Acasa -> Poze de la munte -> Lista excursii

[ Poze] - [ Articole] - [ Statistici]

432 excursii singur:

PRIMAVARA 2025

• 27 martie: Emiratele Arabe Unite. Pentru ultima jumatate-de-zi am ales un traseu oarecum mai usor dar care tot m-a solicitat destul. Din Jais Road, statia inferioara a bobului de vara (circa 1340m alt) am coborat spre sud pe poteca spre satul Baighit (circa 920m) continuand apoi pe poteca de legatura spre Col Musaibat; putin inainte de a ajunge in col, undeva pe la 1000m alt dupa ce am taiat cateva din firele de origine ale Wadi Jib am urcat la liber vreo 70m pana in poteca care din Col urca (intai mai orizontal, apoi spre final mai horarat) spre Jais Road la circa 1615m, punctul de maxim al zilei; de aici am coborat 2km pe sosea pana la capatul superior al bobului (circa 1480m) si apoi la liber pe versant si printr-un valcel inapoi spre parcare. Singur.
• 26 martie: Emiratele Arabe Unite. Iata-ma din nou, dupa doua saptamani si un pic, intr-o excursie ce pleaca de la barajul Wadi Ghalilah (150m alt). De data aceasta am urcat dus-intors pana la vf. Jabal al Rahrah (1690m) pe poteca directa; la dus am facut si un ocol prin satul Deira al-Rakba. Ultimii 150m diferenta de nivel la coborare au fost pe intuneric. Singur.
• 22 martie: Germania. Pentru ultima zi am ales un traseu usor pe malul sudic al Elbei, tot in Elvetia Saxona - din Rathen am mers peste stancile Rauenstein, pe Rauensteinweg pana in Wehlen. Singur.
• 20 martie: Germania. Patru ferate scurte intr-o zi, in zona Wolkenstein din Saxonia. Primele doua sunt in zona Wolkensteiner Hag, langa gara si sub castel (una B, alta C+); alte doua sunt la circa doi kilometri mai la nord, tot langa rau: una C si alta B. Tot langa rau mai sunt alte trei ferate (grade C, D, E) care raman pentru alta data. Singur.
• 19 martie: Germania. Din halta Erlabrunn (Saxonia) am parcurs via ferrata Walter Klederling; este usoara, cu dificultate pana in C si doar o mica parte la final C/D. Cum mai aveam ceva timp la dispozite tot din Erlabrunn am mers via Stancile Diavolului - Teufelssteine pana in oraselul vecin Johanngeorgenstadt. Singur.
• 18 martie (II): Germania. Pentru a doua jumatate de zi am ales un intinerariu in muntisorii de langa Bad Schandau: Am urcat pe via ferrata Haentzschelsteige (scurta dar intensa) pentru a cobori pe valea numita Wilde Hoelle - Iadul Salbatic. Am terminat tot intinerariul cam intr-o ora si douazeci de minute. Singur.
• 18 martie: Germania. Elvetia Saxona, o zona frumoasa aflata in fosta RDG, aproape de granita cu Cehia. Din Kurort Rathen am vizitat doua obiective aflate unul langa altul: stancile Bastei si podul de piatra construit intre ele pe la 1850 si defileul Schwedenloecher (Gaurile Suedeze) unde se zice ca s-a adapostit populatia locala in timpul unei invazii suedeze. Singur.
• 11 martie: Emiratele Arabe Unite. Pentru ultima zi am ales un fel de circuit mai usurel, din Wadi Bih: Din satul Al Hayilah am mers cam 1.2km pe drumul din Wadi Railah, apoi pe poteca 1000 Steps to Hebs Village spre satul Wabain si Col Atmar; de aici am mai continuat pe Durdur Ridge pana la Col Al Jam'ah. De aici m-am intors inapoi spre Col Atmar si am coborat spre nord, prin Wadi Atmar spre satul Atmar. La final am incheiat cu un mars prin soare, prin desert de 3km pe sosea. Singur.
• 10 martie: Emiratele Arabe Unite. Am reluat dupa cinci saptamani superba excursie Stairway to Heaven, full loop. Am lasat masina la capatul asfaltului, la circa 150m altitudine, la barajul Wadi Ghalilah. De aici m-au luat la autostop doua fete care faceau trail running; am inceput deci la circa 250m altitudine, in parcarea finala. De aici incepe bucla: portiunea comuna pana la intersectia de la circa 495m altitudine, apoi urcat malul stang (mai frumos si mai spectaculos) al Stairway to Heaven; pana la circa 1000m altitudine pe pietris, apoi pentru inca 250m diferenta de nivel pe superba portiune cu scari. Din platou am mai urcat inca 500m de urcat la liber pana pe varful Jabal as Sayh, la 1746m punctul de maxim al zilei (urcasem pana aici fix 1500m din parcare). Ca si data trecuta am coborat pe malul drept al Stairway to Heaven. Am ajuns in parcare tot in 11 ore ca si data trecuta si la masina, la baraj in 11h30. Singur.
• 9 martie: Emiratele Arabe Unite. Pentru prima din cele trei zile de trekking in UAE am ales o bucla nici scurta, nici lunga : Din parcarea Bear Grylls Adventure Camp (circa 400m altitudine) am urcat spre sud printr-un wadi al carui nume nu-l cunosc spre satul Helek, aflat la circa 1020m; de aici am continuat spre satul Takam pentru a cobori apoi inapoi de unde am plecat prin alt wadi, afluent al celui pe care am urcat. Singur.
• 4 martie: Germania. Am reluat dupa un an si ceva via ferrata Mittelrhein (Rinul de mijloc): din Boppard (circa 75m alt) am urcat pe ferrata pana pe la circa 300m; cum eram in criza de timp nu am facut tot inelul ci am coborat tot pe unde am urcat, doar evitand segmentele cablate pe potecile ocolitoare; am incheiat tot traseul in circa 1h40. Singur.
• 15 februarie (II): Statele Unite. Profitand ca sunt in zona am mai facut o excursie-fulger, terminata in mai putin de jumatate de ora: Am parcurs Spooky Canyon, un mic slot canion care este chiar langa sosea. Are doua ramuri; am parcurs-o mai mult pe cea din dreapta, mai putin tehnica. La dus am fost pe ultimele ramasite de lumina, la intors am mers pe lanterna. Singur.
• 14 februarie: Statele Unite. Dupa doi ani am reluat parcurgerea lui Goldstrike Canyon - o coborare de aproape 300m diferenta de nivel de la parcare pana la nivelul raului Colorado; de-a lungul coborarii sunt sase sau sapte saritori dotate cu corzi. La intoarcere incepuse sa se intunece si ultimele gene de lumina au disparut exact cand ajungeam din nou la asfalt. Singur.
• 6 februarie: Emiratele Arabe Unite. Dupa tura lunga de ieri astazi am vrut ceva mai scurt, de jumatate de zi caci seara aveam avion spre casa. Am ales un circuit plecand de la parcarea Bear Grylls Adventure Camp (circa 400m altitudine). De aici am mers spre nord pe drum cam 1km, apoi pe poteca pe Wadi Jib pana la oaza Hidden Oasis (circa 730m). De la oaza am urcat versantul sudic al wadi-ului, iesind intr-un platou sub satul Musaibat; am mai urcat inca vreo 150m diferenta de nivel pana langa sat, aflat la circa 1010m altitudine. De aici am coborat inapoi la masina ocolind pe la Musaibat Col, la circa 1060m altitudine punctul de maxim al zilei; am incheiat toata bucla de circa 14km poteca, 660m urcus in vreo cinci ore. Singur.
• 19 ianuarie: Franta. Iata-ma pentru a noua oara in 15 luni in Parc National des Calanques, langa Marsilia. Scopul zilei de astazi a fost explorarea mai departe de Val Vierge, si anume spre Calanque de Devenson. Din Luminy am mers spre Col de Sugiton si apoi pe poteca normala pana in punctul Oiseaux des Falaises; de aici am mers pe o poteca nemarcata pe care nu mai fusesem si care m-a scos la Cavite du Tonneau si apoi la Pas-ul unde se intalneste traseul (tot nemarcat) ce vine de la stanca Le Tonneau; de aici pana la Oeil de Verre mai fusesem de doua ori cand am parcurs Les Corniches du CAF. Ceva mai sus de Oeil de Verre am parasit Val Vierge si am inceput itinerariul (tot nemarcat) Corniche Paretti care intra in Calanque de Devenson. Am depasit un prim punct foarte expus, apoi Le Festin du Satan si am continuat pana la intersectia cu Le Petit Coulouir; cornisa Paretti se continua mai departe dar am hotarat ca am avut destula adrenalina pentru astazi asa ca am urcat pe Petit Coulouir (si aici avand un punct dificil, la lant) pana in Col du Devenson. De aici am mers spre vest pe poteca normala pana spre Val Vierge; am intentionat sa cobor in vale dar nu am reusit nici pe la Pas du Cheminee du CAF (langa Col des Charbonniers) si nici prin Pas de la Cheminee du Diable asa ca am continuat pe poteca normala spre Col de la Candelle si inca un pic mai departe, pana la intersectia cu Les Corniches de CAF; am mers pe acest traseu (parcurs deja de doua ori dar in sens opus) spre lantul de la intrarea in vale si am coborat apoi pe Coulouir Du Candelon, pe care l-am parasit in dreptul fetei sudice a Catedralei; la final am mers relaxat prin Vallon de l'Ours si poteca Treize Contours pana inapoi la Oiseaux des Falaises si Luminy. Singur.
• 18 ianuarie: Spania. Din nou in Barcelona pentru un traseu mic - din cartierul Can Caralleu, piateta Mossen Miquel Vall i Mundo (200m) am urcat pe poteca pana in Carretera de les Aigues la circa 280m. Dupa ce am mers putin pe acest drum pietonal larg am urcat micile varfuri Santa Maria de Collserola si Turo d'en Corts (390m), am trecut pe langa parcarea Mirador del Turo d'en Corts; de aici am coborat usor pe poteca spre Coll de Can Cuias pentru a termina apoi tot pe poteca spre statia autobuzului 111 Cami Santa Creu d'Olorda. Singur.
• 15 ianuarie: Italia. Palermo, muntele Pellegrino. Am urcat din oras pe Strada Vecchia (traseul 14) pana la circa 340m altitudine; de aici am continuat pe traseul 12 (cu o abatere pe la punctul Volo d'Aquila) pana sub varf, unde am iesit in soseaua asfaltata; am urmat-o pana pe varf. Pe varf (circa 594m) nu este nimic interesant; am coborat pe traseul 9 - del Semaforo pana in soseaua ce leaga Sanctuarul Sf. Rosalia cu statuia aflata la circa 1.2km distanta. Singur.

• 2 ianuarie: Postavaru. Din statia Facultativa 2 a autobuzului de Poiana am mers pe , apoi Drumul Vechi spre Poiana; de aici am urcat pe Valcelul lui Schmautz spre Poiana Drester si Pestera de Lapte ; am inchis inelul coborand pe Canalul Lehmann inapoi spre Poiana. Singur.

• 16 decembrie: Spania. Barcelona. Am parcurs pentru a treia oara o poteca ce mi-este draga - de langa metrou Singuerlin pana la circa 305m, pe varful Puig Castellar pentru a cobori apoi inapoi via dolmen spre oras. Singur.
• 15 decembrie: Franta. Pentru a opta iesire din Parc National des Calanques am ales un traseu in extremitatea sa vestica: Din Callelongue am mers est pe traseul rosu/alb via Marseilleveyre pana putin dupa Calanque de Podestat; apoi pe verde (traseu dificil) via Pas du Pecheur spre est pana la intersectia cu rosu/alb; de aici am urcat spre Sommet Ouest du Homme Mort via Cirque des Walkyries, apo Col de la Selle pentru a termina in oras, in Quartier de Grote Rolland. Singur.
• 14 decembrie: Italia. Plimbare scurta pe micul munte Caprazoppa (in traducere: Capra Schioapa) ce se ridica la circa 300m altitudine pe malul marii Ligurice. Din gara Borgo Verezzi am urcat pe Via della Cornice, apoi drum (Strada Napoleonica), apoi poteca spre grota aflata la circa 230m altitudine la vest fata de varf; am continuat apoi prin labirintul de poteci de pe munte spre varful impadurit. Am coborat apoi spre nord, pana aproape de Rocca dell'Orera pentru a cobori apoi spre Finale Ligure pe niste poteci care evita drumul principal (marcat). Singur.
• 5 decembrie: Italia. Ca si in 2021 sau 2022 si in acest am am inchis sezonul de ferate cu via ferrata Carlo Giorda spre muntele Pirichiano, locul unde acum vreo 12 secole s-a construit abatia Sacra di San Michele. Coborarea a fost spre Chiusa. Singur.
• 4 decembrie: Italia. Un frumos itineriariu in forma de 8 (una din formele mele favorite) cu plecare si intoarcere din/in Limone (1000m); am urcat via Tetti Veuva pana in centrul optului, aflat imediat deasupra Tetti Gallino; mai departe am inconjurat muntele Murin in sens antiorar, ajungand din nou in centrul optului; la final am coborat sre Limone via Tetti Gallino. Singur.
• 11 noiembrie: Portugalia. Dupa ce mai fusesem si asta-primavara am parcurs pentru a treia oare un traseu ce mi-a placut mult - din Praia de Macas (langa Colares, Sintra) spre Cabo da Roca; traseul este paralel cu linia oceanului Atlantic dar se desfasoara de-a lungul unor faleze intrerupte de vai, astfel ca pe cei circa 9km de poteca se urca si coboara circa 500m diferenta de nivel. Se ajunge comod (si simpatic) cu tramvaiul din Sintra iar la Cabo de Roca (punctul cel mai occidental al Europei Continentale) exista autobuz atat inapoi spre Sintra cat si spre Cascais. Singur.
• 3 noiembrie: Italia. Dupa aproape doi ani am revenit in Apeninii Liguri pentru a urca din gara Ronco Scrivia (circa 340m alt) pe traseul direct marcat cu doua triunghiuri galbene spre Monte Reale, 902m; ca si acum doi ani ceata m-a impiedicat sa ma bucur de superba priveliste care este din varf. Pentru coborare am ales un traseu mai ocolit, spre Curlo si apoi poteca P3 inapoi spre Cascine. Singur.
• 25 octombrie (II): Italia. Cum mai aveam un pic de timp pana seara la avion am mai facut o excursie simpla in drum - din Mezzocorona (220m) am urcat cu micul teleferic pana pe Monte di Mezzocorona (circa 900m); aici am vizitat doua atractii inaugurate in 2023, o platforma de observatie suspendata in gol si un pod lung peste un defileu; am coborat apoi inapoi spre oras pe traseul 501, considerat dificil (EE) dar care nu mi s-a parut cine stie ce. Singur.
• 25 octombrie: Italia. Pentru ultima zi din aceasta iesire am ales o ferata mai simpla in drum spre aeroport: Ferrata di Favogna. Plecand de la circa 220m de la sosea se urca pana la un maxim de circa 1120m in platou; ferata este placuta si are pasaje cablate (mai multe la inceput) care alterneaza cu bucati de poteca normala. Singur.
• 24 octombrie: Italia. Astazi fiind o zi ploioasa am luat o pauza de la ferate si am parcurs o poteca montana ce mergea facuta pe ploaie. De la statia superioara a telecabinei Texel am mers pe poteca 24 (Alta via di Merano) via Defileul celor o Mie de Trepte catre statia superioara a telecabinei Unterstell in ceva mai putin de trei ore si jumatate. Singur.
• 23 octombrie: Italia. Am parcurs varianta simpla a extraordinar-de-dificilei via ferrata Cascate di Stuller; chiar si asa la singurul pasaj de dificultate D al traseului am stat mult pana sa trec si am trecut totusi oarecum la limita, evitand cu putin o dezastruoasa coborare pe unde am urcat. In rest ferata este frumoasa si cu peisaje interesante, trecand pe langa una din cele mai inalte cascade din Europa. Singur.
• 22 octombrie (II): Italia. In drum spre pensiunea de langa Merano am mai incercat un scurt itinerariu: Sentiero Attrezzato delle Cascate di Idro. Stiam din recenzii ca nici nu merita acest titlu; il consider ca via ferrata doar pentru ca este prezent in site-ul Ferrate365. Am facut tot inelul in sub o ora iar cascadele sunt frumoase. Singur.
• 22 octombrie: Italia. Din satucul Lodrino (BS) am urcat pe ferrata Caspai pana pe varful Corna di Caspai (1393m); traseul s-a dovedit a fi ceva mai dificil decat ma asteptam eu. Dupa o scurta pauza pe varful inghitit de ceata am coborat inapoi spre Lodrino via Passo Cavada. Singur.
• 13 septembrie: Postavaru. Am reluat unul din traseele mele favorite din Postavaru, scurt dar intens - un frumos circuit din trei poteci nemarcate: De la capul de linie Valea Cetatii am urcat pe scurtatura ce iese in dealul Kermen, la 810m in traseul ; de aici am urcat spre Amvon , varful Racadau pana la o altitudine de circa 1330m in traseul din Crucur, loc unde am parasit traseul marcat spre dreapta pe o poteca nemarcata care ajunge la Bancuta ; de aici am mai urcat putin pana intr-un varf anonim de 1057m pentru a cobori pe ultima poteca nemarcata a zilei, pe o culme intre vaile Cu Apa si Putreda catre Pietrele lui Solomon . Singur.

• 6 august: Italia. Dupa doar doua luni si jumatate am revenit pe via ferrata Rouas, langa Bardonecchia; de data aceasta am avut placuta supriza sa gasec varianta atletica deschisa (era inchisa acum doua luni) asa ca am urcat pe portiunea comuna initiala, varianta atletica, inapoi spre La Spalla cu coborare pe la grota si micul pod tibetan. Dupa ferata am mai bifat inca doua atractii din zona: bobul de vara de la Camp Smith si Fortul Bramafam. Singur.
• 30 iulie (II): Italia. Cum mai aveam ceva energie si timp in drum spre aeroport am mai parcurs odata, in aproximativ o ora, via ferrata Val Gallina, langa Longarone (in localitatea Soverzene). Sunt doua trasee, ambele destul de scurte - via ferrata A (mai simpla) si ferrata B (un pic mai dificila). Astazi am parcurs ferrata B in urcare cu coborare pe ferrata A. Singur.
• 21 iulie: Italia. Am parcurs pentru a sasea oara via ferrata Funs, zisa si Ico Quaranta; dupa primele doua segmente am optat in premiera pentru ITINERARIO 2, cel care ocoleste podul; este o alegere putin inspirata, varianta cu podul fiind net mai interesanta. Singur.
• 29 iunie: Franta. Dupa fix doi ani de cand am vrut sa ma dau pe tiroliana de pe ferrata Comtes Lascaris din Tenda dar mi-a fost frica si a la un an si ceva de cand m-am dat prima data cu Costi am mai parcurs odata prima parte a viei ferrata, inclusiv dandu-ma de doua ori pe tiroliana. Urcusul a fost pe via ferrata clasica (dificila), coborarea pe cea simpla. Singur.
• 27 iunie: Spania. Dupa opt luni am revenit in Mallorca pentru a mai face un segment din poteca GR221. Avand mai putin timp astazi am ales un segment de circa 9.5km intre Valdemossa si Esperles; primii 6km sunt frumosi, cu urcusuri si coborasuri prin padure dar ultimii 3km sunt pe asfalt. Singur.
• 25 iunie: Italia. Din gara Alassio (circa 25m) am urcat pe traseul direct pana pe vf. Pisciavino (597m); de aici am continuat spre est pana pe Mt. Bignone (523m) pentru a cobori apoi inapoi spre Alassio. Singur.
• 15 iunie: Japonia. Prefectura Akita. Am profitat de linia de autobuz ce de la gara Tazawako urca pana la circa 1300m la baza muntelui Akita-Komagatake pentru a face un circuit in forma de 8, plecand si terminand la statia de autobuz "8th Station" si intersectandu-se in el insusi la lacul Amideike; am urcat in ordine varfurile Odake (1623m), Yakodake (1583m) si Onamedake (1637m), terminand tot optul in circa cinci ore. Singur.
• 14 iunie: Japonia. Pentru prima din cele trei pline zile de hiking in Japonia am ales un traseu in muntii Hakkoda (prefectura Aomori), profitand de linia de autobuz ce merge din orasul Aomori. Din Sukayu Onsen (circa 885m) am urcat prin cele doua mlastini Kenashi Shitsugen pana pe vf. Akakura (1548m); de aici am coborat intr-o sa cu o cabanuta la circa 1435m pentru a urca apoi vf. Oda, la 1585m punctul de maxim al zilei. La final am coborat spre sud, apoi vest inapoi spre Sukayu Onsen. Singur.
• 13 iunie: Japonia. O tura mai usurica, de "incalzire" prin Nikko National Park. De pe malul lacului Chuzenji, de langa statia de autobuz Chuzenji Onsen (circa 1270m) am parcurs circuitul ce urca via Chanokidaira pana pe mt. Hangetsu (1753m); coborarea a fost via Hangetsu Pass spre malul lacului si la sfarsit ceva mai mult de 3km plictisitori pe asfalt pe malul lacului. Singur.
• 2 iunie: Italia. Traseu scurt, de relaxare: din gara Vernante (800m) am urcat pe traseul local roz (ramura sudica) pana aproape de Tetto Tola; de aici am urcat pe L45a (traseul albastru) spre Tetto Gaspard si intersectia cu traseul roz (ramura nordica); am continuat apoi pe traseul alb inapoi spre Fontana Romana si gara. Singur.
• 1 iunie: Franta. Pentru a patra oara in Parc National des Calanques - si pentru excursia cea mai adrenalinica. De la capatul autobuzului din Luminy am coborat spre Col du Sugiton si Calanque du Sugiton (via un mic ocol pe la La Terasse si L'Esplanade); de aici am continuat clasic spre Plage des Pierres Tombees, unde am facut o scurta pauza pentru bronzat si baie in mare. Scopul zilei de astazi era explorarea continuarii spre est de pe plaja asa ca am contiuat pe o poteca foarte putin clara spre partea estica a plajei, apoi pe langa Le Tonneau si apoi in urcus pana la o intersectie aflata la circa 100m altitudine; de aici, pe sub sectoarele Temple, Bivuac des Tours, Hommes Volants si Armata pe poteca buna pana in Pas de l'Oeil de Verre si inceputul Val Vierge; in loc sa urc in schimb valea am ales salbaticul si dificilul traseu Les Corniches du CAF, clar punctul principal de atractie al zilei. Am depasit (cu ajutorul marcajelor cand poteca nu era clara) cele trei puncte dificile marcate cu "pas" pe harta; dupa o perplexitate initiala am reusit sa gasesc continuarea si la marea fisura Fissure du Coloir du Candelon. Traseul se termina in poteca plina de lume ce leaga Col du Sugiton de Col de la Candelle; de aici am mai avut vreo 4km pana inapoi in Luminy. Singur.
• 31 mai: Spania. Pentru a doua zi am ales sa urc cu telecabina (Aeri) si am facut un traseu ce a cuprins si niste poteci salbatice si putin umblate. De la manastire am urcat via Capella de Sant Miquel, o scurtatura si poteca galbena marcata cu 19 pana la capatul superior al funicularului Sant Joan, circa 965m; de aici am continuat pe poteca oficiala spre ruinele Sant Onofre. De aici incepe partea adrenalinica: Poteca slab conturata dar marcata cu albastru spre Pas de Mallenquera, apoi nord pana in intersectia cu traseul 1 spre Sant Jeroni; am urcat un pic pe acest traseu pentru a cobori apoi pe o poteca de legatura spre Pla dels Ocells. Dupa un pic pe traseul de coborare Cami Vell de Sant Jeroni am urcat spre Sant Benet, apoi tot pe traseul galben 19 (altul decat cel de urcare) pana la Pla de la Trinitat; de aici pe poteca nemarcata pana la Sant Dimes. As fi coborat apoi direct spre manastire pe scara Escala Dreta dar era inchisa asa ca a trebuit sa ocolesc pe o alta poteca abandonata dar marcata pe OSMAnd, pe langa Ermita de la Santa Creu si Miranda dels Ermitans pana in traseul clasic de coborare spre manstire. Tot inelul mi-a luat ceva mai mult de 4 ore. Singur.
• 30 mai: Spania. Prima din cele doua zile dedicate explorarii muntelui Montserrat de langa Barcelona. Am urcat la manstire cu trenul cu cremaliera si am coborat spre manastirea Sf. Cecilia pe poteca Cami dels Degotalls si apoi 1.5km de autostop la asfalt; de la Sf. Cecilia incepe Canal de Sant Jeroni, un fel de padina stil Piatra Craiului; dupa circa 500m diferenta de nivel urcati pe canal am iesit foarte apoape de varf, pana unde am mai avut o poteca usoara. Intoarcerea inapoi la manastire a fost pe poteca clasica de urcare, numerotata cu nr. 1. Singur.

