Acasa -> Poze de la munte -> Lista excursii

[ Poze] - [ Articole] - [ Statistici]

91 excursii in 2023:

TOAMNA 2023

• 28 decembrie: Postavaru. Din Poiana Brasov am urcat pe Valcelul lui Schmautz pana in Poiana Drester , la 1305m cel mai inalt punct al zilei; de aici am coborat spre Poiana Nisipului pe si (am ales vechea varianta a Drumului Galben) pentru a continua apoi spre firul Vaii cu Apa pe . Impreuna cu Costi Palade.
• 24 decembrie (II): Statele Unite. A doua din excursiile in Delaware Gap National Recreation Area - de la parcarea aflata langa Kittatinny Visitor Center am urcat pe Red Dot Trail pana pe Mount Tammany; pentru coborare am ales varianta (oarecum neplacuta datorita pietroaielor din poteca) de ocolire pe Blue Dot Trail. Singur.
• 24 decembrie: Statele Unite. Prima din cele doua excursii de astazi in Delaware Gap National Recreation Area, o zona in care raul Delaware trece perpendicular printr-o coama, sculptand doua platouase numite pompos "munti". Intai am parcurs cu Mara portiunea din Pennsylvania - de la inceputul potecii aflat la 520ft/158m am urcat pana pe poteca via Minsi Lookout pana pe Minsi Mountain, aflat la 1450ft/442m. Urcusul a fost pe poteca, coborarea pe drum. Impreuna cu Mara Puscasu.
• 23 decembrie: Statele Unite. Peters Mountain, Dauphin Conty, Pennsylvania. Din parcare (aflata la circa 520ft/158m altitudine pe Pennsylvania Route 325 - Clarks Valley Road am parcurs Victoria Loop Trail, un fel de poteca in opt: Am urcat pe Victoria Trail pana in creasta principala, la circa 1280ft/390m altitudine; am coborat apoi in partea cealalta, spre nord si am facut o bucla pe Rock si Old Sawmill Trails, pana la o altitudine minima de circa 900ft/274m; am urcat apoi inapoi in creasta pe Whitetail Trail pana la o altitudine maxima de 1380ft/421m pentru a cobori apoi inapoi in parcare de unde am plecat. Impreuna cu Mara Puscasu.
• 27 noiembrie: Spania. Dupa fix o luna am parcurs din nou, de data aceast cu Adela un traseu in Barcelona - de la statia de autobuz M30 "Institut Ramon Berenguer IV" am parcurs un itinerariu tematic ce a urcat pana la circa 305m, pe varful Puig Castellar pentru a cobori apoi inapoi in oras, spre statia de autobuz de unde am plecat. Impreuna cu Adela Cirstea.
• 26 noiembrie: Franta. Dupa fix patru saptamani am revenit in Parc National des Calanques; parcurgand de data aceasta impreuna cu Adela fix acelasi circuit din Luminy (langa Marsilia) parcurge cele doua calanques: Sugiton si Morgiou. Impreuna cu Adela Cirstea.
• 23 noiembrie: Postavaru. Din Pietrele lui Solomon am coborat vreo 150m pe asfalt, apoi am urmat pentru a treia oara in mai putin de un an firul vaii Putrede pana la circa 820m altitudine unde am facut stanga pe firul Ograda Frasinului, pe care am urcat pana la circa 1000m alt in Poiana Ograda ; de aici coborarea a fost mai mult decat clasica - am continuat tot pe poteca nemarcata spre Saua Tampei pentru a cobori apoi pe alta potecuta spre Izvorul Pajistenilor ; la final am continuat pe singura poteca marcata a zilei spre Piata Unirii . Singur.
• 14 noiembrie: Italia. Din satul Roreto, comuna Roure (aflat pe SP23, in Provincia di Torino) am urcat pentru a doua oara via ferrata Nicola Ciardelli al Bourcet; daca acum doi ani mi s-a parut dificila (poate si datorita ploii atunci) acum mi s-a parut net mai simpla. Impreuna cu Cristina Tudor.
• 13 noiembrie: Italia. Tot dupa cinci ani am revenit in Camoglieres (circa 1000m altitudine in valea Maira) pentru a urca via ferrata cu acelasi nume pana in varful Crocetta Soprana, aflat la circa 1400m; dupa vreo jumatate de ora de pauza in varf coborarea a fost pe poteca normala de retragere. Impreuna cu Cristina Tudor.
• 12 noiembrie: Italia. Dupa cinci ani am revenit pe via ferrata Rocca dei Corvi; este un pinten de roca ce se inalta la vreo 70-100m inaltime (mi-e greu sa estimez) fata de relieful din jur. Ca si atunci am facut turul complet, coborand intai in firul apei pentru a urca toata stanca. Mergand in pas absolut lejer am terminat excursia cam in 2h20. Impreuna cu Cristina Tudor.
• 6 noiembrie: Germania. O scurta bucla pe malul Rinului: Via ferrata Mittelrhein (Rinul de mijloc). Oricum clasificarea drept via ferrata este un pic exagerata, este doar o poteca cu niste scari asigurate in sus sau in jos si scurte bucati cablate. Din Boppard (circa 75m alt) am urcat pe ferrata pana pe micul varf Muehltalblick (313m) pentru a cobori apoi pe poteca normala; am incheiat tot circuitul in doua ore si un sfert. Singur.
