Acasa -> Poze de la munte -> Lista excursii

[ Poze] - [ Articole] - [ Statistici]

( Italia -> ) Alpi Cozie [wiki]: 34

• Alpi del Monviso [wiki]: 11
  • Gruppo del Chambeyron [wiki]: 9
    • Gruppo del Chambeyron propriamente-detto: 2
      • Cresta del Monte Oronaye: 1
      • Cresta Monte Sautron-Monte Chambeyron: 1
    • Gruppo dell'Oserot: 4
      • Sottogruppo della Meja: 4
    • Gruppo del Mongioia: 1
      • Costiera del Mongioia: 1
    • Gruppo della Marchisa: 2
      • Costiera del Pelvo d'Elva: 2
  • Gruppo del Monviso (in senso ampio) [wiki]: 2
    • Gruppo del Monviso (propriamente detto): 2
      • Costiera Lobbie-Rasciassa-Garitta Nuova: 2
• Alpi del Monginevro [wiki]: 16
  • Catena Bucie-Grand Queyron-Orsiera [wiki]: 11
    • Gruppo Queyron-Albergian-Sestriere: 2
      • Sottogruppo Ghinivert-Albergian : 2
    • Gruppo dell'Orsiera [wiki]: 9
      • Costiera Orsiera-Rocciavre: 9
  • Catena Bric Froid-Rochebrune-Beal Traversier [wiki]: 5
    • Gruppo Ramiere-Merciantaira: 5
      • Sottogruppo del Merciantaira: 5
• Alpi del Moncensio [wiki]: 7
  • Catena Chaberton-Tabor-Galibier [wiki]: 3
    • Gruppo del Chaberton [wiki]: 3
      • Gruppo Chaberton-Clotesse: 3
  • Catena Bernauda-Pierre Menue-Ambin [wiki]: 4
    • Gruppo della Rocca Bernauda [wiki]: 3
      • Cresta Bernauda-Re Magi: 3
    • Gruppo d'Ambin [wiki]: 1
      • Sottogruppo Ambin-Nible: 1

34 excursii in Italia:

TOAMNA 2024

• 5 decembrie: Italia. Ca si in 2021 sau 2022 si in acest am am inchis sezonul de ferate cu via ferrata Carlo Giorda spre muntele Pirichiano, locul unde acum vreo 12 secole s-a construit abatia Sacra di San Michele. Coborarea a fost spre Chiusa. Singur.

• 6 august: Italia. Dupa doar doua luni si jumatate am revenit pe via ferrata Rouas, langa Bardonecchia; de data aceasta am avut placuta supriza sa gasec varianta atletica deschisa (era inchisa acum doua luni) asa ca am urcat pe portiunea comuna initiala, varianta atletica, inapoi spre La Spalla cu coborare pe la grota si micul pod tibetan. Dupa ferata am mai bifat inca doua atractii din zona: bobul de vara de la Camp Smith si Fortul Bramafam. Singur.
• 20 iulie: Italia. Am parcurs via ferrata Degli Alpini sub varful Oronaye, in valea Maira. Am plecat din Viviere (circa 1750m) si am urcat via refugiile Angelo Valmaggia si Enrico e Mario pana la circa 2800m, la baza viei ferrate; de aici am parcurs dus-intors via ferrata ce ne-a scos pe Cima Dronero, la circa 3050m altitudine. Coborarea a fost integral pe traseul de urcare. Impreuna cu Cristina Tudor.
• 19 iulie: Italia. Dupa doi ani am reluat via ferrata Chiaronto, langa Frassino, in valle Varaita; traseul este simplu (mai degraba spre un sentiero attrezzato cu ceva scari) dar cu cinci poduri si per ansamblu dragut. Participanti: Cristina Tudor, Flori Sava.
• 18 iulie: Italia. Din parcarea Rifugio Campo Base (circa 1650m; langa Chiappera, in valea Maira) am urcat dus-intors pe prima bucata a potecii Dino Icardi, pe langa impresionanta cascada Stroppia (cea mai inalta din Italia; 500m diferenta de nivel, pe mai multe trepte) pana la lacul Niera (circa 2310m). Participanti: Cristina Tudor, Flori Sava.
• 1 iulie: Italia. In ultimii cinci ani a devenit un fel de traditie a mea sa parcurg in luna iulie (pe cat posibil la inceput) via ferrata ce urca Rocca Clari; din Claviere am coborat pe poteca de acces spre podul tibetan, apoi poteca de-a lungul raului Piccola Dora pana la circa 1600m alt unde incepe via; am urcat apoi cei 420m diferenta de nivel ai viei ferrata iar pentru coborare am ales traseul clasic prin padure spre Claviere, partial pe ploaie. Impreuna cu Costi Palade.