• 20 mai: Italia. Dupa trei ani am revenit pe via ferrata Rouas, langa Bardonecchia; de data aceasta varianta atletica este inchisa asa ca nu am putut parcurge decat urucusul initial, Spalla cu coborarea pe la grota si micul pod tibetan. Singur.
• 19 mai: Italia. Am reluat unul din primele trasee facute in Italia, acum aproape 30 de ani: Un inel de la Limone Piemonte (circa 1000m alt) spre Monte Vecchio, la 1920m altitudine; urcarea prin nord (Colletto Cagera) si coborarea prin sud, Colle Arpiola. Singur.
• 18 mai: Italia. Pentru astazi aveam chef de ceva "a la legere" asa ca am ales jumatatea superioara (de la podul cel lung in sus) din via ferrata Carlo Giorda spre muntele Pirichiano, locul unde acum vreo 12 secole s-a construit abatia Sacra di San Michele. Pentru coborare de data aceasta am optat pentru varianta clasica spre Sant'Ambrogio via San Pietro. Singur.
• 3 mai: Japonia. Superba excursie pe vulcanul Asama, unul din cei mai activi din tara. Din gara Karuizawa (circa 940m altitudine) am mers cu autobuzul pe soseaua Shiraito Highland Way pana la Mine no Chayu (circa 1400m), intrsectie a patru drumuri asfaltate si mai multe poteci. De aici am urcat pe poteca comuna ce urca spre muntii Ko-Asama (1655m) si Asama (2568m) pana in saua de la circa 1560m altitudine; de aici am continuat spre vest pana la marginea craterului vulcanului Asama, pe la 2550-2560m altitudine; dupa o foarte scurta sedere pe buza vulcanului am coborat rapid cei 1100m diferenta de nivel inapoi pana la Mine no Chayu; de aici am mai mers 2km spre est pe poteca pana la cascada Shiraito, circa 1300m altitudine. Singur.
• 30 aprilie: Japonia. Pentru aceasta zi initial ploioasa am ales un traseu destul de lung in jurul orasului Nara: De la circa 150m altitudine, undeva in sudul orasului am urcat de-a lungul albiei unui rau (poteca numita Taki Zaka No Michi) pana la locul de odihna Kubi Kureji Zo (circa 375m), am ocolit lacul Jigogudani, trecut pe la Buddha pictati in pestera (Jigogudani Sekkutsu Botoke) pana spre varfurile Hoyama Nampo (520m) si Hoyama (518m); am coborat apoi spre nord, via cascada Uguisunotaki si soseaua asfaltata pana pe vf. Wakakusa, unde mai ajunsesem (urcand direct din Nara) si cu sase ani inainte; la final am coborat pe pajiste spre Nara. Singur.
• 27 aprilie: Japonia. Dupa sase ani am revenit in insula Shikoku, de data aceasta pe coasta sudica. Din centrul orasului Kochi am urcat poteca ce trece pe langa vf. Hitsuzan (118m) pana pe varful Saragamine (163m), punctul de maxim al zilei; am coborat pe unde am venit dar cu doua mici ocoluri, mai intai la coborarea din varful mare am facut o bucla prin sud si apoi am urcat si vf. Hitsuzan. Singur.
• 5 aprilie: Italia. Pentru ultima jumatate de zi (seara aveam avion spre casa din Bergamo) am ales un traseu usor din Vernante: Am urcat dus-intors pana la Tetto Culetta (circa 1215m altitudine); la dus am tinut traseul L26, la intors am ocolit pe sub varful Bric Martinet si pe la Croce della Moler. Singur.
• 4 aprilie (II): Italia. Cum mai aveam timp dupa ferrata scurta anterioara am hotarat sa parcurg pentru a sasea oara via ferrata Orrido di Foresto, la un debit simiar cu cel de la iesirea cu Costi de acum un an. Singur.
• 4 aprilie: Italia. Din nou in valea Susa, langa Bussoleno pentru a parcurge pentru prima data o via ferrata care a stat mai mult inchisa in ultimii ani (si de fapt s-a dovedit inchisa si acum) - ferrata Orrido di Chianocco. Dupa cum citisem si din recenzii este cam fara haz si partea interesanta am terminat-o in mai putin de jumatate de ora. Singur.
• 3 aprilie (II): Italia. De ceva vreme remarcasem un traseu marcat cu negru ce se desprindea din cel alb imediat mai sus dupa biserica din Vernante; astazi am fost sa il explorez si s-a dovedit o mare dezamagire - se termina dupa nici 100m diferenta de nivel de urcat intr-un loc panoramic plin de gunoaie. Conform Osmand mai exista poteca si mai in sus; am incercat sa o caut dar fara succes asa ca am mai urcat cam inca 100m pe niste stanci, pana la circa 1040-1050m altitudine unde am hotarat sa ma intorc pe unde am venit. Singur.
• 3 aprilie: Italia. Plimbare scurta si rapida intre doua trenuri. Din gara Cengio (circa 410m altitudine) am facut un circuit pe un deal aflat la nord de gara; am urcat prin est (plecand din Via Monti) pana la un punct de maxim aflat la circa 515m altitudine si am coborat prin vest, iesind in SP339 la circa 400m vest de gara. Singur.
• 2 aprilie: Franta. Pentru a treia oara in mai putin de sase luni sunt in Parc National des Calanques; astazi am ales un itinerar mai lung, plecand din Baumettes pe rosu spre Col du Morgiou si Col des Escourtines, apoi pe albastru via vf. Conceau si Col du Renard pana in extremitatea Crete du Mourgiou; din Col du Renard am coborat pe negru spre golful Morgiou si apoi pe poteca de legatura rosie spre Sugiton (acest din urma segment il facusem in sens invers in primele doua dati); in Sugiton am stat vreo 20-30min si pe plaja naturista Des Pierres Tombees si la final am urcat spre Luminy via Esplanade - La Terasse - Falaise des Toits - Col de la Falaise des Toits - Col du Sugition. Singur.
• 1 aprilie: Spania. Dupa un an si patru luni am reluat o plimbare in Barcelona, pe dealul Montjuic: Am parcurs de la sud la nord cei circa 1km ai potecii Cami del Mar de la Mirador de Migdia pana in fata castelului Montjuic; apoi ca si atunci am coborat la liber circa 120m diferenta de nivel pe versantul inclinat al dealului pana spre port. Singur.
• 18 martie: Germania. Din Fischbrunn (circa 35km est fata de Nuremberg) am mers spre nord-est pe poteca marcata cu galben pana la inceputul viei ferrata Norissteig, pe care am parcurs-o integral pana la iesirea din Hirschbach; la final am mai mers aproape 4km pana in gara Vorra via Unterhirschbach. Singur.
• 17 martie: Germania. Mana sus cine stie ce-i aia un Inselberg! Bad Staffelstein, in Franconia. Din gara am mers circa 1.5km prin oras si apoi am inceput urcusul pe Staffelberg, un munte izolat ce domina campia din jur; dupa ce m-am bucurat de stancile sale izolate am coborat pe unde am venit, incheind tot circuitul in mai putin de doua ore. Singur.
• 21 februarie: Belgia. O plimbare prin rezerva naturala Westhoek, la granita Belgiei (Flandra) cu Franta; este o regiune creata pentru protejarea unor dune de nisip; au fost circa 6.5km pe poteci cand printre vegetatie, cand inundate, cand prin nisip. Am urcat si in doua mici observatoare care se ridicau cativa metri deasupra locurilor din jur. Singur.
• 12 februarie: Italia. Tot in Sicilia; din orasul Taormina (circa 210m alt) am urcat dus-intors spre Santuario Madonna della Rocca (340m), pe langa Castelmola, urmand apoi pe langa Cimitero di Castelmola traseul 176 pana la circa 650m altitudine pe poteca spre Mt. Venere; am coborat apoi inapoi fix pe unde am urcat. Singur.

• 24 decembrie (II): Statele Unite. A doua din excursiile in Delaware Gap National Recreation Area - de la parcarea aflata langa Kittatinny Visitor Center am urcat pe Red Dot Trail pana pe Mount Tammany; pentru coborare am ales varianta (oarecum neplacuta datorita pietroaielor din poteca) de ocolire pe Blue Dot Trail. Singur.
• 23 noiembrie: Postavaru. Din Pietrele lui Solomon am coborat vreo 150m pe asfalt, apoi am urmat pentru a treia oara in mai putin de un an firul vaii Putrede pana la circa 820m altitudine unde am facut stanga pe firul Ograda Frasinului, pe care am urcat pana la circa 1000m alt in Poiana Ograda ; de aici coborarea a fost mai mult decat clasica - am continuat tot pe poteca nemarcata spre Saua Tampei pentru a cobori apoi pe alta potecuta spre Izvorul Pajistenilor ; la final am continuat pe singura poteca marcata a zilei spre Piata Unirii . Singur.
• 6 noiembrie: Germania. O scurta bucla pe malul Rinului: Via ferrata Mittelrhein (Rinul de mijloc). Oricum clasificarea drept via ferrata este un pic exagerata, este doar o poteca cu niste scari asigurate in sus sau in jos si scurte bucati cablate. Din Boppard (circa 75m alt) am urcat pe ferrata pana pe micul varf Muehltalblick (313m) pentru a cobori apoi pe poteca normala; am incheiat tot circuitul in doua ore si un sfert. Singur.
• 29 octombrie: Franta. Frumoasa plimbare in Parc National des Calanques; acestea sunt niste formatiuni stancoase pe malul apei (un fel de mini-fiorduri). Pentru astazi le-am ales pe cele doua cele mai usor de vizitat din Luminy, de langa Marsilia: Sugiton si Morgiou. Singur.
• 28 octombrie: Spania. Barcelona. De la statia de metrou Singuerlin (linia L9 nord) am mers cam 1km prin oras spre nord; de aici am parcurs un itinerariu tematic ce a urcat pana la circa 305m, pe varful Puig Castellar pentru a cobori apoi inapoi la statia de metrou de unde am plecat. Singur.
• 27 octombrie: Spania. Din catunul Es Clot al localitatatii Deia (140m alt), aflata pe insula Majorca din arhipelagul Baleare am urcat pe GR 221 pana pe varful Es Cargoli (944m); de aici am coborat spre Valldemossa (circa 440m) pe poteca directa. Singur.
• 14 octombrie: Germania. Dupa aproape trei luni iata-ma din nou pe Immenstadter Horn, pe una din culmile nordice ale Alpilor din Allgaeu. Din Immenstadt (circa 730m) am urcat pe poteca directa si inclinata spre varful (1489m); de aici am coborat inapoi inspre oras via Alpe Alp si valea raului Steigbach; am incheiat inelul in ceva mai putin de 3 ore. Singur.
• 12 octombrie: Bucegi. Am profitat de una din ultimele zile frumoase ale sezonului pentru o iesire sus in Bucegi: Din Busteni am urcat pe , apoi catre Poiana La Verdeata; dupa o pauza am urcat aproape 700m diferenta de nivel in Valea Alba pana la circa 2180-2190m altitudine unde am iesit inspre dreapta pe Braul Mare al Costilei. Am parcurs braul insorit pana sub Hornul lui Gelepeanu, pe care l-am folosit pentru a iesi in platou. Pentru coborare am mers la liber prin platou apoi coborand pe plaiuri catre cabana Caraiman pentru a reveni inapoi la Busteni pe traseul (care nu imi place deloc). Singur.
• 7 octombrie: Baiului. O frumoasa excursie din patru segmente, fiecare cu personalitatea sa. Intai am mers circa 4km pe forestierul de pe Valea Rea, apoi am urcat pe afluentul Vaii Rele ce se orienteaza spre sud-est de la cota 1020 pana la cota 1350m; aici am facut dreapta pe un afluent secundar (mi-a placut mult!) iesind la gol undeva pe la 1460m; am mai urcat pe versant, pe iarba inca aproape 200m pana pe Varful Cainelui, la 1645m punctul de maxim al zilei. Dupa o pauza generoasa pe varf am coborat pe pana la cota 1120m, deasupra fostei cabane Piscu Cainelui; aici traseul marcat face stanga dar eu am continuat inainte pe versant, coborand la liber prin padure direct spre gara Sinaia. Singur.
• 17 septembrie: Statele Unite. Dupa patru zile consecutive in trei parcuri nationale pentru astazi, ultima zi plina de hiking in State am ales ceva mai usor, la cateva mile de localitatea Kanab unde am stat: Mansard Trail pana la un loc cu petroglife (inscriptii vechi in piatra). Pe langa poteca am mai urcat "la liber" si pe Mansard Benchmark si East Mansard Peak. Singur.
• 16 septembrie (II): Statele Unite. Pentru seara acestei zile am ales trei trasee foarte scurte ce pornesc din statii diferite ale autobuzului naveta din Zion National Park. Am inceput cu Weeping Rock Trail dus-intors din statia 7 Weeping Rock, apoi singura poteca ceva mai lunga (1.1 mile per sens) - Riverside Walk plecand din 9 Temple of Sinawava si la sfarsit foarte scurta Grotto Trail de la 6 Grotto Point pana la 5 Zion Lodge. Singur.
• 16 septembrie: Statele Unite. A doua zi de excursii in Zion National Park, Utah. De data aceasta am ales un traseu mai aventuros care oficial nu exista - din soseaua Utah 9 la o altitudine de circa 5600ft/1707m am urcat spre sud pe o poteca vag conturata intre Crazy Quit Mesa si Checkerboard Mesa pana intr-o sa aflata la circa 6020ft/1835m; de aici am coborat spre sud, intai pe un platou orizontal apoi pe o poteca din ce in ce mai dificila pana spre albia raului Virgin River (East Fork) pana la circa 4800ft/1463m; intoarcerea a fost fix pe unde am venit. Singur.
• 15 septembrie (II): Statele Unite. Pentru a doua excursie a zilei am ales un traseu mult mai dificil, de fapt singura poteca serioasa ramasa in Zion National Park care nu este nici inchisa si nici cu permit: Din statia 6 - Grotto a autobuzului naveta am urcat dus-intors pe West Rim Trail o diferenta de nivel de circa 2480ft/756m pana la Cabin Spring. Singur.
• 13 septembrie (II): Statele Unite. A doua (scurta) excursie in Bryce Canyon National Park, de data aceasta singur. De la Bryce Point am coborat pe ramura estica a Pekaboo Loop pana la intersectia cu poteca ce vine de la Tropic; am urcat apoi spre Sunset Point pe ramura nordica a Navajo Loop, pe unde coborasem cu Mara cu cateva ore inainte. Singur.
• 5 septembrie: Norvegia. Dupa excursia destul de dificila de ieri astazi am facut ceva mult, muuuuult mai lejer: In orasul Bergen am urcat de la statia inferioara a funicularului Floibanen (circa 15m altitudine) am urcat pe traseul serpentinelor - Floysvingene pana la circa 320m, ceva mai sus de capatul de sus al funicularului; coborarea inapoi in oras a fost cu funicularul. Singur.

• 26 august: Baiului. Din gara Sinaia am mers circa 5.5km pe drumul forestier din Valea Rea pana la hectometrul 55, apoi inca vreo 700m pe poteca lata in continuare; aici am parasit firul principal al vaii si am urcat pe valcelul Z pana undeva pe la 1625-1630m, acolo unde valea se largeste; de aici am coborat inapoi spre Valea Rea (hectometrul 55) pe plaiul dintre valcelele Y si Z, apoi prin padurea destul de deasa; intoarcerea a fost inapoi prin forestierul din Valea Rea spre gara Sinaia. Singur.
• 10 august (II): Italia. Cum mai aveam destul timp pana la avionul de la Bergamo spre casa (decolare ora 22.30) am mai parcurs si scurta via ferrata Galleria di Morcate; traseul (socotit din sosea pana inapoi la sosea, si urcusul si coborasul deci) l-am parcurs in ceva mai putin de o ora. Singur.
• 10 august: Italia. Via ferrata cu numarul 100 pentru mine!!!! De la statia superioara telecabinei Lecco - Piani d'Erna, aflata la circa 1300m altitudine am urcat via ferrata Gamma 2 spre vf. Dente (1810m); inainte de refacerea din 2021/2022 era una din cele mai dificile vii ferrate din Italia dar gradul de dificultate a fost coborat intre timp; totusi ramane o via ferrata care cere ceva experienta si forma fizica. Pentru coborare am ales traseul Canalone Bobbio, si el un sentiero attrezzato (dotat cu lanturi). Singur.
• 9 august: Italia. Dupa mai bine de sapte ani am parcurs din nou via ferrata Gamma 1; am plecat de la parcarea de la statia din vale a telecabinei Lecco - Piani d'Erna, aflata la circa 600m altitudine si am urcat de data aceasta din doar trei ore si un pic pe ferrata pana pe varful Pizzo d'Erna, la 1366m altitudine. Singur.
• 27 iulie: Germania. Iata-ma dupa nici doua saptamani din nou in Germania, de data aceasta pe una din cele mai nordice culmi ale Alpilor din Allgaeu. Din Immenstadt (circa 730m) am urcat pe poteca directa si inclinata spre varful Immenstadter Horn (1489m); de aici am coborat pe la stanele Kessel Alpe (1240m) si Rabennest Alpe (1085m) spre Berghuttel Hornklause (circa 1065m); de aici am mai urcat putin spre stana Alpe Starkatsgund (1210m) pentru a continua via stana Alpe Klein-Starkatsgund (1115m) spre capatul de sus al bobului de vara Alpsee Rodelbahn (1110m); planul initial era sa cobor cu bobul de vara dar cum era coada am ales telescaunul pentru a cobori cei circa 360m diferenta de nivel pana in soseaua Oberstaufen - Immenstadt unde m-am pus la autostop. Singur.
• 30 iunie: Bucegi. Din Azuga am urcat pe serpentine cei 450m diferenta de nivel pana in Saua Grecului ; planul initial era sa continui spre Cabana Diham dar umezeala si noroiul din poteca m-au determinat sa scurtez excursia, coborand pe Coama Lunga spre Busteni . Singur.
• 23 iunie: Italia. Cea mai scurta via ferrata parcursa vreodata in Italia: Din localitatea Romano d'Ezzelino (langa Bassano del Grappa, provincia di Vicenza) am mers pe via ferrata Santa Felicita; in jumatate de ora de mers lejer am parcurs-o fara nici o problema. Socotind si autobuzul de la gara pana in Romano precum si autostopul de la intoarcere m-am incadrat in doua ore si jumatate cu totul. Singur.
• 22 iunie: Italia. Dupa fix un an am parcurs pentru a treia oara via ferrata "Memoria di Vajont" din Longarone (BL) pana la coronamentul barajului Vajont; spre bucuria mea am facut-o si mai repede, si cu mai putin efort fata de anul trecut! Singur.
• 2 iunie: Italia. Din gara Airole (circa 120m altitudine) am urcat intai prin sat, apoi pe poteca pana in saua Due Abelli (circa 750m); de aici am coborat spre est pana in Passo del Cane (circa 650m) si am contiuat sa cobor pe o poteca putin clara pana la circa 220m altitudine la asfalt, undeva mai sus de localitatea Trucco. Singur.

