Acasa -> Poze de la munte -> Lista excursii

[ Poze] - [ Articole] - [ Statistici]

40 excursii singur in 2023:

TOAMNA 2023

• 24 decembrie (II): Statele Unite. A doua din excursiile in Delaware Gap National Recreation Area - de la parcarea aflata langa Kittatinny Visitor Center am urcat pe Red Dot Trail pana pe Mount Tammany; pentru coborare am ales varianta (oarecum neplacuta datorita pietroaielor din poteca) de ocolire pe Blue Dot Trail. Singur.
• 23 noiembrie: Postavaru. Din Pietrele lui Solomon am coborat vreo 150m pe asfalt, apoi am urmat pentru a treia oara in mai putin de un an firul vaii Putrede pana la circa 820m altitudine unde am facut stanga pe firul Ograda Frasinului, pe care am urcat pana la circa 1000m alt in Poiana Ograda ; de aici coborarea a fost mai mult decat clasica - am continuat tot pe poteca nemarcata spre Saua Tampei pentru a cobori apoi pe alta potecuta spre Izvorul Pajistenilor ; la final am continuat pe singura poteca marcata a zilei spre Piata Unirii . Singur.
• 6 noiembrie: Germania. O scurta bucla pe malul Rinului: Via ferrata Mittelrhein (Rinul de mijloc). Oricum clasificarea drept via ferrata este un pic exagerata, este doar o poteca cu niste scari asigurate in sus sau in jos si scurte bucati cablate. Din Boppard (circa 75m alt) am urcat pe ferrata pana pe micul varf Muehltalblick (313m) pentru a cobori apoi pe poteca normala; am incheiat tot circuitul in doua ore si un sfert. Singur.
• 29 octombrie: Franta. Frumoasa plimbare in Parc National des Calanques; acestea sunt niste formatiuni stancoase pe malul apei (un fel de mini-fiorduri). Pentru astazi le-am ales pe cele doua cele mai usor de vizitat din Luminy, de langa Marsilia: Sugiton si Morgiou. Singur.
• 28 octombrie: Spania. Barcelona. De la statia de metrou Singuerlin (linia L9 nord) am mers cam 1km prin oras spre nord; de aici am parcurs un itinerariu tematic ce a urcat pana la circa 305m, pe varful Puig Castellar pentru a cobori apoi inapoi la statia de metrou de unde am plecat. Singur.
• 27 octombrie: Spania. Din catunul Es Clot al localitatatii Deia (140m alt), aflata pe insula Majorca din arhipelagul Baleare am urcat pe GR 221 pana pe varful Es Cargoli (944m); de aici am coborat spre Valldemossa (circa 440m) pe poteca directa. Singur.
• 14 octombrie: Germania. Dupa aproape trei luni iata-ma din nou pe Immenstadter Horn, pe una din culmile nordice ale Alpilor din Allgaeu. Din Immenstadt (circa 730m) am urcat pe poteca directa si inclinata spre varful (1489m); de aici am coborat inapoi inspre oras via Alpe Alp si valea raului Steigbach; am incheiat inelul in ceva mai putin de 3 ore. Singur.
• 12 octombrie: Bucegi. Am profitat de una din ultimele zile frumoase ale sezonului pentru o iesire sus in Bucegi: Din Busteni am urcat pe , apoi catre Poiana La Verdeata; dupa o pauza am urcat aproape 700m diferenta de nivel in Valea Alba pana la circa 2180-2190m altitudine unde am iesit inspre dreapta pe Braul Mare al Costilei. Am parcurs braul insorit pana sub Hornul lui Gelepeanu, pe care l-am folosit pentru a iesi in platou. Pentru coborare am mers la liber prin platou apoi coborand pe plaiuri catre cabana Caraiman pentru a reveni inapoi la Busteni pe traseul (care nu imi place deloc). Singur.