• 20 mai: Italia. Dupa trei ani am revenit pe via ferrata Rouas, langa Bardonecchia; de data aceasta varianta atletica este inchisa asa ca nu am putut parcurge decat urucusul initial, Spalla cu coborarea pe la grota si micul pod tibetan. Singur.
• 18 mai: Italia. Pentru astazi aveam chef de ceva "a la legere" asa ca am ales jumatatea superioara (de la podul cel lung in sus) din via ferrata Carlo Giorda spre muntele Pirichiano, locul unde acum vreo 12 secole s-a construit abatia Sacra di San Michele. Pentru coborare de data aceasta am optat pentru varianta clasica spre Sant'Ambrogio via San Pietro. Singur.

• 14 noiembrie: Italia. Din satul Roreto, comuna Roure (aflat pe SP23, in Provincia di Torino) am urcat pentru a doua oara via ferrata Nicola Ciardelli al Bourcet; daca acum doi ani mi s-a parut dificila (poate si datorita ploii atunci) acum mi s-a parut net mai simpla. Impreuna cu Cristina Tudor.
• 13 noiembrie: Italia. Tot dupa cinci ani am revenit in Camoglieres (circa 1000m altitudine in valea Maira) pentru a urca via ferrata cu acelasi nume pana in varful Crocetta Soprana, aflat la circa 1400m; dupa vreo jumatate de ora de pauza in varf coborarea a fost pe poteca normala de retragere. Impreuna cu Cristina Tudor.

• 9 iulie: Italia. La fix, fix, dar fix zece ani de la prima mea ferata am parcurs pentru a patra oara (mai fusesem in 2020 si 2021 si 2022, tot in iulie) via ferrata ce urca Rocca Clari; din Claviere am coborat pe poteca de acces spre podul tibetan, apoi poteca de-a lungul raului Piccola Dora pana la circa 1600m alt unde incepe via; am urcat cei 420m diferenta de nivel ai viei ferrata in trei ore iar pentru coborare am ales traseul clasic prin padure spre Claviere. Cu o mentune speciala pentru Ionela care cu zece ani inainte mi-a deschis apetitul pentru vii ferrate si cu care am parcurs pana acum douazeci de trasee. Participanti: Ionela Munteanu, Cristina Tudor, Costi Palade, inca un drumet.
• 8 iulie: Italia. Am parcurs pentru a saptea oara (a doua cu Ionela, prima cu Cristina, Costi si Petru) traseul clasic Carlo Giorda spre muntele Pirichiano, locul unde acum vreo 12 secole s-a construit abatia Sacra di San Michele. Pentru coborare am folosit ca si in ultimele trei dati traseul pe la Ruota di Ferro spre Chiusa di San Michele, personal imi place mult mai mult decat varianta clasica spre Sant'Ambrogio via San Pietro. Participanti: Cristina Tudor, Ionela Munteanu, Costi Palade, inca un drumet.

• 26 aprilie: Italia. Am parcurs pentru prima data dupa redeschiderea din 2022 Via Ferrata delle Gorge in valea Susa, localitatea Giaglione; a fost o dezamagire, un traseu fara nici un haz si nici o noima - dupa parerea mea, desigur. Singur.

• 27 decembrie: Italia. Ca si anul trecut si in acest an am inchis sezonul de vii ferrate cu traseul clasic Carlo Giorda spre muntele Pirichiano, locul unde acum vreo 12 secole s-a construit abatia Sacra di San Michele. Pentru coborare am ales traseul pe la Ruota di Ferro spre Chiusa di San Michele, personal imi place mult mai mult decat varianta clasica spre Sant'Ambrogio via San Pietro. Singur.
• 22 septembrie: Italia. Pentru ultima zi de vie ferrate langa Cuneo am ales via ferrata Chiaronto, langa Frassino, in valle Varaita; traseul este simplu (mai degraba spre un sentiero attrezzato cu ceva scari) si l-am parcurs in ceva mai putin de doua ore si jumatate. Singur.
• 20 septembrie: Italia. Din localitatea Sant'Anna di Bellino (valea Varaita) am parcurs via ferrata Rocca Senghi - practic un perete vertical cu un urcus de aproape 200m; din varf am coborat pe poteca normala de acces, incheiand tot traseul in trei ore si jumatate. Singur.