• 28 aprilie: Italia. Pentru ultima zi in care aveam doar cateva ore pana cand trebuia sa plecam spre aeroport am reluat dupa aproape opt ani o traversare facuta atunci cu M, dar in sens invers (mai lejer): Din Limone Piemonte (1025m) am urcat catre Passo Cagera (1577m), punctul de maxim al zilei; de aici am coborat spre Vernante (800m) pe traseul alb via Tetti Fustin. Singur.
• 26 aprilie: Italia. Am parcurs pentru prima data dupa redeschiderea din 2022 Via Ferrata delle Gorge in valea Susa, localitatea Giaglione; a fost o dezamagire, un traseu fara nici un haz si nici o noima - dupa parerea mea, desigur. Singur.
• 24 aprilie: Italia. Din gara Vernante (circa 785m) am urcat pe traseul local roz pana la intersectia cu traseul albastru, aflata la ceva mai sus de 1000m alt; am continuat apoi pe traseul albastru via tetto Gaspart, pe la un maxim de circa 1130m si apoi in coborare pana am re-intersectat traseul roz ceva mai sus de Fontana Romana; la final am coborat pe la acest izvoras inapoi spre Vernante. Singur.
• 11 aprilie: Canada. O plimbare scurta (circa 2 ore) dar intensa pe malul raului Niagara - din parcul Niagara Glen am coborat in traseul albastru (Loop Trail) pe care l-am urmat pana la capatul sau sudic; de aici am mers pe poteca dificila Whirlpool Trail pana in dreptul lui Whirlpool, un loc in care raul Niagara face un cot; de la Whirlpool am urcat pe poteca prin padure pana inapoi in soseaua asfaltata, la circa 2km in amonte fata de locul in care am inceput. Singur.
• 27 martie: Statele Unite. Pentru a doua zi de Grand Canyon am preferat un traseu mai usor, fiind inca un pic obosit dupa excursia lunga din ziua precedenta. Din capatul de linie Hermits Rest al autobuzului-naveta gratuit al parcului national (circa 6650ft/2027m altitudine) am coborat dus-intors pe Hermit Trail spre izvorasul Santa Maria si apoi pana la capatul de sus al Cathedral Stairs, circa 4420ft/1348m; traseul mi-a luat circa sase ore si jumatate cu totul. Singur.
• 26 martie: Statele Unite. Dupa optsprezece ani si jumatate iata-ma din nou in Grand Canyon National Park, Arizona pentru o noua tura exact pe dos - intai cobori, apoi urci (a treia dintr-o serie de patru, dar de departe cu cea mai mare diferenta de nivel). Am coborat pe South Kaibab Trail (cca 1500m diferenta de nivel) pana la nivelul raului Colorado, langa Phantom Ranch si am urcat la loc pe Bright Angel Trail (cca 1350m). Singur.
• 25 martie (II): Statele Unite. A doua excursie a zilei a avut punctul de inceput la iesirea 2 din Highway 93/95, abia intrat in Arizona (la cateva mile est fata de prima excursie). Ca si in prima excursie si acum din parcare am coborat pe White Rock Canyon Trail pana la nivelul raului Colorado; dupa ce am mers putin pe malul raului (pe o retea neclara de poteci) am urcat la loc prin Hot Spring Canyon; chiar la inceput este o grupare de trei bazine termale numai bune pentru un scaldat relaxant; am stat acolo vreo ora intreaga la balaceala. Singur.
• 25 martie: Statele Unite. Astazi am avut de condus vreo 275 de mile de la Pahrump (NV) spre Williams (AZ) asa ca am ales doua excursii scurte si simple aflate la cateva mile pe sosea una de alta. Prima este Goldstrike Canyon - o coborare de la parcarea aflata la circa 1680ft/513m altitudine pana la nivelul raului Colorado, aflat la circa 720ft/220m; de-a lungul coborarii sunt sapte saritori dotate cu corzi fixe si la final treci si pe langa un izvor termal care a fost amenajat intr-un loc de scaldat. Singur.
• 23 martie (II): Statele Unite. Pentru a patra oara iata-ma in Golden Canyon; de la parcare am mers pe poteca oficiala pana la Catedrala Rosie, apoi peste dealuri pana la baza lui Manly Beacon; dupa ce am mai mers putin pe poteca oficiala pana la o mica sa am continuat spre sud-vest catre un punct de belvedere, probabil maximul zilei. Pentru intoarcere am mers putin pe culmea ce separa Golden Canyon de Gower Gulch; am coborat apoi pe un fir spre Gulch, pe unde am incheiat circuitul. Singur.
• 23 martie: Statele Unite. Am reluat dupa 11 luni un traseu ce mi-a placut mult cand l-am parcurs prima data - am urcat Twenty Mule Team Canyon pana la baza crestei Borax Benchmark si am urcat apoi versantul sau nordic pana in creasta; am parcurs-o apoi creasta pe directia sud-est pana aproape de varful fara nume de 2820ft; de aici am coborat la liber spre Corkscrew Canyon; am parcurs acest canyon integral pana la confluenta cu Twenty Mule Team Canyon, atat partea interesanta (cea din amonte, inclusiv mina abandonata din anii '50) cat si cea plictisitoare, de jos. In fine am mai parcurs dus-intors si side-canyon-ul ce se afla imediat sub mina (de data aceasta pana la saritoarea finala); acesta are o portiune de slot foarte interesanta. Singur.
• 22 martie (II): Statele Unite. Am parcurs pentru a treia oara (dupa 2020 si 2022) Sidewinder Canyon; cum eram un pic obosit am parcurs doar 5 din cele 7 slot canyons (le-am omis pe Minus 2 si Unu - Right) si apoi am incercat sa vad daca se poate trece din Sidewinder in canionul vecin Willow Canyon, idee pe care o aveam inca de anul trecut dar atunci nu am apucat sa o pun in practica datorita intunericului; de data asta aveam si timp si energie deci am aflat ca da, se poate trece din Sidewinder in Willow, pe firul acestui din urma canion intorcandu-ma la masina. Singur.
• 22 martie: Statele Unite. Death Valley National Park. De la Texas Spring Campground (altitudine circa -80ft/-24m) am parcurs dus-intors Funeral Canyon (cam 4 mile, pana la o altitudine de circa 1380ft/421m) si slot-ul sau, ceva mai interesant - acesta cam pana la 1540ft/469m. Am terminat toata excursia in 4 ore si un pic. Singur.
• 11 martie: Coreea de Sud. Seoul. Din statia de autobuz Janmun Hill (circa 110m altitudine) am urcat integral pe noapte spre sud-vest, apoi vest, apoi din nou sud-vest de-a lungul fostelor ziduri de aparare ale Seoul-ului pana pe varful Inwangsan (339m alt); de aici am coborat spre sud pana la circa 240m altitudine apoi catre vest pana langa statia de metrou Muakjae (tot circa 110m, dar pe partea opusa a muntelui fata de Janmun Hill). Singur.

• 15 februarie: Postavaru. Din Poiana Brasov am urcat din nou pe , apoi partial , partial pe partie pana la un maxim al zilei la circa 1460m altitudine, la intersectia traseului cu drumurile Albastru si Galben; de aici am coborat pe Drumul Galben spre Poiana Drester si la final pe Valcelul lui Schmautz spre Poiana Brasov. Ca si cu doua saptamani inainte la un moment dat urmele s-au terminat pe ; atunci am putut sa merg inainte si sa tai eu urme, acum am preferat sa o iau pe partie. Singur.
• 9 februarie: Postavaru. Din nou am vrut sa profit de zapada abundenta pentr un circuit usurel: Din Poiana Brasov am urcat pe Valcelul lui Schmautz spre Poiana Drester; de aici intentionam sa continui spre Pestera de Lapte dar dupa cateva sute de metri parcursi pe acest traseu urmele se terminau asa ca m-am intors inapoi in Poiana Drester pentru a cobori apoi spre Poiana Brasov pe Drumul Galben ; . Singur.
• 1 februarie: Postavaru. Un circuit de relaxare pentru a profita de zapada abundenta: Din Poiana Brasov am urcat pe , apoi pana la un maxim al zilei la circa 1460m altitudine, la intersectia traseului cu drumurile Albastru si Galben; de aici am coborat pe Drumul Galben spre Poiana Drester si apoi Poiana Brasov. Multa zapada, relativ putine urme - mai ales la dus cand la un moment dat practic nu au mai existat. Singur.

• 28 decembrie: Italia. Pentru aceasta zi insorita am ales o iesire cu expunere sudica pentru a ma bucura de cele 10 grade cu plus si de vremea oarecum de primavara: Din Sant'Ambrogio (350m) am urcat pe traseul 571 pana in localitatea Combe, la 1080m; de aici pe traseul Canalone pana pe varful Rocca Sella (1507m). Pentru coborarea spre Combe am ales un traseu un pic ocolitor, via Colle Arponetto, iar de la Combe pana in Sant'Ambrogio am coborat fix pe unde am urcat, incheiand tot traseul in 6h20, socotiti de la sosirea la plecarea trenurilor in Sant'Ambrogio. Singur.
• 27 decembrie: Italia. Ca si anul trecut si in acest an am inchis sezonul de vii ferrate cu traseul clasic Carlo Giorda spre muntele Pirichiano, locul unde acum vreo 12 secole s-a construit abatia Sacra di San Michele. Pentru coborare am ales traseul pe la Ruota di Ferro spre Chiusa di San Michele, personal imi place mult mai mult decat varianta clasica spre Sant'Ambrogio via San Pietro. Singur.
• 10 decembrie: Postavaru. De mult vroiam sa explorez Valea Putreda asa ca ziua insorita de astazi mi-a dat o ocazie numai buna. Din Pietrele lui Solomon am coborat vreo 150m pe asfalt, apoi am urmat firul vaii Putrede pana la circa 820m altitudine unde am facut stanga pe firul Ograda Frasinului, pe care am urcat pana la circa 1000m alt in Poiana Ograda ; de aici coborarea a fost mai mult decat clasica - am continuat tot pe poteca nemarcata spre Saua Tampei pentru a cobori apoi pe spre Drumul Serpentinelor (serpentina 7) si la final spre Magazin Star pe . Singur.
• 4 decembrie: Italia. Apeninii Liguri. Din gara Ronco Scrivia (circa 340m alt) am urcat pe traseul direct marcat cu doua triunghiuri galbene spre Monte Reale, 902m; din pacate vremea urata m-a impiedicat sa ma bucur de superba priveliste care este din varf. Pentru coborare am ales un traseu mai ocolit, via Minceto si Malvasi, marcaj doua X-uri galbene. Singur.
• 2 noiembrie (II): Italia. In drum spre aeroport m-am mai oprit la o via ferrata aflata chiar pe soseaua SS12 - Rio Secco. Din Cadino (214m alt) am urcat deci pe ferrata pana la punctul de maxim aflat la circa 625m altitudine; via ferrata se desfasoara integral printr-un canion, de obicei sec (de aici ii vine si numele). Asa a fost si acum, l-am prins integral uscat si fara pic de apa. Socotind si intoarcerea pe traseul obisnuit (care la randul sau este un traseu EE, deci pentru experti) am facut doua ore si jumatate. Singur.
• 2 noiembrie: Italia. Am inceput ultima din cele trei zile intense de ferrate si therme in Alto Adige/Tirolul de Sud cu Via Ferrata Ziel, o vie ferrata usoara langa Merano; am urcat cu telecabina Texel, apoi am mers orizontal pe traseul 24 pana la cabana Nasereit; de aici incepe traseul propriu-zis, cu o diferenta de nivel de circa 350m; sunt incluse si doua tiroliene si un mic pod suspendat. In circa o ora si jumatate am terminat via ferrata la o altitudine de circa 1880m; de aici am coborat inapoi spre cabana Nasereit si capatul superior al telecabinei Texel; tot itinerariul (socotit de la telecabina) a fost de putin sub patru ore. Singur.
• 1 noiembrie: Italia. De la capatul superior al telecabinei Merano 2000 (circa 1930m) am mers pe traseul 18 pana la baza viei ferrate Heini Holzer, pe care am urcat-o pana la capatul sau superior aflat la 2480m altitudine; de aici am mai urcat (intai pe poteca, apoi pe un alt scurt segment cablat) pana la varful Picco Ivigna 2591m, punctul de maxim al zilei. Pentru coborare am ales un traseu aventuros si dificil care coboara de pe varf spre vest, iesind ceva mai jos de Forcella Ivigna in traseul 18; practic coborarea a fost inca si mai interesanta decat via ferrata propriu-zisa, datorita marcajelor vechi si sterse si dificultatii traseului, cablat si el pe alocuri. Odata ajuns in traseul 18 situatia a revenit sub control, mergand la pas lejer putin in sus spre Forcella Ivigna si apoi inapoi la statia superioara a telecabinei. Singur.
• 31 octombrie: Italia. Din localitatea Naturno (in Alto Adige/Tirolul de Sud) am urcat dificila vie ferrata Hoachwool; are circa 500m diferenta de nivel si se desfasoara pe versantul unei vai. De sus in platou, cam pe la cota 1100m am coborat pe noapte inapoi spre Naturno pe traseele 10 si 10B. Singur.
• 30 octombrie: Postavaru. Cum traseul de ieri mi-a placut l-am mai repetat fix la fel si astazi, pentru a ma mai bucura inca o data de culorile toamnei si soarele bland - deci: Din Brasov - cap linie Valea Cetatii am mers pe pana la baza Treptelor lui Gabony pe care le-am urcat catre varful Tampa ; dupa o scurta pauza pe varf am coborat spre saua Tampei , apoi pe inceputul traseului spre Poarta Schei, Drumul Cavalerilor pana la Serpentina 7 si la final pe ultimele serpentine spre Brasov - Magazin Star . Singur.
• 29 octombrie: Postavaru. Din Brasov - cap linie Valea Cetatii am mers pe pana la baza Treptelor lui Gabony pe care le-am urcat catre varful Tampa ; dupa o scurta pauza pe varf am coborat spre saua Tampei , apoi pe inceputul traseului spre Poarta Schei, Drumul Cavalerilor pana la Serpentina 7 si la final pe ultimele serpentine spre Brasov - Magazin Star . Singur.
• 26 octombrie: Singapore. Cum mai aveam cateva ore de consumat in Singapore intre debarcarea din croaziera si imbarcarea zborului spre Abu Dhabi am mai facut un circuit prin Central Catchment Nature Reserve caci cu cateva zile inainte imi placuse plimbare pe podul suspendat HSBC TreeTop Walk. De la Venus Carpark am mers pe Venus Link, Squirre, Drongo si Terentang Trails spre pod; apoi am continuat spre sud si apoi est via Golf Link si boardwalk-ul Jerong Trail. Singur.
• 20 octombrie (II): Singapore. Si in a ultima seara de Singapore am iesit pe Southern Ridges; am parcurs parcurile al doilea, al treilea si al patrulea: Din statia de autobuz am urcat inainte de podul Henderson Waves, apoi am mers catre Alexandra Arch via pasarela prin padure Forest Canopy Walk. Am continuat apoi dupa Alexandra Arch prin parcurile (relativ mai putin interesante) Hort Park si Kent Ridge Park catre South Buena Vista Road unde am iesit din nou in civilizatie. Singur.
• 20 octombrie: Singapore. Un circuit mai lung prin Central Catchment Nature Reserve pentru a ma plimba pe podul suspendat HSBC TreeTop Walk: Din coltul sud-estic al C.C.N.R. am mers pe MacRitchie Nature Trail, apoi Terentang Trail spre Visitor Center; de acolo am facut o bucla spre TreeTop Walk pentru a ma termina excursia de circa 10km pe Venus Link si Drongo Trail spre Venus Carpark. Singur.
• 19 octombrie (II): Singapore. In seara primei zile din Singapore am parcurs pe noapte in ceva mai mult de o ora primele doua din cele cinci parcuri care alcatuiesc traseul Souther Ridges; sunt si cele mai interesante, cu podurile Henderson Waves si Alexandra Arch si plimbarea pe pasarela prin padure Forest Canopy Walk. Am urcat de la Harbourfront MTR pe Merang Trail spre Mount Faber, apoi vest peste Faber Point si Telok Blangah Hill pana dupa Alexandra Arch. Singur.
• 19 octombrie: Singapore. Din statia de metrou Hillwiew intentionam sa urc colina Bukit Timah (163m, cel mai inalt puncti din Singapore) pe Wallace Trail si Daily Farm Loop; cum aceasta din urma poteca era inchisa am facut un ocol pe Pipeline Trail si Catchment Path, urcand spre varf dinspre est. Odata ajuns in varf am mai facut o bucla spre nord, spre portiunea inchisa din Daily Farm Loop cu intoarcere pe Jungle Fall Trail si la final am coborat spre sud pe Cave Path si Taman Loop. Singur.
• 16 octombrie: Postavaru. Pentru a profita de o zi cu vreme placuta am ales o excursie scurta dar cu peisaje frumoase: De la capatul de linie 31/32 Valea Cetatii din Brasov am urcat pe poteca-scurtatura pana in dealul Kermen unde am intalnit traseul , traseu pe care l-am urmat in urcare pe langa Amvon (aici am facut o scurta pauza) pana la intersectia cu traseul ; de aici am mai urcat un pic pana spre varful impadurit Racadau, punctul de maxim al zilei. Coborarea a fost tot spre Valea Cetatii (zona La Iepure) pe poteca nemarcata ce tine culmea dintre vaile Racadau (dreapta, cum cobori) si Valea Cetatii (stanga). Singur.
• 11 octombrie: Postavaru. De la Pietrele lui Solomon am urcat fara graba pe Valcelul Dracului pana la intersectia cu drumul nou al Poienii si apoi inca un pic pana pe vf. Stejeris ; din varf am coborat spre traseul , pe care l-am urmat pana aproape de punctul de Belvedere din drumul Poienii (pana aici mai fusesem de cateva ori) si apoi in continuare pana la Livada Postei . Singur.
• 5 octombrie: Statele Unite. Astazi fiind ultima zi de sedere in SUA am avut doar jumatate de zi la dispozitie pentru excursii; ca si in prima zi am ales un circuit mai simpu: Din localitatea Sierra Madre (circa 1120ft/341m) am urcat pe Bailey Canyon Trail pana pe Jones Peak (3375ft/1029m); dupa o scurta pauza pe varf am coborat spre nord, apoi est pe Connector Trail spre Mount Wilson Trail, urmand apoi aceasta din urma poteca in jos pana inapoi in Sierra Madre. Singur.
• 4 octombrie: Statele Unite. Pentru ultima zi plina de trasee in zona Los Angeles am ales un circuit in centrul muntilor San Gabriel: Din zona campingului Crystal Lake (5500ft/1676m altitudine) am urcat pe Islip Ridge Trail pana pe varful Islip la 8250ft/2515m; din varf am continuat apoi spre est pana in saua Windy Gap pentru a cobori la final inapoi spre camping pe Windy Gap Trail. Singur.
• 3 octombrie: Statele Unite. Dupa o iesire mai usoara ieri am revenit cu una mai dificila si mai lunga: De la Icehouse Canyon Trailhead (4960ft/1512m) am urcat pana in saua Icehouse (7580ft/2310m) si apoi pana pe Cucamonga Peak (8859ft/2700m). Intoarcerea a fost pe unde am venit pana in sa si apoi pe traseul Chapman Trail inapoi spre parcare. Singur.
• 2 octombrie: Statele Unite. Astazi dimineata am fost la un targ de monede in Anaheim astfel ca pentru dupa-amiaza, avand doar sub jumatate de zi la dispozitie am ales un traseu mai usor in muntii Santa Ana - de la Maple Springs Trailhead (aflat langa orasul Silverado, California) aflat la 1860ft/567m altitudine am urcat dus-intors pe Silverado Trail pana pe varful Bedford Peak, 3800ft/1161m. Singur.
• 1 octombrie: Statele Unite. Din campingul Manker Flats (capatul soselei asfaltate ce trece prin localitatea Mt Baldy, circa 6350ft/1936m) am urcat pe Register Ridge Trail pana pe varful San Antonio (popular numit Mount Baldy), la 10064ft/3068m cel mai inalt varf din masivul San Gabriel Mountains; dupa o pauza de masa si studiat peisajul pe varf am coborat pe Baldybowl Trail inapoi spre masina. Singur.
• 29 septembrie: Statele Unite. Pentru prima zi (de fapt doar ultimul sfert de zi) de excursii din SUA, zona Los Angeles am ales un traseu usor - Echo Mountain cu plecare/sosire din/in localitatea Altadena de la baza sa; este o diferenta de nivel de circa 1270ft/387m. Am urcat pe poteca clasica Sam Merill Trail si am coborat pe o poteca neoficiala si mai putin batuta, spre Rubio Canyon. Singur.
• 22 septembrie: Italia. Pentru ultima zi de vie ferrate langa Cuneo am ales via ferrata Chiaronto, langa Frassino, in valle Varaita; traseul este simplu (mai degraba spre un sentiero attrezzato cu ceva scari) si l-am parcurs in ceva mai putin de doua ore si jumatate. Singur.
• 21 septembrie: Italia. Pentru aceasta zi cu vreme un pic incerta si relativ friguroasa am ales o via ferrata la inaltime mai mica: Ferrata degli Artisti langa Magiolo, provincia di Savona; dupa ce am parcurs ferrata propriu-zisa am preferat sa ma intorc prin nord pe potecile 361, AV si una nemarcata, varianta un pic mai lunga dar mai frumos de parcurs decat varianta normala de intors prin sud. Singur.
• 20 septembrie: Italia. Din localitatea Sant'Anna di Bellino (valea Varaita) am parcurs via ferrata Rocca Senghi - practic un perete vertical cu un urcus de aproape 200m; din varf am coborat pe poteca normala de acces, incheiand tot traseul in trei ore si jumatate. Singur.