• 5 noiembrie: Germania. Maisvul Taunus, langa Frankfurt. Din statia metroului U3 Oberursel Hohemark (circa 315m alt) am urcat pe Alter Feldbergweg, apoi Taunusklub Route 045 si Zirbelkiefer Schneise pana la punctul de belvedere Grosser Feldberg (circa 880m alt); dupa o scurta pauza in ceata am coborat inapoi de unde am plecat pe un drum forestier de 8+ km. Impreuna cu Cosmin Zamfir.
• 29 octombrie: Franta. Frumoasa plimbare in Parc National des Calanques; acestea sunt niste formatiuni stancoase pe malul apei (un fel de mini-fiorduri). Pentru astazi le-am ales pe cele doua cele mai usor de vizitat din Luminy, de langa Marsilia: Sugiton si Morgiou. Singur.
• 28 octombrie: Spania. Barcelona. De la statia de metrou Singuerlin (linia L9 nord) am mers cam 1km prin oras spre nord; de aici am parcurs un itinerariu tematic ce a urcat pana la circa 305m, pe varful Puig Castellar pentru a cobori apoi inapoi la statia de metrou de unde am plecat. Singur.
• 27 octombrie: Spania. Din catunul Es Clot al localitatatii Deia (140m alt), aflata pe insula Majorca din arhipelagul Baleare am urcat pe GR 221 pana pe varful Es Cargoli (944m); de aici am coborat spre Valldemossa (circa 440m) pe poteca directa. Singur.
• 22 octombrie: Germania. Pentru ultima zi de Germania intentionam sa parcurgem Hoellentalklamm (a treia oara pentru mine, a doua oara pentru Matei si Costi, prima oara pentru fete) pornind din Hammersbach dar am aflat in timpul urcusului de la drumetii ce se intoarceau ca este inchis; am mers totusi pana acolo si, surpriza, in afara indicatorului INCHIS poarta era deschisa si nu era nimeni. Am inaintat deci cam un sfert de klamm, pana la al doilea pod care fusese demontat; aici am facut cale intoarsa iar coborarea a fost spre Grainau. Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu, Matei Puscasu, Costi Palade.
• 21 octombrie: Germania. Am urcat in ultima zi fara zapada din Garmisch-Partenkirchen cu telecabina pana la cota 2000m, la Alpspitzbahn Bergstation; de aici am urcat pana pe varful Alpspitze (2621m) pe via ferrata cu aceeasi nume (foarte usoara). Coborarea a fost pe poteca normala ce urca spre varf si apoi am inchis circuitul pe poteca Nordwandsteig. Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu, Matei Puscasu, Costi Palade.
• 14 octombrie: Germania. Dupa aproape trei luni iata-ma din nou pe Immenstadter Horn, pe una din culmile nordice ale Alpilor din Allgaeu. Din Immenstadt (circa 730m) am urcat pe poteca directa si inclinata spre varful (1489m); de aici am coborat inapoi inspre oras via Alpe Alp si valea raului Steigbach; am incheiat inelul in ceva mai putin de 3 ore. Singur.
• 12 octombrie: Bucegi. Am profitat de una din ultimele zile frumoase ale sezonului pentru o iesire sus in Bucegi: Din Busteni am urcat pe , apoi catre Poiana La Verdeata; dupa o pauza am urcat aproape 700m diferenta de nivel in Valea Alba pana la circa 2180-2190m altitudine unde am iesit inspre dreapta pe Braul Mare al Costilei. Am parcurs braul insorit pana sub Hornul lui Gelepeanu, pe care l-am folosit pentru a iesi in platou. Pentru coborare am mers la liber prin platou apoi coborand pe plaiuri catre cabana Caraiman pentru a reveni inapoi la Busteni pe traseul (care nu imi place deloc). Singur.
• 7 octombrie: Baiului. O frumoasa excursie din patru segmente, fiecare cu personalitatea sa. Intai am mers circa 4km pe forestierul de pe Valea Rea, apoi am urcat pe afluentul Vaii Rele ce se orienteaza spre sud-est de la cota 1020 pana la cota 1350m; aici am facut dreapta pe un afluent secundar (mi-a placut mult!) iesind la gol undeva pe la 1460m; am mai urcat pe versant, pe iarba inca aproape 200m pana pe Varful Cainelui, la 1645m punctul de maxim al zilei. Dupa o pauza generoasa pe varf am coborat pe pana la cota 1120m, deasupra fostei cabane Piscu Cainelui; aici traseul marcat face stanga dar eu am continuat inainte pe versant, coborand la liber prin padure direct spre gara Sinaia. Singur.
• 4 octombrie: Bucegi. Mi-am dorit si in aceasta vara sa parurg integral Braul Mare al Costilei dar abia acum, spre toamna am apucat; ca si in datile trecute traseul a fost Cabana Babele - Crucea Eroilor - Brana Vaii Albe - Valea Alba (circa 25m de coborat) - Braul Mare al Costilei (integral) - Valea Priponului - Valea Cerbului la 1720m altitudine - Poiana Costilei - Busteni . Impreuna cu inca un drumet.
• 30 septembrie: Spania. Am parcurs astazi traseul Sendero Las Cascadas (PR-A 282) in parcul natural (sau national?) Sierra de Las Nieves, langa Malaga. Din localitatea Tolox, de la Balneario de Tolox (circa 340m alt) am urcat in sens antiorar pana la o altitudine maxima de circa 680m pentru a cobori apoi pe langa cascadele La Rejia si Charro de la Virgen (seci) inapoi spre Tolox, inchizand bucla de circa 10km in ceva mai mult de patru ore. Impreuna cu Cristina Tudor.
