870m altitudine.
Este valcelul din partea stanga a fotografiei; "cornisa"
sa specifica se poate distinge la final, in umbra.
In fotografia din dreapta este una din saritorile de pe
drum.
L-am parcurs in vara 2015,
primavara 2016,
primavara 2018.
toamna 2022.
In harta vaii de la inceputul articolului cred ca este valcelul ce
urca imediat deasupra potecii punctate din obarsia Vaii Rele, iesind aproape
de vf. Baiul Mare (1895m); intersecteaza litera a din (Culmea) Baiu.
Valcelul pierdut
Este unul din cele doua valcele care continua in linie dreapta firul
vaii Rele, asa cum se prezinta in zona grohotisului de obarsie;
l-am botezat asa pentru ca pe parcurs "se pierde", devenind practic o
zona inierbata si nu un valcel propriu-zis cum sunt celelalte prezentate
aici. Clar mi se pare cel mai nereusit si recomand sa fie evitat, neavand
nimic de oferit. El incepe la o altitudine de 1477m la pozitia
N:45grd22.835', E:25grd36.894' unde se desface spre dreapta Valcelul cu
cornisa; dupa o mica saritoare urmeaza o
intersectie; valcelul se continua la stanga
iar pe la 1615m altitudine valcelul se pierde
intr-o panta cu iarba. De aici dispare orice caracter cat de cat alpin,
urcusul pana in coama Vaii Rele fiind doar pe iarba.
L-am parcurs in vara 2016.
In harta vaii de la inceputul articolului cred ca este valcelul
ce iese sub varful de 1908m.
Cand l-am urcat am numarat nu mai putin de 6 sau 7 saritori, dintre cele mai
dificile intalnite pe aceste valcele; majoritatea lor nu le-am putut urca
direct prin fir si a trebuit sa le ocolesc pe versanti, un lucru (relativ)
periculos. Nu il recomand decat celor care au mai parcurs si alte valcele,
fiind atat foarte tehnic cat si destul de riscant. Da in coama
dintre varfurile Cumpatu si Baiu Mare.
L-am parcurs in toamna 2015,
toamna 2016,
vara 2020,
toamna 2021 si
toamna 2024.
Il recomand ca prim valcel de incercat pentru cine doreste sa exploreze aceste
valcele. Urcand pe limba de grohotis de la obarsia vaii, spre finalul ei
remarcam un fel de orientare a limbii de grohotis catre un valcel pe partea
stanga; aici este originea acestui valcel. Partea sa superioara ne scoate
undeva langa vf. Cumpatu.
L-am parcurs in toamna 2014 (I),
toamna 2014 (II); toamna se prezenta frumos, cu piatra
curata si l-am mai parcurs si in
primavara 2018, cand l-am gasit plin de noroi uscat.
In harta vaii de la inceputul articolului cred ca este valcelul ce
iese in litera p din (Muntele) Cumpatul.
De la hectometrul 55 coboram spre firul sec al vaii Rele, il traversam
si urcam apoi versantul din fata noastra; avem de depasit si 2 sau 3 saritori
surplombate. Imediat dupa iesirea din padure albia valcelului devine ceva
mai greu de urcat; aici am iesit pe versant cand l-am parcurs prima data.
Se continua urcusul inca circa 180-200m diferenta de nivel pana in apropierea
varfului Cumpatu.
L-am parcurs in vara 2015.
In harta vaii de la inceputul articolului cred ca este valcelul imediat din
dreapta cotelor 1200/1300 si care iese chiar sub vf. Cumpatu.
Valcelul celor Sase Saritori
Este de departe cel mai dificil valcel din punct de vedere tehnic din cele pe
care le-am urcat pana acum; incepe de la capatul superior al limbii de grohotis
de la obarsia vaii Rele, de unde se desface spre stanga cu o mica cascada
cu fir dublu care serveste si de prima si a doua saritoare.
Altitudinea este de 1445m iar pozitia este N:45grd22.816', E:25grd36.808'
Primul valcel
L-am botezat 'primul' doar pentru ca este primul valcel pe care l-am urcat;
stiam de limba uriasa de grohotis de la obarsia Vaii Rele si am organizat
o tura ce s-o includa; cand eram aici mi-a venit ideea de a incerca sa urc
pe valcel prin fir. Privind ulterior mi-am dat seama ca am nimerit un valcel
bun - este foarte prietenos, are cateva saritori dar modeste si este interesant
prin straturile inclinate de il alcatuiesc uneori.
Valcelul 55
Este cel mai scurt dintre valcelele explorate de mine pana acum dar printre
cele mai tehnice; are si niste 'saritori surplombate' ce nu le-am mai intalnit
nicaieri altundeva; doua dintre ele sunt si fotografiile alaturate.
Click aici pentru intoarcere la lista de articole sau aici pentru pagina principala; daca v-a placut sau ati gasit interesant acest articol as aprecia daca mi-ati spune aceasta printr-un mail; tot pe mail sunt binevenite si corecturi, critici sau sugestii.