• 15 august: Italia. Am incercat sa parcurg si cu Mara via ferrata Carlo Giorda, cea in care in circa 600m ajunge pe vf. Pirichiano, la manastirea Sacra di San Michele; am urcat ceva mai mult de jumatate mai exact pana la Pian Rasulet (640m altitudine) si apoi dus-intors pana la podul tibetan; la final am coborat pe via di fuga inapoi spre Sant'Ambrogio. Impreuna cu Mara Puscasu.
• 3 iulie: Italia. Am parcurs pentru a treia oara (mai fusesem in 2020 si 2021, tot in iulie) via ferrata "Perona - Saglia" ce urca Rocca Clari; din soseaua SS24 "del Monginevro" la cota 1510m alt am mers cateva sute de metri pe poteca de-a lungul raului Piccola Dora pana la circa 1600m alt unde incepe via; am urcat cei 420m diferenta de nivel ai viei ferrata in ceva mai mult de doua ore si jumatate; pentru coborare am ales traseul clasic prin padure spre Claviere. Singur.

• 9 noiembrie: Italia. Anul acesta am deschis sezonul de vii ferate (cu aproape sase luni inainte) si l-am inchis cu acelasi traseu - via ferrata Carlo Giorda care in circa 600m ajunge din localitatea Sant'Ambrogio ajunge pe vf. Pirichiano, locul unde acum vreo 12 secole s-a construit abatia Sacra di San Michele. Pentru coborare am ales traseul pe la Ruota di Ferro spre Chiusa di San Michele, intalnind de doua ori si capre negre in drum la coborare in ciuda altitudinii mici (400-450m). Singur.

• 31 iulie: Italia. Dupa zece zile iata-ma din nou la Claviere (1750m), in Provincia di Torino; de aici am urcat primele doua segmente Ferratei di Chaberton, ajungand pana la Batteria Alta (circa 2200m altitudine); din pacate ultimul si cel mai interesant segment este inchis pentru reparatii. Pentru coborare am ales poteca normala spre Claviere. Singur.
• 30 iulie: Italia. Din satul Roreto, comuna Roure (aflat pe SP23, in Provincia di Torino) am urcat via ferrata Nicola Ciardelli al Bourcet; stiam de la inceput din descrierea de pe net ca este un pic mai deosebita prin faptul ca scoabele sunt puse intentionat la distante mai mari, crescand astfel gradul de dificultate. Singur.
• 21 iulie (II): Italia. De la capatul superior al defileului San Gervasio (in Claviere) am urcat apoi scurta via ferrata "del bunker", care dupa ce merge cateva sute de metri pe versantul unei vai adanci se termina trecand printr-un vechi bunker militar dezafectat. Participanti: Andreea Soare, Silviu Postolache.
• 21 iulie: Italia. Dupa un an am parcurs din nou superba via ferrata "Perona - Saglia" ce urca Rocca Clari; impreuna cu Andreea si Silviu am urcat cei 420m diferenta de nivel ai viei ferrata in ceva mai putin de 3 ore. Coborarea a fost spre capatul telescaunului La Coche, apoi am ocolit lacul si am coborat prin padure inapoi spre Claviere. Participanti: Andreea Soare, Silviu Postolache.
• 6 iulie: Italia. Am refacut dupa o luna si jumatate peste 85% din via ferrata Carlo Giorda care in circa 600m ajunge pe vf. Pirichiano; am urcat mai exact pana la Saut du Cin (850m altitudine) de unde am mers pe via di fuga pana in San Pietro; la final am coborat pe traseul clasic, poteca veche de 1000+ ani care coboara inapoi spre Sant'Ambrogio. Participanti: Andreea Soare, Florina Cojanu, Ionela Munteanu, Silviu Postolache.
• 15 iunie: Italia. Din Melezet (catun al locatitatii Bardonecchia) am urcat ambele variante ale viei ferrate Rouas; intai cea simpla (segmentul comun si apoi coborare de la Spalla pe via di fuga) si apoi cea atletica, cu parcurs complet ce a inclus si grota si micul pod tibetan. Poate ca nu merita sa bati atata drum pana aici (locul este foarte aproape de granita franceza si tunelul Frejus) pentru aceasta vie ferrata relativ mica dar mie mi-a placut. Singur.