• 8 septembrie: Baiului. Am facut un ocol complet al vaii Cainelui pe cele doua plaiuri ce o marginesc - din halta Sinaia Sud am urcat pe piciorul Gagu pana in varful cu acelasi nume (1578m); de aici am continuat spre est, spre varfurile ce inchid valea (Mierlele si Vornicu) si apoi nord spre vf. Cainelui, cel mai inalt punct al zilei la 1645m; de aici am coborat pe spre bancuta de la lizera padurii si apoi prin padure pana undeva la cota 1100m, unde traseul face stanga pentru a ocoli fosta cabana Piscul Cainelui; aici am continuat spre dreapta la liber prin padure pentru a iesi chiar in drumul forestier din Valea Rea, fix la podul de peste Prahova de langa gara Sinaia. Singur.
• 1 septembrie: Italia. In ultima zi aveam avion inapoi spre casa la 13.40 asa ca am ales ceva scurt de tot si in drum pentru dimineata - via ferrata Val Gallina, langa Longarone (in localitatea Soverzene). Sunt doua trasee, ambele destul de scurte - via ferrata A (am parcurs-o in sub 20 minute) si ferrata B (un pic mai dificila, circa 30 minute). Astazi am parcurs ferrata A in sus cu coborare pe traseul normal de retragere si apoi ferrata B tot in sus cu coborare pe ferrata A. Singur.
• 31 august: Italia. Am reluat cu o mica adaugire o iesire de acum trei ani: De la fostul fort Tre Sassi, aflat langa Passo Valparola (circa 2180m) am urcat pe Sentiero Attrezzato dei Kaiserjaeger pana pe varful Piccolo Lagazuoi (2778m); coborarea a fost prin tunelul sapat in 1915-1917 (circa 280m diferenta de nivel prin tunel; de aici vine si magia excursiei) facand si un ocol suplimentar pe Cengia (brana) Martini, care se termina si ea la randul sau cu un tunel (de data aceasta infundat). Singur.
• 30 august: Italia. Pentru a doua zi de ferrate in Dolomiti am ales una mai usoara si prin padure, speriat fiind de prognoza ce se arata urata: De la parcarea de langa lacul Landro (circa 1400m altitudine) am urcat pe traseul 6 - Sentiero dei Pionieri catre baza viei ferrata Capitano Bilgeri aflata la circa 2170m altitudine; via ferrata propriu-zisa am parcurs-o rapid, iesind in platoul somital aflat la circa 2270-2300m altitudine, loc in care s-au dat lupte grele in razboiul din 1915-1917. Am ocolit platoul pe la baza falezei, am mai studiat putin ramasitele din razboi pentru a cobori apoi inapoi spre lacul Landro pe traseele 6A - Sentiero dei Turisti si 6B care merge pe langa lac. Singur.
• 29 august: Italia. Din localitatea Fiames, aflata la circa 1300m altitudine si 5km nord de Cortina d'Ampezzo am urcat via ferrata Michelli Strobel pana pe vf. Fiames (2240m); de aici am coborat spre Gravon de Pomagagnon (1800m) si cum mai aveam ceva energie si vremea tinea cu mine am hotarat sa parcurg si a doua via ferrata a zilei - Terza Cengia del Pomagagnon, spre Punta Erbing (2301m). Coborarea a fost pe traseul normal 204 pana la intersectia de la circa 1690m; de aici in loc sa cobor direct spre Cortina am preferat varianta care trece pe la baza muntelui, continuand pe traseele 211 si 218 pana la fosta gara Fiames. Ca o parere strict personala, prima ferrata (Strobel) este mai tehnica dar "fara suflet" iar a doua (Terza Cengia) mai usoara dar mai frumoasa si spectaculoasa. Singur.
• 19 august: Postavaru. Din Poiana Brasov am urcat pe traseul meu favorit spre intersectia celor trei puncte albastre , punctul de maxim al traseului; de aici am coborat incet si fara graba spre Pestera de Lapte, Poiana Drester , Poiana Nisipului si Pietrele lui Somonon . Singur.
• 16 august: Franta si Italia. De doi ani, de cand am descoperit viile ferrate din valea Susa ma gandeam la ultimul segment al viei ferrata spre vf. Chaberton (3131m); in 2020 si 2021 traseul era inchis (cablurile deteriorate de zapada si gheata) dar in 2022 am aflat ca s-a redeschis... asa ca iata-ma incercand acest tur de forta destul de dificil! Am plecat la ora 5.24 din Cuneo, la 8.25 eram in gara Oulx, apoi autobuz pana la Cesana si autostop pana la Claviere astfel ca la ora 9 fix incepeam urcusul de la Claviere (1780m) spre Batteria Alta (2195m) si baza viei ferrata (circa 2650m); de aici am urcat cei 500m pe via ferrata pana in varf. Dupa o pauza generoasa pentru explorarea fortificatiilor si odihna am coborat spre Col du Chaberton si inapoi in Claviere, incheind toata aventura in 8h20. Singur.
• 10 august (III): Parang. Cat Mara si Silviu mancau la Pensiunea Tobo am profitat pentru a parcurge o ultima via ferrata pe ziua de astazi - si anume Giuliana, grad B. Am terminat-o mai devreme decat sosirea notei de plata pentru cei doi Singur.
• 10 august: Parang. In timp ce Mara, Andreea si Silviu vizitau Pestera Muierii eu am preferat sa fac o via ferrata scurta din cele inaugurate in 2021 - am ales deci Dodo (grad C), pe care am terminat-o in 17 minute, fara a face prea multe poze. Singur.
• 6 august: Postavaru. Din Poiana Brasov am urcat pe , apoi pe langa Canalul Lehmann pana la intersectia traseului cu Drumurile Albastru/Galben de sub lacul de acumulare artificial; de aici am continuat pe Drumuri ;, intersectand si cateva partii pana al copacul cu 4 marcaje de sub Cabana Postavaru, punctul de maxim al zilei; de aici am coborat inapoi in Poiana Brasov pe Vanga Mica si Padina Lautei . Singur.
• 25 iulie: Bucegi. Dupa aproape doi ani iata-ma parcurgand din nou integral Braul Mare al Costilei, de data aceasta singur; am urcat cu prima telecabina a zilei asa ca la ora 8.30 fix incepeam traseul Cabana Babele - Crucea Eroilor - Brana Vaii Albe - Valea Alba (circa 25m de coborat) - Braul Mare al Costilei (integral) - Valea Priponului - Valea Cerbului la 1720m altitudine - Poiana Costilei - Busteni . Singur.
• 23 iulie: Postavaru. Dupa aproape exact un an am reluat o excursie de relaxare din Poiana Brasov - parcurgerea integrala a traseului : Urcus pe , apoi pana la maximul zilei la circa 1430m altitudine, ceva mai sus de intersectia celor trei puncte albastre ; de aici am coborat via Pestera de Lapte pana la Poiana Drester , apoi am coborat pe Valcelul lui Schmautz inapoi spre Poiana Brasov . Singur.
• 8 iulie: Postavaru. Iesire fulger de circa doua ore: De la Pietrele lui Solomon am urcat pe culme pana la varful-fara-nume de 1057m pentru a cobori apoi spre La Bancuta ; de aici am mers putin pe spre Valea Cetatii pentru a prinde apoi o poteca nemarcata ce coboara direct spre La Iepure ; la final am mai mers un pic pe forestierul de pe Valea Cetatii. Singur.
• 5 iulie: Italia. Alpi Graie, langa Aosta. De la capatul superior al telescaunului Chamole (circa 2310m) am urcat spre Col Tsa Setse (2815m) apoi spre Punta della Valletta - Vetta Scialpinistica (3007m); de aici incepe Sentiero Attrezzato (un fel de via ferrata mai soft) Panorama care in sub o ora duce pe Punta Valletta (3090m, punctul de maxim al zilei); de aici am coborat inapoi spre telescaunul Chamole via Mont Belleface, Crete Noire si o poteca abia conturata care coboara printr-o vale direct inapoi la telescaun. Singur.
• 4 iulie: Franta. Dupa trei luni iata-ma din nou pentru a treia oara in acest an la ferrata Comtes Lascaris din Tenda, de data aceasta inarmat cu un scripete (nu stiu exact cum se numeste) pentru tiroliana. Pana la urma nu l-am folosit dar excursia a fost totusi reusita, descoperind si un nou segment de via ferrata de care nu stiam pana acum. Singur.
• 3 iulie: Italia. Am parcurs pentru a treia oara (mai fusesem in 2020 si 2021, tot in iulie) via ferrata "Perona - Saglia" ce urca Rocca Clari; din soseaua SS24 "del Monginevro" la cota 1510m alt am mers cateva sute de metri pe poteca de-a lungul raului Piccola Dora pana la circa 1600m alt unde incepe via; am urcat cei 420m diferenta de nivel ai viei ferrata in ceva mai mult de doua ore si jumatate; pentru coborare am ales traseul clasic prin padure spre Claviere. Singur.
• 2 iulie: Italia. Un traseu drag mie pe care l-am tot facut cand am drum pe la Cuneo si doar cateva ore pentru un munte mic: din gara Vernante (800m) am urcat pe traseul local roz pana la Tetti Cantapernice (1370m); dupa o pauza generoasa am coborat inapoi pe unde am venit pana la intersectia de la 1200m si apoi spre Vernante via traseul L8 si traseul local albastru, pe la castel. Singur.
• 25 iunie: Postavaru. Excursie scurta, de relaxare: Din Brasov - Pietrele lui Solomon am urcat spre sud-est pe o culme catre un varf anonim de circa 1057m ; de aici am coborat catre Poiana Stechil ; si Piata Unirii . Singur.
• 23 iunie: San Marino. Din Borgomaggiore (circa 520m alt) am urcat pe poteca 1 - Sentiero della Rupe catre cele trei turnuri din orasul San Marino, aflate la o altitudine de circa 720-740m. Singur.
• 21 iunie: Italia. Dupa trei ani am parcurs din nou via ferrata "Memoria di Vajont", din Longarone (BL) pana la coronamentul barajului Vajont; stiam ca este destul de dificila dar parca mi s-a parut mai grea decat acum trei ani! Singur.

• 9 iunie: Baiului. Din halta Sinaia Sud am urcat pe piciorul Gagului spre liziera padurii si apoi pe plai pana la liziera de langa vf. Gagu; dupa o pauza de masa si odihna am coborat pe un plai ce coboara spre nord, plai pe care l-am urmat intr-o coborare la liber, iesind in apa Cainelui la circa 2.5km est fata de halta Sinaia Sud; la final m-am intors spre halta pe acest drum forestier. Singur.
• 15 mai: Piatra Craiului. Din Zarnesti am urcat Valea Crapaturii pana in saua cu acelasi nume ; dupa o scurta pauza in sa am coborat spre Cabana Curmatura si mai departe spre Fantana lui Botorog pe noul traseu . Singur.
• 14 mai: Postavaru. O iesire scurta, de relaxare: Din Poiana Brasov am urcat pe , apoi pana la maximul zilei la circa 1420m altitudine, ceva mai sus de intersectia celor trei puncte albastre ; de aici am coborat spre Pestera de Lapte si apoi pe o poteca nemarcata prin padure, pe langa un vechi teleschi abandonat direct spre Poiana Brasov . Singur.
• 12 mai: Portugalia. Am parurs o mica bucata din traseul GR11/PR7 la circa 30km vest de Lisabona - din Praia de Macas (langa Colares, Sintra) spre Cabo da Roca; traseul este paralel cu linia oceanului Atlantic dar se desfasoara de-a lungul unor faleze intrerupte de vai, astfel ca pe cei circa 9km de poteca se urca si coboara circa 500m diferenta de nivel. Singur.
• 27 aprilie: Statele Unite. Din nou Joshua Tree National Park - pentru aceasta ultima zi in SUA imi propusesem sa parcurg traseul Chasm of Doom, o combinatie de galerii si pasaje printr-un deal format din niste bolovani imensi. Am gasit intrarea si am parcurs o mica parte dar nu am stiut sa gasesc continuarea asa ca am renuntat; pe post de consolare am parcurs in 20-25min o mica poteca din zona, Hidden Valley Trail. Singur.
• 26 aprilie: Statele Unite. Joshua Tree National Park, langa Twentynine Palms (CA). Din parcarea Fortynine Palms Canyon Rd (circa 2800ft altitudine) am urcat si coborat pe poteca de circa 1.5mile pana la oaza Fortynine Palms, aflata cam la aceeasi altitudine; de aici am facut o bucla fara nici o poteca urcand pe valea seaca ce merge de la oaza spre sud-vest pana la o altitudine de circa 4000ft; apoi am continuat pe un fel de platou spre est pentru a cobori inapoi spre oaza pe valea seaca dinspre sud-est-ul oazei; teoretic nu ar fi cine stie ce excursie dar lipsa potecii, saritorile si mai ales vegetatia la coborare m-au incetinit destul de mult, inchizand bucla in aproape 8 ore (fara a socoti dus-intors-ul de la masina spre oaza). La final am parcurs inca o data, cam obosit si deshidratat, poteca de la oaza pana inapoi la masina. Singur.
• 25 aprilie (II): Statele Unite. Cum era fix in drumul meu intre parcurile nationale Valea Mortii si Joshua Tree am revenit dupa doi ani si ceva pe Amboy Crater - de data aceasta singur, fara Ovidiu. Traseul nu este lung si se poate face in 45-60 minute pe sens; am urcat fara graba si am stat o ora si jumatate sus pe poteca de contur pentru a se face noapte; am coborat apoi pe intuneric inapoi la masina. Singur.
• 25 aprilie: Statele Unite. Dupa trei zile am parasit Death Valley National Park; in drum spre urmatorul parc national (Joshua Tree) m-am oprit putin pentru a urca Kelso Dunes - niste dune din nisip fin cu o intaltime de circa 600ft/180m. Singur.
• 24 aprilie (II): Statele Unite. Pentru a doua parte a zilei am ales un traseu destul de aventuros - am urcat Twenty Mule Team Canyon pana la baza crestei Borax Benchmark si am urcat apoi versantul sau nordic pana in creasta; am parcurs-o apoi pe directia sud-est pana aproape de varful fara nume de 2820ft; de aici am coborat la liber spre Corkscrew Canyon; am parcurs acest canyon integral pana la confluenta cu Twenty Mule Team Canyon, atat partea interesanta (cea din amonte, inclusiv mina abandonata din anii '50) cat si cea plictisitoare, de jos. In fine am mai parcurs dus-intors si side-canyon-ul ce se afla imediat sub mina; acesta are o portiune de slot foarte interesanta. Singur.
• 24 aprilie: Statele Unite. In prima parte a zilei am incercat sa parcurg cele patru mici canioane de la Artists Drive si Palette; din ele am reusit sa gasesc trei (cele de la first si second dip si cel mare din cele doua de la Artists Palette); nu am reusit sa-l gasesc pe cel mic de la Artists Palette. Fiecare din cele trei a fost agreabil in felul sau; mi-a luat circa trei ore pentru a le parcurge pe toate. Singur.
• 23 aprilie (II): Statele Unite. Cum esecul parcurgerii lui Grotto Canyon cu cateva ore inainte imi lasase inca destul timp am zis sa mai fac o tura usurica - Desolation Canyon, pe care il parcursesem si in 2003 si 2004 (dar nu mai imi aminteam nimic). De data aceasta am profitat si de faptul ca (,) capatul sau superior este chiar langa soseaua asfaltata Artists Drive asa ca l-am parcurs doar in urcare si apoi am iesit depasind o mica coama la asfalt in Artists Drive, la autostop. Singur.
• 22 aprilie: Statele Unite. Dupa doi ani si un pic iata-ma din nou in parcul national Valea Mortii, de data aceasta in zona de sud (Badwater) pentru a parcurge Sidewinder Canyon precum si cele sase slot-canyons laterale; data trecuta stiam doar de 3 din ele. Cum unul e dublu de fapt sunt sapte; au si niste nume haioase: Minus Doi, Minus Unu, Zero, Unu, Unu-Dreapta, Doi si Trei. Initial vroiam sa trec apoi in Willow Canyon dar nu a mai fost timp; ramane pentru data viitoare! Singur.
• 16 aprilie: Postavaru. De la Biserica Sfanta Treime din Schei am urcat pe o poteca nemarcata pana in Poiana Ograda de unde am continuat pe alta poteca nemarcata spre nord si putin est pana in Saua Tampei ; coborarea finala a fost spre Piata Unirii pe si apoi . Singur.
• 22 februarie: Franta. Ziua de 22.2.22 a venit cu o vreme minunat de calda si cum zapada serioasa in Alpi incepea doar pe la 1500m+ altitudine am parcurs pentru a patra oara via ferrata Comtes Lascaris din Tenda, in ritm lejer si fara graba - avand cam 3 ore intre trenul de venire si cel de plecare. Singur.
• 21 februarie: Italia. De la Vernante (800m) am urcat pana la Tetti Cantapernice (1370m) ai apoi spre Passo Ceresole (1620m, punctul de maxim al zilei) pe traseul roz; coborarea fost tot spre Vernante dar pe cealalta parte a traseului roz (via tetto Marin) pe care nu mai fusesem pe bucata Passo Ceresole - tetto Marin - valea S. Lucia; la final am inchis traseul pe la Fontana Romana, pe unde am mai fost de cateva ori. Singur.

• 11 martie: Postavaru. Din Brasov - Piata Unirii am urcat pe o zapada foarte placuta spre Poiana Stechil pentru a continua apoi pana in Saua Tampei ; am coborat apoi spre Magazinul Star pe , apoi racordul spre Drumul Serpentinelor si la final pe ulimtele sapte serpentine . Singur.
• 25 decembrie: Postavaru. Circuit clasic de iarna: Din Poiana Brasov am urcat pe , apoi pana la un maxim al zilei la circa 1420m altitudine, ceva mai sus de intersectia celor trei puncte albastre ; de aici am coborat pe la Pestera de Lapte (fara sa intru) pana aproape de Poiana Drester unde am facut stanga pe versant spre Valcelul lui Schmautz ; la final am coborat pe valcel inapoi spre Poiana Brasov . Singur.

• 21 noiembrie: Baiului. Dupa o saptamana am urcat din nou Piciorul Cainelui din Sinaia pana la bancuta, de data asta alegand varianta pe versant (destul de inclinata si periculoasa, dar distractiva) intre gara si cota 1130m , ulterior continund pe traseul marcat ; dupa o scurta pauza la bancuta am coborat inapoi fix pe unde am urcat. Singur.
• 9 noiembrie: Italia. Anul acesta am deschis sezonul de vii ferate (cu aproape sase luni inainte) si l-am inchis cu acelasi traseu - via ferrata Carlo Giorda care in circa 600m ajunge din localitatea Sant'Ambrogio ajunge pe vf. Pirichiano, locul unde acum vreo 12 secole s-a construit abatia Sacra di San Michele. Pentru coborare am ales traseul pe la Ruota di Ferro spre Chiusa di San Michele, intalnind de doua ori si capre negre in drum la coborare in ciuda altitudinii mici (400-450m). Singur.
• 20 octombrie: Baiului. Din halta Sinaia Sud am urcat pe piciorul Gagului pana la liziera padurii, apoi pe plai pana aproape de vf. Gagu Mare; la coborare am luat-o pe un plai din varf spre nord, iesind in apa Cainelui la circa 2.5km est fata de halta Sinaia Sud; de aici am mers pe forestier si apoi poteca inapoi spre halta. Singur.
• 1 octombrie: Postavaru. Excursie fulger de relaxare, de nici doua ore. Din Brasov - Piata Unirii am urcat pe pana in Poiana Ograda ; de aici am continuat tot pe poteca nemarcata spre Saua Tampei pentru a cobori apoi pe spre Drumul Serpentinelor (serpentina 7) si la final spre Magazin Star pe . Singur.
• 31 august: Postavaru. Din Brasov - Piata Unirii am urcat pe pana la Izvorul Pajistenilor; aici m-am intors un pic inapoi pentru a prinde poteca ce urca sustinut catre poteca ce leaga Poiana Ograda cu Saua Tampei ; aici in sa a inceput ultimul urcus, spre varfurile Tampa Mica si Tampa pentru a cobori la final spre Brasov - Magazin Star pe Treptele lui Gabony . Singur.

