Acasa -> Poze de la munte -> Lista excursii

[ Poze] - [ Articole] - [ Statistici]

44 excursii in Alte tari in 2026:

VARA 2026

• 16 iunie: Spania. Cum aveam doar vreo 3-4 ore la imbarcarea pe o croaziera in Barcelona am repetat o excursie parcursa pentru prima data acum vreo trei luni si care mi-a placut: Din gara Baixador de Vallvidrera (240m) am urcat pe drum, apoi poteca prin padure spre Tibidabo (502m) pentru catedrala din varf si superba vedere spre oras. Coborarea a fost cu autobuzul si funicularul. Singur.
• 13 iunie: Spania. In ultima din cele doua zile de excursii din insula Mallorca am ales un itinerariu mai usor: De la circa 765m alt, pe soseaua MA-10 pe malul lacului de acumulare Cuber am mers intai pe drum, apoi pe poteca (foarte neclara) ce urca via pas des Pircarols (847m) pana pe varful Sa Rateta (1113m), cel mai inalt punct al zilei; am coborat apoi in saua Coll des Gats (circa 985m) pentru a urca si al doilea varf, Puig de na Franquesa (1067m); am coborat de aici in coll dels Cards, apoi spre nord spre un punct marcat drept ERA pe harta mea (circa 875m) si apoi la final la liber pe versant si pe un mic zid pana in drumul GR221 la circa 795m; de aici au mai fost 3km plictisitori pana inapoi la masina. Impreuna cu Costi Palade.
• 12 iunie (II): Spania. Cum mai aveam putin timp seara pana la masa de seara (inclusa in tarif la hotelul nostru) am parcurs dus-intors distanta dintre Cala Romantica (zisa si Estany d'en Mas) si Cala Varques; in linie dreapta sunt ceva mai mult de 2.5km. La dus am mers pe poteca ce incearca sa tina cat mai exact linia coastei, via Cala Falco, Podul Natural si Calo Blanc; la intoarcere am mers pe poteca aflata mai in interior, lipsita de peisajele frumoase dar mai simplu de parcurs. Singur.
• 12 iunie: Spania. In prima din cele doua zile de excursii din insula Mallorca am urcat cam 90% din partea de jos (de la plaja pana la Entreforc) a defileului Torrent de Pareis; localnicii se lauda cu el ca fiind al doilea din Europa ca lungime. Traseu obositor si cu cateva locuri mai dificile tehnic; ne-am intors pe unde am venit si la final am facut si o scurta baie la plaja de la gura sa. Impreuna cu Costi Palade.
• 2 iunie: Spania. In muntii de langa Estepona, Andaluzia. De la km9 al soselei MA-8301 (punctul Mirador de los Ciclistas, circa 625m alt) am mers pe ceea ce parea o poteca pe harta, dar s-a dovedit a nu exista pe teren pana la o curba a acelei sosele aflata pe la 1240m; de aici am mers pe sosea, apoi poteca SL-A 168 pana la Mirador Salvador Guerrero (circa 1255m); de aici am coborat pe PR-A 164 pana la circa 780m, unde am facut stanga pe o poteca de legatura ce a ajuns in firul paraului Arroyo de la Cala si apoi intr-un drum forestier ce m-a scos la punctul de observatie de unde am inceput. Singur.
• 1 iunie: Gibraltar. Am revenit petru a treia oara pe Stanca Gibraltarului; ca si prima data am urcat de la Union Jack Steps pe Devil's Gap Trail, apoi Apes Den, podul suspendat Windsor si zidul Charles V spre fostul capat de sus al telecabinei (actualmente inchis); am urcat apoi pana la varful sudic al stancii pentru a cobori la final pe frumosul traseu Mediterranean Steps (inchis si el - uffff). Impreuna cu Costi Palade.