• 29 septembrie: Gibraltar. Dupa patru luni am revenit din nou pe Stanca Gibraltarului. De data aceasta am urcat si nu coborat pe frumosul traseu Mediterranean Steps; sus am vizitat O'Hara Battery, Skywalk, capatul superior al telecabinei, St. Michael's Cave si Windsor Bridge; la final dupa o zi plina si frumoasa am coborat inapoi in oras pe Union Jack Steps. Participanti: Cristina Tudor, Radu Constantinescu.
• 28 septembrie: Spania. De la Refugio Juanar (circa 820m) am urcat dus-intors in vreo 3 ore/sens via Piedra Hipopotamo - Puerto Las Allanas - ocolind varfurile Salto de Lobo si Cerro de Lastonar pana spre varful si punctul de observatie La Concha (1215m) aflat deasupra localitatii Marbella. Participanti: Cristina Tudor, Radu Constantinescu.
• 17 septembrie (II): Statele Unite. Pentru dupa-amiaza ultimei zile am ales un ultim monument national din zona respectiva: Cedar Breaks National Monument. Este tot un amfiteatru ce se viziteaza de sus, in stilul lui Brice Canyon dar cu doua diferente: Este la o altitudine mult mai mare (peste 3100m) si nu are poteci ce cobara in vale. Ne-am plimbat cate o mila pe sens de la Trailhead-ul aflat langa Visitor Center (temporar inchis in 2023 pentru reparatii) dus-intors pana la Spectra Point, un punct de observatie. Impreuna cu Mara Puscasu.
• 17 septembrie: Statele Unite. Dupa patru zile consecutive in trei parcuri nationale pentru astazi, ultima zi plina de hiking in State am ales ceva mai usor, la cateva mile de localitatea Kanab unde am stat: Mansard Trail pana la un loc cu petroglife (inscriptii vechi in piatra). Pe langa poteca am mai urcat "la liber" si pe Mansard Benchmark si East Mansard Peak. Singur.
• 16 septembrie (II): Statele Unite. Pentru seara acestei zile am ales trei trasee foarte scurte ce pornesc din statii diferite ale autobuzului naveta din Zion National Park. Am inceput cu Weeping Rock Trail dus-intors din statia 7 Weeping Rock, apoi singura poteca ceva mai lunga (1.1 mile per sens) - Riverside Walk plecand din 9 Temple of Sinawava si la sfarsit foarte scurta Grotto Trail de la 6 Grotto Point pana la 5 Zion Lodge. Singur.
• 16 septembrie: Statele Unite. A doua zi de excursii in Zion National Park, Utah. De data aceasta am ales un traseu mai aventuros care oficial nu exista - din soseaua Utah 9 la o altitudine de circa 5600ft/1707m am urcat spre sud pe o poteca vag conturata intre Crazy Quit Mesa si Checkerboard Mesa pana intr-o sa aflata la circa 6020ft/1835m; de aici am coborat spre sud, intai pe un platou orizontal apoi pe o poteca din ce in ce mai dificila pana spre albia raului Virgin River (East Fork) pana la circa 4800ft/1463m; intoarcerea a fost fix pe unde am venit. Singur.
• 15 septembrie (II): Statele Unite. Pentru a doua excursie a zilei am ales un traseu mult mai dificil, de fapt singura poteca serioasa ramasa in Zion National Park care nu este nici inchisa si nici cu permit: Din statia 6 - Grotto a autobuzului naveta am urcat dus-intors pe West Rim Trail o diferenta de nivel de circa 2480ft/756m pana la Cabin Spring. Singur.
• 15 septembrie: Statele Unite. Zion National Park, Utah. Din statia 6 - Grotto a autobuzului naveta am urcat dus-intors Kayenta Trail pana la spectaculosul Upper Emerald Pool. Impreuna cu Mara Puscasu.
• 14 septembrie (II): Statele Unite. A doua mica plimbare pe North Rim al Grand Canyon National Park, de data aceasta in zona Grand Canyon North Rim Lodge si a Visitor Center. Din parcare am mers dus-intors pe scurta poteca Bright Angel Point Trail pana la punctul de observare Bright Angel Point; am continuat apoi spre nord pe Transept Trail pana putin inainte de North Campground unde am facut dreapta prin padure, iesind apoi in Bridle Trail, poteca ce am urmat-o pana inapoi la masina. Impreuna cu Mara Puscasu.
• 14 septembrie: Statele Unite. Habar nu aveam cu sase luni inainte cand coboram in Grand Canyon de pe malul sudic ca aveam sa revin in acelasi an dar pe malul nordic, si in plus si cu Mara! Am parcurs dus-intors simpatica poteca Cliff Spring Trail ce se gaseste foarte aproape de punctul de observatie Cape Royal; oficial poteca se incheie dupa 0.5 mile la Cliff Spring dar am mers si prelungirea neoficiala, circa 0.8 mile in total pana in locul in care poteca se infunda intr-o stanca. Impreuna cu Mara Puscasu.
• 13 septembrie (II): Statele Unite. A doua (scurta) excursie in Bryce Canyon National Park, de data aceasta singur. De la Bryce Point am coborat pe ramura estica a Pekaboo Loop pana la intersectia cu poteca ce vine de la Tropic; am urcat apoi spre Sunset Point pe ramura nordica a Navajo Loop, pe unde coborasem cu Mara cu cateva ore inainte. Singur.
• 13 septembrie: Statele Unite. Bryce Canyon National Park, Utah. Din statia autobuzului-naveta Inspiration Point am mers pe Rim Trail spre Sunset Point; de aici am coborat in interiorul amfiteatrului pe Navajo Trail (ramura nordica) pentru a continua apoi pe Queens Garden Trail pana la Queen Victoria Hoodoo; am urcat apoi pe poteca ce iese la Sunrise Point. Impreuna cu Mara Puscasu.