• 16 august: Italia. Dupa doi ani si un pic am parcurs din nou, pentru a cincea oara via ferrata Funs, zisa si Ico Quaranta; de data aceasta am ajuns cu autobuzul in Entracque asa ca am venit si am terminat aici, urcand si coborand pe traseul M30. Am parcurs toate segmentele viei ferrata, cu coborare la Pian di Funs si inapoi la Entracque. Singur.
• 15 august: Italia. Dupa ceva mai mult de o luna am parcurs din nou via ferrata Bec Valletta pana la capatul sau aflat la putin peste 1900m altitudine; spre deosebire de data trecuta dupa ce am terminat cu ferrata acum am continuat spre lacul Terrasole si capatul de sus al telescaunului Cabanaira, la circa 1960m cel mai inalt punct al zilei. Singur.
• 14 august: Italia. Alpii Maritimi. Din Terme di Valdieri (1375m) am mers pe drumul ex-militar pana la circa 1730m altitudine. De acolo incepe urcusul prin Val Miana (la inceput cu apa, la sfarsit seaca) pana in saua Colle di Valmiana (2922m); de aici am mai urcat usor spre Anticima SV di Valmiana (2965m) si apoi pe un traseu de dificultate alpinism usor pana la Rocca di Valmiana (3006m) unde nu mai fusesem niciodata. Pentru coborare trebuia sa o iau pe un valcel usor spre sud-est dar am luat-o pe un valcel mediu-dificil spre sud; am ajuns totusi cu bine la 2770m alt la capatul potecii militare ce urca pana sub varf, de aici coborand aceasta poteca, apoi cea de legatura Valmiana-Valrossa pana la intersectia de la 2470m unde am dat din nou in poteca din Val Miana; am coboarat la final pe unde am urcat, inapoi spre Terme di Valdieri. Singur.
• 10 august: Piatra Mare. De la Dambu Morii am urcat pe spre fosta cabana Bonloc, continuand apoi pe salbaticul si (oarecum) dificilul traseu spre Pestera de Gheata; de aici am mai urcat putin pana in saua vecina pentru a cobori la final inapoi spre Dambu Morii pe la Sirul Stancilor si pe Poteca Tiganilor . Singur.
• 3 august: Postavaru. De la Biserica Sfanta Treime din Schei am urcat pe poteca nemarcata spre Poiana Ograda si de aici am continuat tot pe poteca nemarcata spre Saua Tampei ; de aici am urcat spre varfurile Tampa Mica si Tampa pentru a cobori la final spre Brasov - Magazin Star pe Treptele lui Gabony . Singur.
• 31 iulie: Italia. Dupa zece zile iata-ma din nou la Claviere (1750m), in Provincia di Torino; de aici am urcat primele doua segmente Ferratei di Chaberton, ajungand pana la Batteria Alta (circa 2200m altitudine); din pacate ultimul si cel mai interesant segment este inchis pentru reparatii. Pentru coborare am ales poteca normala spre Claviere. Singur.
• 30 iulie: Italia. Din satul Roreto, comuna Roure (aflat pe SP23, in Provincia di Torino) am urcat via ferrata Nicola Ciardelli al Bourcet; stiam de la inceput din descrierea de pe net ca este un pic mai deosebita prin faptul ca scoabele sunt puse intentionat la distante mai mari, crescand astfel gradul de dificultate. Singur.
• 26 iulie: Postavaru. O excursie fulger de doar doua ore, socotite din statia autobuzului 20 din Poiana Brasov: Urcus pe , apoi pana la maximul zilei la circa 1425m altitudine, ceva mai sus de intersectia celor trei puncte albastre ; de aici am coborat via Pestera de Lapte pana la Poiana Drester , apoi am coborat pe Valcelul lui Schmautz inapoi spre Poiana Brasov . Singur.
• 18 iulie: Postavaru. Nu mai fusesem de aproape sase ani pe vf. Cristianu Mare asa ca astazi am profitat de vremea cu ceva norisori (ideala pentru astfel de iesiri) pentru a urca dus-intors din Poiana Brasov pana pe varf. Urcarea a fost pe , apoi pana la lac si pe poteca nemarcata pana pe varf; intoarcerea a fost pe unde am urcat pana la lac, apoi Drumul Albastru , poteca pe la Pestera de Lapte si o scurta coborare pe o poteca nemarcata pe versant inapoi spre Poiana. Singur.
• 3 iulie: Postavaru. Excursie scurta, intre doua reprize de ploaie. De la Biserica Sfanta Treime din Schei am urcat pe poteca nemarcata spre Poiana Ograda si de aici am continuat tot pe poteca nearmcata spre Saua Tampei ; la final am coborat spre Brasov - Magazin Star pe Drumul Cavalerilor si ultimele 7 serpentine . Singur.
• 28 iunie: Germania. O plimbare usurica langa Nuremberg pentru a vizita defileul (este putin exagerata denumirea) raului Schwarzach. Din gara Ochenbruck am mers spre sudvest pe , apoi vest pe prin Schwarzachklamm; dupa ce am parcurs circa 2km prin defileu am iesit la podul peste care trecea canalul Rin-Dunare construit in 1846; de aici am mai mers cativa km spre vest pe malul fostului canal, de la pod (ecluza 59) pana la ecluza 63 in Rothenbach bei St. Wolfgang. Singur.
• 17 iunie: Italia. O iesire simpla, de seara - din Vernante (circa 795m) am urcat pe La Via dei Teit pana sub vf. Bric Martinet si apoi inca circa 1km spre vest; coborarea inapoi spre Vernante a fost pe traseul mov, pe la Tetto Casal. Singur.
• 16 iunie: Italia. A cincizecea excursie de via ferrata! Am parcurs astazi Orrido (canionul) di Foresto, langa Bussoleno, in valea Susa; in 1h50 am terminat traseul. Apoi inca doua ore am mai ocolit spre Truc di San Martino (punctul de maxim al zile) pentru a cobori la final inapoi spre soseaua Foresto-Bussoleno. Singur.
• 15 iunie: Italia. Din Melezet (catun al locatitatii Bardonecchia) am urcat ambele variante ale viei ferrate Rouas; intai cea simpla (segmentul comun si apoi coborare de la Spalla pe via di fuga) si apoi cea atletica, cu parcurs complet ce a inclus si grota si micul pod tibetan. Poate ca nu merita sa bati atata drum pana aici (locul este foarte aproape de granita franceza si tunelul Frejus) pentru aceasta vie ferrata relativ mica dar mie mi-a placut. Singur.

• 5 iunie: Postavaru. Din Poiana Brasov am urcat pe , apoi pana la lacul artificial de acumulare; de aici am continuat direct pe partia de schi pana la Cabana Postavaru , punctul de maxim al zilei. Dupa vreun sfert de ora de pauza am coborat inapoi in Poiana Brasov pe . Singur.
• 22 mai: Italia. Din Limone Piemonte (1000m) am urcat in 4h20 dus-intors Monte Vecchio (1923m) via Colletto Cagera; excursie placuta pe niste poteci odihnitoare si bine trasate; am reusit sa duc la bun sfarsit urcusul pe varf, lucru pe care nu il reusisem chiar inainte de venirea pandemiei din cauza zapezii. Singur.
• 21 mai: Italia. Dupa zece luni iata-ma din nou urcand din localitatea Sant'Ambrogio via ferrata Carlo Giorda care in circa 600m ajunge pe vf. Pirichiano, locul unde acum vreo 12 secole s-a construit abatia Sacra di San Michele; manastirea a fost partial reconstruita si se poate vizita. Via ferrata nu a este dificila si faptul ca cablul este integral invelit intr-un tub de plastic ajuta mult. Am coborat pe traseul clasic, poteca veche de 1000+ ani care coboara inapoi spre Sant'Ambrogio. Singur.
• 20 mai: Italia. De la Vernante (800m) am urcat pana la Tetti Cantapernice (1370m) pe traseul roz. Dupa o scurta pauza am coborat inapoi spre Vernante pe traseul rosu, via Tetti Cardun si Mageia pentru a termina din nou pe traseul roz, pe la Fontana Romana. Singur.
• 8 mai: Postavaru. O reeditare exacta a unei excursii de acum o saptamana: De la Pietrele lui Solomon am urcat pe Valcelul Dracului pana la intersectia cu drumul nou al Poienii si apoi inca un pic pana pe vf. Stejeris ; din varf am coborat spre traseul , pe care l-am urmat spre punctul de Belvedere din drumul Poienii, pentru a cobori apoi spre Brasov - str. Podul lui Grid pe o poteca nemarcata . Singur.
• 7 mai: Postavaru. De la Biserica Sfanta Treime din Schei am urcat pe o poteca nemarcata pana in Poiana Ograda de unde am continuat spre Poiana Stechil , punctul de maxim al zilei; dupa o scurta pauza am coborat spre Saua Tampei (luand-o pe una din scurtaturi la inainte de sa ) si apoi spre Piata Unirii pe si apoi . Singur.
• 2 mai: Postavaru. Din Poiana Brasov am urcat pe pana la cota 1480m unde acest traseu se intersecteaza cu traseul , la circa 120m altitudine mai jos de cabana Postavaru; de aici am coborat pe (valcelul Vanga Mica) inapoi spre Poiana. Singur.
• 1 mai: Postavaru. De la Pietrele lui Solomon am urcat pe Valcelul Dracului pana la intersectia cu drumul nou al Poienii si apoi inca un pic pana pe vf. Stejeris ; din varf am coborat spre traseul , pe care l-am urmat spre punctul de Belvedere din drumul Poienii, pentru a cobori apoi spre Brasov - str. Podul lui Grid pe o poteca nemarcata . Singur.
• 26 februarie: Postavaru. Un circuit pe la poalele muntelui Postavaru pe care l-am tot facut in ultimele luni: De la capatul troleului 31 Valea Cetatii am urcat spre sud pe o poteca nemarcata ce a intersectat traseul la circa 810m altitudine; am continuat apoi pe acest traseu spre punctul La Amvon si intersectia cu traseul ; de aici am mai urcat un pic pana spre varful impadurit Racadau, punctul de maxim al zilei. Coborarea a fost tot spre Valea Cetatii (zona La Iepure) pe o poteca nemarcata ce tine culmea dintre vaile Racadau (dreapta, cum cobori) si Valea Cetatii (stanga). Singur.

• 16 aprilie: Postavaru. Dupa fix o saptamana iata-ma din nou urcand din Poiana Brasov pe Valcelul lui Schmautz spre Poiana Drester pentru a continua apoi direct in sus pe versant, pe fostul punct verde pana la circa 1415m altitudine in Drumul Albastru, punctul de maxim al zilei; dupa o scurta pauza m-am intors pe unde am venit foarte rapid, practic alergand pe zapada prin versant inapoi spre Poiana Brasov. Singur.
• 9 aprilie: Postavaru. Din Poiana Brasov am urcat prin Valcelul lui Schmautz spre Poiana Drester continuand apoi direct in sus pe versant, pe fostul punct verde pana la circa 1415m altitudine in Drumul Albastru, punctul de maxim al zilei; de aici am coborat putin pe Drumul Albastru pentru a cobori apoi la liber pe o vale (un afluent al Lambei) pana in drumul forestier de pe valea Lamba; ultimii 3km au fost pe forestier, spre Timisu de Jos. Singur.
• 20 martie: Postavaru. Ca si ieri o excursie prin zapada mare proaspat cazuta. Am incercat intai sa vad daca se poate urca din Poiana Brasov pe spre Cabana Postavaru (raspuns: nu se putea, traseul nu fusese deschis). Asa ca nu mi-a ramas decat sa cobor din Poiana Mica spre Pietrele lui Solomon pe , din fericire acest traseu avand urme. Singur.
• 19 martie: Postavaru. Excursia cu cea mai multa zapada din aceasta iarna! Din Poiana Brasov am vrut initial sa urc pe Valcelul lui Schmautz dar zapada pana la brau m-a linistit rapid. Profitand de urmele existente (chiar si asa am inaintat cu oarece dificultate) am coborat spre Pietrele lui Solomon pe drumul forestier Oabanul de Sus, apoi Oaban simplu si la final o mica portiune din Drumul Galben . Singur.
• 13 martie: Postavaru. Din Poiana Brasov, statia de sus a telegondolei am urcat pe salbaticul traseu (Padina Lautei - valea Vanga Mica) pana la o intersectie aflata putin sub cabana Postavaru; de aici am tinut Drumul Albastru pana ceva mai departe de lacul de acumulare, unde am incheiat traseul coborand inapoi spre Poiana Brasov pe . Singur.
• 12 februarie: Postavaru. Frumoasa excursie de iarna, cu zapada si frig (minus 12-13 grade). Din Poiana Brasov am urcat prin Valcelul lui Schmautz spre Poiana Drester continuand apoi direct in sus pe versant, pe fostul punct verde pana la circa 1415m altitudine in Drumul Albastru, punctul de maxim al zilei; de aici am coborat, tot fara urme pana cu putin inainte de bancuta, spre La Bancuta si Poiana Stechil pentru a incheia ziua cu o coborare spre Piata Unirii . Singur.
• 5 februarie: Postavaru. Din Poiana Brasov am urcat pe , apoi pana la intersectia cu Drumul Albastru de sub lac, la circa 1480m punctul de maxim al zilei; de aici am mai coborat un pic pe Drumul Albastru si apoi am facut dreapta pe traseul ce coboara spre halta Timisu de Jos prin valea Lamba . Excursie scurta dar intensa, facuta integral in doua ore si jumatate. Singur.
• 29 ianuarie: Piatra Mare. Frumoasa iesire scurta dar intensa de iarna, cu vreme numai buna, fara vant si cu o temperatura placuta. De la Dambu Morii am urcat pe Drumul Familial spre punctul de belvedere de la intersectia cu ; am mai urcat apoi putin tot pe pana la intersectia cu , punctul de maxim al zilei. De aici am coborat inapoi spre Dambu Morii pe si Drumul Tiganilor . Singur.
• 22 ianuarie: Postavaru. Din Poiana Brasov am urcat pe , apoi pana la jonctiunea acestui din urma traseu cu Drumul Albastru; de aici am coborat pe spre jonctiunea celor trei puncte albastre de deasupra Pesterii de Lapte, trecand apoi fara sa intru pe langa Pestera de Lapte pana aproape de Poiana Drester ; aici am facut stanga pentru a cobori pe un versant spre Valcelul lui Schmautz pentru a urma apoi Drumul Galben spre Poiana Nisipului si Pietrele lui Solomon , parcurgand tot traseul in 2 ore 40 minute. Singur.

• 31 decembrie: Postavaru. Pentru ultima zi din acest an am ales un traseu scurt (sub 3 ore) dar intens - un frumos circuit din trei poteci nemarcate: De la capul de linie Valea Cetatii am urcat pe scurtatura ce iese in dealul Kermen, la 810m in traseul ; de aici am urcat spre Amvon , varful Racadau pana la o altitudine de circa 1330m in traseul din Crucur, loc unde am parasit traseul marcat spre dreapta pe o poteca nemarcata care ajunge la Bancuta ; de aici am mai urcat putin pana intr-un varf anonim de 1057m pentru a cobori pe ultima poteca nemarcata a zilei, pe o culme intre vaile Cu Apa si Putreda catre Pietrele lui Solomon . Singur.
• 25 decembrie: Postavaru. Din Brasov - Magazin Star am urcat prima serpentina , apoi o poteca de legatura ce m-a scos putin mai sus fata de inceputul traseului ; am urcat apoi pe acest traseu spre Saua Tampei pentru a urca apoi catre varful Tampa pe varianta nemarcata via vf. Tampa Mica; dupa o scurta pauza pe varf am coborat inapoi in Brasov pe drumul serpentinelor . Singur.
• 18 decembrie: Postavaru. Din Brasov - Piata Unirii am urcat pe catre Poiana Stechil; dupa o scurta pauza am coborat spre Saua Tampei pentru a urca apoi catre varful Tampa ; dupa o scurta pauza pe varf am coborat inapoi in Brasov pe drumul serpentinelor . Singur.
• 4 decembrie: Postavaru. O repetare a unei excursii de acum aproape trei luni. De la capatul troleului 31 Valea Cetatii am urcat spre sud pe o poteca nemarcata ce a intersectat traseul la circa 810m altitudine; am continuat apoi pe acest traseu spre punctul La Amvon si intersectia cu traseul ; de aici am mai urcat un pic pana spre varful impadurit Racadau, punctul de maxim al zilei. Coborarea a fost tot spre Valea Cetatii (zona La Iepure) pe o poteca nemarcata ce tine culmea dintre vaile Racadau (dreapta, cum cobori) si Valea Cetatii (stanga). Singur.
• 20 noiembrie: Postavaru. Din Poiana Brasov am urcat pe , apoi pana la jonctiunea celor trei puncte albastre de deasupra Pesterii de Lapte, punctul de maxim al zilei; pentru coborare am ales traseul pe la Pestera de Lapte spre Poiana Drester, apoi Drumul Galben spre Poiana Nisipului si la final traseul spre drumul forestier din Valea cu Apa si la final am terminat in Pietrele lui Solomon. Singur.
• 24 octombrie: Baiului. Din gara Sinaia am urcat pe firul paraiasului Tufa pana pe la circa 1430m altitudine; aici am parasit apa urcand spre dreapta pe versant pana la crucea din Plaiul Tufa, aflata la 1490m; dupa o scurta pauza am coborat inapoi spre Sinaia pe la Stana Mare si pe poteca din plaiul Tufa. Singur.
• 23 octombrie: Postavaru. Din Poiana Brasov am urcat pe , apoi pana la circa 1500m altitudine, la lacul de acumulare artificial ce alimenteaza tunurile de zapada; pentru coborare am ales traseul pana aproape de Pestera de Lapte si apoi am coborat circa 250m diferenta de nivel pe versant, spre vest direct inapoi spre Poiana Brasov. Singur.
• 25 septembrie: Postavaru. Din Poiana Brasov am urcat pe - Valcelul lui Schmautz pana in Poiana Drester; de aici am continuat in sus pe fostul marcaj punct verde pana la intersectia cu Drumul Albastru, la circa 1405m altiudine. Dupa o scurta pauza la bancuta de la intersectie am mai urcat circa 1.2km pe Drumul Albastru pana la intersectia cu pentru a cobori apoi inapoi in Poiana Brasov pe (un traseu interesant pe care nu-l mai parcursesem pana astazi) si la final . Singur.
• 18 septembrie: Postavaru. De la capatul liniilor 31/32 din Brasov - Valea Cetatii am urcat pe o poteca nemarcata ce da in traseul , apoi am continuat urcusul pe pe la Amvon pana in ; de aici am mai urcat pana la circa 1320m altitudine unde am parasit traseul marcat pe o poteca nemarcata dar clara ce mergea spre nord-est, pe o muchie cu Valea Hotilor in dreapta; poteca m-a scos in Drumul Albastru, ceva mai sus de La Bancuta. Spre final am coborat spre Poiana Stechil si Brasov - Piata Unrii . Singur.