• 26 mai: Turcia. Prima poteca adevarata de munte din aceasta excursie. Din Icmeler (langa Marmaris) am parcurs o etapa a Carian Way, mai exact dus-intors pana la marginea localitatii Torunc. Poteca este destul de accidentata, a fost afectata de un incendiu in 2021 si in ciuda indicatorului de interzicere de la intrare poate fi parcursa. Pe sensul de dus sunt 4km, aproximativ 400m de urcat/300m de coborat, altitudine maxima de circa 280m si circa 2h30 de traseu. Singur.
• 25 mai: Turcia. Dilek Peninsula National Park, langa Kusadasi, Turcia. Am intentionat sa parcurg Canyon Trail din partea de nord a parcului dar din nefericire pentru mine era inchis. Cum fix langa parc este o zona militara bine pazita nu am vrut sa risc; am zis sa ma multumesc cu o plimbare de 1.3km pe malul marii, aflata la circa 1km distanta. Dupa ce am mers pana acolo pe sosea - a doua surpriza neplacuta a zilei: Si mizeria aia de poteca era inchisa! Cum chiar atunci venise si o doamna in varsta (nemtoaica) am zis sa ne facem curaj sa mergem impreuna ca om scapa mai usor daca ne prinde cineva; am scapat neprinsi asa ca am parcurs dus-intors acea poteca/drum prin padure, aproape de malul marii. Impreuna cu inca un drumet.
• 24 mai: Grecia. Insula Mykonos. Din portul nou (Tourlos) am urcat pe strazi asfaltate pana la circa 255m in localitatea Kronos; am urcat apoi intai pe un drum, apoi la liber prin platou catre cea mai mare inaltime a insulei, mica bisericuta Profetul Elias (circa 370m). De aici am coborat spre nord, pe un valcel fara nume pana la malul marii pentru a urca apoi inapoi spre cota 220m, spre orasul Kronos. Singur.
• 13 mai (II): Japonia. Pentru a patra oara in locul meu favorit, chiar magic as putea spune din toata Japonia - templul Fushimi Inari, langa Kyoto; ca si ultimele trei dati, am parcurs doar pe intuneric dus-intors cei circa 150m diferenta de nivel pana in varf. Singur.
• 13 mai: Japonia. Pentru ultima zi plina de hiking din Japonia am ales un traseu despre care citisem ca este cel mai interesant din regiunea Kansai, cu scari, lanturi si corzi ajutatoare: Traseul celor sapte cascade. Din gara Omi-Takashima am luat autobuzul local pana in satul Kurodani, la circa 235m alt; de aici am mers pe asfalt, drum forestier, poteca (foarte stearsa) si din nou pe drum forestier, circa 3km si 300m diferenta de nivel, pana la inceputul traseului propriu-zis prin defileul raului; a fost interesant si adrenalinic, nimic de zis. La circa 940m alt am iesit intr-un drum de coama, urcand apoi spre punctul de maxim al zilei, varful Shaka-Dake (1060m). De aici am coborat pe o poteca (si ea destul de dificila) pana in gara Kita-Komatsu, la circa 95m alt. Singur.
• 12 mai (II): Japonia. Cum mai aveam ceva energie am facut seara un circuit din gara Shin-Kobe, aflata chiar la marginea padurii la sub 100m altitudine spre muntele Maya (700m alt); au fost circa 4h30, intre 18 si 2230, cu inserarea cam pe la ora 20. La urcare am mers pe langa cascada Nunobiki; la coborare am mers pe potecile Uenomichi, Aotani si una fara nume (de legatura). Singur.
• 12 mai: Japonia. Dupa opt ani am urcat din nou muntele Tsurumi (1375m) care domina orasul Beppu. Ca si atunci am pornit de la circa 500m altitudine, langa capatul de jos al telecabinei ce urca dinspre Beppu; am urcat direct spre varf de data aceasta. Coborarea a fost cu telecabina. Impreuna cu inca un drumet.
