Acasa -> Poze de la munte -> Lista excursii

[ Poze] - [ Articole] - [ Statistici]

106 excursii de adulti in 2022:

TOAMNA 2022

• 31 decembrie: Postavaru. Din Brasov - Piata Unirii am urcat pe pana in Poiana Ograda; aici am facut stanga pe poteca de legatura spre Saua Tampei (pana aici nu am intalnit pe nimeni, mai departe - sute de oameni). In sa a inceput ultimul urcus, spre varful Tampa unde am ajuns putin inainte de Revelion; dupa ce am observat artificiile de peste Brasov (acesta a fost si scopul iesirii, profitand de vremea buna) am coborit la final spre Brasov - Magazin Star pe Traseul Serpentinelor . Participanti: Cristi Sincai, inca un drumet.
• 28 decembrie: Italia. Pentru aceasta zi insorita am ales o iesire cu expunere sudica pentru a ma bucura de cele 10 grade cu plus si de vremea oarecum de primavara: Din Sant'Ambrogio (350m) am urcat pe traseul 571 pana in localitatea Combe, la 1080m; de aici pe traseul Canalone pana pe varful Rocca Sella (1507m). Pentru coborarea spre Combe am ales un traseu un pic ocolitor, via Colle Arponetto, iar de la Combe pana in Sant'Ambrogio am coborat fix pe unde am urcat, incheiand tot traseul in 6h20, socotiti de la sosirea la plecarea trenurilor in Sant'Ambrogio. Singur.
• 27 decembrie: Italia. Ca si anul trecut si in acest an am inchis sezonul de vii ferrate cu traseul clasic Carlo Giorda spre muntele Pirichiano, locul unde acum vreo 12 secole s-a construit abatia Sacra di San Michele. Pentru coborare am ales traseul pe la Ruota di Ferro spre Chiusa di San Michele, personal imi place mult mai mult decat varianta clasica spre Sant'Ambrogio via San Pietro. Singur.
• 21 decembrie: Baiului. Din gara Sinaia am urcat pe Piciorul Cainelui pana la bancuta de la lizera padurii (1370m) unde ne-am bucurat de vremea insorita si calda (11-12 grade cu plus astazi); dupa o pauza generoasa coborarea a fost tot pe unde am urcat, inapoi spre Sinaia. Impreuna cu Ovidiu Gavrilescu.
• 10 decembrie: Postavaru. De mult vroiam sa explorez Valea Putreda asa ca ziua insorita de astazi mi-a dat o ocazie numai buna. Din Pietrele lui Solomon am coborat vreo 150m pe asfalt, apoi am urmat firul vaii Putrede pana la circa 820m altitudine unde am facut stanga pe firul Ograda Frasinului, pe care am urcat pana la circa 1000m alt in Poiana Ograda ; de aici coborarea a fost mai mult decat clasica - am continuat tot pe poteca nemarcata spre Saua Tampei pentru a cobori apoi pe spre Drumul Serpentinelor (serpentina 7) si la final spre Magazin Star pe . Singur.
• 4 decembrie: Italia. Apeninii Liguri. Din gara Ronco Scrivia (circa 340m alt) am urcat pe traseul direct marcat cu doua triunghiuri galbene spre Monte Reale, 902m; din pacate vremea urata m-a impiedicat sa ma bucur de superba priveliste care este din varf. Pentru coborare am ales un traseu mai ocolit, via Minceto si Malvasi, marcaj doua X-uri galbene. Singur.
• 2 decembrie: Spania. Barcelona. Pe dealul Montjuic am parcurs dus-intors cei circa 1km ai potecii Cami del Mar din fata castelului Montjuic pana la Mirador de Migdia; dupa ce ne-am intors la castel am coborat la liber pentru circa 120m diferenta de nivel versantul inclinat al dealului pana spre port. Impreuna cu Matei Puscasu.
• 13 noiembrie: Baiului. De la Castelul Cantacuzino din Busteni am urmat drumul forestier de pe valea Fetei pana la circa 1km in amonte de confluenta Fetei cu Prahova; de aici am mai urcat un pic pe firul vaii Fetei si apoi la circa 1000m altitudine am cotit stanga (spre nord) pe firul unui afluent sec; am urcat pe aceasta vale pana pe la 1200m altitudine pentru a continua apoi pe versant (zona se numeste Piciorul Vaii Seci) pana la iesirea din padure la circa 1380m altitudine; de aici am mai avut cam 1.5km de mers la gol pana la Popasul Uriasilor, unde am ajuns chiar cand se intuneca. Dupa o pauza de vreo ora la Popas pentru ciorbita si povesti am coborat apoi spre Azuga la frontale pe , ajungand in gara cu cateva minute inainte de trenul de 20.35 spre Bucuresti Nord. Participanti: Florin Puiu, inca un drumet.
• 10 noiembrie: Baiului. Din gara Sinaia am parcurs cei 5.5km ai forestierului din Valea Rea, apoi inca vreo 1.5km pana la iesirea la gol; am inaintat apoi pe conul de grohotis de la obarsia vaii si am urcat pe Valcelul cu Cornisa pana imediat sub vf. Baiutu ; de aici am coborat spre Sinaia pe varianta clasica, peste vf. Cumpatu, Stana Mare si Plaiul Tufa incheiand tura in circa sase ore si jumatate. Impreuna cu inca un drumet.
• 5 noiembrie: Piatra Craiului. Am dorit sa profit de una din ultimele ocazii de a urca sus in munti inainte de venirea zapezii, rezultand o iesire foarte reusita. De la cota 820m in drumul de acces auto spre Coltul Chiliilor am urcat spre traseul pe care l-am intersectat la circa 945m altitudine, in dreptul intersectiei cu . De aici am continuat pe spre Refugiul Diana (aici ni s-a alaturat un catel mare, de stana), Strunga Izvorului (putin mai sus de aici a cainele a plecat cu un alt grup) si ultima bucata a Padinii Popii spre varful cu acelasi nume ; de aici am mers circa 1km spre sud pe creasta principala spre Varful Ascutit, punctul de maxim al zilei. Dupa o scurta pauza pe varf am coborat spre Cabana Curmatura pe Padinile Frumoase si apoi spre Prapastii ; ultimii 3km prin Prapastii spre Botorog i-am facut pe intuneric. Participanti: Andreea Soare, Silviu Postolache, inca un drumet.
• 2 noiembrie (II): Italia. In drum spre aeroport m-am mai oprit la o via ferrata aflata chiar pe soseaua SS12 - Rio Secco. Din Cadino (214m alt) am urcat deci pe ferrata pana la punctul de maxim aflat la circa 625m altitudine; via ferrata se desfasoara integral printr-un canion, de obicei sec (de aici ii vine si numele). Asa a fost si acum, l-am prins integral uscat si fara pic de apa. Socotind si intoarcerea pe traseul obisnuit (care la randul sau este un traseu EE, deci pentru experti) am facut doua ore si jumatate. Singur.