• 21 mai: Italia. Dupa zece luni iata-ma din nou urcand din localitatea Sant'Ambrogio via ferrata Carlo Giorda care in circa 600m ajunge pe vf. Pirichiano, locul unde acum vreo 12 secole s-a construit abatia Sacra di San Michele; manastirea a fost partial reconstruita si se poate vizita. Via ferrata nu a este dificila si faptul ca cablul este integral invelit intr-un tub de plastic ajuta mult. Am coborat pe traseul clasic, poteca veche de 1000+ ani care coboara inapoi spre Sant'Ambrogio. Singur.

• 11 iulie (II): Italia. Din satul Claviere am parcurs dus-intors defileul San Gervasio; aici s-a construit cel mai lung pod tibetan din lume, lung de peste 400m. Din capatul de sus al al podului am urcat apoi scurta via ferrata "del bunker", care dupa ce merge cateva sute de metri pe versantul unei vai adanci se termina printr-un vechi bunker militar dezafectat. Singur.
• 11 iulie: Italia. Din nou la via ferrata in valea Susa, de data aceasta ceva mai sus. Am parasit soseaua SS24 "del Monginevro" la circa 1510m alt; am mers cateva sute de metri pe poteca de-a lungul raului Piccola Dora pana la circa 1600m alt unde incepe via ferrata "Perona - Saglia" ce urca Rocca Clari; am urcat cei 420m diferenta de nivel ai viei ferrata in ceva mai putin de 3 ore; este o VF reusita, cea mai frumoasa parcursa in 2020 pana acum. Coborarea a fost spre capatul telescaunului La Coche si apoi pe sub telescaun inapoi spre Claviere. Singur.
• 10 iulie: Italia. Din Sant'Ambrogio am urcat in 3h15 via ferrata Carlo Giorda; in circa 600m ajunge pe vf. Pirichiano, locul unde acum vreo 12 secole s-a construit abatia Sacra di San Michele; manastirea a fost partial reconstruita si se poate vizita. Via ferrata nu a fost dificila si faptul ca cablul este integral invelit intr-un tub de plastic ajuta mult. Pentru coborare am ales traseul 2 spre Chiusa di San Michele. Singur.

• 16 iunie: Italia. Valea Stura. De la Aisone (circa 870m) am urcat spre intersectia din estul varfului (circa 1620m) si apoi vest pana pe vf. Testa di Peitagu (1815m); coborarea a fost via Ventou si Grangette catre casali Piron, Cincamentes si inapoi la Aisone. Singur.

• 14 august: Italia. Din Camoglieres (circa 1000m altitudine in valea Maira) am urcat in ceva mai putin de doua ore si jumatate via ferrata cu acelasi nume pana in varful Crocetta Soprana, aflat la circa 1400m; coborarea a fost pe poteca normala de retragere. Singur.
• 13 august (II): Italia. Cum dupa-amiaza a iesit soarele am zis sa mai fac o excursie mica; am ales de pe harta un circuit ce plecand din San Matteo (1085m, langa Valgrana) ajunge pe varful Tamone (1392m). O mare teapa, potecile de pe harta s-au dovedit a fi drumuri urate prin padure; a rezultat un traseu fara nici o bucurie estetica. Singur.

• 15 iunie: Italia. Valea Grana. Am parcat masina ceva mai sus de Sanctuarul S. Magno, pe la circa 1800m altitudine. De aici am facut un circuit spre varful Monte Tibert - am urcat pe traseul R6 via Gias Sibolet spre Colle Intersile (2516m); am continuat apoi spre est spre Monte Tibert, la 2648m cel mai inalt din zona. Coborarea a fost spre Passo delle Crocette 2180m; de aici am facut un ocol dus-intors spre Grotta di Ghiaccio 2020m (mare greseala, am avut de urcat 160m pana in passo); la final am coborat catre masina, inchizand circuitul. Singur.

• 9 septembrie: Italia. De la Rifugio Carbonetto (1874m, in valea Arma) am coborat pe soseaua asfaltata pana la cota 1834m, la jonctiunea cu traseul P11; am urcat pe acesta intai pe forestier, pana la gias Viribianc Superiore (1954m) apoi pe poteca pana in saua Viribianc (2187m). De aici am mers spre vest, pe culmea ce separa vaile Arma si Grana pana pe vf. Viribianc, la 2477m punctul de maxim al zilei; din varf am mai coborat putin pe culme spre vest iar de la circa 2380m am coborat la liber pe plaiul inierbat inapoi spre cabana. Singur.

Inapoi la pagina princiapala.