Acasa -> Poze de la munte -> Lista excursii

[ Poze] - [ Articole] - [ Statistici]

15 excursii in 2026:

PRIMAVARA 2026

• 25 februarie (II): Israel. De la kilometrul 9 al Highway 12, la nord de Eilat am coborat pe pana la punctul de belvedere spre Wadi Gishron; am continuat apoi spre sud, coborand printr-un wadi tare spectaculos si frumos vreo ora si ceva (aici s-a lasat si intunericul); am revenit apoi la kilometrul 5 al Highway 12 via Yehoshafat Ascent si Wadi Yehoshafat . Costi a ramas la sosea iar eu am mai urcat sub clar de luna apoi 1.5km pe sosea si apoi inapoi spre km9 pe traseele si la final pe unde si coborasem. Impreuna cu Costi Palade.
• 25 februarie: Israel. Am reluat prima excusie din Israel, de acum opt ani si ceva: De la kilometrul 20 al Highway 12, ceva mai la nord de Eilat am mers prin South Wadi Shani pana la intersectia acestui traseu cu ; am continuat apoi vest pe spre Red Canyon, pe care l-am parcurs prin fir; dupa canion am mai mers putin pe , apoi fosta (marcajul acum este sters) spre locul de parcare ce deserveste canionul si de aici pe drum inca circa 1km catre locul unde am lasat masina. Impreuna cu Costi Palade.
• 11 februarie: Italia (Restul). Pentru a treia oara, dupa doua luni in Riserva Naturale Calafuria, langa Livorno. De data aceasta am urcat de la Torre di Calafuria spre Piazzale Modesti si Faro del Montaccio, punctul de maxim al zilei (230m); coborarea a fost prin asa-zisul canion Calignaia, pe care l-am coborat pana la mare (cu multe portiuni pline de noroi, yuck). Singur.
• 10 februarie: Italia (Restul). Parco di Portofino, Liguria. Din gara Camogli (circa 30m alt) am urcat prin oras, pe scari pana la San Rocco (circa 210m) si mai departe oarecum orizontal prin padure pana in zona Batterie; aici am vizitat ce-a mai ramas din vastul complex al bateriei navale 202 "Chiappa", continuand apoi via Semaforo Nuovo, Sella Porcile pana la punctul maxim al peninsulei - 610m, Monte di Portofino (care este de fapt un fel de platou). Coborarea a fost inapoi spre Camogli via Gaixella si San Rocco. Singur.
• 9 februarie: Franta (Calanques). In ultimele dati am tot fost prin partea de vest a masivului Calanques asa ca am revenit acum si in est, cu gandul de a explora cele doua Pas care urca din Val Vierge. Din Luminy am mers pe poteca directa via Oiseaux des Falaises spre punctul de jos al Val Vierge; am urcat apoi via Pas de l'Oeil de Verre pana undeva la cota 200, cand am facut dreapta spre Pas de la Cheminee du CAF; pas-ul s-a dovedit prea greu si expus pentru mine asa ca am renuntat, revenind in Val Vierge pentru a incerca al doilea pas, si anume cel de la capatul superior al vaii - Pas de la Cheminee du Diable. Dupa cateva incercari nereusite pe acesta l-am trecut, iesind la circa 390m deasupra vaii. De aici am continuat via Pas du Saut du Chat spre varfurile Cap Gros (500m) si Mont Puget (563m, maxima altitudine din masiv). Cum era inca devreme si mai aveam inca timp m-am hotarat sa lungesc excursia coborand pe creasta pana la Col de la Candelle (430m) si parcurgand in sens invers traseul Les Corniches du CAF; la final am iesit din nou in Val Vierge deasupra lui Oeil de Verre si m-am intors spre Luminy pe unde am venit. Singur.
• 8 februarie: Spania. Am revenit dupa mai putin de o luna in masivul Montserrat, tot pentru o urcare din Collbato; de data aceasta am inceput pe Drecera dels Graus pana la Taca Blanca, apoi poteca de continuare pana la Avenc Petit de la Costa Dreta; aici am facut greseala sa o iau spre vest pe poteca ce incinge orizontal masivul (imensa greseala; s-a dovedit una din cele mai odioase poteci parcurse de mine vreodata). Am urcat apoi pe traseul banda albastru, pe langa Roca d'en Marcel catre Cami de les Carboneres; am facut apoi dreapta spre Balma de Santa Monica si saua Coll de les Tisores, la circa 1100m punctul de maixm al zilei; am coborat aventuros spre nord din col pana in poteca principala a masivului si apoi pe diverse scurtaturi spre Placa de Santa Ana si manstire, de unde am luat trenul cu cremaliera. Singur.