• 15 septembrie: Bucegi. De la Caminul Alpin am urcat in circa 4 ore pana sub hornul lui Gelepeanu via Refugiul Costila, Brana Aeriana si Creasta Vaii Albe; dupa o scurta pauza am coborat pe Braul Mare al Costilei spre Valea Alba. Prin firul vaii am urcat doar putin si apoi imediat am iesit spre stanga pe Brana Vaii Albe; de aici am coborat spre cabana Caraiman pe Brana Caraimanului pentru a inchide circuitul in Busteni coborand valea Jepilor . Singur.
• 10 septembrie: Postavaru. Din centrul cartierului brasovean Valea Cetatii am urcat pe spre punctul La Amvon si intersectia cu traseul ; de aici am mai urcat un pic pana spre varful impadurit Racadau, punctul de maxim al zilei. Coborarea a fost tot spre Valea Cetatii (zona La Iepure) pe o poteca nemarcata ce tine culmea dintre vaile Racadau (dreapta, cum cobori) si Valea Cetatii (stanga). Singur.
• 27 august: Baiului. O reeditare aproape exacta a unei ture de acum trei saptamani: Din halta Sinaia Sud am urcat pe piciorul Gagului pana la liziera padurii, apoi pe plai pana aproape de vf. Gagu Mare; la coborare am luat-o pe un plai din varf spre nord, iesind in apa Cainelui la circa 3.3km est fata de halta Sinaia Sud. Singur.
• 22 august: Postavaru. Excursie scurta, de relaxare pe langa Brasov: Din capatul troleului 31 Valea Cetatii am urcat spre sud pe o poteca nemarcata ce a intersectat traseul la circa 810m altitudine; am urmat acest traseu spre Amvon (scurta pauza) si apoi pana la circa 1125m altitudine unde am facut stanga prin padure, la liber spre traseul pe care l-am intersectat la circa 1160m, punctul de maxim al zilei; am coborat apoi spre cartierul Noua pe si . Singur.
• 6 august: Baiului. Din halta Sinaia Sud am urcat pe piciorul Gagului pana la liziera padurii, apoi pe plai pana aproape de vf. Gagu Mare; la coborare am luat-o pe un plai din varf spre nord, iesind in apa Cainelui la circa 3km est fata de halta Sinaia Sud. Singur.
• 28 iulie: Postavaru. Din statia de autobuz/troleibuz 31/32 "Scoala 20" din cartierul brasovean Valea Cetatii am urcat un pic pe str. Tampei, apoi pe traseul pana la inceputul traseului Treptele lui Gabony; am urcat apoi pe aici catre statia superioara a telecabinei pentru a cobori apoi in Saua Tampei ; de aici am continuat spre Poiana Stechil si apoi pe o poteca nemarcata ce tine culmea dintre vaile Putreda (in dreapta) si cu Apa (in stanga) care m-a scos la locul de adunare al Junilor, ceva mai sus de Pietrele lui Solomon . Singur.
• 11 iulie (II): Italia. Din satul Claviere am parcurs dus-intors defileul San Gervasio; aici s-a construit cel mai lung pod tibetan din lume, lung de peste 400m. Din capatul de sus al al podului am urcat apoi scurta via ferrata "del bunker", care dupa ce merge cateva sute de metri pe versantul unei vai adanci se termina printr-un vechi bunker militar dezafectat. Singur.
• 11 iulie: Italia. Din nou la via ferrata in valea Susa, de data aceasta ceva mai sus. Am parasit soseaua SS24 "del Monginevro" la circa 1510m alt; am mers cateva sute de metri pe poteca de-a lungul raului Piccola Dora pana la circa 1600m alt unde incepe via ferrata "Perona - Saglia" ce urca Rocca Clari; am urcat cei 420m diferenta de nivel ai viei ferrata in ceva mai putin de 3 ore; este o VF reusita, cea mai frumoasa parcursa in 2020 pana acum. Coborarea a fost spre capatul telescaunului La Coche si apoi pe sub telescaun inapoi spre Claviere. Singur.
• 10 iulie: Italia. Din Sant'Ambrogio am urcat in 3h15 via ferrata Carlo Giorda; in circa 600m ajunge pe vf. Pirichiano, locul unde acum vreo 12 secole s-a construit abatia Sacra di San Michele; manastirea a fost partial reconstruita si se poate vizita. Via ferrata nu a fost dificila si faptul ca cablul este integral invelit intr-un tub de plastic ajuta mult. Pentru coborare am ales traseul 2 spre Chiusa di San Michele. Singur.
• 9 iulie: Italia. De la Limone (circa 1010m alt) am urcat pe traseul L11, pe dreapta hidrografica a vaii Almellina pana in Colletto Mirauda (circa 2040m); de aici am ocolit obarsia vaii Almellina spre sud-est pentru a cobori inapoi spre Limone pe celalat versant al vaii, pe langa cabana inchisa Capanna Chiara (traseul L27). Singur.
• 3 iulie: Bucegi. Din gara Sinaia am luat autobuzul T1 spre Piateta Foisor, apoi am urcat spre Stana Regala si apoi am continuat pe traseul spre Piatra Arsa pana la bifurcatia Branei Ursilor pe care am urmat-o pana la schitul Sfanta Ana ; din pacate brana este plina de copaci doborati care fac inaintarea neplacuta. La final coborarea a fost tot spre Sinaia pe . Singur.
• 2 iulie (II): Parang. Pentru cea de-a doua excursie a zilei am ales VF Antivirus, ultimul traseu inaugurat in zona (a fost deschis cu nici 2 luni inainte). Urucusul initial este comun cu VF Virus, apoi cele doua trasee se despart; dupa ce am iesit in creasta am facut si un mic ocol spre stanga spre Grota Corbului. Coborarea a fost prin padure pe poteca normala de retragere. Singur.
• 2 iulie: Parang. In prima parte a acestei zile am urcat Via Ferrata Vanturilor (dificultate C). Este poate cea mai deosebita dintre toate VF din zona - se urca prin doua fisuri, una mai lata la inceput si apoi una foarte ingusta (eu nu am incaput decat pe lateral la inceput, osul bazinului fiind mai lung decat latimea fisurii!). Sfarsitul viei ferrata este undeva in VF Spirala Mica, pe care am coborat pana in padure. Singur.
• 1 iulie (III): Parang. Pentru iesirea de dupa-amiaza/seara am ales urcarea pe Spirala Mica; interesant traseu, cu fisura de deasupra traseului Vanturilor partea sa cea mai deosebita. Am terminat destul de rapid Spirala Mica, iesind in Via Ferrata Spirala Muierilor la pitonul 33; de aici am coborat (cu oarece emotii) aceasta din urma VF pana la inceputul sau. Singur.
• 1 iulie (II): Parang. Pentru a doua din cele trei excursii ale acestei zile am ales urcusul pe Via Ferrata Loreley; ieri parcursesem deja mare parte din aceasta VF ca acces pentru traseul Pantera Roz; astazi am mai parcurs si ultimele trei lungimi de cablu, de la pitoanele 26 pana la 30. Mai sus am continuat pe catre vf. Sohodol, apoi spre nord pana la poienita in care cele doua ramuri ale acestui traseu se despart; in ordine le-am parcurs pe ambele, intai la Sura Haiducilor si apoi la Crucea lui Ursache. La final am coborat spre Colonie pe . Singur.
• 1 iulie: Parang. In prima parte a acestei zile am urcat Via Ferrata Spirala Muierilor; dintre cele patru VF de dificultate D din zona se zice ca este cea mai (relativ) simpla. Totusi parcurgerea sa, mai ales portiunile dificile dintre pitoanele 35-38 si 43-47 a fost cam maximul ce imi permite experienta mea; este intr-adevar dificila, mai grea decat multe via ferrata ce le-am parcurs in Italia. Dupa ce am parcurs traseul intr-o ora si cateva minute am coborat prin padure inapoi spre intrarea in Pestera Muierilor. Singur.
• 30 iunie (II): Parang. De la podul peste Galbenu de langa intrarea in Pestera Muierilor am urcat doua treimi din VF Loreley, pana la pitonul 26; de aici am facut stanga pe via ferrata Pantera Roz, urmand-o pe portiunea orizontala, apoi prin grote si prin (relativ dificila) portiune verticala pana sus in creasta; pentru coborare am ales traseul Belvedere spre sud, iesind in str. Valea Viilor la 500m est fata de confluenta cu Galbenu. Singur.
• 30 iunie: Parang. Un circuit cu doua via ferrata pornind de la punctul de intrare in Pestera Muierilor, langa Baia de Fier, in Gorj: Am urcat pe tronsonul comun al VF Creasta Pesterii / Marea Crapatura pana la pitonul 20, apoi am facut stanga pe Creasta Pesterii care se termina la pitonul 33; dupa ce am traversat dus-intors podul aerian de la final m-am intors din nou la pitonul 20 coborand VF Marea Crapatura (aceasta incepe la pitonul 31; toate cele trei via ferrata din zona se termina in acelasi loc, langa pod) pentru a cobori la final tronsonul comun ce il urcasem cu mai putin de o ora inainte. Singur.
• 5 iunie: Baiului. Din gara Sinaia am mers pe drumul forestier (inchis circulatiei publice) ce merge pe deasupra cartierului Cumpatu pana in valea paraului Tufa; de aici am mers prin padure pana am dat in valea paralela Sipa. Am urcat pe Sipa pana aproape la capatul superior al culmii Cumpatu, iesind in culme pe la ceva mai mult de 1700m altitudine, cam la 1km nord de vf. Cumpatu; de aici am coborat spre Sinaia via plaiul Cumpatu, stana Mare (unde m-am socializat vreun sfert de ora cu doi magarusi draguti) si muchia Tufa. Singur.

• 15 mai: Baiului. Din gara Sinaia am mers pe forestierul de pe Valea Rea pana la hectometrul 40, unde drumul face un cot la dreapta (spre nord); aici am luat-o pe un afluent al vaii Rele (directia sud-est) care m-a scos fix pe varful Cainelui. De aici am continuat spre sud pana la obarsia piciorului Gagu, undeva langa vf. Mierlelor; am facut apoi vest pe Gagu pana la izvorasul din Piciorul Gagului si apoi prin padure, pe poteca pana la halta Sinaia Sud. Singur.
• 25 februarie: Israel. Din dreptul hotelului Club In Eilat am urcat pe pana in saua de sub mt. Zefachot, apoi pe , si pana in locul unde Israel National Trail intalneste soseaua militara de granita; de aici am facut un mic ocol dus-intors spre Gishron Cliffs pe . Reluand traseul pe spre nord am mers pana in intersectia in forma de T unde spre stanga se coboara in Wadi Gishron; eu am continuat spre dreapta pe , Wadi Rehav'am pana cand am intalnit Wadi Shelomo; dupa o scurta bucata pe Wadi Shelomo am urcat pe , apoi pana pe mt. Zefachot; la sfarsit am coborat la masina din nou pe spre Club In Eilat. Singur.
• 24 februarie: Israel. O tura circulara in Maktesh Ramon. De la Gevanim Campground am urcat pe , apoi catre Mt. Saharonim; de aici am continuat spre est , catre Nekarot Horseshoe; am parcurs potcoava de la vest la est; de aici am continuat pe drumuri de 4x4 , catre Wadi Ardon; am urcat si Harut Hill , pentru a cobori apoi spre Saharonim Day Parking Site , ; de aici am mai mers spre Ein Saharonim si la final spre Be'erot Campground de unde m-am pus la autostop spre Highway 40, fiind luat de prima masina la care am facut semn Singur.
• 10 februarie: Italia. Daca ieri am mers in mod iarna, astazi am ramas la altitudini mai mici si am mers in mod primavara. Din Vernante am mers pana in Robilante via La Tourusela - Tetto Croce - Fontana Magister - sub Tetto Puriata - Tetto Carletto - Tetto Brocia - Tetto Bas - Tetto Luchinet - Tetto Caminetto. Singur.
• 14 ianuarie: Statele Unite. Din nou in parcul national Valea Mortii, de data aceasta in zona de sud (Badwater). Am parcurs integral Sidewinder Canyon precum si cele trei slot-canyons laterale; eu l-am parcurs in ordinea Slot #1, Slot #2, Slot #3 si la final firul principal; acum dupa ce am aflat ca Slot #3 este cel mai interesant as parcurge mai intai firul principal dupa Slot #2 si as lasa la sfarsit Slot #3, cel mai interesant din toata excursia. Singur.
• 12 ianuarie: Statele Unite. Parcul national Valea Mortii. Teoretic ar fi trebuit sa fie un circuit clasic Golden Canyon - Zabriskie Point - Gower Gulch dar am mers doar partial pe poteca oficiala; am facut ocoluri spre Red Cathedral (inclusiv vreo ora si ceva de explorari la baza peretelui pe poteci neoficiale), pe la punctul de belvedere de la muntele de langa Manly Beacon, am urcat si coborat la si de la Zabriskie Point pe o poteca neoficiala directa, la coborare am deviat din Gower Gulch de doua ori, odata pentru a parcurge o coama ce a dat in poteca de legatura Badlands ce uneste Gulch-ul de Golden Canyon si apoi pentru a incerca o traversare (nereusita) din Gulch spre Golden Canyon. Itinerarul de baza este destul de plictisitor dar toate aceste devieri au dat sarea si piperul acestei iesiri unice! Singur.
• 11 ianuarie (II): Statele Unite. Mojave National Preserve, undeva pe Cima Road, la circa 40km nord de Kelso. Din parcarea Teutonia Trail Head, la circa 1540m altitudine am urcat si coborat in ceva mai putin de 2 ore prin desert, printre tufe tepoase si cactusi spre Kessler Peak (1876m); cand vorbisem cu un ranger din Kelso mi-a zis ca in parc sunt putine poteci 'fabricate' pentru a incuraja lumea sa o ia la liber peste munti; exact asa am facut si a meritat clar efortul. Singur.
• 10 ianuarie (II): Statele Unite. Cum mai aveam ceva enegie disponibila pentru un traseu mai scurt am parcurs si poteca de circa 1.5km dus (3km dus-intors) ce leaga punctul de belvedere Keys View (1570m) de Inspiration Peak (1694m). Diferenta de urcat este ceva mai mare de 120m, trebuind urcati (si coborati) alti doi muntisori mai mici pana pe varf. Singur.

• 9 februarie: Italia. Din Limone Piemonte (circa 1000m) am incercat sa urc cat s-o putea spre Monte Vecchio (1923m); pe la 1730m am dat de o panta golasa cu zapada inghetata si am hotarat ca nu mai este de mers. Am coborat pe unde am urcat pana in Colletto Cagera (1577m) si de aici am coborat spre Vernante (circa 800m) pe traseul local marcat cu alb, via Tetti Fustin - Giona - Pursil; ultima ora a fost pe intuneric. Singur.
• 29 decembrie: Italia. Frumoasa iesire in circuit in valea Vermenangna, langa Cuneo. Din Vernante (785m alt) am plecat via castel - Fontana del Magister - Tetto Puriata pana la un punct de maxim la circa 1410m, deasupa Tetto Cantapernice; aici am coborat pentru o pauza de vreo jumtate de ora. La final am coborat apoi inapoi in Vernante, cu un mic ocol pe traseul alb si la Fontana Romana. Singur.

• 12 noiembrie: Postavaru. Traversare clasica a masivului de la nord la sud. Am plecat o vreme usor innorata din Brasov (Pietrele lui Solomon) spre Poiana Nisipului , apoi pe vechea varianta (acum abandonata ) pana pe la 1100m, intersectia cu ; de aici am tinut pana la Cabana Postavaru si Poiana Trei Fetite, punctul de maxim al zilei, unde a iesit si soarele - ce m-a insotit la coborarea tot pe spre Spinarea Calului si apoi in directia Poiana Secuilor dar cu vreun kilometru inainte de cabana am facut stanga prin padure pentru a iesi direct la Cotul Donului ; ultimul urcus a fost spre Predeal . Singur.
• 17 octombrie: Capatanii. Daca excursia de ieri a fost "de steluta" cea de astazi ar fi de... gaura neagra, din pacate. Am incercat trei poteci din Brezoi spre masivul Capatanii si toate mi-au facut probleme. Prima si cea mai rapid "rezolvata" a fost sud spre saua Tarsa; nici vorba de vreun semn pe teren, nu mai exista de mult. A doua a fost spre aceeasi sa, dar pe muchia Vultureasa, nu pe vale; aici ceva semne exista dar am pierdut rapid traseul si m-am intors din nou in Brezoi. A treia alegere a fost nord spre Poiana Sulitei; traseul era neasteptat de bun (poteca clara, marcaje noi) pana la un varf local de circa 720m; de aici... dezastru, dispar atat poteca cat si marcajele noi. Am mai coborat inca 100m diferenta de nivel pana pe la cota 610m, in locul unde traseul reincepe sa urce; aici am parasit traseul (pseudo-)marcat, luand-o la vale (est) pe firul apei; la un moment dat am iesit in niste drumuri noroiase pe care am putut sa cobor in Proieni, pe malul Oltului. Clar, nu voi mai reveni prea curand in Capatanii. Singur.
• 16 octombrie: Cozia. Frumoasa excursie de toamna - din halta Pausa am urcat spre punctul La Troita si apoi spre Manastirea Stanisoara ; in poiana de sub manastire am facut stanga spre cascada Gardului . De la cascada am urcat spre Seuta Doctorului pe marcajul vechi si deteriorat - un traseu foarte frumos care merita parcurs macar o data in viata. Din seuta traseul (acum marcat rar ) nu mai prezinta dificultati si continua pana la cabana Cozia. Dupa o scurta pauza la cabana coborarea a fost spre Gara Lotru pe ; prima treime pe lumina iar ultimele doua treimi (cam 2 ore) pe intuneric, la frontala. Singur.
• 14 octombrie: Postavaru. Excursie fulger prin padurile din jurul Brasovului. De la Piata Unirii am urcat spre Poiana Stechil pe , apoi spre inaltimile centrale ale masivului pe . Punctul de maxim a fost putin peste 1300m altitudine, sub varful Crucurul Mare; de aici am coborat spre Valea Cetatii pe ; la final am luat-o pe o scurtatura nemarcata ce m-a scos chiar la bucla de intoarcere a troleibuzelor din Valea Cetatii. Singur.
• 30 septembrie: Germania si Austria. Din Oberstdorf am parcurs canionul Breitachklamm pana la capatul sau superior de langa Walserschanze; de aici am mai mers pe malul Breitach-ului (la inceput prin Germania, apoi prin Austria) inca vreo 5km pana la Natural Bridge, un pod natural de piatra peste un curs de apa. La intoarcere am mai parcurs canionul inca o data de la Walserschanze spre Oberstdorf-Tiefenbach. Singur.
• 29 septembrie: Germania. De la statia superioara a telecabinei Nebelhorn (circa 2225m) am parcurs in circa cinci ore fara un sfert via ferrata Hindelanger Klettersteig pana in saua de sub varful Grosser Daumen; intoarcerea a fost spre statia de telecabina de la Hoefatsblick. Singur.
• 28 septembrie: Germania. Bavaria, langa Sonthofen. Din satucul Oberjoch (circa 1120m) am urcat pana la baza viei ferrate Salewa (circa 1750m); de aici am parcurs via ferrata Salewa, scurta dar intensa, pana pe varful Iseler (1876m); coborarea a fost inapoi spre Oberjoch pe poteca. Singur.
• 22 septembrie: Italia. Din Pian dei Menis (langa Passo Falzarego) am urcat spre statia superioara a gondolei Cinque Torri; dupa o plimbare prin muzeul in aer liber Cinque Torri (dedicat primului razboi mondial) am continuat spre sud spre Forame, apoi pe via ferrata Ra Gusela / Nuvolau catre Rif. Nuvolau, la 2575m punctul de maxim al zilei. De aici am coborat spre Forcella Nuvolau, Forcella Averau, traseul 419 spre Col Gallina si la final inapoi la Pian dei Menis. Singur.
• 21 septembrie: Italia. Valea Aurina. De la Riva di Turres (circa 1525m) am urcat dus-intors pe traseul 3 via Gelltal pana spre cabana Rif. Vedrette di Ries, aflata la 2800m; dupa cum ziceau si indicatoarele urcusul a fost in 4 ore si 10 minute iar coborarea in circa 3 ore. Singur.
• 20 septembrie: Italia. De la lacul Landro, aflat la circa 1400m altitudine pe soseaua ce leaga Dobiacco de Cortina am urcat vreo 6km orizontal si 500m diferenta de nivel spre est pe valea Rienza; pe la 1900m altitudine am facut stanga pe o poteca inclinata ce m-a scos la Col Forcellina, la 2212m altitudine. De aici am ocolit pe nord cele Trei Cime di Lavaredo pana la saua lor estica pentru a continua ocolul si pe partea lor sudica pana la Rifugio Auronzo, circa 2350m. Singur.
• 19 septembrie: Italia. Din Passo Falzarego (2100m) am urcat pe Sentiero Attrezzato dei Kaiserjaeger pana pe varful Piccolo Lagazuoi (2778m); coborarea a fost prin tunelul sapat in 1915-1917 (circa 280m diferenta de nivel prin tunel) inapoi catre passo. Singur.

• 23 august: Italia. Din nou am ales un traseu ceva mai usurel si mai jos datorita prognozei de vreme capricioasa: Din satul Palanfre (1379m) am urcat spre lacul Arbegh; de aici am mers pe poteca de legatura spre lacul Frisson Inferiore (ambele lacuri sunt pe la 2050m altitudine) pentru a inchide la final inelul coborand din nou in Palanfre. Singur.
• 22 august: Italia. Valea Colla. Din Buscaje (putin peste 1000m) am facut un inel de-a lungul obarsiei vaii; am urcat catre stana Ceresole (1530m) pentru a continua apoi oarecum orizontal spre Madonna dei Pini, la 1565m altitudinea maxima a zilei; am coborat apoi spre fosta cabana Garb (1400m) si inapoi la Buscaje. Singur.
• 21 august: Italia. De la Lago Rovina (1535m) am urcat pe varianta rapida spre barajul Chiotas (1980m) pana putin sub saua Chiapous, la circa 2500m altitudine; aici am facut stanga spre Passo del Porco (2580m) si am urcat peste bolovanisurile din Altipiano del Baus pana in varful Argentera Nord (3286m). Din pacate ceata a facut ca dupa 1750m de urcus sa vad din varf... fix nimic . Coborarea a fost pe unde am urcat pana la baraj (ultimele 2 ore prin ploaie) iar de la baraj spre lacul Rovina am ales varianta lenta, preferand sa merg mai mult dar cu o panta mai mica. Singur.
• 30 iulie: Piatra Craiului. Din Zarnesti am urcat Padina Hotarului pana pe Varful Turnu ; am continuat apoi circa 300m pe creasta principala pana la jumatatea distantei dintre Vf. Turnu si Saua Padinei Inchise , loc de unde se desface spre stanga o poteca nemarcata ce coboara circa 260m diferenta de nivel pana in poteca , la circa 500m distanta (in linie dreapta) de Cabana Curmatura; de la cabana am coborat spre Fantana lui Botorog pe simpaticul traseu . Singur.
• 12 iulie: Baiului. Am reluat (putin modificata) o iesire de acum doua saptamani - din gara Sinaia am mers circa 4.2km pe drumul forestier din Valea Rea pana la circa 1070m altitudine; de aici am urcat pe afluentul ce se desface spre est (cel aflat imediat dupa cel principal, din inflexiunea Vaii Rele). La intersectia de la jumatatea urcusului am ales de aceasta data firul stang; ca si data trecuta am iesit in drumul de coama al masivului la circa 1.5km nord de vf. Cainelui; de aici am mers spre Varful Cainelui (proaspat dotat cu un stalp metalic) pentru a cobori apoi pe Piciorul Cainelui pana la forsta bancuta de la liziera padurii; de aici am coborat spre nord, la liber prin padure spre valea Rea; ultimii 2km spre statia Sinaia au fost pe forestierul de pe vale. Singur.
• 27 iunie: Baiului. Din gara Sinaia am mers circa 4.2km pe drumul forestier din Valea Rea pana la circa 1070m altitudine; de aici am urcat pe afluentul ce se desface spre est (cel aflat imediat dupa cel principal, din inflexiunea Vaii Rele). Dupa un traseu foarte placut am iesit in drumul de coama al masivului la circa 1.4km nord de vf. Cainelui; de aici am mers spre Piciorul Cainelui (ocolind varful cu acelasi nume), pe care am inaintat apoi 3km spre vest, pana la forsta bancuta de la liziera padurii; de aici am coborat spre sud, la liber prin padure spre valea Cainelui; ultimii 2km spre halta Sinaia Sud au fost pe forestierul de pe Valea Cainelui. Singur.