• 6 septembrie: Norvegia. Pentru ultima din cele 3 zile din Norvegia am ales una din cele mai vizitate atractii naturale din tara: Stanca Pulpit's Rock (Preikestolen). Din parcarea aflata la circa 295m altitudine am parcurs dus-intors cei 4km ai potecii spre Preikestolen (circa 604m alt); doar la dus doar eu am ocolit putin pe Hill Trail pentru o vedere de deasupra stancii. Impreuna cu Mara Puscasu.
• 5 septembrie: Norvegia. Dupa excursia destul de dificila de ieri astazi am facut ceva mult, muuuuult mai lejer: In orasul Bergen am urcat de la statia inferioara a funicularului Floibanen (circa 15m altitudine) am urcat pe traseul serpentinelor - Floysvingene pana la circa 320m, ceva mai sus de capatul de sus al funicularului; coborarea inapoi in oras a fost cu funicularul. Singur.
• 4 septembrie: Norvegia. Nava de croaziera Costa Firenze m-a lasat in portul Flam din Norvegia; de aici (0m altitudine) am urcat pe singura poteca mai serioasa din zona spre punctul de observatie de la cascada Brekkefossen (circa 160m alt) si apoi prin munte adevarat spre cota aproximativa 1375m, punctul de maxima altitudine al potecii ce apoi coboara spre cascada Grindaflehytta. Returul a fost pe unde am urcat. Cu Matei am urcat pana la cascada, cu Mara am coborat de acolo iar cele 6h30 dintre le-am parcurs cu Michi, si el pasionat de drumetii (ne-am intalnit la putin timp dupa ce am plecat de la cascada). Participanti: Mara Puscasu, Matei Puscasu, inca un drumet.

• 28 august: Fagaras. De la gura sudica a tunelului Transfagarasan am urcat pe pana in creasta principala, apoi pana la vf. Iezerul Caprei (2417m); de aici am coborat un pic spre Saua Caprei pentru a urca apoi spre maximul zilei, varful Vanatoarea lui Buteanu ; . Pentru coborare am ales valea Vaiuga cu contiuare spre cabana Balea Lac . Tura integral pe noapte; am plecat de la masina pe la 23.15 si am ajuns inapoi undeva pe la 4.15. Impreuna cu Costi Palade.
• 26 august: Baiului. Din gara Sinaia am mers circa 5.5km pe drumul forestier din Valea Rea pana la hectometrul 55, apoi inca vreo 700m pe poteca lata in continuare; aici am parasit firul principal al vaii si am urcat pe valcelul Z pana undeva pe la 1625-1630m, acolo unde valea se largeste; de aici am coborat inapoi spre Valea Rea (hectometrul 55) pe plaiul dintre valcelele Y si Z, apoi prin padurea destul de deasa; intoarcerea a fost inapoi prin forestierul din Valea Rea spre gara Sinaia. Singur.
• 22 august: Bucegi. Dupa aproape opt ani am parcurs din Canionul Horoabei de la cabana Padina pana in Saua Batrana ; de aici am coborat in ritm lejer spre Hotel Pestera intalnind in drum si niste catelusi-pui draguti cu care ne-am jucat. Participanti: Mara Puscasu, Costi Palade.
• 20 august: Bucegi. Am reluat un traseu pe care il mai parcursesem la fel cu aproape un an inainte: Din Azuga am urcat pe varianta pe serpentine spre Saua Grecului, Saua la Cleste si Cabana Diham ; dupa o pauza de masa si ceai (yummmy) am coborat spre Busteni - Caminul Alpin via Pichetu Rosu si Poiana Costilei . Participanti: Mara Puscasu, Adela Cirstea, Ionela Munteanu, Flori Sava.
• 13 august: Baiului. O iesire de noapte in cautarea Perseidelor (stele cazatoare) si iesirea la munte numarul 100 pentru Mara! Am urcat in 2h45 din Predeal (putin dupa ora 23) via cabana Garbova spre vf. Clabucetul Taurului; aici am stat si am privit spre cer aproape doua ore, cam de la 2 la 4am; la final am coborat spre Azuga pentru a lua trenul de 5.50 inapoi spre casa; excursia a durat in total circa 6h45. Participanti: Mara Puscasu, Flori Sava, Florin Puiu.
• 10 august (II): Italia. Cum mai aveam destul timp pana la avionul de la Bergamo spre casa (decolare ora 22.30) am mai parcurs si scurta via ferrata Galleria di Morcate; traseul (socotit din sosea pana inapoi la sosea, si urcusul si coborasul deci) l-am parcurs in ceva mai putin de o ora. Singur.
• 10 august: Italia. Via ferrata cu numarul 100 pentru mine!!!! De la statia superioara telecabinei Lecco - Piani d'Erna, aflata la circa 1300m altitudine am urcat via ferrata Gamma 2 spre vf. Dente (1810m); inainte de refacerea din 2021/2022 era una din cele mai dificile vii ferrate din Italia dar gradul de dificultate a fost coborat intre timp; totusi ramane o via ferrata care cere ceva experienta si forma fizica. Pentru coborare am ales traseul Canalone Bobbio, si el un sentiero attrezzato (dotat cu lanturi). Singur.
• 9 august: Italia. Dupa mai bine de sapte ani am parcurs din nou via ferrata Gamma 1; am plecat de la parcarea de la statia din vale a telecabinei Lecco - Piani d'Erna, aflata la circa 600m altitudine si am urcat de data aceasta din doar trei ore si un pic pe ferrata pana pe varful Pizzo d'Erna, la 1366m altitudine. Singur.