• 11 mai: Japonia. Din gara Myiaji (langa Aso) am mers cu autostopul pana la Sensuikyou (circa 915m). De aici am urcat pe poteca spre fosta statie superioara a telecabinei (circa 1290m) si punctul de observatie de la 1350m; am continuat apoi urcusul spre varfurile Naka-dake (1506m) si Taka-dake (1592m, maximul zilei); din ultimul varf am coborat direct inapoi spre parcare. Singur.
• 10 mai: Japonia. Excursie de jumatate de zi. Din statia de autobuz Yufutozanguchi (circa 780m) am urcat pe poteca directa spre muntele Yufu, varful vestic (1583m); am coborat apoi spre Yufuin (circa 470m). Singur.
• 9 mai: Japonia. Daca unele excursii sunt de una, doua sau chiar trei stelute sunt si altele, mai rare ce-i drept, care ar fi de... gaura neagra! (sau care o fi echivalentul pentru ceva neplacut). Dupa ce am vizitat gradina zoologica naturala Takasakiyama (un loc dragut unde se aduna cateva sute de mici maimutici) am zis sa urc muntele Takasakiyama (628m) pe doua poteci diferite. Din pacate poteca de langa zoo s-a dovedit o urcare infecta pe langa gard (care la un moment dat a inceput sa ma oblige sa o iau si in jos! am pierdut circa 100m diferenta de nivel), urmata de sosea asfaltata si doar putin spre final poteca; din varf am coborat spre nord, spre gara Higashi-Beppu; si asta s-a dovedit o mizerie de poteca, la inceput cat de cat existenta dar spre sfarsit o coborare imputita la liber pe versant. Yuuuuck! La final am vizitat si doua din cele 7 Hells din Beppu. Singur.
• 8 mai: Japonia. Am urcat varful Misen (535m) aflat pe insula Miyajima (langa Hiroshima) plecand din port (0m). Exista trei poteci care urca spre varf asa ca a trebuit sa aleg doua; pentru urcare am ales Daishoin (datorita templului de la baza, pe care l-am vizitat) si pentru coborare Momijidani (pentru ca ma scotea cel mai aproape de port). Singur.
• 7 mai: Japonia. Pentru prima zi de Japonia am ales o excursie de 3h15 intre trenuri - din gara Shirakiyama (circa 65m alt; aflata la 40min de tren local de Hiroshima) am urcat dus-intors spre vf. Shiraki (889m); urcusul a fost pe poteca normala, coborarea (partial pe intuneric) pe o poteca mult mai putin frecventata si mai abrupta. Singur.
• 17 aprilie: Spania. Pentru ultima jumatate de zi inainte de decolarea spre casa am ales un traseu putin parcurs care s-a dovedit atat superb cat si de infarct! Cand facusem documentarea pentru excursia din ziua anterioara am vazut pe harta un canal cu legenda: WINDOWS OF BARRANCO SECO. Cum mi-a placut foarte mult traseul asemanator cu ferestre din Guimar parcurs cu 2 saptamani inainte am vrut sa il pacurg astazi, impreuna cu poteca (oficial interzisa si inchisa) care de la Los Gigantos iese in Barranco Seco printr-un tunel de aproximativ 1km. Ca urmare am parcurs in ceva mai putin de 5 ore poteca: Los Gigantos - tunel - Barranco Seco - Windows (Ventanas) of Barranco Seco pana aproape de Barranco Natero, inclusiv toata portiunea de infarct a canalului agatat de stanci; intorsul a fost fix pe unde am venit. Singur.
• 16 aprilie: Spania. Pentru ziua plina am ales un itinerar circular aventuros (desigur, cu pasaje interzise) cu plecare si sosire in Tamaimo; m-am inspirat dintr-o descriere pe site-ul (altfel foarte informativ pentru excursii in Tenerife) Sieben Inseln. Din poteca PR-TF 65 am mers ceva mai mult de 1km pana in Barranco Seco, apoi pe un canal spre alt tunel de 800m pana in Barranco Natero, la circa 580m altitudine; am coborat apoi acest barranco (pe harta mea apare drept Barranco los Sauces) pana la plaja pietroasa de pe malul oceanului, pe unde am avut de mers circa 500m. De la plaja am urcat pe barranco-ul vecin, Seco (pe harta apare drept: Mancha de los Diaz) pana la gura tunelului paralel cu cel pe unde am inceput; cum l-am gasit inchis am mai urcat un pic la liber pana la primul tunel, pe care l-am parcurs inapoi spre masina. Impreuna cu Costi Palade.