• 16 iunie (II): Italia. Am reluat solo o iesire rapida din toamna trecuta - de la lacul Rovina (1520m) am urcat pe zi poteca directa pana la barajul Chiotas (1980m); intunericul s-a lasat chiar inainte de a ajunge la coronamentul barajului. Initial intentionam sa cobor pe poteca ocolitoare (fostul drum de acces, acum abandonat) dar o limba de zapada parea greu de trecut asa ca am coborat tot pe unde am urcat. Singur.
• 16 iunie: Italia. Valea Stura. De la Aisone (circa 870m) am urcat spre intersectia din estul varfului (circa 1620m) si apoi vest pana pe vf. Testa di Peitagu (1815m); coborarea a fost via Ventou si Grangette catre casali Piron, Cincamentes si inapoi la Aisone. Singur.
• 19 mai: Italia. Excursie fulger de seara, de trei ore si un sfert. Din Valdieri (circa 790m) am urcat pe drum forestier, poteca, drum forestier si iarasi poteca catre Passo Costabella (1537m), unde mai fusesem si cu trei zile inainte; coborarea a fost fix pe unde am urcat. Singur.
• 16 mai: Italia. De la Entracque (circa 910m) am urcat pe traseul M30 pana in saua Lausa (circa 1350m); din sa am continuat spre nord pana la anonimul varf Monte Corno (1503m). De aici m-am orientat sud-est peste Punta Giaime (1556m, punctul de maxim al zilei) catre Passo Costabella; de aici am coborat (periculos) pe un traseu abandonat direct sud catre Tetti Stramondin; ultima bucata a fost relaxare prin padure spre Entracque. Singur.
• 25 aprilie (II): Franta. Dupa ce l-am dus pe M inapoi la masina am reluat solo parcurgerea viei ferrata Comtes Lascaris din Tenda (a treia oara, dupa ce mai fusesem de doua ori in 2018 - dar pentru prima data singur). Am parcurs-o intr-un timp record, circa 1h40 socotit de la plecarea de la masina din fata garii Tende pana la intoarcerea la masina. Singur.
• 19 februarie: Italia. Din Limone (1000m) am urcat via Tetti Veuva pana undeva in padure pe la 1402m, in traseul ce urca spre Colletto Almellina; coborarea a fost pe unde am urcat. Singur.
• 18 februarie: Italia. Am urcat din Vernante (800m) pe traseul roz via Tetti Cesa - Tabussa - Budin Sutan - Budin Suran - Gaspart pana la Tetti Ciantapernis (1370m); dupa o pauza de ceva mai mult de jumatate de ora am coborat din nou pe roz pana la intersectia de la 1200m, apoi am facut dreapta spre Tetti Caia - La Cruus pentru a cobori inapoi in Vernante pe la castel (La Turusela) pe traseul albastru. Singur.

• 6 ianuarie: Bucegi. Frumoasa iesire de iarna, cu vreme numai buna, fara vant si cu o ninsoare placuta. Din punctul La Sipote (DN73A km 4) am urcat in vreo ora spre cabana Diham ; dupa o pauza generoasa (sarmale si ceai) am continuat spre Pichetu Rosu - gura vaii Morarului - Poiana Costila - Busteni . Singur.

• 1 noiembrie: Capatanii. De la inceputul drumului forestier de pe valea Lotrisor am urcat pe Creasta cu Pini pana la Bancuta lui Nicu, aflata la circa 715m altitudine ; de aici am continuat traseul Sturii Puturoasei, ajungand si la inclusiv ultimul ce este putin mai izolat, dupa poienita unde se intersecteaza traseele ce erau odata marcate cu si ; din poienita am coborat spre gura vaii Puturoasa si DN7 pe fostul traseul . Daca traseul de urcare (fostul ) este clar si usor de urmarit cel de coborare (fostul ) este urat, greu de urmarit (m-am descurcat cu track-ul GPS) si total nerecomandat. Singur.
• 18 octombrie: Cozia. Dupa doua zile iata-ma din nou urcand de la Barajul Turnu spre Troita ; de aici am urcat pe via Izvor la Troc pana la cota 1125m, la jonctiunea traseelor si din Muchia Turneanu; dupa o scurta pauza aici am coborat pe spre halta Manastirea Turnu. Singur.
• 16 octombrie: Cozia. De la Barajul Turnu am urcat spre punctul La Troita si apoi spre Manastirea Stanisoara ; dupa manastire am continuat urcusul prin padure pana la cota 1156m, intersectia traseelor cu . De aici am coborat pe pana aproape de Calimanesti; cu circa 2km inainte, intr-un loc in care traseul este paralel si destul de aproape de valea Pausa am facut dreapta la liber prin padure pentru a iesi chiar in valea Pausii, in dreptul ultimelor case . Singur.
• 6 octombrie: Baiului. Din Sinaia am urcat pe firul vaii Tufa de la circa 900m altitudine pana la 1430m, in dreptul unei adapatori de animale unde unul din firele vaii intalneste poteca ce uneste stanele Mare si Mijlocie; acest punct a fost si maximul de altitudine al zilei; urucusul in fir a fost dificil in ultima parte, cam intre 1250 si 1430m altitudine. De la intersectie am mai avut 1km pe poteca pana la Stana Mare; la final am coborat clasic spre Sinaia pe plaiul Tufa. Singur.

• 18 august: Italia. Valea Gesso. Din Ponte Vagliotta (aflat pe la 1115m, intre Sant'Anna si Terme di Valdieri) am urcat pe traseul N5 spre Gias Vagliotta inferiore si apoi spre Colle della Barra; pe la 2025m (mult mai sus decat planul initial - care prevedea doar vreo 600m de urcus) am zis ca mi-a ajuns si m-am intors inapoi pe unde am venit. Singur.
• 17 august: Italia. De la manastirea Sf. Caterina de langa Viola am urcat dus-intors via ferrata Rocca dei Corvi; este un pinten de roca ce se inalta la vreo 70-100m inaltime (mi-e greu sa estimez) fata de relieful din jur. Singur.
• 16 august: Italia. Dupa excursia obositoare de ieri am ales pentru astazi ceva mai usurel - din Colle della Lombarda (2350m) am urcat dus-intors pe o urma de poteca pe Cima della Lombarda (2800m); saua, traseul si varful sunt toate pe granita italo-franceza. Singur.
• 15 august: Italia. Frumoasa iesire intr-un ambient alpin salbatic. Din San Benolfo (1660m), aflat in valea Bagni (afluent al vaii Stura) am urcat spre lacurile inferior si superior Lausfer (2510/2560m) si apoi prin Vizuina Marmotei (un horn infundat cu o lespede uriasa, circa 2880m altitudine) spre vf. Corborant, 3010m. Coborarea a fost prin passo del Corborant, apoi traseul de urcare. Bucata aflata cam intre 1800 si 2100m altitudine se poate face atat pe traseul direct (pe care l-am ales la urcare) cat si pe cel cu multe serpentine dar panta mai mica (pe care l-am ales la coborare). Singur.
• 14 august: Italia. Din Camoglieres (circa 1000m altitudine in valea Maira) am urcat in ceva mai putin de doua ore si jumatate via ferrata cu acelasi nume pana in varful Crocetta Soprana, aflat la circa 1400m; coborarea a fost pe poteca normala de retragere. Singur.
• 13 august (II): Italia. Cum dupa-amiaza a iesit soarele am zis sa mai fac o excursie mica; am ales de pe harta un circuit ce plecand din San Matteo (1085m, langa Valgrana) ajunge pe varful Tamone (1392m). O mare teapa, potecile de pe harta s-au dovedit a fi drumuri urate prin padure; a rezultat un traseu fara nici o bucurie estetica. Singur.
• 13 august: Italia. Valea Gesso. De la Sant'Anna (978m) am facut un mic itinerar triunghiular, spre satucele Bertola (1110m) si Bariao (1190m) cu coborare inapoi in Sant'Anna; este poteca LO VIOL in limba occitana. Desi ploaia m-a insotit tot drumul intinerarul mi-a placut mult datorita multelor semne explicative ce explica in amanuntime diverse caracteristici ale traseului. Singur.

• 16 iunie: Italia. Valea Pesio. De la Pian delle Gore (1020m) facut un fel de circuit triunghiular si am vizitat patru cascade, toate foarte spectaculoase: Cea de la Gias Fontana, apoi Pis del Pesio (cea mai spectaculoasa) si la final cele doua cascade Saut. Singur.
• 15 iunie: Italia. Valea Grana. Am parcat masina ceva mai sus de Sanctuarul S. Magno, pe la circa 1800m altitudine. De aici am facut un circuit spre varful Monte Tibert - am urcat pe traseul R6 via Gias Sibolet spre Colle Intersile (2516m); am continuat apoi spre est spre Monte Tibert, la 2648m cel mai inalt din zona. Coborarea a fost spre Passo delle Crocette 2180m; de aici am facut un ocol dus-intors spre Grotta di Ghiaccio 2020m (mare greseala, am avut de urcat 160m pana in passo); la final am coborat catre masina, inchizand circuitul. Singur.
• 14 iunie: Italia. De la Bagni di Vinadio (circa 1265m) am urcat pe traseul P16, de-a lungul vaii Isciauda spre Passo di Bravaria (2311m) si apoi un varf fara nume aflat la sud-est fata de varf (2465m); coborarea a fost pe unde am urcat. Singur.
• 24 mai: Italia. Din Vernante am urcat spre Colle Cagera via tetti Fustin; am urcat apoi Monte Vecchio, 1920m altitudine; coborarea spre Limone a fost via Colle Arpiola. Singur.
• 27 aprilie: Italia. De la Valdieri (circa 790m) am urcat prin Riserva Naturale Rocca San Giovanni - Saben pe versantul unui afluent al vaii Scombes, poteca N36 pana in Cima (varful) Saben, aflata la 1667m; am coborat inapoi spre Valdieri pe urmatoare vale, Vallone Saben (traseul N1). Singur.
• 26 aprilie: Italia. Am reluat o excursie de acum o luna - de la Entracque (circa 910m) am urcat pe traseul M30 pana in saua Lausa (circa 1350m); din sa am continuat tot pe M30 spre Tetti Stramondin, Gorge (defileul) della Reina si am facut cativa pasi si pe via ferrata dei Funs; la final am coborat spre Tetti Violin si inapoi spre Entracque, inchizand o frumoasa si odihnitoare bucla. Singur.
• 15 aprilie: Japonia. Insula Kyushu, orasul Beppu. La inceput am vizitat cele 7 Hells (iaduri) din zona Kannawa, fenomene geotermice interesante. Apoi a urmat muntele propriu-zis - de la circa 500m altitudine, la capatul de jos al telecabinei ce urca dinspre Beppu spre muntele Tsurumi am urcat pe jos spre varful aflat la 1375m altitudine, facand si o bucla pentru a ocoli si urca varful secundar Nan Ping Tai. Coborarea a fost cu telecabina. Singur.
• 28 martie: Italia. Iesire scurta, de o ora si jumatate pe valea Colla, langa Boves - pentru a proba rachetele de zapada: De la circa 960m altitudine in sosea (locul unde s-a terminat deszapezirea) am mai inaintat vreo 1km pe firul vaii; am facut apoi un circuit pe versantul drept (cum urcam), tinandu-ma de urmele altora ce au facut acelasi lucru inaintea mea; altitudinea maxima a fost pe la 1150m. Singur.
• 27 martie: Italia. De la Entracque (circa 910m) am urcat pe traseul M30 pana in saua Lausa (circa 1350m); daca jos parea a fi primavara sus zapada de 40-50cm sau si mai mult a facut inaintarea dificila. Coborarea a fost pe acelasi traseu. Singur.
• 11 februarie: Israel. De la km9 al Highway 12 am urcat pe peste mt. Yehoram, apoi pana pe mt. Shelomo, la 705m cel mai inalt varf din zona. Am coborat apoi prin Wadi Mapalim (traseul cascadelor) pana la circa 275m in Wadi Netafim; de aici am continuat pe pana la izvorul Netafim, singurul din aceste locuri. La final am revenit pe Highway 12 aproape de locul unde am inceput circuitul tot pe . Singur.

• 24 februarie: Italia. De la gara Limone Piemonte am urcat putin pe traseul Lu Viasol catre Murin; din pacate a trebuit sa abandonez dupa vreo 100m diferenta de nivel urcati datorita stratului mare de zapada si lipsei urmelor. Singur.
• 25 decembrie: Bucegi. De la Caminul Alpin am urcat pe jos pana in Poiana Costila ; de aici am mers inapoi spre izvorasul de sub valea Alba si apoi am continuat pe poteca clasica pana in Poiana la Verdeata ; am inchis circuitul coborand inapoi spre Busteni - Caminul Alpin pe . Singur.

• 12 octombrie: Cozia. De la Barajul Turnu urcat spre punctul La Troita si apoi spre Manastirea Stanisoara ; in poiana de sub manastire am facut stanga spre cascada Gardului . De la cascada am urcat spre Saua Doctorului pe marcajul vechi si deteriorat - un traseu foarte frumos ce l-am parcurs prima data cu un an inainte. Din sa am continuat urcusul pana la cabana Cozia . Dupa o bine-venita pauza de pranz la cabana coborarea a fost spre Manastirea Turnu pe muchia Turneanu , un traseul destul de dificil si nesuferit in partea sa cea mai de jos. Singur.
• 30 septembrie: Baiului. Din gara Sinaia am mers circa 5.5km pe drumul forestier din Valea Rea pana la hectometrul 55; aici am parasit drumul si am urcat ramura din stanga (cea alpina si dificila) a Valcelului Y. Coborarea a fost la liber un plai (intai la gol, apoi prin padure) inapoi pana in drumul forestier din Valea Rea , pe care l-am parcurs apoi integral inapoi pana la Sinaia. Singur.
• 9 septembrie: Italia. De la Rifugio Carbonetto (1874m, in valea Arma) am coborat pe soseaua asfaltata pana la cota 1834m, la jonctiunea cu traseul P11; am urcat pe acesta intai pe forestier, pana la gias Viribianc Superiore (1954m) apoi pe poteca pana in saua Viribianc (2187m). De aici am mers spre vest, pe culmea ce separa vaile Arma si Grana pana pe vf. Viribianc, la 2477m punctul de maxim al zilei; din varf am mai coborat putin pe culme spre vest iar de la circa 2380m am coborat la liber pe plaiul inierbat inapoi spre cabana. Singur.

• 7 septembrie: Italia. Alpi Marittime. De la Gias delle Mosche (1591m) am urcat pe poteca N16 spre cele trei laculete Fremamorta; mai sus am continuat pana in saua (colle) di Fremamorta, la 2604m. La coborare am ales poteca directa ce din colle iese in Pian della Casa del Re (1743m) pentru a mai merge apoi 2+ km pe forestier pana la masina. Singur.
• 2 septembrie: Postavaru. Iesire fulger de cateva ore in jurul Brasovului: Din Piata Unirii am urcat pe pana in Poiana Stechil, apoi am continuat pe Drumul Albastru pana la circa 1280m, in locul unde se despart traseele spre Darste, Noua si Valea Cetatii; am coborat inapoi spre Brasov pe , terminand in Valea Cetatii. Singur.
• 25 august: Piatra Craiului. Din Zarnesti am urcat Valea Crapaturii pana in saua cu acelasi nume ; dupa o scurta pauza in sa am coborat spre Cabana Curmatura si mai departe spre Fantana lui Botorog pe noul traseu . Singur.
• 4 august: Fagaras. De la circa 1900m in Transfagarasan, unde soseaua intalneste poteca spre Lacul Capra am facut "circuit in opt" care s-a re-intersectat cu el insusi in Lacul Capra, venind si plecand acolo din patru directii diferite. Itinerarul exact a fost Transfagarasan 1900m (21:30) - Lacul Capra (22:45) - saua Capra (23:08) - vf. Vanatoarea lui Buteanu (0:25) (cu pauza de poze si admirat peisajul) - saua si valea Vaiuga (0:55) - Cabana Balea (2:00) - traversat tunelul pe jos, apoi pe asfalt pana la Refugiul Salvamont Cota 2000 (2:40) - iarasi lacul Capra (3:50) - creasta principala, pe sub Vartopel/Arpasel - Ferastra Zmeilor (5:20) - refugiul Fereastra Zmeilor - soseaua Transfagarasan la 1645m alt (6:45) unde m-am pus la autostop in jos. Singur.
• 22 iulie: Postavaru. De la Pietrele lui Solomon am urcat pe prin poienile Nisipului si Drester pana la intersectia cu la circa 1446m altitudine; am coborat apoi spre halta Timisu de Jos via valea Lamba . Singur.
• 9 iulie: Bucegi. De la Caminul Alpin am urcat pe jos pana in poiana La Verdeata . Dupa o scurta pauza am coborat apoi pana la izvoras, pentru a continua pe poteca ce se deschide spre nord care pana in Poiana Costilei ; am inchis circuitul coborand inapoi spre Busteni - Caminul Alpin pe . Singur.
• 8 iunie: Italia. De la Vernante (800m) am facut un traseu circular pe versantul sudic al vaii Vermenangna, ajungand pana la circa 1050-1100m altitudine. Am urcat traseul galben (Sentee Valun't L'Arma) din Vernante pana in Tetto Budin pentru a cobori pe cel verde (Sentee Ruinas) spre Tetti Ruinas si inapoi spre Vernante. Singur.

• 24 decembrie: Piatra Mare. Traversare clasica sud-nord a masivului. De la Predeal-Cioplea am coborat pe pana langa PO Tunelul Mare, apoi am urcat prin padure pe acelasi marcaj pana ceva mai sus de Poiana Stanii Pietricica; de aici am continuat pe pana la jonctiunea de sub Piatra Scrisa si apoi spre platou; din punctul de maxima altitudine de la circa 1830m am coborat pana la cabana Piatra Mare unde am facut o pauza de jumatate de ora. La final am coborat pe Drumul Familial spre Dambu Morii, la final pe intuneric. Singur.

• 9 octombrie: Harghita. Din Baile Tusnad (656m) am urcat pe , apoi pana pe vf. Ciomatu Mare, la 1301m (pe harti) / 1280m (pe GPS-ul meu) punctul de maxim al zilei. De aici am coborat pe ; spre Tinovul Mohos, o mlastina ce am vizitat-o pe traseul amenajat cu podete si scanduri de lemn. Am coborat apoi spre lacul Sfanta Ana pe care l-am ocolit pe drumul de contur ; am urcat apoi din nou spre Tinov pentru a cobori spre Tusnad Sat pe lungul, plictisitorul si anostul traseu (marcajul e cvasi-inexistent oricum). Singur.
• 2 octombrie: Piatra Craiului. De langa Cabana Plaiul Foii am urcat pe noul traseu marcat ce iese la vf. Ascutit trecand pe la Refugiul Sperantelor ; coborarea a fost spre Botorog pe la Cabana Curmatura - Prapastii . Singur.
• 22 septembrie: Cozia. Din halta Pausa am urcat spre punctul La Troita si apoi spre Manastirea Stanisoara ; in poiana de sub manastire am facut stanga spre cascada Gardului . De la cascada am urcat spre Saua Doctorului pe marcajul vechi si deteriorat - un traseu foarte frumos care merita parcurs. Dupa o scurta plimbare dus-intors spre Coltii Foarfecii am continuat urcusul din sa pana la cabana Cozia . Coborarea a fost spre Barajul Turnu pe la Turneanu - izvorul la Troc - La Troita - centura DN7 Calimanesti . Singur.

• 27 august: Postavaru. O traversare Brasov - Predeal a masivului Postavarul dar nu pe la altitudine ci pe la baza sa: De la Pietrele lui Solomon am urcat pe pana mai jos de Poiana Mica pentru a cobori apoi pe Valea Sticlariei spre cabana Aviatorilor ; de aici am continuat pe alta spre Cabana Cheia pana la intersectia cu ; am urmat acest traseu spre stanga spre Cheile Rasnoavei pentru a urca apoi pana la cabana Trei Brazi ; la final am mai mers cativa kilometri pana la Predeal . Singur.
• 9 august: Fagaras. De la Piscu Negru (1190m) am urcat pe pana in Saua Podeanu-Florea (1880m); de aici am continuat spre nord pe peste muntele Podeanu (2260m) cu intentia de a ajunge pe vf. Negoiu; ploaia, tunetele si chiar fulgerele ce m-au insotit tot urcusul pe muntele Podeanu m-au facut in schimb sa cobor din Saua Lespezi pe valea cu acelasi nume, vechiul marcaj inapoi spre Piscul Negru unde am ajuns dupa 5h20m de traseu. Singur.
• 22 iulie: Italia. Dupa trei zile de vie ferrate a patra a fost mai linistita, mai ales ca prognoza zicea si de ploaie - de care am avut parte din belsug. Din Fortini (punctul de plecare al telecabinei Groste) am mers pana la Malga Nambino, apoi Rifugio Lago Nambino, mai incolo pe traseul 269 catre Lago Lambin (circa 2320m altitudine); de aici am continuat spre nord pe 232 catre Lago Serodoli (circa 2400m altitudine) si cu un scurt dus-intors pana la Lago Gelato. Pentru coborare am folosit potecile 217 si 266 pana aproape de lago Nembino pentru a inchide circuitul spre Fortini pe poteca B07. Singur.
• 20 iulie: Italia. Din Passo Groste am coborat pe 316 pana la Rif. Tuckett (2272m), apoi am urcat pe 303 pana la Bocca del Tucket (2647m). De aici incepe spectaculoasa Via Ferrata delle Bocchette Alte care incinge pe la circa 3000m altitudine versantul estic al masivului Brenta; am parcurs-o in cateva ore pana la Bocchetta Bassa dei Massodi iar de aici am coborat spre Rif. Brentei (2182m) tot pe o via ferrata - Detassis. La final au mai fost doua ore si jumatate de poteca spre Rif. Casinei si Vallesinella. Singur.
• 25 iunie: Baiului. Din Poiana Tapului am urcat pe la Stana din Picior pana in Saua Baiului, undeva pe la 1760m altitudine ; am mai continuat putin spre nord pe drumul principal de coama pentru a cobori apoi spre Busteni pe Culmea Zamora . Singur.
• 17 iunie: Baiului. De la Sinaia am urcat pe Piciorul Cainelui pana pe de varful cu acelasi nume ; am continuat apoi spre sud pana pe varful Razoare pentru a cobori apoi spre halta Posada peste Piciorul Florei . Singur.