• 27 iulie: Germania. Iata-ma dupa nici doua saptamani din nou in Germania, de data aceasta pe una din cele mai nordice culmi ale Alpilor din Allgaeu. Din Immenstadt (circa 730m) am urcat pe poteca directa si inclinata spre varful Immenstadter Horn (1489m); de aici am coborat pe la stanele Kessel Alpe (1240m) si Rabennest Alpe (1085m) spre Berghuttel Hornklause (circa 1065m); de aici am mai urcat putin spre stana Alpe Starkatsgund (1210m) pentru a continua via stana Alpe Klein-Starkatsgund (1115m) spre capatul de sus al bobului de vara Alpsee Rodelbahn (1110m); planul initial era sa cobor cu bobul de vara dar cum era coada am ales telescaunul pentru a cobori cei circa 360m diferenta de nivel pana in soseaua Oberstaufen - Immenstadt unde m-am pus la autostop. Singur.
• 25 iulie: Baiului. Din halta Sinaia Sud am urcat pe piciorul Gagului spre liziera padurii si apoi pe plai pana la liziera de langa vf. Gagu; dupa o pauza generoasa de masa si odihna am coborat pe plaiul meu favorit ce coboara spre nord pana in apa Cainelui, iesind la circa 3km est fata de halta Sinaia Sud; la final ne-am intors spre halta pe acest drum forestier. Impreuna cu Costi Palade.
• 15 iulie: Germania. Dupa patru ani si ceva am parcurs din nou Hoellental Gorge (in germana: Hoellentalklamm); din Hammersbach (circa 760m altitudine) am urcat vreo 250m pana la ceva mai mult de 1000m altitudine, la intrarea in defileu, pe care l-am parcurs (aproape integral pe muchii construite de om, pe poduri si prin tuneluri sapate in stanca) pe circa 150m diferenta de nivel, pana la capatul sau superior aflat la 1165m; de data aceasta am continuat in sus spre cabanele Hoellentangerhuette (1387m) si Knappenhaeuser (1527m), aceasta din urma fiind si punctul de maxim al zilei; de aici am coborat pe traseul neoficial (marcat pe harta OSMand dar fara indicatoare) foarte inclinat si destul de expus spre podul peste klamm; de aici am continuat coborarea prin padure inapoi spre Hammersbach. Impreuna cu Costi Palade.
• 13 iulie: Germania. Dupa aproape patru ani am parcurs din nou canionul Breitachklamm de langa Oberstdorf; in capatul superior am urcat si pe podul de peste canion iar la intoarcere am mai parcurs canionul inca o data inapoi spre Oberstdorf-Tiefenbach. Participanti: Ovidiu Gavrilescu, Costi Palade.
• 10 iulie: Italia. Pentru a treia oara intr-un interval de nici trei luni an parcurs din nou via ferrata Orrido di Foresto, acum cu Cristina si Ionela; raul Rocciamelone avea un debit net mai mare decat atunci cand am fost cu Matei dar ceva mai mic fata de iesirea cu Costi. Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu.
• 9 iulie: Italia. La fix, fix, dar fix zece ani de la prima mea ferata am parcurs pentru a patra oara (mai fusesem in 2020 si 2021 si 2022, tot in iulie) via ferrata ce urca Rocca Clari; din Claviere am coborat pe poteca de acces spre podul tibetan, apoi poteca de-a lungul raului Piccola Dora pana la circa 1600m alt unde incepe via; am urcat cei 420m diferenta de nivel ai viei ferrata in trei ore iar pentru coborare am ales traseul clasic prin padure spre Claviere. Cu o mentune speciala pentru Ionela care cu zece ani inainte mi-a deschis apetitul pentru vii ferrate si cu care am parcurs pana acum douazeci de trasee. Participanti: Ionela Munteanu, Cristina Tudor, Costi Palade, inca un drumet.
• 8 iulie: Italia. Am parcurs pentru a saptea oara (a doua cu Ionela, prima cu Cristina, Costi si Petru) traseul clasic Carlo Giorda spre muntele Pirichiano, locul unde acum vreo 12 secole s-a construit abatia Sacra di San Michele. Pentru coborare am folosit ca si in ultimele trei dati traseul pe la Ruota di Ferro spre Chiusa di San Michele, personal imi place mult mai mult decat varianta clasica spre Sant'Ambrogio via San Pietro. Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu, Costi Palade, inca un drumet.
• 30 iunie: Bucegi. Din Azuga am urcat pe serpentine cei 450m diferenta de nivel pana in Saua Grecului ; planul initial era sa continui spre Cabana Diham dar umezeala si noroiul din poteca m-au determinat sa scurtez excursia, coborand pe Coama Lunga spre Busteni . Singur.
• 23 iunie: Italia. Cea mai scurta via ferrata parcursa vreodata in Italia: Din localitatea Romano d'Ezzelino (langa Bassano del Grappa, provincia di Vicenza) am mers pe via ferrata Santa Felicita; in jumatate de ora de mers lejer am parcurs-o fara nici o problema. Socotind si autobuzul de la gara pana in Romano precum si autostopul de la intoarcere m-am incadrat in doua ore si jumatate cu totul. Singur.
• 22 iunie: Italia. Dupa fix un an am parcurs pentru a treia oara via ferrata "Memoria di Vajont" din Longarone (BL) pana la coronamentul barajului Vajont; spre bucuria mea am facut-o si mai repede, si cu mai putin efort fata de anul trecut! Singur.