• 15 aprilie: Spania. Pentru a treia oara in Tenerife in trei saptamani! De data aceasta cu Costi, pentru un salt de miercuri pana vineri. In prima seara am parcurs portiunea interesanta a potecii Guergues, de la circa 960m altitudine in soseaua TF-436 in jos, sus, jos, sus etc pe o creasta ce separa vaile (barrancos) de Masca si Natero/Sauces; dupa punctul de maxim de circa 1000m altitudine traseul devine mai linistit, parcurgand un fel de platou inclinat; am coborat pe aici pana la circa 950m. Am stat apoi sa vedem apusul (soarele cazand in ocean) si ne-am intors, mare parte pe intuneric, pe unde am venit. Impreuna cu Costi Palade.
• 10 aprilie: Franta (Alpi). Am reluat via ferrata Comtes Lascaris din Tenda, avand cam 2h30 intre cele doua trenuri. Am urcat pe vaarianta normala, apoi m-am dat cu tiroliana pe ambele segmente (pentru prima oara pe a doua), am facut si un mic ocol pe la Grotte des Heretiques si la final m-am intors in Tende pe poteca obisnuita. Singur.
• 3 aprilie: Spania. Pentru ultima zi in Tenerife am ales un traseu deosebit: Ventanas de Guimar. Am parcat masina la sfarsitul asfaltului, la circa 880m altitudine, si am mai urca inca vreo 200m pana la inceputul traseului care urmeaza un vechi canal (Fasnia-Arafo) pret de cativa kilometri de-a lungul unor versanti deasupra vaii Badajoz; unele tuneluri au ferestre (deschideri spre hau) care le face foarte interesante. Am terminat parcursul in Baranco de Badajoz cam pe la 1085m altitudine; l-am urmat in sus pana la Galeria Paloma, apoi pe pista pana la circa 1660m, maximul zilei; de aici am coborat tot pe pista inapoi la masina. Traseul este interzis, periculos dar superb! Singur.
• 2 aprilie (II): Spania. Din soseaua TF-12 la circa 785m, statia de bus Los Catalanes am coborat pe poteca pana in satul Caserio la Galeria; de aici am urmat spre est pret de vreo 4 kilometri Canal de Chabuco, un vechi apeduct care are si vreo 10 tuneluri pe parcurs pana in valea Brosque, la intersectia cu PR-TF 3 (pe unde coborasem cu o saptamana inainte); la final am urcat inapoi pe aceasta poteca pana in TF-12. Singur.
• 2 aprilie: Spania. De la o altitudine de circa 800m in masivul Anaga, soseaua TF-12 am coborat pe ramura vestica a potecii PR-TF 8 spre Afur (circa 200m) si plaja Tamadiste (0m) pentru a ma intoarce apoi pe unde am venit inapoi spre Afur, de unde am luat autobuzul inapoi spre TF-12. Singur.
• 1 aprilie (II): Spania. Cum era luna plina si inca mai aveam energie dupa excursia usurica din timpul zilei am zis sa profit de faptul ca hotelul meu era la ceva mai putin de 1000m altitudine chiar pe TF-24, soseaua de culme de pe Cordillera Dorsal asa ca am iesit si la o mica iesire de noapte: De la circa 1610m altitudine (putin mai la sud fata de punctul de belvedere Ortuno) am urcat dus-intors circa 130m pe o pista forestiera, ocolind vf. Chirigel (1748m) pana langa vf. Montana Amarnia (1718m), de unde se putea vedea pana jos inspre localitatile de pe coasta. Singur.