• 2 noiembrie: Italia. Am inceput ultima din cele trei zile intense de ferrate si therme in Alto Adige/Tirolul de Sud cu Via Ferrata Ziel, o vie ferrata usoara langa Merano; am urcat cu telecabina Texel, apoi am mers orizontal pe traseul 24 pana la cabana Nasereit; de aici incepe traseul propriu-zis, cu o diferenta de nivel de circa 350m; sunt incluse si doua tiroliene si un mic pod suspendat. In circa o ora si jumatate am terminat via ferrata la o altitudine de circa 1880m; de aici am coborat inapoi spre cabana Nasereit si capatul superior al telecabinei Texel; tot itinerariul (socotit de la telecabina) a fost de putin sub patru ore. Singur.
• 1 noiembrie: Italia. De la capatul superior al telecabinei Merano 2000 (circa 1930m) am mers pe traseul 18 pana la baza viei ferrate Heini Holzer, pe care am urcat-o pana la capatul sau superior aflat la 2480m altitudine; de aici am mai urcat (intai pe poteca, apoi pe un alt scurt segment cablat) pana la varful Picco Ivigna 2591m, punctul de maxim al zilei. Pentru coborare am ales un traseu aventuros si dificil care coboara de pe varf spre vest, iesind ceva mai jos de Forcella Ivigna in traseul 18; practic coborarea a fost inca si mai interesanta decat via ferrata propriu-zisa, datorita marcajelor vechi si sterse si dificultatii traseului, cablat si el pe alocuri. Odata ajuns in traseul 18 situatia a revenit sub control, mergand la pas lejer putin in sus spre Forcella Ivigna si apoi inapoi la statia superioara a telecabinei. Singur.
• 31 octombrie: Italia. Din localitatea Naturno (in Alto Adige/Tirolul de Sud) am urcat dificila vie ferrata Hoachwool; are circa 500m diferenta de nivel si se desfasoara pe versantul unei vai. De sus in platou, cam pe la cota 1100m am coborat pe noapte inapoi spre Naturno pe traseele 10 si 10B. Singur.
• 30 octombrie: Postavaru. Cum traseul de ieri mi-a placut l-am mai repetat fix la fel si astazi, pentru a ma mai bucura inca o data de culorile toamnei si soarele bland - deci: Din Brasov - cap linie Valea Cetatii am mers pe pana la baza Treptelor lui Gabony pe care le-am urcat catre varful Tampa ; dupa o scurta pauza pe varf am coborat spre saua Tampei , apoi pe inceputul traseului spre Poarta Schei, Drumul Cavalerilor pana la Serpentina 7 si la final pe ultimele serpentine spre Brasov - Magazin Star . Singur.
• 29 octombrie: Postavaru. Din Brasov - cap linie Valea Cetatii am mers pe pana la baza Treptelor lui Gabony pe care le-am urcat catre varful Tampa ; dupa o scurta pauza pe varf am coborat spre saua Tampei , apoi pe inceputul traseului spre Poarta Schei, Drumul Cavalerilor pana la Serpentina 7 si la final pe ultimele serpentine spre Brasov - Magazin Star . Singur.
• 26 octombrie: Singapore. Cum mai aveam cateva ore de consumat in Singapore intre debarcarea din croaziera si imbarcarea zborului spre Abu Dhabi am mai facut un circuit prin Central Catchment Nature Reserve caci cu cateva zile inainte imi placuse plimbare pe podul suspendat HSBC TreeTop Walk. De la Venus Carpark am mers pe Venus Link, Squirre, Drongo si Terentang Trails spre pod; apoi am continuat spre sud si apoi est via Golf Link si boardwalk-ul Jerong Trail. Singur.
• 23 octombrie: Malaysia. Orasul George Town, statul federal Penang. De la statia de jos a funicularului Penang Hill Railway am urcat cu Matei pe Heritage Trail circa 310m diferenta de nivel pana la statia intermediara; de aici Matei s-a intors cu funicularul iar eu am mai continuat inca 360m pana sus. Pana aici a fost majoritar asfalt, doar o mica parte a fost poteca autentica in padure. Coborarea a fost mult mai interesanta - de la East Viaduct Road la circa 600m altitudine am coborat spre nord-est pe poteci adevarate (si putin umblate) spre Point 84 Rest Area (430m); de aici pe poteci fara nume intai spre nord, apoi spre est pana la circa 60m altitudine in Waterfall Road, ceva mai sus de Moongate. Impreuna cu Matei Puscasu.
• 20 octombrie (II): Singapore. Si in a ultima seara de Singapore am iesit pe Southern Ridges; am parcurs parcurile al doilea, al treilea si al patrulea: Din statia de autobuz am urcat inainte de podul Henderson Waves, apoi am mers catre Alexandra Arch via pasarela prin padure Forest Canopy Walk. Am continuat apoi dupa Alexandra Arch prin parcurile (relativ mai putin interesante) Hort Park si Kent Ridge Park catre South Buena Vista Road unde am iesit din nou in civilizatie. Singur.
• 20 octombrie: Singapore. Un circuit mai lung prin Central Catchment Nature Reserve pentru a ma plimba pe podul suspendat HSBC TreeTop Walk: Din coltul sud-estic al C.C.N.R. am mers pe MacRitchie Nature Trail, apoi Terentang Trail spre Visitor Center; de acolo am facut o bucla spre TreeTop Walk pentru a ma termina excursia de circa 10km pe Venus Link si Drongo Trail spre Venus Carpark. Singur.
• 19 octombrie (II): Singapore. In seara primei zile din Singapore am parcurs pe noapte in ceva mai mult de o ora primele doua din cele cinci parcuri care alcatuiesc traseul Souther Ridges; sunt si cele mai interesante, cu podurile Henderson Waves si Alexandra Arch si plimbarea pe pasarela prin padure Forest Canopy Walk. Am urcat de la Harbourfront MTR pe Merang Trail spre Mount Faber, apoi vest peste Faber Point si Telok Blangah Hill pana dupa Alexandra Arch. Singur.
• 19 octombrie: Singapore. Din statia de metrou Hillwiew intentionam sa urc colina Bukit Timah (163m, cel mai inalt puncti din Singapore) pe Wallace Trail si Daily Farm Loop; cum aceasta din urma poteca era inchisa am facut un ocol pe Pipeline Trail si Catchment Path, urcand spre varf dinspre est. Odata ajuns in varf am mai facut o bucla spre nord, spre portiunea inchisa din Daily Farm Loop cu intoarcere pe Jungle Fall Trail si la final am coborat spre sud pe Cave Path si Taman Loop. Singur.