• 7 octombrie: Baiului. O frumoasa excursie din patru segmente, fiecare cu personalitatea sa. Intai am mers circa 4km pe forestierul de pe Valea Rea, apoi am urcat pe afluentul Vaii Rele ce se orienteaza spre sud-est de la cota 1020 pana la cota 1350m; aici am facut dreapta pe un afluent secundar (mi-a placut mult!) iesind la gol undeva pe la 1460m; am mai urcat pe versant, pe iarba inca aproape 200m pana pe Varful Cainelui, la 1645m punctul de maxim al zilei. Dupa o pauza generoasa pe varf am coborat pe pana la cota 1120m, deasupra fostei cabane Piscu Cainelui; aici traseul marcat face stanga dar eu am continuat inainte pe versant, coborand la liber prin padure direct spre gara Sinaia. Singur.
• 17 septembrie: Statele Unite. Dupa patru zile consecutive in trei parcuri nationale pentru astazi, ultima zi plina de hiking in State am ales ceva mai usor, la cateva mile de localitatea Kanab unde am stat: Mansard Trail pana la un loc cu petroglife (inscriptii vechi in piatra). Pe langa poteca am mai urcat "la liber" si pe Mansard Benchmark si East Mansard Peak. Singur.
• 16 septembrie (II): Statele Unite. Pentru seara acestei zile am ales trei trasee foarte scurte ce pornesc din statii diferite ale autobuzului naveta din Zion National Park. Am inceput cu Weeping Rock Trail dus-intors din statia 7 Weeping Rock, apoi singura poteca ceva mai lunga (1.1 mile per sens) - Riverside Walk plecand din 9 Temple of Sinawava si la sfarsit foarte scurta Grotto Trail de la 6 Grotto Point pana la 5 Zion Lodge. Singur.
• 16 septembrie: Statele Unite. A doua zi de excursii in Zion National Park, Utah. De data aceasta am ales un traseu mai aventuros care oficial nu exista - din soseaua Utah 9 la o altitudine de circa 5600ft/1707m am urcat spre sud pe o poteca vag conturata intre Crazy Quit Mesa si Checkerboard Mesa pana intr-o sa aflata la circa 6020ft/1835m; de aici am coborat spre sud, intai pe un platou orizontal apoi pe o poteca din ce in ce mai dificila pana spre albia raului Virgin River (East Fork) pana la circa 4800ft/1463m; intoarcerea a fost fix pe unde am venit. Singur.
• 15 septembrie (II): Statele Unite. Pentru a doua excursie a zilei am ales un traseu mult mai dificil, de fapt singura poteca serioasa ramasa in Zion National Park care nu este nici inchisa si nici cu permit: Din statia 6 - Grotto a autobuzului naveta am urcat dus-intors pe West Rim Trail o diferenta de nivel de circa 2480ft/756m pana la Cabin Spring. Singur.
• 13 septembrie (II): Statele Unite. A doua (scurta) excursie in Bryce Canyon National Park, de data aceasta singur. De la Bryce Point am coborat pe ramura estica a Pekaboo Loop pana la intersectia cu poteca ce vine de la Tropic; am urcat apoi spre Sunset Point pe ramura nordica a Navajo Loop, pe unde coborasem cu Mara cu cateva ore inainte. Singur.
• 5 septembrie: Norvegia. Dupa excursia destul de dificila de ieri astazi am facut ceva mult, muuuuult mai lejer: In orasul Bergen am urcat de la statia inferioara a funicularului Floibanen (circa 15m altitudine) am urcat pe traseul serpentinelor - Floysvingene pana la circa 320m, ceva mai sus de capatul de sus al funicularului; coborarea inapoi in oras a fost cu funicularul. Singur.

• 26 august: Baiului. Din gara Sinaia am mers circa 5.5km pe drumul forestier din Valea Rea pana la hectometrul 55, apoi inca vreo 700m pe poteca lata in continuare; aici am parasit firul principal al vaii si am urcat pe valcelul Z pana undeva pe la 1625-1630m, acolo unde valea se largeste; de aici am coborat inapoi spre Valea Rea (hectometrul 55) pe plaiul dintre valcelele Y si Z, apoi prin padurea destul de deasa; intoarcerea a fost inapoi prin forestierul din Valea Rea spre gara Sinaia. Singur.