• 1 aprilie: Spania. Oarecum neasteptat am revenit in Tenerife dupa doar opt zile, de data aceasta cu avionul pentru 5 excursii in mai putin de 48 de ore; cum in prima zi am putut sa incep doar la ora 18 traseul am ales ceva usurel: Din Guimar (circa 450m) am parcurs dus-intros Barranco (defileul) de Badajoz pana ceva mai sus de fosta uzina Izana, la baza unei saritori de netrecut; sunt 2.5km doar dus si o diferenta de nivel de urcat de circa 310-320m. Defileul nu m-a impresionat si nu as reveni aici. Singur.
• 29 martie: Franta (Calanques). Aproape ca nu-mi vine sa cred ca in doi ani si cinci luni doar am ajuns de douazeci de ori in Calanques! Ca si acum mai putin de o luna din statia Sormiou-Cayolle am mers (de data aceasta pe asfalt) pana in Col de Sormiou; de aici am continat spre vest, intai pe GR98 si apoi pe fostul traseu verde (via Pas du Benitier si Pas du Pecheur) pana cand a reintersectat GR98, pe care l-am urmat apoi inapoi spre Cirque des Walkyries; am trecut prin Pas de la Melette, apoi Malvallon Sud si Malvallon Median (via Trois Arches) catre Col de la Selle; la sfarsit am coborat spre Col du Semaphore si Callelongue pe traseul direct, marcat cu galben. Singur.
• 28 martie: Spania. Pentru o oprire de doar 5 ore si jumatate in Barcelona (13 - 18.30) am ales un urcus pe Tibidabo dar dinspre partea mai salbatica, impadurita a muntelui (cea opusa orasului Barcelona), mai exact de la statia Baixador de Vallvidrera, aflata la circa 240m altitudine. Urcusul a fost via Villa Joana - GR92 spre Coll de la Vinassa si Mirador del Valles, coborarea din Cami de Sant Cugat spre Font del Canet si apoi drumul ce merge paralel cu soseaua Carretera de l'Esglesia pana inapoi la gara. Singur.
• 24 martie: Spania. Dupa aproape un an am revenit in insula Tenerife, de data aceasta in partea estica a insulei; am urcat pe poteca PR-TF 3 din masivul Anaga de la capatul soselei asfaltate din valea Brosque (circa 260m alt) catre un punct aflat la circa 900m alt, pe culmea prinicipala a masivului; urcusul si coborasul au fost pe cele doua ramuri distincte ale traseului. Singur.
• 3 martie: Spania. Am reluat urcusul din Collbato in masivul Montserrat, pe versantul sudic - tot pe salbatica, dar frumoasa poteca Drecera de Fra Gari pana la Capella de Sant Joan, apoi via Coll de les Tisores am iesit in poteca principala, pe care am urmat-o pana in varful Sant Jeroni, punctul de maxim al masivului; la final am coborat spre manastire pe poteca normala, la final luand trenul cu cremaliera spre vale. Participanti: Andreea Soare, Ana-Maria Vasiliu.
• 2 martie: Franta (Calanques). Din statia Sormiou-Cayolle am mers pe poteca pana in Col de Sormiou; de aici am continat spre vest, intai pe GR98 si apoi pe fostul traseu verde (via Pas du Benitier si Pas du Pecheur) spre Calanque de Podestat si apoi Calanque de Marseilleveyere; aici am inceput sa urcam pe Grand Malvallon (sau Mavallon? am gasit ambele variante pe harta) spre Col de la Galinette, Pas de la Mounine, Col de la Mounine spre Pas du Pin; dupa ce am parcurs dus-intors Pas du Pin am coborat spre Col de la Demi-Lune, pe care l-am traversat; la final am terminat in Callelongue dar ocolind un pic, via Calanque de la Mounine. Participanti: Andreea Soare, Ana-Maria Vasiliu.