• 16 octombrie: Postavaru. Pentru a profita de o zi cu vreme placuta am ales o excursie scurta dar cu peisaje frumoase: De la capatul de linie 31/32 Valea Cetatii din Brasov am urcat pe poteca-scurtatura pana in dealul Kermen unde am intalnit traseul , traseu pe care l-am urmat in urcare pe langa Amvon (aici am facut o scurta pauza) pana la intersectia cu traseul ; de aici am mai urcat un pic pana spre varful impadurit Racadau, punctul de maxim al zilei. Coborarea a fost tot spre Valea Cetatii (zona La Iepure) pe poteca nemarcata ce tine culmea dintre vaile Racadau (dreapta, cum cobori) si Valea Cetatii (stanga). Singur.
• 15 octombrie: Postavaru. Din Rasnov am urcat spre Pestera Rasnoavei ; dupa o scurta incursiune in pestera am continuat spre Bisericuta Paganilor - Stanca Belvedere si apoi spre cota 950m la drumul DN1E Rasnov - Poiana ; de aici am continuat pe portiunea mai putin interesanta a traseului spre Poiana Aviatorilor, Valea Sticlariei si Poiana Mica pentru a cobori la final prin padure spre Pietrele lui Solomon . Impreuna cu Florina Cojanu.
• 11 octombrie: Postavaru. De la Pietrele lui Solomon am urcat fara graba pe Valcelul Dracului pana la intersectia cu drumul nou al Poienii si apoi inca un pic pana pe vf. Stejeris ; din varf am coborat spre traseul , pe care l-am urmat pana aproape de punctul de Belvedere din drumul Poienii (pana aici mai fusesem de cateva ori) si apoi in continuare pana la Livada Postei . Singur.
• 9 octombrie: Postavaru. Din Poiana Brasov am urcat pe traseul meu favorit pana la intersectia cu ; de aici am continuat pe partie pana la lacul din Poiana Ruia , punctul de maxim al zilei de aici am coborat incet si fara graba spre Pestera de Lapte ; , Poiana Drester , Poiana Nisipului si Pietrele lui Somonon . Participanti: Mara Puscasu, Flori Sava, Laura Galan, Ovidiu Gavrilescu.
• 5 octombrie: Statele Unite. Astazi fiind ultima zi de sedere in SUA am avut doar jumatate de zi la dispozitie pentru excursii; ca si in prima zi am ales un circuit mai simpu: Din localitatea Sierra Madre (circa 1120ft/341m) am urcat pe Bailey Canyon Trail pana pe Jones Peak (3375ft/1029m); dupa o scurta pauza pe varf am coborat spre nord, apoi est pe Connector Trail spre Mount Wilson Trail, urmand apoi aceasta din urma poteca in jos pana inapoi in Sierra Madre. Singur.
• 4 octombrie: Statele Unite. Pentru ultima zi plina de trasee in zona Los Angeles am ales un circuit in centrul muntilor San Gabriel: Din zona campingului Crystal Lake (5500ft/1676m altitudine) am urcat pe Islip Ridge Trail pana pe varful Islip la 8250ft/2515m; din varf am continuat apoi spre est pana in saua Windy Gap pentru a cobori la final inapoi spre camping pe Windy Gap Trail. Singur.
• 3 octombrie: Statele Unite. Dupa o iesire mai usoara ieri am revenit cu una mai dificila si mai lunga: De la Icehouse Canyon Trailhead (4960ft/1512m) am urcat pana in saua Icehouse (7580ft/2310m) si apoi pana pe Cucamonga Peak (8859ft/2700m). Intoarcerea a fost pe unde am venit pana in sa si apoi pe traseul Chapman Trail inapoi spre parcare. Singur.
• 2 octombrie: Statele Unite. Astazi dimineata am fost la un targ de monede in Anaheim astfel ca pentru dupa-amiaza, avand doar sub jumatate de zi la dispozitie am ales un traseu mai usor in muntii Santa Ana - de la Maple Springs Trailhead (aflat langa orasul Silverado, California) aflat la 1860ft/567m altitudine am urcat dus-intors pe Silverado Trail pana pe varful Bedford Peak, 3800ft/1161m. Singur.
• 1 octombrie: Statele Unite. Din campingul Manker Flats (capatul soselei asfaltate ce trece prin localitatea Mt Baldy, circa 6350ft/1936m) am urcat pe Register Ridge Trail pana pe varful San Antonio (popular numit Mount Baldy), la 10064ft/3068m cel mai inalt varf din masivul San Gabriel Mountains; dupa o pauza de masa si studiat peisajul pe varf am coborat pe Baldybowl Trail inapoi spre masina. Singur.
• 29 septembrie: Statele Unite. Pentru prima zi (de fapt doar ultimul sfert de zi) de excursii din SUA, zona Los Angeles am ales un traseu usor - Echo Mountain cu plecare/sosire din/in localitatea Altadena de la baza sa; este o diferenta de nivel de circa 1270ft/387m. Am urcat pe poteca clasica Sam Merill Trail si am coborat pe o poteca neoficiala si mai putin batuta, spre Rubio Canyon. Singur.
• 25 septembrie: Bucegi. Din Azuga am urcat pe varianta pe serpentine spre Saua Grecului, Saua la Cleste si Cabana Diham ; dupa o pauza de masa si ceai (yummmy) am coborat spre Busteni - Caminul Alpin via Pichetu Rosu si Poiana Costilei , ajungand in gara cu cateva minute inainte de plecarea trenului inapoi spre Bucuresti. Participanti: Mara Puscasu, Ionela Munteanu, Florin Puiu, alti 3 drumeti.
• 22 septembrie: Italia. Pentru ultima zi de vie ferrate langa Cuneo am ales via ferrata Chiaronto, langa Frassino, in valle Varaita; traseul este simplu (mai degraba spre un sentiero attrezzato cu ceva scari) si l-am parcurs in ceva mai putin de doua ore si jumatate. Singur.
• 21 septembrie: Italia. Pentru aceasta zi cu vreme un pic incerta si relativ friguroasa am ales o via ferrata la inaltime mai mica: Ferrata degli Artisti langa Magiolo, provincia di Savona; dupa ce am parcurs ferrata propriu-zisa am preferat sa ma intorc prin nord pe potecile 361, AV si una nemarcata, varianta un pic mai lunga dar mai frumos de parcurs decat varianta normala de intors prin sud. Singur.
• 20 septembrie: Italia. Din localitatea Sant'Anna di Bellino (valea Varaita) am parcurs via ferrata Rocca Senghi - practic un perete vertical cu un urcus de aproape 200m; din varf am coborat pe poteca normala de acces, incheiand tot traseul in trei ore si jumatate. Singur.

• 14 septembrie: Bucegi. Pentru a doua oara in acest an am parcurs integral Braul Mare al Costilei; ca si data trecuta traseul a fost Cabana Babele - Crucea Eroilor - Brana Vaii Albe - Valea Alba (circa 25m de coborat) - Braul Mare al Costilei (integral) - Valea Priponului - Valea Cerbului la 1720m altitudine - Poiana Costilei - Busteni . Impreuna cu Ioan Pascu.