• 10 august (II): Italia. Cum mai aveam destul timp pana la avionul de la Bergamo spre casa (decolare ora 22.30) am mai parcurs si scurta via ferrata Galleria di Morcate; traseul (socotit din sosea pana inapoi la sosea, si urcusul si coborasul deci) l-am parcurs in ceva mai putin de o ora. Singur.
• 10 august: Italia. Via ferrata cu numarul 100 pentru mine!!!! De la statia superioara telecabinei Lecco - Piani d'Erna, aflata la circa 1300m altitudine am urcat via ferrata Gamma 2 spre vf. Dente (1810m); inainte de refacerea din 2021/2022 era una din cele mai dificile vii ferrate din Italia dar gradul de dificultate a fost coborat intre timp; totusi ramane o via ferrata care cere ceva experienta si forma fizica. Pentru coborare am ales traseul Canalone Bobbio, si el un sentiero attrezzato (dotat cu lanturi). Singur.
• 9 august: Italia. Dupa mai bine de sapte ani am parcurs din nou via ferrata Gamma 1; am plecat de la parcarea de la statia din vale a telecabinei Lecco - Piani d'Erna, aflata la circa 600m altitudine si am urcat de data aceasta din doar trei ore si un pic pe ferrata pana pe varful Pizzo d'Erna, la 1366m altitudine. Singur.
• 27 iulie: Germania. Iata-ma dupa nici doua saptamani din nou in Germania, de data aceasta pe una din cele mai nordice culmi ale Alpilor din Allgaeu. Din Immenstadt (circa 730m) am urcat pe poteca directa si inclinata spre varful Immenstadter Horn (1489m); de aici am coborat pe la stanele Kessel Alpe (1240m) si Rabennest Alpe (1085m) spre Berghuttel Hornklause (circa 1065m); de aici am mai urcat putin spre stana Alpe Starkatsgund (1210m) pentru a continua via stana Alpe Klein-Starkatsgund (1115m) spre capatul de sus al bobului de vara Alpsee Rodelbahn (1110m); planul initial era sa cobor cu bobul de vara dar cum era coada am ales telescaunul pentru a cobori cei circa 360m diferenta de nivel pana in soseaua Oberstaufen - Immenstadt unde m-am pus la autostop. Singur.
• 30 iunie: Bucegi. Din Azuga am urcat pe serpentine cei 450m diferenta de nivel pana in Saua Grecului ; planul initial era sa continui spre Cabana Diham dar umezeala si noroiul din poteca m-au determinat sa scurtez excursia, coborand pe Coama Lunga spre Busteni . Singur.
• 23 iunie: Italia. Cea mai scurta via ferrata parcursa vreodata in Italia: Din localitatea Romano d'Ezzelino (langa Bassano del Grappa, provincia di Vicenza) am mers pe via ferrata Santa Felicita; in jumatate de ora de mers lejer am parcurs-o fara nici o problema. Socotind si autobuzul de la gara pana in Romano precum si autostopul de la intoarcere m-am incadrat in doua ore si jumatate cu totul. Singur.
• 22 iunie: Italia. Dupa fix un an am parcurs pentru a treia oara via ferrata "Memoria di Vajont" din Longarone (BL) pana la coronamentul barajului Vajont; spre bucuria mea am facut-o si mai repede, si cu mai putin efort fata de anul trecut! Singur.
• 2 iunie: Italia. Din gara Airole (circa 120m altitudine) am urcat intai prin sat, apoi pe poteca pana in saua Due Abelli (circa 750m); de aici am coborat spre est pana in Passo del Cane (circa 650m) si am contiuat sa cobor pe o poteca putin clara pana la circa 220m altitudine la asfalt, undeva mai sus de localitatea Trucco. Singur.

• 28 aprilie: Italia. Pentru ultima zi in care aveam doar cateva ore pana cand trebuia sa plecam spre aeroport am reluat dupa aproape opt ani o traversare facuta atunci cu Matei, dar in sens invers (mai lejer): Din Limone Piemonte (1025m) am urcat catre Passo Cagera (1577m), punctul de maxim al zilei; de aici am coborat spre Vernante (800m) pe traseul alb via Tetti Fustin. Singur.