• 27 februarie: Israel. O plimbare scurta pe niste muntisori la malul Marii Moarte, la jumatatea distantei intre Eilat si aeroportul Ben Gurion. Din Highway 90, in dreptul fabricii Sedom (circa -375m altitudine) am urcat pe Ladders Ascent pana la un platou cu niste varfulete la circa -165m; de aici am continuat spre nord, schimband cu pana pe muntele de sare Sedom; de aici am coborat din nou spre Highway 90 , iesind cam la 2.5km nord fata de punctul de plecare. Impreuna cu Costi Palade.
• 26 februarie: Israel. Una din iesirile mele favorite in muntii de langa Eilat: De la km9 al Highway 12 am urcat pe peste mt. Yehoram, apoi pana pe mt. Shelomo, la 705m cel mai inalt varf din zona. Am coborat apoi prin Wadi Mapalim (traseul cascadelor) pana la circa 275m in Wadi Netafim; de aici am continuat pe , apoi prin fir (varianta mai spectaculoasa) pana la izvorul Netafim, singurul din aceste locuri. La final am revenit pe Highway 12 aproape de locul unde am inceput circuitul tot pe . Impreuna cu Costi Palade.
• 25 februarie (II): Israel. De la kilometrul 9 al Highway 12, la nord de Eilat am coborat pe pana la punctul de belvedere spre Wadi Gishron; am continuat apoi spre sud, coborand printr-un wadi tare spectaculos si frumos vreo ora si ceva (aici s-a lasat si intunericul); am revenit apoi la kilometrul 5 al Highway 12 via Yehoshafat Ascent si Wadi Yehoshafat . Costi a ramas la sosea iar eu am mai urcat sub clar de luna apoi 1.5km pe sosea si apoi inapoi spre km9 pe traseele si la final pe unde si coborasem. Impreuna cu Costi Palade.
• 25 februarie: Israel. Am reluat prima excusie din Israel, de acum opt ani si ceva: De la kilometrul 20 al Highway 12, ceva mai la nord de Eilat am mers prin South Wadi Shani pana la intersectia acestui traseu cu ; am continuat apoi vest pe spre Red Canyon, pe care l-am parcurs prin fir; dupa canion am mai mers putin pe , apoi fosta (marcajul acum este sters) spre locul de parcare ce deserveste canionul si de aici pe drum inca circa 1km catre locul unde am lasat masina. Impreuna cu Costi Palade.
• 9 februarie: Franta (Calanques). In ultimele dati am tot fost prin partea de vest a masivului Calanques asa ca am revenit acum si in est, cu gandul de a explora cele doua Pas care urca din Val Vierge. Din Luminy am mers pe poteca directa via Oiseaux des Falaises spre punctul de jos al Val Vierge; am urcat apoi via Pas de l'Oeil de Verre pana undeva la cota 200, cand am facut dreapta spre Pas de la Cheminee du CAF; pas-ul s-a dovedit prea greu si expus pentru mine asa ca am renuntat, revenind in Val Vierge pentru a incerca al doilea pas, si anume cel de la capatul superior al vaii - Pas de la Cheminee du Diable. Dupa cateva incercari nereusite pe acesta l-am trecut, iesind la circa 390m deasupra vaii. De aici am continuat via Pas du Saut du Chat spre varfurile Cap Gros (500m) si Mont Puget (563m, maxima altitudine din masiv). Cum era inca devreme si mai aveam inca timp m-am hotarat sa lungesc excursia coborand pe creasta pana la Col de la Candelle (430m) si parcurgand in sens invers traseul Les Corniches du CAF; la final am iesit din nou in Val Vierge deasupra lui Oeil de Verre si m-am intors spre Luminy pe unde am venit. Singur.
• 8 februarie: Spania. Am revenit dupa mai putin de o luna in masivul Montserrat, tot pentru o urcare din Collbato; de data aceasta am inceput pe Drecera dels Graus pana la Taca Blanca, apoi poteca de continuare pana la Avenc Petit de la Costa Dreta; aici am facut greseala sa o iau spre vest pe poteca ce incinge orizontal masivul (imensa greseala; s-a dovedit una din cele mai odioase poteci parcurse de mine vreodata). Am urcat apoi pe traseul banda albastru, pe langa Roca d'en Marcel catre Cami de les Carboneres; am facut apoi dreapta spre Balma de Santa Monica si saua Coll de les Tisores, la circa 1100m punctul de maixm al zilei; am coborat aventuros spre nord din col pana in poteca principala a masivului si apoi pe diverse scurtaturi spre Placa de Santa Ana si manstire, de unde am luat trenul cu cremaliera. Singur.