• 8 septembrie: Baiului. Am facut un ocol complet al vaii Cainelui pe cele doua plaiuri ce o marginesc - din halta Sinaia Sud am urcat pe piciorul Gagu pana in varful cu acelasi nume (1578m); de aici am continuat spre est, spre varfurile ce inchid valea (Mierlele si Vornicu) si apoi nord spre vf. Cainelui, cel mai inalt punct al zilei la 1645m; de aici am coborat pe spre bancuta de la lizera padurii si apoi prin padure pana undeva la cota 1100m, unde traseul face stanga pentru a ocoli fosta cabana Piscul Cainelui; aici am continuat spre dreapta la liber prin padure pentru a iesi chiar in drumul forestier din Valea Rea, fix la podul de peste Prahova de langa gara Sinaia. Singur.
• 1 septembrie: Italia. In ultima zi aveam avion inapoi spre casa la 13.40 asa ca am ales ceva scurt de tot si in drum pentru dimineata - via ferrata Val Gallina, langa Longarone (in localitatea Soverzene). Sunt doua trasee, ambele destul de scurte - via ferrata A (am parcurs-o in sub 20 minute) si ferrata B (un pic mai dificila, circa 30 minute). Astazi am parcurs ferrata A in sus cu coborare pe traseul normal de retragere si apoi ferrata B tot in sus cu coborare pe ferrata A. Singur.
• 31 august: Italia. Am reluat cu o mica adaugire o iesire de acum trei ani: De la fostul fort Tre Sassi, aflat langa Passo Valparola (circa 2180m) am urcat pe Sentiero Attrezzato dei Kaiserjaeger pana pe varful Piccolo Lagazuoi (2778m); coborarea a fost prin tunelul sapat in 1915-1917 (circa 280m diferenta de nivel prin tunel; de aici vine si magia excursiei) facand si un ocol suplimentar pe Cengia (brana) Martini, care se termina si ea la randul sau cu un tunel (de data aceasta infundat). Singur.
• 30 august: Italia. Pentru a doua zi de ferrate in Dolomiti am ales una mai usoara si prin padure, speriat fiind de prognoza ce se arata urata: De la parcarea de langa lacul Landro (circa 1400m altitudine) am urcat pe traseul 6 - Sentiero dei Pionieri catre baza viei ferrata Capitano Bilgeri aflata la circa 2170m altitudine; via ferrata propriu-zisa am parcurs-o rapid, iesind in platoul somital aflat la circa 2270-2300m altitudine, loc in care s-au dat lupte grele in razboiul din 1915-1917. Am ocolit platoul pe la baza falezei, am mai studiat putin ramasitele din razboi pentru a cobori apoi inapoi spre lacul Landro pe traseele 6A - Sentiero dei Turisti si 6B care merge pe langa lac. Singur.
• 29 august: Italia. Din localitatea Fiames, aflata la circa 1300m altitudine si 5km nord de Cortina d'Ampezzo am urcat via ferrata Michelli Strobel pana pe vf. Fiames (2240m); de aici am coborat spre Gravon de Pomagagnon (1800m) si cum mai aveam ceva energie si vremea tinea cu mine am hotarat sa parcurg si a doua via ferrata a zilei - Terza Cengia del Pomagagnon, spre Punta Erbing (2301m). Coborarea a fost pe traseul normal 204 pana la intersectia de la circa 1690m; de aici in loc sa cobor direct spre Cortina am preferat varianta care trece pe la baza muntelui, continuand pe traseele 211 si 218 pana la fosta gara Fiames. Ca o parere strict personala, prima ferrata (Strobel) este mai tehnica dar "fara suflet" iar a doua (Terza Cengia) mai usoara dar mai frumoasa si spectaculoasa. Singur.
• 28 august: Baiului. De la Sinaia am urcat dus-intors pana la Stana Mare din Cumpatu, apoi catre Crucea din Cumpatu (1490m) pana la un punct de maxim aflat la circa 1520m pe plai. Participanti: Mara Puscasu, Adela Cirstea, Laura Galan, Florin Puiu, alti 2 drumeti.
• 20 august: Postavaru. Am parcurs inca o data fix traseul din ziua anterioara, de data aceasta cu Costi - deci: din Poiana Brasov am urcat spre intersectia celor trei puncte albastre , punctul de maxim al traseului unde am facut si pauza principala a zilei; de aici am coborat spre Pestera de Lapte (am intrat si inauntru pana la capat), Poiana Drester , Poiana Nisipului si Pietrele lui Somonon . Impreuna cu Costi Palade.
• 19 august: Postavaru. Din Poiana Brasov am urcat pe traseul meu favorit spre intersectia celor trei puncte albastre , punctul de maxim al traseului; de aici am coborat incet si fara graba spre Pestera de Lapte, Poiana Drester , Poiana Nisipului si Pietrele lui Somonon . Singur.
• 16 august: Franta si Italia. De doi ani, de cand am descoperit viile ferrate din valea Susa ma gandeam la ultimul segment al viei ferrata spre vf. Chaberton (3131m); in 2020 si 2021 traseul era inchis (cablurile deteriorate de zapada si gheata) dar in 2022 am aflat ca s-a redeschis... asa ca iata-ma incercand acest tur de forta destul de dificil! Am plecat la ora 5.24 din Cuneo, la 8.25 eram in gara Oulx, apoi autobuz pana la Cesana si autostop pana la Claviere astfel ca la ora 9 fix incepeam urcusul de la Claviere (1780m) spre Batteria Alta (2195m) si baza viei ferrata (circa 2650m); de aici am urcat cei 500m pe via ferrata pana in varf. Dupa o pauza generoasa pentru explorarea fortificatiilor si odihna am coborat spre Col du Chaberton si inapoi in Claviere, incheind toata aventura in 8h20. Singur.
• 15 august: Italia. Am incercat sa parcurg si cu Mara via ferrata Carlo Giorda, cea in care in circa 600m ajunge pe vf. Pirichiano, la manastirea Sacra di San Michele; am urcat ceva mai mult de jumatate mai exact pana la Pian Rasulet (640m altitudine) si apoi dus-intors pana la podul tibetan; la final am coborat pe via di fuga inapoi spre Sant'Ambrogio. Impreuna cu Mara Puscasu.
• 10 august (III): Parang. Cat Mara si Silviu mancau la Pensiunea Tobo am profitat pentru a parcurge o ultima via ferrata pe ziua de astazi - si anume Giuliana, grad B. Am terminat-o mai devreme decat sosirea notei de plata pentru cei doi Singur.