• 9 iunie: Baiului. Dupa trei ani am urcat din nou cu Mara la Stana Mare din Cumpatu in cautarea magarusilor simpatici din anii trecuti... din pacate nu i-am gasit, stana fiind deocamdata nefolosita. Impreuna cu Mara Puscasu.
• 2 iunie: Italia. Din gara Airole (circa 120m altitudine) am urcat intai prin sat, apoi pe poteca pana in saua Due Abelli (circa 750m); de aici am coborat spre est pana in Passo del Cane (circa 650m) si am contiuat sa cobor pe o poteca putin clara pana la circa 220m altitudine la asfalt, undeva mai sus de localitatea Trucco. Singur.
• 1 iunie: Italia. Un traseu drag mie si pe care l-am tot facut cand am drum pe la Cuneo si doar o dupa amiaza pentru un munte mai mic: din gara Vernante (800m) am urcat pe traseul local roz pana la Tetti Cantapernice (1370m); dupa o pauza de 15-20 minute am coborat inapoi pe unde am venit pana la intersectia de la 1200m si apoi spre Vernante via traseul L8 si traseul local albastru, pe la castel. Impreuna cu Florina Cojanu.
• 28 mai: Gibraltar. Superba excursie pe Stanca Gibraltarului - am urcat de la Union Jack Steps pe Devil's Gap Trail, apoi Apes Den, podul suspendat Windsor si zidul Charles V spre capatul de sus al telecabinei si platforma de belvedere; pentru coborare am urcat mai intai pana la varful sudic al stancii pentru a cobori apoi pe frumosul traseu Mediterranean Steps. Participanti: Mara Puscasu, Florina Cojanu.

• 16 mai: Postavaru. Din Poiana Brasov am urcat pe , apoi Canalul Lehman pana la maximul zilei la circa 1425m altitudine, ceva mai sus de intersectia celor trei puncte albastre ; de aici am coborat via Pestera de Lapte pana la Poiana Drester , apoi am coborat pe Valcelul lui Schmautz inapoi spre Poiana Brasov . Impreuna cu Florina Cojanu.
• 13 mai: Cipru. Dupa cinci ani si doua luni am revenit cu Adela in defileul Avakas; ca si atunci am inaintat vreo 3.5km per sens (7km dus-intors) prin el. Ca si atunci plimbarea s-a terminat chiar pe plaja. Participanti: Adela Cirstea, Bogdan Maftei, inca un drumet.
• 12 mai (II): Cipru. Pentru a doua parte a zilei am parcurs dus-intors traseul din satul Platres catre cascada Millomeris. Participanti: Adela Cirstea, Bogdan Maftei, inca un drumet.
• 12 mai: Cipru. Dupa fix trei luni am revenit la cascada Caledonia, urcand din partea de sus a localitatii Platres (1200m) si coborand apoi ocolind un pic pe drumul de acces auto. Participanti: Adela Cirstea, Bogdan Maftei, inca un drumet.
• 6 mai: Italia. Dupa fix noua zile am parcurs pentru a patra oara via ferrata Orrido di Foresto, de data asta cu Costi; ce diferenta uriasa de debit fata de acum o saptamana si ceva! A nins sus in munti intre timp, zapada s-a topit si raul era la debitul cel mai mare vazut de mine pana acum. Impreuna cu Costi Palade.
• 5 mai: Franta. Dupa ceva mai mult de o saptamana am reluat, de data aceasta impreuna cu Costi via ferrata Comtes Lascaris din Tenda, in ritm lejer si fara graba. Am urcat pe varianta normala, Costi a incercat pentru prima data si tiroliana (vazand ca nu s-a dezintegrat mi-am facut si eu curaj) iar de coborat am ales vechea varianta prin stanga muntelui, cum cobori (explorata pentru prima data cu Ionela ci cu un an inainte). Impreuna cu Costi Palade.
• 28 aprilie: Italia. Pentru ultima zi in care aveam doar cateva ore pana cand trebuia sa plecam spre aeroport am reluat dupa aproape opt ani o traversare facuta atunci cu Matei, dar in sens invers (mai lejer): Din Limone Piemonte (1025m) am urcat catre Passo Cagera (1577m), punctul de maxim al zilei; de aici am coborat spre Vernante (800m) pe traseul alb via Tetti Fustin. Singur.
• 27 aprilie: Italia. Iata-ma pentru a treia oara in via ferrata Orrido di Foresto; eu mai fusesem aici de doua ori in 2021, in iunie si iulie. Nivelul apei prin canion l-am prins foarte, foarte scazut! Impreuna cu Matei Puscasu.
• 26 aprilie: Italia. Am parcurs pentru prima data dupa redeschiderea din 2022 Via Ferrata delle Gorge in valea Susa, localitatea Giaglione; a fost o dezamagire, un traseu fara nici un haz si nici o noima - dupa parerea mea, desigur. Singur.
• 25 aprilie: Franta. Dupa fix patru ani am revenit cu Matei (la cererea lui) pentru a parcurge via ferrata Comtes Lascaris din Tende; am parcurs integral prima parte (pana la Capela) alegand varianta veche (ce ocoleste podurile de maimuta al doilea si al treilea); coborarea a fost inapoi spre Tende pe poteca clasica. Impreuna cu Matei Puscasu.
• 24 aprilie: Italia. Din gara Vernante (circa 785m) am urcat pe traseul local roz pana la intersectia cu traseul albastru, aflata la ceva mai sus de 1000m alt; am continuat apoi pe traseul albastru via tetto Gaspart, pe la un maxim de circa 1130m si apoi in coborare pana am re-intersectat traseul roz ceva mai sus de Fontana Romana; la final am coborat pe la acest izvoras inapoi spre Vernante. Singur.