• 7 februarie: Spania. Cum am avut o escala foarte lunga astazi in Valencia (7 - 20.30) am profitat pentru a explora un masiv aflat un pic mai departe, cam la 50km sud. Din localitatea Tavernes de la Valldigna (circa 50m) am urcat via Castell de Tavernes si Fontetes de Cantus spre prima cruce (circa 380m alt) si apoi varful Les Creus (540m); mai departe am mers circa 4km pe creasta principala a masivului via Puntal de Masallari (599m) pana pe vf. Ratlla (625m, punctul de maxim al zilei); de aici am coborat spre Favara pe Senda dels Pastors si Barranc de l'Infern. Singur.
• 30 ianuarie: Grecia. Insula Corfu. Cum aveam doar jumatate de zi la dispozitie am cautat un traseu aproape de orasul Corfu; folosind si Wikiloc am gasit traseul ce urca circa 500m diferenta de nivel, de la Kinopiastes (50m alt) pana la un varf anonim cu un radar (circa 550m alt). Avand doar 2h10 intre cele doua autobuze l-am parcurs in viteza, oarecum spre surprinderea mea terminand urcusul in putin sub o ora. Singur.
• 28 ianuarie: Turcia. Am cautat un fel de traseu de munte langa Istanbul, unde aveam escala in croaziera noastra, si am gasit doar o traversare de circa 12-14km prin padure din cartierul Bahcekoy (unde ajunsesem cu autobuzul 42HM de la statia de metrou M2: Haciosman) pana la statia de metrou Kemerburgaz, aflata pe linia M11. Am ocolit lacul format de Buyuk Baraji prin est si sud, alternand portiuni de poteca si de drum plin de noroaie. Impresia finala a fost foarte neplacuta, multe poteci fiind deteriorate de folosirea ATV-urilor si motocicletelor. Impreuna cu Florina Cojanu.
• 26 ianuarie: Grecia. Atena. De la manastirea Kaisariani (circa 350m alt) am urcat pe poteca 1 pana la circa 990m altitudine, in gardul unitatii militare din varful Evzonas al muntelui Hymettus; am ocolit apoi unitatea militara prin vest (aici m-a prins o mare furtuna) pentru a cobori apoi pe poteca 17 spre cartierul Karea (circa 340m alt). Singur.
• 10 ianuarie: Spania. Din nou in masivul Montserrat, la sfarsitul unei croaziere de 4 zile. Cum Razvan a fost amabil si a pus masina la bataie am putut explora o parte mai greu vizitabila cu transportul public - versantul sudic. Din Collbato (circa 370m alt) am urcat pe salbatica, dar frumoasa poteca Drecera de Fra Gari pana la Capella de Sant Joan, apoi la Eremita de Santa Magdalena (circa 1080m, punctul de maxim al zilei). Am coborat apoi pe treptele Jacob spre poteca 1; am mai mers un pic spre vest pentru a cobori inapoi spre Collbato din dreptul Roca 457 via el Frare de Baix. Impreuna cu Razvan Tudorica.
• 9 ianuarie: Spania. Desi croaziera noastra avea programata escala in Tunisia, in portul La Goulette si nu in Mallorca vanturile si valurile au impiedicat acostarea in Tunisia asa ca ne-am trezit cu o escala neastaptata aici, de la ora 12 pana la 19.30. Am profitat deci pentru a relua un segment de circa 9.5km intre Esporles si Valldemossa, pe care il mai facusem (in sens invers) in iunie 2024. Impreuna cu Florina Cojanu.

Inapoi la pagina princiapala.