• 10 august (II): Parang. Dupa ce au terminat de vizitat Pestera Muierii i-am corupt pe Mara si pe Silviu sa profitam de vremea neasteptat de buna (prognoza vorbea de ploi abundente - dar era vreme frumoasa de fapt) pentru a mai parcurge una din viile ferrate inaugurate in 2021 - si anume Kuky, gradul B. Participanti: Mara Puscasu, Silviu Postolache.
• 10 august: Parang. In timp ce Mara, Andreea si Silviu vizitau Pestera Muierii eu am preferat sa fac o via ferrata scurta din cele inaugurate in 2021 - am ales deci Dodo (grad C), pe care am terminat-o in 17 minute, fara a face prea multe poze. Singur.
• 9 august (II): Parang. Dupa ce am mancat bine la Pensiunea Tobo pentru a doua iesire (scurta) a zilei am urcat Via Ferrata Vanturilor (dificultate C). Este poate cea mai deosebita dintre toate VF din zona - se urca prin doua fisuri, una mai lata la inceput si apoi una foarte ingusta (atat Mara cat si eu nu am incaput decat pe lateral la inceput, osul bazinului fiind mai lung decat latimea fisurii!). Sfarsitul viei ferrata este undeva in VF Spirala Mica, pe care am coborat inapoi la punctul de plecare. Participanti: Mara Puscasu, Silviu Postolache.
• 9 august: Parang. Am urcat VF Loreley pana la pitonul 26 unde am facut stanga spre VF Pantera Roz - pe care am urmat-o pana la cele trei grote. Dupa grote Andreea si Silviu au continuat in sus in timp ce Mara si cu mine ne-am intors pe Pantera Roz pana in Loreley, pentru a parcurge si ultimele trei lungimi de cablu, de la pitoanele 26 pana la 30. Mai sus am continuat spre stanga pe traseul Belvedere (la un moment dat i-am recuperat si pe Andreea si Silviu) catre nord-est; din poienita unde acest traseu se termina am mers pe pana la grota Sura Haiducilor, punctul terminus al zilei; tot aici Andreea a descoperit si o pestera in care am intrat. Coborarea a fost mult mai putin aventuroasa - catre Pensiunea Tobo pe . Participanti: Mara Puscasu, Andreea Soare, Silviu Postolache.
• 8 august (II): Parang. Am urcat pe Spirala Mica; interesant traseu, cu fisura de deasupra traseului Vanturilor partea sa cea mai deosebita. Trsaeul Spirala Mica fiind scurt l-am terminat destul de rapid, iesind in Via Ferrata Spirala Muierilor la pitonul 33, chiar mai jos de portiunea dificila de la pitoanele 35-38; de aici am coborat (traseul nu este banal!) aceasta din urma VF pana la inceputul sau. Impreuna cu Silviu Postolache.
• 8 august: Parang. Un circuit cu doua via ferrata pornind de la punctul de intrare in Pestera Muierilor, langa Baia de Fier, in Gorj: Am urcat pe tronsonul comun al VF Creasta Pesterii / Marea Crapatura pana la pitonul 20, apoi am facut stanga pe Creasta Pesterii care se termina la pitonul 33; dupa ce am traversat dus-intors podul aerian de la final ne-am intors din nou la pitonul 20 coborand VF Marea Crapatura pentru a cobori la final tronsonul comun ce il urcasem cu mai putin de o ora inainte. Participanti: Mara Puscasu, Silviu Postolache.
• 6 august: Postavaru. Din Poiana Brasov am urcat pe , apoi pe langa Canalul Lehmann pana la intersectia traseului cu Drumurile Albastru/Galben de sub lacul de acumulare artificial; de aici am continuat pe Drumuri ;, intersectand si cateva partii pana al copacul cu 4 marcaje de sub Cabana Postavaru, punctul de maxim al zilei; de aici am coborat inapoi in Poiana Brasov pe Vanga Mica si Padina Lautei . Singur.
• 30 iulie: Baiului. O reeditare aproape identica a unei iesiri de acum o luna si ceva: din Sinaia (cartier Cumpatu) am urcat pe firul vaii Tufa pana la iesirea din padure; aici ne-am orientat spre dreapta, pe poteca de la liziera padurii si apoi pe plai pana la Crucea din Cumpatu, la 1490m punctul de maxim al zilei; dupa o pauza generoasa am coborat spre Sinaia pe la Stana Mare (din pacate nu m-am reintalnit cu magarusul, amicul meu). Impreuna cu inca un drumet.
• 25 iulie: Bucegi. Dupa aproape doi ani iata-ma parcurgand din nou integral Braul Mare al Costilei, de data aceasta singur; am urcat cu prima telecabina a zilei asa ca la ora 8.30 fix incepeam traseul Cabana Babele - Crucea Eroilor - Brana Vaii Albe - Valea Alba (circa 25m de coborat) - Braul Mare al Costilei (integral) - Valea Priponului - Valea Cerbului la 1720m altitudine - Poiana Costilei - Busteni . Singur.
• 23 iulie: Postavaru. Dupa aproape exact un an am reluat o excursie de relaxare din Poiana Brasov - parcurgerea integrala a traseului : Urcus pe , apoi pana la maximul zilei la circa 1430m altitudine, ceva mai sus de intersectia celor trei puncte albastre ; de aici am coborat via Pestera de Lapte pana la Poiana Drester , apoi am coborat pe Valcelul lui Schmautz inapoi spre Poiana Brasov . Singur.
• 8 iulie: Postavaru. Iesire fulger de circa doua ore: De la Pietrele lui Solomon am urcat pe culme pana la varful-fara-nume de 1057m pentru a cobori apoi spre La Bancuta ; de aici am mers putin pe spre Valea Cetatii pentru a prinde apoi o poteca nemarcata ce coboara direct spre La Iepure ; la final am mai mers un pic pe forestierul de pe Valea Cetatii. Singur.
• 5 iulie: Italia. Alpi Graie, langa Aosta. De la capatul superior al telescaunului Chamole (circa 2310m) am urcat spre Col Tsa Setse (2815m) apoi spre Punta della Valletta - Vetta Scialpinistica (3007m); de aici incepe Sentiero Attrezzato (un fel de via ferrata mai soft) Panorama care in sub o ora duce pe Punta Valletta (3090m, punctul de maxim al zilei); de aici am coborat inapoi spre telescaunul Chamole via Mont Belleface, Crete Noire si o poteca abia conturata care coboara printr-o vale direct inapoi la telescaun. Singur.
• 4 iulie: Franta. Dupa trei luni iata-ma din nou pentru a treia oara in acest an la ferrata Comtes Lascaris din Tenda, de data aceasta inarmat cu un scripete (nu stiu exact cum se numeste) pentru tiroliana. Pana la urma nu l-am folosit dar excursia a fost totusi reusita, descoperind si un nou segment de via ferrata de care nu stiam pana acum. Singur.