• 19 aprilie: Postavaru. Din Pietrele lui Solomon am coborat vreo 150m pe asfalt, apoi am urmat firul vaii Putrede pana la circa 820m altitudine unde am facut stanga pe firul Ograda Frasinului, pe care am urcat pana la circa 1000m alt in Poiana Ograda ; de aici coborarea a fost mai mult decat clasica - am continuat tot pe poteca nemarcata spre Saua Tampei dar pe la jumatate am facut stanga pe o alta poteca nemarcata ce coboara spre Izvorul Pajistenilor; la final am coborat spre Piata Unirii . Impreuna cu Florina Cojanu.
• 11 aprilie: Canada. O plimbare scurta (circa 2 ore) dar intensa pe malul raului Niagara - din parcul Niagara Glen am coborat in traseul albastru (Loop Trail) pe care l-am urmat pana la capatul sau sudic; de aici am mers pe poteca dificila Whirlpool Trail pana in dreptul lui Whirlpool, un loc in care raul Niagara face un cot; de la Whirlpool am urcat pe poteca prin padure pana inapoi in soseaua asfaltata, la circa 2km in amonte fata de locul in care am inceput. Singur.
• 27 martie: Statele Unite. Pentru a doua zi de Grand Canyon am preferat un traseu mai usor, fiind inca un pic obosit dupa excursia lunga din ziua precedenta. Din capatul de linie Hermits Rest al autobuzului-naveta gratuit al parcului national (circa 6650ft/2027m altitudine) am coborat dus-intors pe Hermit Trail spre izvorasul Santa Maria si apoi pana la capatul de sus al Cathedral Stairs, circa 4420ft/1348m; traseul mi-a luat circa sase ore si jumatate cu totul. Singur.
• 26 martie: Statele Unite. Dupa optsprezece ani si jumatate iata-ma din nou in Grand Canyon National Park, Arizona pentru o noua tura exact pe dos - intai cobori, apoi urci (a treia dintr-o serie de patru, dar de departe cu cea mai mare diferenta de nivel). Am coborat pe South Kaibab Trail (cca 1500m diferenta de nivel) pana la nivelul raului Colorado, langa Phantom Ranch si am urcat la loc pe Bright Angel Trail (cca 1350m). Singur.
• 25 martie (II): Statele Unite. A doua excursie a zilei a avut punctul de inceput la iesirea 2 din Highway 93/95, abia intrat in Arizona (la cateva mile est fata de prima excursie). Ca si in prima excursie si acum din parcare am coborat pe White Rock Canyon Trail pana la nivelul raului Colorado; dupa ce am mers putin pe malul raului (pe o retea neclara de poteci) am urcat la loc prin Hot Spring Canyon; chiar la inceput este o grupare de trei bazine termale numai bune pentru un scaldat relaxant; am stat acolo vreo ora intreaga la balaceala. Singur.
• 25 martie: Statele Unite. Astazi am avut de condus vreo 275 de mile de la Pahrump (NV) spre Williams (AZ) asa ca am ales doua excursii scurte si simple aflate la cateva mile pe sosea una de alta. Prima este Goldstrike Canyon - o coborare de la parcarea aflata la circa 1680ft/513m altitudine pana la nivelul raului Colorado, aflat la circa 720ft/220m; de-a lungul coborarii sunt sapte saritori dotate cu corzi fixe si la final treci si pe langa un izvor termal care a fost amenajat intr-un loc de scaldat. Singur.
• 23 martie (II): Statele Unite. Pentru a patra oara iata-ma in Golden Canyon; de la parcare am mers pe poteca oficiala pana la Catedrala Rosie, apoi peste dealuri pana la baza lui Manly Beacon; dupa ce am mai mers putin pe poteca oficiala pana la o mica sa am continuat spre sud-vest catre un punct de belvedere, probabil maximul zilei. Pentru intoarcere am mers putin pe culmea ce separa Golden Canyon de Gower Gulch; am coborat apoi pe un fir spre Gulch, pe unde am incheiat circuitul. Singur.
• 23 martie: Statele Unite. Am reluat dupa 11 luni un traseu ce mi-a placut mult cand l-am parcurs prima data - am urcat Twenty Mule Team Canyon pana la baza crestei Borax Benchmark si am urcat apoi versantul sau nordic pana in creasta; am parcurs-o apoi creasta pe directia sud-est pana aproape de varful fara nume de 2820ft; de aici am coborat la liber spre Corkscrew Canyon; am parcurs acest canyon integral pana la confluenta cu Twenty Mule Team Canyon, atat partea interesanta (cea din amonte, inclusiv mina abandonata din anii '50) cat si cea plictisitoare, de jos. In fine am mai parcurs dus-intors si side-canyon-ul ce se afla imediat sub mina (de data aceasta pana la saritoarea finala); acesta are o portiune de slot foarte interesanta. Singur.
• 22 martie (II): Statele Unite. Am parcurs pentru a treia oara (dupa 2020 si 2022) Sidewinder Canyon; cum eram un pic obosit am parcurs doar 5 din cele 7 slot canyons (le-am omis pe Minus 2 si Unu - Right) si apoi am incercat sa vad daca se poate trece din Sidewinder in canionul vecin Willow Canyon, idee pe care o aveam inca de anul trecut dar atunci nu am apucat sa o pun in practica datorita intunericului; de data asta aveam si timp si energie deci am aflat ca da, se poate trece din Sidewinder in Willow, pe firul acestui din urma canion intorcandu-ma la masina. Singur.