• 26 aprilie: Italia. Am parcurs pentru prima data dupa redeschiderea din 2022 Via Ferrata delle Gorge in valea Susa, localitatea Giaglione; a fost o dezamagire, un traseu fara nici un haz si nici o noima - dupa parerea mea, desigur. Singur.
• 24 aprilie: Italia. Din gara Vernante (circa 785m) am urcat pe traseul local roz pana la intersectia cu traseul albastru, aflata la ceva mai sus de 1000m alt; am continuat apoi pe traseul albastru via tetto Gaspart, pe la un maxim de circa 1130m si apoi in coborare pana am re-intersectat traseul roz ceva mai sus de Fontana Romana; la final am coborat pe la acest izvoras inapoi spre Vernante. Singur.
• 11 aprilie: Canada. O plimbare scurta (circa 2 ore) dar intensa pe malul raului Niagara - din parcul Niagara Glen am coborat in traseul albastru (Loop Trail) pe care l-am urmat pana la capatul sau sudic; de aici am mers pe poteca dificila Whirlpool Trail pana in dreptul lui Whirlpool, un loc in care raul Niagara face un cot; de la Whirlpool am urcat pe poteca prin padure pana inapoi in soseaua asfaltata, la circa 2km in amonte fata de locul in care am inceput. Singur.
• 27 martie: Statele Unite. Pentru a doua zi de Grand Canyon am preferat un traseu mai usor, fiind inca un pic obosit dupa excursia lunga din ziua precedenta. Din capatul de linie Hermits Rest al autobuzului-naveta gratuit al parcului national (circa 6650ft/2027m altitudine) am coborat dus-intors pe Hermit Trail spre izvorasul Santa Maria si apoi pana la capatul de sus al Cathedral Stairs, circa 4420ft/1348m; traseul mi-a luat circa sase ore si jumatate cu totul. Singur.
• 26 martie: Statele Unite. Dupa optsprezece ani si jumatate iata-ma din nou in Grand Canyon National Park, Arizona pentru o noua tura exact pe dos - intai cobori, apoi urci (a treia dintr-o serie de patru, dar de departe cu cea mai mare diferenta de nivel). Am coborat pe South Kaibab Trail (cca 1500m diferenta de nivel) pana la nivelul raului Colorado, langa Phantom Ranch si am urcat la loc pe Bright Angel Trail (cca 1350m). Singur.
• 25 martie (II): Statele Unite. A doua excursie a zilei a avut punctul de inceput la iesirea 2 din Highway 93/95, abia intrat in Arizona (la cateva mile est fata de prima excursie). Ca si in prima excursie si acum din parcare am coborat pe White Rock Canyon Trail pana la nivelul raului Colorado; dupa ce am mers putin pe malul raului (pe o retea neclara de poteci) am urcat la loc prin Hot Spring Canyon; chiar la inceput este o grupare de trei bazine termale numai bune pentru un scaldat relaxant; am stat acolo vreo ora intreaga la balaceala. Singur.
• 25 martie: Statele Unite. Astazi am avut de condus vreo 275 de mile de la Pahrump (NV) spre Williams (AZ) asa ca am ales doua excursii scurte si simple aflate la cateva mile pe sosea una de alta. Prima este Goldstrike Canyon - o coborare de la parcarea aflata la circa 1680ft/513m altitudine pana la nivelul raului Colorado, aflat la circa 720ft/220m; de-a lungul coborarii sunt sapte saritori dotate cu corzi fixe si la final treci si pe langa un izvor termal care a fost amenajat intr-un loc de scaldat. Singur.
• 23 martie (II): Statele Unite. Pentru a patra oara iata-ma in Golden Canyon; de la parcare am mers pe poteca oficiala pana la Catedrala Rosie, apoi peste dealuri pana la baza lui Manly Beacon; dupa ce am mai mers putin pe poteca oficiala pana la o mica sa am continuat spre sud-vest catre un punct de belvedere, probabil maximul zilei. Pentru intoarcere am mers putin pe culmea ce separa Golden Canyon de Gower Gulch; am coborat apoi pe un fir spre Gulch, pe unde am incheiat circuitul. Singur.