• 3 iulie: Italia. Am parcurs pentru a treia oara (mai fusesem in 2020 si 2021, tot in iulie) via ferrata "Perona - Saglia" ce urca Rocca Clari; din soseaua SS24 "del Monginevro" la cota 1510m alt am mers cateva sute de metri pe poteca de-a lungul raului Piccola Dora pana la circa 1600m alt unde incepe via; am urcat cei 420m diferenta de nivel ai viei ferrata in ceva mai mult de doua ore si jumatate; pentru coborare am ales traseul clasic prin padure spre Claviere. Singur.
• 2 iulie: Italia. Un traseu drag mie pe care l-am tot facut cand am drum pe la Cuneo si doar cateva ore pentru un munte mic: din gara Vernante (800m) am urcat pe traseul local roz pana la Tetti Cantapernice (1370m); dupa o pauza generoasa am coborat inapoi pe unde am venit pana la intersectia de la 1200m si apoi spre Vernante via traseul L8 si traseul local albastru, pe la castel. Singur.
• 25 iunie: Postavaru. Excursie scurta, de relaxare: Din Brasov - Pietrele lui Solomon am urcat spre sud-est pe o culme catre un varf anonim de circa 1057m ; de aici am coborat catre Poiana Stechil ; si Piata Unirii . Singur.
• 23 iunie: San Marino. Din Borgomaggiore (circa 520m alt) am urcat pe poteca 1 - Sentiero della Rupe catre cele trei turnuri din orasul San Marino, aflate la o altitudine de circa 720-740m. Singur.
• 21 iunie: Italia. Dupa trei ani am parcurs din nou via ferrata "Memoria di Vajont", din Longarone (BL) pana la coronamentul barajului Vajont; stiam ca este destul de dificila dar parca mi s-a parut mai grea decat acum trei ani! Singur.
• 19 iunie: Baiului. Din Sinaia (cartier Cumpatu) am urcat pe firul vaii Tufa pana la iesirea din padure; aici ne-am orientat spre dreapta, pe poteca de la liziera padurii si apoi pe plai pana la Crucea din Cumpatu, la 1490m punctul de maxim al zilei; dupa o pauza generoasa am coborat spre Sinaia pe la Stana Mare (ocazie de a ma reintalni cu magarusul simpatic de acum doi ani). La final in Sinaia am incercat o cofetarie noua pentru prajitura de dupa excursie. Participanti: Ovidiu Gavrilescu, Florin Puiu, inca un drumet.
• 13 iunie: Cozia. De la Barajul Turnu am inceput sa urcam pe dar am reusit sa pierd traseul (!!) asa ca am balaurit in padure spre pana in poteca ce venea de la Halta Pausa, poteca pe care am urcat-o spre punctul La Troita ; dupa o pauza am continuat dus-intors spre cascada Gardului ;. De la cascada am ajuns repede la manastirea Stanisoara ; unde iarasi am facut o pauza; pentru coborare am ales un ocol pe la Grota Salbaticu si apoi via La Troita spre Manastirea Turnu . Participanti: Paula Neagu, Costi Palade, alti 2 drumeti.

• 9 iunie: Baiului. Din halta Sinaia Sud am urcat pe piciorul Gagului spre liziera padurii si apoi pe plai pana la liziera de langa vf. Gagu; dupa o pauza de masa si odihna am coborat pe un plai ce coboara spre nord, plai pe care l-am urmat intr-o coborare la liber, iesind in apa Cainelui la circa 2.5km est fata de halta Sinaia Sud; la final m-am intors spre halta pe acest drum forestier. Singur.
• 5 iunie: Austria. Simmering, pe granita intre landurile Austria de Jos si Stiria. De la statia de jos a telegondolei spre Liechtensteinhaus am urcat circa 350m pana la statia de sus ; de aici am mai coborat putin spre sud-est pentru a urca apoi pe langa varful Erzgokel pana aproape de varful Sonnwendstein; la final am coborat inapoi spre Simmering via spre Maria Schutz si . Participanti: Mara Puscasu, Ionela Munteanu, Andreea Soare, Silviu Postolache, inca un drumet.
• 27 mai: Postavaru. De la biserica Sfanta Treime din Brasov am urcat direct si pieptis pana in Poiana Ograda pentru a continua apoi spre Poiana Stechil ; dupa o scurta pauza am continuat spre sud pe dar nu am ajuns la Bancuta ci am facut dreapta pe spre un varf fara nume de 1056m; de aici am coborat direct spre Pietrele lui Solomon . Impreuna cu Florina Cojanu.
• 22 mai: Postavaru. Din Piata Unirii am urcat pe pana la Izvorul Pajistenilor apoi pieptis pe pana in poteca de legatura Poiana Ograda - Saua Tampei pe care am urmat-o spre sa ; de aici am urcat via vf. Tampa Mica spre vf. Tampa , am intrat apoi in literele B R A S O V pentru a cobori apoi spre Brasov - str. Dobrogeanu Gherea via Treptele lui Gabony . Impreuna cu Florina Cojanu.
• 21 mai: Italia. O tura reusita dupa targul de monede de la Verona - de la Malga Novezza (circa 1380m) am urcat pe traseele 652A si 652 spre Cima Telegrafo, in masivul Baldo; la coborare am mers un pic orizontal spre nord din varf pe 651 pana la intersectia cu traseul 66; la final am coborat pieptis pe 66, apoi pe 652 pana la circa 1555m, in soseaua asfaltata SP8, la circa 2km amonte de Malga Novezza unde lasasem masina. Impreuna cu inca un drumet.
• 17 mai (II): Bulgaria. Am vizitat intai manastirea principala sapata in stanca de la Ivanovo; apoi am mai facut dus-intors circa 1.6km pe sens pe o poteca ce tine malul raului pana la biserica sf. Teodor; pe drum m-am abatut pe la patru obiective (capele sau biserici sapate in stanca), trei inchise cu zabrele si lacat si unul deschis. Impreuna cu Ovidiu Gavrilescu.
• 17 mai: Bulgaria. Din poienita de la intrarea pesterii Orlova Chuka (circa 190m alt) am coborat dus-intors pe (traseul ce merge spre satul Pepelina) pana la nivelul raului Cerni Lom (circa 80m); din acest traseu se desface la un moment dat marcajul spre mica pestera Novata Chuka; am parcurs si aceasta bucata si am intrat si putin in pestera. Impreuna cu Ovidiu Gavrilescu.
• 15 mai: Piatra Craiului. Din Zarnesti am urcat Valea Crapaturii pana in saua cu acelasi nume ; dupa o scurta pauza in sa am coborat spre Cabana Curmatura si mai departe spre Fantana lui Botorog pe noul traseu . Singur.
• 14 mai: Postavaru. O iesire scurta, de relaxare: Din Poiana Brasov am urcat pe , apoi pana la maximul zilei la circa 1420m altitudine, ceva mai sus de intersectia celor trei puncte albastre ; de aici am coborat spre Pestera de Lapte si apoi pe o poteca nemarcata prin padure, pe langa un vechi teleschi abandonat direct spre Poiana Brasov . Singur.