• 22 martie: Statele Unite. Death Valley National Park. De la Texas Spring Campground (altitudine circa -80ft/-24m) am parcurs dus-intors Funeral Canyon (cam 4 mile, pana la o altitudine de circa 1380ft/421m) si slot-ul sau, ceva mai interesant - acesta cam pana la 1540ft/469m. Am terminat toata excursia in 4 ore si un pic. Singur.
• 17 martie: Postavaru. O excursie-fulger relaxanta de dupa-amiaza: Din punctul de maxim al strazii Dobrogeanu Gherea din Brasov am urcat pe Treptele lui Gabony spre vf. Tampa si punctul de belvedere de la literele B R A S O V; pentru coborare am ales traseul Serpentinelor care era putin cam noroios. Impreuna cu Costi Palade.
• 11 martie: Coreea de Sud. Seoul. Din statia de autobuz Janmun Hill (circa 110m altitudine) am urcat integral pe noapte spre sud-vest, apoi vest, apoi din nou sud-vest de-a lungul fostelor ziduri de aparare ale Seoul-ului pana pe varful Inwangsan (339m alt); de aici am coborat spre sud pana la circa 240m altitudine apoi catre vest pana langa statia de metrou Muakjae (tot circa 110m, dar pe partea opusa a muntelui fata de Janmun Hill). Singur.
• 12 februarie: Cipru. Pentru ultima jumatate de zi de excursii din Cipru am ales defileul Avakas, unde mai fusesem cu Adela cu cinci ani inainte. De data aceasta nu l-am facut pana la semnul de 48 ci cu aproximativ un kilometru mai putin, pana la o pajiste primitoare unde am hotarat sa ne intoarcem. La final Costi si Ovidiu s-au bagat si in apa Marii Mediterane. Participanti: Cristina Tudor, Florina Cojanu, Ovidiu Gavrilescu, Costi Palade.
• 11 februarie (II): Cipru. Desi tot in localitatea Platres dar putin mai jos (circa 300m) atmosfera de data aceasta este mult mai de primavara: din partea centrala a localitatii Platres (circa 1070m) am coborat, urcat si apoi din nou coborat dus-intors pana la cascada Millomeris. Participanti: Cristina Tudor, Florina Cojanu, Ovidiu Gavrilescu, Costi Palade.
• 11 februarie: Cipru. Din partea de sus a localitatii Platres (1200m) am urcat pe Caledonia Waterfall Trail pana la cascada (circa 1355m); am revenit la punctul de plecare apoi facand o bucla pe drumul de acces auto. Participanti: Cristina Tudor, Florina Cojanu, Ovidiu Gavrilescu, Costi Palade.
• 10 februarie: Cipru. Din satul Panagia (circa 850m alt) am facut circuitul Vouni Trail - urcand lejer spre sud-vest, apoi est, apoi nord spre Capela Profetului Ilie (circa 1125m), un punct de belvedere si apoi statia de observare de pe vf. Vouni (1135m); din varf am coborat spre nord-vest inapoi spre Panagia, incheiand tot circuitul in circa 3h20. Participanti: Cristina Tudor, Florina Cojanu, Ovidiu Gavrilescu, Costi Palade.

• 9 aprilie: Canada. Pentru a doua zi de hiking langa Mont-Tremblant am ales un traseu mai usurel - din parcarea Chemin du Lac Baptiste am urcat circa 4km pe sens catre vf. Nez de l'Indien (440m), de data aceasta cu fiul cel mare al gazdelor mele, Alex. Impreuna cu inca un drumet.
• 8 aprilie: Canada. Montagne d'Argent, langa Mont-Tremblant, Quebec. Un itinerariu placut impreuna cu gazdele mele romano-canadiene, Sorin si fiul sau mai mic, Vlad. Din parcare (circa 255m) am facut o bucla mare ce a inclus traseele verde, portocaliu si rosu terminand pe varful Montagne d'Argent (455m). Coborarea a fost prin La Foret Enchantee inapoi spre masina. Impreuna cu alti 2 drumeti.
• 15 februarie: Postavaru. Din Poiana Brasov am urcat din nou pe , apoi partial , partial pe partie pana la un maxim al zilei la circa 1460m altitudine, la intersectia traseului cu drumurile Albastru si Galben; de aici am coborat pe Drumul Galben spre Poiana Drester si la final pe Valcelul lui Schmautz spre Poiana Brasov. Ca si cu doua saptamani inainte la un moment dat urmele s-au terminat pe ; atunci am putut sa merg inainte si sa tai eu urme, acum am preferat sa o iau pe partie. Singur.
• 9 februarie: Postavaru. Din nou am vrut sa profit de zapada abundenta pentr un circuit usurel: Din Poiana Brasov am urcat pe Valcelul lui Schmautz spre Poiana Drester; de aici intentionam sa continui spre Pestera de Lapte dar dupa cateva sute de metri parcursi pe acest traseu urmele se terminau asa ca m-am intors inapoi in Poiana Drester pentru a cobori apoi spre Poiana Brasov pe Drumul Galben ; . Singur.
• 1 februarie: Postavaru. Un circuit de relaxare pentru a profita de zapada abundenta: Din Poiana Brasov am urcat pe , apoi pana la un maxim al zilei la circa 1460m altitudine, la intersectia traseului cu drumurile Albastru si Galben; de aici am coborat pe Drumul Galben spre Poiana Drester si apoi Poiana Brasov. Multa zapada, relativ putine urme - mai ales la dus cand la un moment dat practic nu au mai existat. Singur.

Inapoi la pagina princiapala.