• 23 martie: Statele Unite. Am reluat dupa 11 luni un traseu ce mi-a placut mult cand l-am parcurs prima data - am urcat Twenty Mule Team Canyon pana la baza crestei Borax Benchmark si am urcat apoi versantul sau nordic pana in creasta; am parcurs-o apoi creasta pe directia sud-est pana aproape de varful fara nume de 2820ft; de aici am coborat la liber spre Corkscrew Canyon; am parcurs acest canyon integral pana la confluenta cu Twenty Mule Team Canyon, atat partea interesanta (cea din amonte, inclusiv mina abandonata din anii '50) cat si cea plictisitoare, de jos. In fine am mai parcurs dus-intors si side-canyon-ul ce se afla imediat sub mina (de data aceasta pana la saritoarea finala); acesta are o portiune de slot foarte interesanta. Singur.
• 22 martie (II): Statele Unite. Am parcurs pentru a treia oara (dupa 2020 si 2022) Sidewinder Canyon; cum eram un pic obosit am parcurs doar 5 din cele 7 slot canyons (le-am omis pe Minus 2 si Unu - Right) si apoi am incercat sa vad daca se poate trece din Sidewinder in canionul vecin Willow Canyon, idee pe care o aveam inca de anul trecut dar atunci nu am apucat sa o pun in practica datorita intunericului; de data asta aveam si timp si energie deci am aflat ca da, se poate trece din Sidewinder in Willow, pe firul acestui din urma canion intorcandu-ma la masina. Singur.
• 22 martie: Statele Unite. Death Valley National Park. De la Texas Spring Campground (altitudine circa -80ft/-24m) am parcurs dus-intors Funeral Canyon (cam 4 mile, pana la o altitudine de circa 1380ft/421m) si slot-ul sau, ceva mai interesant - acesta cam pana la 1540ft/469m. Am terminat toata excursia in 4 ore si un pic. Singur.
• 11 martie: Coreea de Sud. Seoul. Din statia de autobuz Janmun Hill (circa 110m altitudine) am urcat integral pe noapte spre sud-vest, apoi vest, apoi din nou sud-vest de-a lungul fostelor ziduri de aparare ale Seoul-ului pana pe varful Inwangsan (339m alt); de aici am coborat spre sud pana la circa 240m altitudine apoi catre vest pana langa statia de metrou Muakjae (tot circa 110m, dar pe partea opusa a muntelui fata de Janmun Hill). Singur.

• 15 februarie: Postavaru. Din Poiana Brasov am urcat din nou pe , apoi partial , partial pe partie pana la un maxim al zilei la circa 1460m altitudine, la intersectia traseului cu drumurile Albastru si Galben; de aici am coborat pe Drumul Galben spre Poiana Drester si la final pe Valcelul lui Schmautz spre Poiana Brasov. Ca si cu doua saptamani inainte la un moment dat urmele s-au terminat pe ; atunci am putut sa merg inainte si sa tai eu urme, acum am preferat sa o iau pe partie. Singur.
• 9 februarie: Postavaru. Din nou am vrut sa profit de zapada abundenta pentr un circuit usurel: Din Poiana Brasov am urcat pe Valcelul lui Schmautz spre Poiana Drester; de aici intentionam sa continui spre Pestera de Lapte dar dupa cateva sute de metri parcursi pe acest traseu urmele se terminau asa ca m-am intors inapoi in Poiana Drester pentru a cobori apoi spre Poiana Brasov pe Drumul Galben ; . Singur.
• 1 februarie: Postavaru. Un circuit de relaxare pentru a profita de zapada abundenta: Din Poiana Brasov am urcat pe , apoi pana la un maxim al zilei la circa 1460m altitudine, la intersectia traseului cu drumurile Albastru si Galben; de aici am coborat pe Drumul Galben spre Poiana Drester si apoi Poiana Brasov. Multa zapada, relativ putine urme - mai ales la dus cand la un moment dat practic nu au mai existat. Singur.

Inapoi la pagina princiapala.