• 12 mai: Portugalia. Am parurs o mica bucata din traseul GR11/PR7 la circa 30km vest de Lisabona - din Praia de Macas (langa Colares, Sintra) spre Cabo da Roca; traseul este paralel cu linia oceanului Atlantic dar se desfasoara de-a lungul unor faleze intrerupte de vai, astfel ca pe cei circa 9km de poteca se urca si coboara circa 500m diferenta de nivel. Singur.
• 7 mai: Piatra Mare. Din Dambu Morii am urcat pe pana la baza canionului Sapte Scari pe care l-am ocolit cu gratie pe ; mai sus am continuat prin Prapastia Ursului - ramura de sus catre punctul de belvedere din Drumul Familial; pentru coborare am urcat un pic pe drumul Familial pentru a continua apoi pe poteca de legatura spre Drumul Tiganilor si inapoi pe acesta pana la Dambu Morii . Impreuna cu Florina Cojanu.
• 6 mai: Postavaru. Din Brasov - Pietrele lui Solomon am urcat circa 1.5km pe forestierul Valea cu Apa si apoi pe pana in Poiana Nisipului; de aici am urcat pana langa Poiana Brasov pe vechea varianta a traseului (acum abandonata); de aici am contiuat pe ramura de sus a traseului spre La Bancuta si Valea Cetatii; la cateva minute de La Bancuta am continuat pe o poteca nemarcata - scurtatura pentru a incheia circuitul pe Valea Cetatii pana la capatul de linie cu acelasi nume. Impreuna cu Florina Cojanu.
• 27 aprilie: Statele Unite. Din nou Joshua Tree National Park - pentru aceasta ultima zi in SUA imi propusesem sa parcurg traseul Chasm of Doom, o combinatie de galerii si pasaje printr-un deal format din niste bolovani imensi. Am gasit intrarea si am parcurs o mica parte dar nu am stiut sa gasesc continuarea asa ca am renuntat; pe post de consolare am parcurs in 20-25min o mica poteca din zona, Hidden Valley Trail. Singur.
• 26 aprilie: Statele Unite. Joshua Tree National Park, langa Twentynine Palms (CA). Din parcarea Fortynine Palms Canyon Rd (circa 2800ft altitudine) am urcat si coborat pe poteca de circa 1.5mile pana la oaza Fortynine Palms, aflata cam la aceeasi altitudine; de aici am facut o bucla fara nici o poteca urcand pe valea seaca ce merge de la oaza spre sud-vest pana la o altitudine de circa 4000ft; apoi am continuat pe un fel de platou spre est pentru a cobori inapoi spre oaza pe valea seaca dinspre sud-est-ul oazei; teoretic nu ar fi cine stie ce excursie dar lipsa potecii, saritorile si mai ales vegetatia la coborare m-au incetinit destul de mult, inchizand bucla in aproape 8 ore (fara a socoti dus-intors-ul de la masina spre oaza). La final am parcurs inca o data, cam obosit si deshidratat, poteca de la oaza pana inapoi la masina. Singur.
• 25 aprilie (II): Statele Unite. Cum era fix in drumul meu intre parcurile nationale Valea Mortii si Joshua Tree am revenit dupa doi ani si ceva pe Amboy Crater - de data aceasta singur, fara Ovidiu. Traseul nu este lung si se poate face in 45-60 minute pe sens; am urcat fara graba si am stat o ora si jumatate sus pe poteca de contur pentru a se face noapte; am coborat apoi pe intuneric inapoi la masina. Singur.
• 25 aprilie: Statele Unite. Dupa trei zile am parasit Death Valley National Park; in drum spre urmatorul parc national (Joshua Tree) m-am oprit putin pentru a urca Kelso Dunes - niste dune din nisip fin cu o intaltime de circa 600ft/180m. Singur.
• 24 aprilie (II): Statele Unite. Pentru a doua parte a zilei am ales un traseu destul de aventuros - am urcat Twenty Mule Team Canyon pana la baza crestei Borax Benchmark si am urcat apoi versantul sau nordic pana in creasta; am parcurs-o apoi pe directia sud-est pana aproape de varful fara nume de 2820ft; de aici am coborat la liber spre Corkscrew Canyon; am parcurs acest canyon integral pana la confluenta cu Twenty Mule Team Canyon, atat partea interesanta (cea din amonte, inclusiv mina abandonata din anii '50) cat si cea plictisitoare, de jos. In fine am mai parcurs dus-intors si side-canyon-ul ce se afla imediat sub mina; acesta are o portiune de slot foarte interesanta. Singur.
• 24 aprilie: Statele Unite. In prima parte a zilei am incercat sa parcurg cele patru mici canioane de la Artists Drive si Palette; din ele am reusit sa gasesc trei (cele de la first si second dip si cel mare din cele doua de la Artists Palette); nu am reusit sa-l gasesc pe cel mic de la Artists Palette. Fiecare din cele trei a fost agreabil in felul sau; mi-a luat circa trei ore pentru a le parcurge pe toate. Singur.
• 23 aprilie (II): Statele Unite. Cum esecul parcurgerii lui Grotto Canyon cu cateva ore inainte imi lasase inca destul timp am zis sa mai fac o tura usurica - Desolation Canyon, pe care il parcursesem si in 2003 si 2004 (dar nu mai imi aminteam nimic). De data aceasta am profitat si de faptul ca (,) capatul sau superior este chiar langa soseaua asfaltata Artists Drive asa ca l-am parcurs doar in urcare si apoi am iesit depasind o mica coama la asfalt in Artists Drive, la autostop. Singur.
• 23 aprilie: Statele Unite. Am incercat (fara succes) sa urc Grotto Canyon - desi se spune ca primele doua saritori sunt cele mai dificile si ca daca le-ai facut pe acestea nu vei avea probleme cu restul eu m-am impotmolit la a treia; la intoarcere m-am intalnit cu alt drumet care a incercat si el sa depaseasca cea de-a treia saritoare, tot fara succes; ne-am intors impreuna si am avut astfel norocul si de a economisi la intoarcere cele 2 mile de drum neasfaltat pana la masina. Impreuna cu inca un drumet.
• 22 aprilie: Statele Unite. Dupa doi ani si un pic iata-ma din nou in parcul national Valea Mortii, de data aceasta in zona de sud (Badwater) pentru a parcurge Sidewinder Canyon precum si cele sase slot-canyons laterale; data trecuta stiam doar de 3 din ele. Cum unul e dublu de fapt sunt sapte; au si niste nume haioase: Minus Doi, Minus Unu, Zero, Unu, Unu-Dreapta, Doi si Trei. Initial vroiam sa trec apoi in Willow Canyon dar nu a mai fost timp; ramane pentru data viitoare! Singur.