• 7 februarie: Spania. Cum am avut o escala foarte lunga astazi in Valencia (7 - 20.30) am profitat pentru a explora un masiv aflat un pic mai departe, cam la 50km sud. Din localitatea Tavernes de la Valldigna (circa 50m) am urcat via Castell de Tavernes si Fontetes de Cantus spre prima cruca (circa 380m alt) si apoi varful Les Creus (540m); mai departe am mers circa 4km pe creasta principala a masivului via Puntal de Masallari (599m) pana pe vf. Ratlla (625m, punctul de maxim al zilei); de aici am coborat spre Favara pe Senda dels Pastors si Barranc de l'Infern. Singur.
• 30 ianuarie: Grecia. Insula Corfu. Cum aveam doar jumatate de zi la dispozitie am cautat un traseu aproape de orasul Corfu; folosind si Wikiloc am gasit traseul ce urca circa 500m diferenta de nivel, de la Kinopiastes (50m alt) pana la un varf anonim cu un radar (circa 550m alt). Avand doar 2h10 intre cele doua autobuze l-am parcurs in viteza, oarecum spre surprinderea mea terminand urcusul in putin sub o ora. Singur.
• 28 ianuarie: Turcia. Am cautat un fel de traseu de munte langa Istanbul, unde aveam escala in croaziera noastra, si am gasit doar o traversare de circa 12-14km prin padure din cartierul Bahcekoy (unde ajunsesem cu autobuzul 42HM de la statia de metrou M2: Haciosman) pana la statia de metrou Kemerburgaz, aflata pe linia M11. Am ocolit lacul format de Buyuk Baraji prin est si sud, alternand portiuni de poteca si de drum plin de noroaie. Impresia finala a fost foarte neplacuta, multe poteci fiind deteriorate de folosirea ATV-urilor si motocicletelor. Impreuna cu Florina Cojanu.
• 26 ianuarie: Grecia. Atena. De la manastirea Kaisariani (circa 350m alt) am urcat pe poteca 1 pana la circa 990m altitudine, in gardul unitatii militare din varful Evzonas al muntelui Hymettus; am ocolit apoi unitatea militara prin vest (aici m-a prins o mare furtuna) pentru a cobori apoi pe poteca 17 spre cartierul Karea (circa 340m alt). Singur.
• 10 ianuarie: Spania. Din nou in masivul Montserrat, la sfarsitul unei croaziere de 4 zile. Cum Razvan a fost amabil si a pus masina la bataie am putut explora o parte mai greu vizitabila cu transportul public - versantul sudic. Din Collbato (circa 370m alt) am urcat pe salbatica, dar frumoasa poteca Drecera de Fra Gari pana la Capella de Sant Joan, apoi la Eremita de Santa Magdalena (circa 1080m, punctul de maxim al zilei). Am coborat apoi pe treptele Jacob spre poteca 1; am mai mers un pic spre vest pentru a cobori inapoi spre Collbato din dreptul Roca 457 via el Frare de Baix. Impreuna cu Razvan Tudorica.
• 9 ianuarie: Spania. Desi croaziera noastra avea programata escala in Tunisia, in portul La Goulette si nu in Mallorca vanturile si valurile au impiedicat acostarea in Tunisia asa ca ne-am trezit cu o escala neastaptata aici, de la ora 12 pana la 19.30. Am profitat deci pentru a relua un segment de circa 9.5km intre Esporles si Valldemossa, pe care il mai facusem (in sens invers) in iunie 2024. Impreuna cu Florina Cojanu.
• 7 ianuarie: Italia (Insule). Iata-ma din nou al Palermo dupa doar trei saptamani; intr-o dupa-amiaza a unei zile cu o dimineata foarte ploioasa am urcat totusi din nou muntele Pellegrino, tot pe Strada Vecchia (traseul 14) pana la circa 340m altitudine; de aici am continuat pe traseele 12 si pe asfalt pana in varf; la final am coborat spre Sanctuarul Sf. Rosalia pe poteca Al Semaforo (traseul 9). Singur.
• 5 ianuarie: Italia (Restul). Din gara Vico Equense (circa 80m alt; langa Napoli) am urcat ceva mai mult de 900m diferenta de nivel pana sub vf. Faito, la cota 1000m; coborarea a fost cu autobuzul. Singur.

• 17 ianuarie: Bucegi. De la Azuga am urcat pe fundul vaii pana in Saua Grecului, continuand apoi spre Saua La Cleste ; de aici am continuat spre Diham unde am facut o pauza de circa patruzeci de minute; intoarcerea a fost inapoi spre Azuga ; dar de data aceasta pe versant. Intunericul s-a lasat undeva pe la jumatatea coborarii din Saua Grecului. Participanti: Costi Palade, Florin Puiu, inca un drumet.

Inapoi la pagina princiapala.