• 21 aprilie (II): Statele Unite. Pentru iesirea de dupa-amiaza am ales un delusor (circa 125m altitudine) aflat pe malul Pacificului - Torrey Pines State Park. Am urcat pe poteca principala a parcului (facand si un ocol pe unul dintre cele doua loops) pentru a cobori apoi direct spre plaja; am mai mers ceva mai mult de jumatate de kilometru pe plaja la final pentrua inchide circuitul. Impreuna cu Vasile Comanescu.
• 21 aprilie: Statele Unite. Am urcat dus-intors cel mai inalt munte (de fapt un deal) din orasul San Diego (California) - Cowles Mountain (1593ft/486m altiudine) folosind poteca principala de acces. Impreuna cu Vasile Comanescu.
• 16 aprilie: Postavaru. De la Biserica Sfanta Treime din Schei am urcat pe o poteca nemarcata pana in Poiana Ograda de unde am continuat pe alta poteca nemarcata spre nord si putin est pana in Saua Tampei ; coborarea finala a fost spre Piata Unirii pe si apoi . Singur.
• 15 aprilie: Postavaru. De la Pietrele lui Solomon am urcat fara graba pe Valcelul Dracului pana la intersectia cu drumul nou al Poienii si apoi inca un pic pana pe vf. Stejeris ; din varf am coborat spre traseul , pe care l-am urmat pana aproape de punctul de Belvedere din drumul Poienii, pentru a cobori apoi spre Brasov - str. Podul lui Grid pe o poteca nemarcata . Participanti: Cristi Sincai, inca un drumet.
• 1 aprilie: Franta. Am reluat dupa o luna si un pic, de data aceasta impreuna cu Ionela via ferrata Comtes Lascaris din Tenda, in ritm lejer si fara graba. Am si coborat un pic pe via ferrata pentru a explora si varianta ce permite abandonarea urcusului pe la jumatate; s-a dovedit a fi o poteca interesanta, printr-un vechi castel si cu un nou segment de cablu ferat. Impreuna cu Ionela Munteanu.
• 27 martie: Baiului. Din gara Sinaia am urcat pe Piciorul Cainelui pana la bancuta de la lizera padurii (1370m); dupa circa 20 de minute de pauza am coborat tot pe unde am urcat inapoi spre gara Sinaia, ajungand la peron odata cu trenul inapoi spre Bucuresti. Participanti: Adela Cirstea, Florin Puiu.
• 27 februarie: Baiului. Din gara Sinaia am urcat via plaiul Tufa pana la stana Mare si apoi pana la crucea metalica de la circa 1480m, punctul de maxim al zilei ; coborarea a fost pe unde am urcat, cu o scurta pauza de masa la stana. Participanti: Adela Cirstea, Laura Galan, Florin Puiu, inca un drumet.
• 22 februarie: Franta. Ziua de 22.2.22 a venit cu o vreme minunat de calda si cum zapada serioasa in Alpi incepea doar pe la 1500m+ altitudine am parcurs pentru a patra oara via ferrata Comtes Lascaris din Tenda, in ritm lejer si fara graba - avand cam 3 ore intre trenul de venire si cel de plecare. Singur.
• 21 februarie: Italia. De la Vernante (800m) am urcat pana la Tetti Cantapernice (1370m) ai apoi spre Passo Ceresole (1620m, punctul de maxim al zilei) pe traseul roz; coborarea fost tot spre Vernante dar pe cealalta parte a traseului roz (via tetto Marin) pe care nu mai fusesem pe bucata Passo Ceresole - tetto Marin - valea S. Lucia; la final am inchis traseul pe la Fontana Romana, pe unde am mai fost de cateva ori. Singur.

• 11 martie: Postavaru. Din Brasov - Piata Unirii am urcat pe o zapada foarte placuta spre Poiana Stechil pentru a continua apoi pana in Saua Tampei ; am coborat apoi spre Magazinul Star pe , apoi racordul spre Drumul Serpentinelor si la final pe ulimtele sapte serpentine . Singur.
• 4 martie: Postavaru. Excursie scurta, de relaxare - am urcat pe Treptele lui Gabony pana in saua de langa literele B R A S O V pentru a cobori apoi pe Drumul Serpentinelor . Impreuna cu Cristi Sincai.
• 19 februarie: Baiului. Ca si cu o saptamana in urma si acum din Azuga am urcat via Culmea Sorica catre statia superioara a telegondolei si cabana Popasul Uriasilor; dupa ora si jumatate la cabana am coborat pe unde am venit inapoi spre Azuga. Participanti: Mara Puscasu, Adela Cirstea, Ionela Munteanu.
• 12 februarie: Baiului. Din Azuga am urcat foarte, foarte catinel in circa 4 ore pe Culmea Sorica pana la statia superioara a telegondolei si cabana Popasul Uriasilor; dupa ora si jumatate la cabana am coborat la apus inapoi spre Azuga, bucata din padure fiind pe noapte, sub luna plina (nu a fost nevoie de lanterne). Participanti: Flori Sava, Florin Puiu.
• 5 februarie: Bucegi. Din Azuga am urcat dus-intors pana in Saua Grecului ; la urcare am ales varianta pe versant (cu efort relativ constant tot drumul) iar pentru coborare am preferat-o pe cea de pe firul vaii, care are panta sustinuta in partea de sus si drum mai putin inclinat jos. Impreuna cu Mara Puscasu.
• 22 ianuarie: Baiului. Din Azuga am urcat pe Culmea Sorica pana la statia superioara a telegondolei si cabana Popasul Uriasilor (eu credeam pana astazi ca se numeste Popasul Schiorilor); dupa aproape o ora la cabana am coborat facand un mic ocol pe poteca nemarcata care am aflat ca serveste drept pista de biciclete ; la final am fugit dupa tren pe poteca pe care am si urcat . Participanti: Laura Galan, Florina Cojanu, alti 3 drumeti.
• 16 ianuarie: Bucegi. Din Poiana Tapului am urcat in circa o ora si jumatate catre Stana Regala ; dupa o scurta pauza la observatorul de pe stanca Franz Josef coborarea a fost spre Sinaia ocolind si pe la observatorul spre valea Pelesului. Participanti: Mara Puscasu, Adela Cirstea, Florina Cojanu, Laura Galan.
• 8 ianuarie: Bucegi. Din Azuga am urcat pe versant pana in Saua Grecului pentru a continua apoi spre Saua la Cleste si Cabana Diham ; pentru coborare am ales varianta inapoi prin Saua la Cleste si apoi continuat cam doua treimi din traseul spre Saua Grecului pana cand am parasit acest traseu pentru a urca vf. Grecului , punctul de maxim al zilei; de aici am coborat inapoi spre Busteni pe Coama Lunga . Participanti: Florina Cojanu, Radu Constantinescu.

Inapoi la pagina princiapala.