• 3 aprilie: Baiului. In 6 ore si un pic urcat de la Azuga spre Cabana Popasul Schiorilor - sub vf. Urechea - saua Baiului - vf. Baiutu , la 1895m punctul de maxim al zilei; coborarea a fost peste Muntele Cumpatu spre Stana Mare si apoi la liber prin padure pe Plaiul Tufa spre Sinaia . Singur.

• 10 octombrie: Postavaru. Un circuit usurel pornind si terminand la Pietrele lui Solomon; am urcat pe pana in Poiana Junilor (traseu dragut) pentru a continua pe acelasi traseu, de data aceasta plictisitor si urat, pe valea Sticlariei spre cabana Vanatori ; de aici am urcat spre Poiana Brasov (alta pacaleala - drum asfaltat!) pentru a cobori de unde am plecat pe si apoi . Singur.
• 14 septembrie: Baiului. Din gara Sinaia am parcurs cei 5.5km ai forestierului din Valea Rea, apoi inca vreo 1.5km pana la iesirea la gol; am inaintat apoi pe conul de grohotis de la obarsia vaii si am urcat un valcel ce iese la 400m vest de vf. Baiutu ; de aici am coborat spre Sinaia pe muntele Cumpatu . Singur.

• 30 august: Baiului. Din gara Sinaia am parcurs cei 5.5km ai forestierului din Valea Rea, apoi inca vreo 1.5km pana la iesirea la gol; am inaintat apoi pe conul de grohotis de la obarsia vaii si am urcat un valcel ce iese la 400m de vf. Baiutu ; de aici am mers circa 5km pana spre varful Cainelui pentru a cobori apoi spre Sinaia pe Piciorul Cainelui ; la cota 1100m, cand traseul marcat face o curba brusca la stanga pentru a ocoli fosta cabana Piscul Cainelui eu am facut dreapta pentru a cobori direct, la liber, spre gara Sinaia . Singur.
• 5 iulie: Piatra Craiului. O tura rapida (fix cinci ore si un sfert socotite din/la gara Zarnesti) dar plina de satisfactie si bucurii - din Zarnesti am urcat Valea Crapaturii pana in saua cu acelasi nume ; dupa o scurta pauza in sa am coborat spre Cabana Curmatura si mai departe spre Fantana lui Botorog pe noul traseu . Singur.
• 24 iunie: Baiului. Din gara Sinaia am mers circa 5.5km pe drumul forestier din Valea Rea pana la hectometrul 55; aici am parasit drumul si am urcat pe un valcel pe dreapta. Daca cu o luna inainte am iesit in culme pe valcelul din stanga acum am luat-o prin dreapta; urcusul pe fir nu a pus probleme si in 2h40min ieseam undeva in jurul vf. Dragan , pe la 1760m. Coborarea a fost la liber pe plaiul imediat adiacent valcelului ce l-am urcat , iesind la final inapoi in forestierul de pe Valea Rea la hectometrul 43. Singur.

• 10 mai: Italia. O reeditare in sens invers a unei excursii de acum fix trei ani. Din Vernante (800m) am urcat pe itinerariul L8 pana in Passo Ceresola (1620m); planul initial prevedea sa cobor de aici pe alta parte dar cum am vazut ca zapada nu era chiar multa am continuat urcusul spre Cima La Motta si la final Bric Costa Rossa (2403m), inaltimea maxima a masivului. Coborarea a fost spre Limone (1000m) pe itinerariul L11, prin valea Almellina. Singur.

• 20 decembrie: Postavaru. Din Brasov (Piata Unirii) am urcat in trei ore prin Poiana Stechil pana pe vf. Cristianu Mare ; zapada serioasa era doar de la 1500m in sus. Coborarea a fost pe traseul de ducere pana la cota 1350m cand am facut dreapta pe traseul spre Noua via Crucurul Mare . Singur.
• 14 decembrie: Bucegi. De la Predeal (intersectia DN1 cu DN73A) am mers la liber pe Clabucetul Baiului pana cand am intersectat traseul la 1105m altitudine; am urmat acest traseu pana in Saua Grecului ; am coborat apoi catre Azuga pe , varianta pe fundul vaii - pe unde urcasem cu o saptamana in urma. Singur.

• 19 septembrie: Baiului. Din gara Sinaia am mers circa 5.5km pe drumul forestier din Valea Rea pana la capatul sau, urcand apoi pe grohotis, apoi pe un valcel pietros si la final pe o fata inierbata pana la circa 1765m altitudine pe piciorul Cumpatu; coborarea a fost spre Sinaia prin Cumpatu - Tufa . Singur.

• 23 martie: Baiului. De la Sinaia am urcat pe Piciorul Cainelui pana aproape de varful cu acelasi nume ce l-am ocolit prin stanga; am continuat apoi spre nord spre varfurile Baiul Mare si Baiutul pentru a cobori apoi spre Sinaia prin Muntele Cumpatu si Stana Mare . Singur.
• 8 ianuarie: Baiului. Superba excursie prin soare si aproape deloc fara zapada, pe o vreme ce a parut a fi de aprilie si nu de ianuarie, atat prin temperaturile foarte ridicate cat si prin peisajele de primavara! In 5 ore si jumatate am urcat de la Azuga spre Cabana Popasul Schiorilor - sub vf. Urechea - saua Baiului - vf. Baiutu , la 1885m punctul de maxim al zilei; coborarea a fost peste Muntele Cumpatu spre Stana Mare si apoi la liber prin padure pe Plaiul Tufa spre Sinaia . Singur.

• 13 aprilie: Bucegi. Frumoasa iesire de iarna pe o vreme placuta si numai buna de mers, fara nici un pic de vant, cu soare din cand in cand si temperaturi foarte placute. De la Busteni am urcat Coama Lunga pana in Saua Grecului apoi am continuat via Saua La Cleste spre Cabana Diham ; dupa o pauza de aproximativ o ora am reluat mersul spre Pichetu Rosu si inapoi la Busteni (Caminul Alpin) . Singur.
• 15 februarie: Piatra Craiului. Intr-o zi cetoasa am urcat de la Botorog pana in Poiana Zanoaga si apoi pieptis pana pe vf. Piatra Mica ; intoarcerea a fost pe acelasi traseu ca la ducere. Singur.

• 10 noiembrie: Bucegi. De la Sinaia am urcat pe pana la jonctiunea cu , pe care l-am urmat pana aproape de valea Vanturisului; aici intentionam sa merg pe spre vf. cu Dor dar am pierdut traseul, astfel ca am ajuns la liber peste plaiuri catre vf. cu Dor . De pe varf am coborat spre Curmatura Dorului pentru a cobori ulterior la loc in Sinaia (portiunea de la Cota 1400 pana la Furnica a fost pe intuneric). Singur.
• 27 septembrie: Italia. Alpii Maritimi. De la Terme di Valdieri (1365m) am mers pe drumul ex-militar pana la circa 1730m altitudine unde am facut dreapta spre Val Miana (la inceput cu apa, la sfarsit seaca) pana la o intersectie aflata la 2790m altitudine; aici am parasit poteca clara pentru a ma aventura pe o potecuta putin umblata spre Val Cabrera, coborand spre firul vaii si apoi urcand la loc spre salbaticul Passo Cabrera (2705m). De aici am urcat la liber pana pe Monte Matto, cima Est (3088m). Dupa 45min de relaxare si privelisti superbe am coborat la liber prin pietroaie pana la cota 2450m cand am re-intersectat poteca turistica, pentru a cobori apoi la cabana Rifugio Dante Bianco (1880m) si apoi prin Vallone della Meris spre Sant'Anna (985m) de unde am avut norocul sa ma ia la autostop chiar prima masina careia i-am facut semn. Singur.

• 28 iulie: Persani. Din Codlea am urcat pe ; pana la intersectia cu , poteca pe care am urmat-o spre dreapta pentru circa 2 minute, continand apoi spre varful Magura Codlei pe . Coborarea a fost tot spre Codlea, pe . Singur.
• 19 iunie: Italia. Alpi Marittime. De la Terme di Valdieri (1368m) am urcat pe soseaua asfaltata de pe valea paraului Gesso di Valetta pana la Gias delle Mosche (1591m) unde am inceput sa urc pe cararea N16 spre Laghi di Fremamorta; din cauza zapezii am putut inainta doar pana la 2075m altitudine, loc in care am hotarat sa ma intorc pe unde am urcat. Singur.

• 12 octombrie: Italia. O excursie usurica si relaxanta - am urcat de la Limone (1000m) spre saua Arpiola (1704m) si spre varful Bec Baral (2130m); din pacate ceata omniprezenta nu mi-a permis sa ma bucur de peisajele din jur; dupa vreo jumatate de ora pe varf in speranta ca se va mai ridica ceata (nu s-a intamplat) am coborat tot pe traseul de urcare. Singur.
• 10 octombrie: Italia. Alpi Marittime. Am dus la capat o tura ce o mai incercasem cu mai bine de sapte ani inainte, rezultand o iesire absolut superba si cu cea mai fantastica intalnire cu animale salbatice de pana acum. Din gara Limone (1000m) am urcat pe asfalt pana la Limonetto (1345m) apoi valea Prati della Chiesa, Forte Giaura (2256m) pana la Rocca dell'Abisso (2755m); coborarea a fost spre Colle di Tenda via Forte Pernante si Forte Pernante; la Colle di Tenda (1879m) s-a lasat intunericul (ca timpi eram conform planului initial, planuisem de la inceput sa fac coborarea din colle spre Limone pe intuneric) asa ca am coborat cei vreo 14km pana la gara Limone pe sosea asfaltata. Singur.

• 21 mai: Piatra Mare. Excursie in ritm rapid (doar 6 ore) dar plina de bucurii de la Dambu Morii spre Sirul Stancilor , Cabana Piatra Mare si Varful Piatra Mare ; coborarea tot pe la cabana si apoi inapoi spre Dambu Morii prin Canionul Sapte Scari . Singur.
• 11 mai: Italia. Cum vazusem cu doua zile inainte ca zapada a disparut aproape integral de pe Bric Costa Rossa (2404m) am urcat acest varf plecand ceva mai jos de Limone (satul San Bernardo, 904m); coborarea a fost spre Vernante prin Passo Ceresola. Singur.
• 9 mai: Italia. Am urcat din nou Monte Vecchio, un munte ceva mai jos (doar 1920m altitudine) potrivit pentru acest sezon. De la Limone (994m) am urcat pe varianta nordica via Colletto Cagera; coborarea a fost pe varianta sudica, via Colle Arpiola tot catre Limone. Singur.
• 26 aprilie: Postavaru. Din halta Timisu de Jos am urcat pe valea Lamba pana cand marcajul paraseste valea; mai sus am continuat tot pe aceeasi vale (seaca) pana sub fosta cabana Cristianu Mare. Coborarea a fost spre Pietrele lui Solomon . Singur.
• 21 aprilie: Bucegi. Din Moroieni am mers pe jos cei 10km de drum forestier pana in Dobresti (tabara Vanatorul) si am continuat pe poteca spre cabanele Scropoasa - Zanoaga - sub cabana Miorita cu coborare spre Sinaia pe la Cota 1400 . Singur.

• 20 martie: Postavaru. Din Brasov - Piata Unirii prin Poiana Stechil spre Crucuru Mare pana la jonctiunea cu traseele ;; aflata la circa 1315m altitudine; de aici am coborat spre cartierul brasovean Noua . Singur.
• 9 martie: Bucegi si Postavaru. De la Predeal am urcat spre varful impadurit Fitifoi pentru a cobori apoi in soseaua Predeal-Rasnov la km 4, langa punctul La Sipote; pana aici a fost masivul Postavaru, de aici incepe masivul Bucegi. Mai departe am urcat spre cabana Diham pana la circa 1130m altitudine unde am facut stanga spre cabana Steaua ; coborarea a fost tot spre soseaua Predeal-Rasnov dar la km 2. Singur.
• 25 februarie: Piatra Mare. De la Dambu Morii am urcat rapid spre Cabana Piatra Mare pe drumul Familial ; coborarea a fost mai intortocheata pentru a mai prelungi putin excursia - am inceput pe traseul spre Sapte Scari pana deasupra canionului unde am facut dreapta spre Prapastia Ursilor pana am re-intersectat drumul Familial la circa 1260m; am coborat apoi pe o poteca de racord pana in Drumul Tiganilor pe care l-am urmat in coborare spre Dambu Morii . Singur.

• 9 noiembrie: Piatra Craiului. Nu mai fusesem de 5 ani pe La Lanturi asa ca am construit o iesire in jurul acestui traseu, profitand de poate ultima zi cu vreme frumoasa si calduroasa inainte de venirea zapezilor sus in munte. De la Plaiul Foii am urcat pana in Saua Grind si apoi in varful La Om ; coborarea a fost spre Refugiul Grind, La Table si apoi spre Zarnesti prin Prapastii . Singur.

• 17 iulie: Piatra Craiului. De la Zarnesti am urcat prin padure spre Refugiul Diana si apoi pe Padina Popii pana la varful omonim din creasta ; am parcus apoi dupa mai mult de 10 ani aproape integral Creasta Nordica pana la varful La Om (Piscul Baciului) . Coborarea a fost spre Refugiul Grind - La Table - casa Folea si apoi inapoi la Zarnesti peste dealuri . Singur.

• 7 mai: Piatra Mare. De mult mi-era dor atat de o iesire solitara cat si de un drum in Piatra Mare si iata ca astazi le-am realizat pe ambele! De la Predeal am urcat prin Poiana Stanii Pietricica pana la intersectia de sub Piatra Scrisa de unde am continuat spre cabana Piatra Mare pe varianta ocolitoare ; la cabana am facut stanga-mprejur si am urcat pe varf pentru a cobori apoi tot via Piatra Scrisa - Poiana Stanii Pietricica spre Tunelul Mare . Singur.

• 31 octombrie: Bucegi. Cum vroiam o excursie scurta dar interesanta am ales sa urc de la gara Sinaia spre Stana Regala si apoi am continuat pe traseul spre Piatra Arsa pana la bifurcatia Branei Ursilor pe care am urmat-o pana la schitul Sfanta Ana ; coborarea a fost tot spre Sinaia pe drumul pietruit ce coboara de la schit . Singur.

• 12 septembrie: Baiului. O reeditare a unei excursii de acum noua luni; din gara Valea Larga am iesit in DN1 si apoi am urcat versantul stang hidrografic (sudic) al Vaii lui Bogdan pana la un izvor ce se afla sub vf. Razoare, la circa 1430m altitudine ; am continuat spre sud pentru a cobori spre Posada la liber, peste dealuri iesind in DN1 la gura paraului Conciu. Singur.

• 23 aprilie: Bucegi. Din gara Sinaia am plecat spre Cabana Piatra Arsa si inapoi hotarat sa urc pana unde se poate in conditii de siguranta; respectivul punct s-a dovedit a fi mai jos decat credeam eu si anume la circa 1630m altitudine astfel ca tura a fost foarte rapida, de doar trei ore si jumatate. Singur.

• 30 ianuarie: Baiului. Din nou o excursie lejera - practic un triunghi in jurul Predealului. Am plecat de la gara Predeal spre Cabana Garbova de unde am continuat spre ruinele cabanei Cabucet Plecare , punctul cel mai inalt al zilei la circa 1455m. De aici am coborat pana aproape de cabana Susai si apoi din nou la Predeal . Singur.

• 17 noiembrie: Capatanii. Pentru o prima tentativa de explorare a muntilor Capatanii am ales un traseu usor de o zi: Baile Olanesti - satul Suta - Manastirea Frasinei - Muntele Rostea - IF Lotrisor - Motel Lotrisor . Din pacate excursia a fost o mare dezamagire; marcajul este aproape inexistent pe teren, bucata dintre Olanesti si Frasinei nu are deloc caracter montan, fiind mai degraba o plimbare peste dealurile pline de noroaie, iar de la Frasinei spre nord poteca se pierde la un moment dat, astfel ca undea in zona seii din Muntele Rostea am renuntat la planul initial si am coborat spre Calimanesti pe valea Caldarile. Singur.
• 24 septembrie: Bucegi. De mult vroiam sa strabat Brana Caprelor astfel ca am construit un traseu care sa o includa, reusind si sa schimb sapte semne de marcaj diferite intr-o singura zi; excursia a fost absolut superba, de mult nu mi-a mai placut atat de mult o iesire solitara. De la Busteni am plecat spre Poiana Costilei apoi pe sub munte pana la Pichetul Rosu unde am facut stanga spre Prepeleag ;. De aici am continuat pe oribila poteca spre Bucsoiu pana in debuseul superior al Branei Caprelor la 2277m altitudine. Am coborat Brana Caprelor pana in valea Malaesti la 1900m unde am intersectat traseul ce urca de la cabana Malaiesti spre Omu; l-am luat pana la baza hornului ce coboara din curmatura Hornurilor , aici parasind poteca marcata pentru a urca in horn ; din curmatura Hornurilor am coborat spre Stana din Gaura si apoi satul Simon al comunei Bran , incheind ziua cu un mars de 8km pe drum prin Simon pana la Bran-Centru. Brana Caprelor m-a deziluzionat putin, fiind o poteca fara nici un haz, in schimb mult mai mult mi-a placut coborarea pe valea Gaura, cu peisaje mult mai variate si teren strabatut lafel de variat. Singur.

• 9 mai: Fagaras. Am citit ca unele amenajari de-a lungul vaii lui Stan au fost refacute in cursul anului 2008 asa ca am fost sa vad cum arata valea. Desi e a treia oara cand am parcurs-o traseul mi s-a parut mult mai parut mult mai periculos decat datile precedente; poate apa avea un debit mai mare din stavilar, poate am mai imbatranit eu... Reamenajarile din 2008 sunt utile; s-au intins cordeline in locurile mai expuse, au mai aparut doi busteni noi in pasajele expuse, s-au mai consolidat scari, s-a marcat cu fasii de plastic traseul de iesire. Daca in 2006 nu am reusit sa identific iesirea superioara din vale de data aceasta am fost ajutat si de descrierea amanuntita din revista Natura Romaniei (anul 2, numarul 10 - ianuarie 2009) astfel ca am continuat spre Calugarita si malul sudic al lacului Vidraru . Singur.

• 15 martie: Bucegi. Autobuzul Transbus Codreanu a fost punctual si m-a lasat la 15.35 in punctul La Sipote (DN73A km 4) de unde am continuat spre Diham - Pichetu Rosu cu coborare spre Poiana Izvoarelor si Busteni . In afara de cainii de la cabanele Diham si Poiana Izvoarelor n-am intalnit pe nimeni. Singur.
• 6 ianuarie: Baiului. Iesire scurta combinata zi/noapte in partea nordica a Baiului; am plecat la 15.15 din gara Predeal si am urcat in ceva mai mult de doua ore la cabana Garbova si vf. Clabucetului Taurului, unde m-a prins si intunericul; coborarea de o ora si un sfert a fost la lumina lunii aproape pline (nu a fost nevoie de lanterna, nici macar in padurea deasa) spre Azuga unde am ajuns la 18.30. Singur.

• 13 octombrie: Piatra Craiului. Circuitul Mic al Pietrei Craiului, pentru prima data facut in intregime. Am coborat la ora 15 din tren; in circa o ora eram la gura vaii Crapatura. Urcusul pe vale pana in saua Crapaturii mi-a luat doua ore si jumatate; am ajuns sus in sa chiar cand se lasa intunericul . Coborarea nocturna a fost spre Cabana Curmatura si apoi Fantana lui Botorog pe traseul direct . Singur.

• 19 august: Fagaras. Iesire de noapte. Am plecat de la Cabana Capra la 21.45 si fara sa ma grabesc am ajuns la Lacul Capra in jurul orei 1 ; cum lacul era invaluit in ceata am hotarat sa continui fara sa ma opresc spre Saua Capra dar cu putin inainte de sa am iesit din ceata; din sa m-am intors din nou pe malul lacului, de data aceasta lipsit de ceata, pentru pauza de masa; am ajuns din nou in Saua Capra la 2.30 de unde am coborat spre Cabana Balea Lac unde am ajuns la 3.15 ; de aici 17km pe drumul asfaltat pana la cabana Capra si apoi Piscu Negru. Singur.
• 17 august: Bucegi. Excursie solo pe traseul Busteni - Cabana Caraiman si retur; o zi frumoasa de vara cu temperaturi ridicate chiar si la 2000 de metri. Din pacate poteca destul de erodata mai ales in partea superioara a facut coborarea mai putin placuta. Singur.
• 7 august: Piatra Mare. Cum nu mai fusesem de opt luni la munte am ales o tura usurica: Predeal Cioplea - pe langa Tunele - Poiana Stanii Pietricica cu coborare tot spre Cioplea pe traseul ce vine dinspre vf. Piatra Mare . Daca traseul de urcare e relativ putin cunoscut astfel ca a scapat de invazia ATV-urilor din pacate cel de coborare, mult mai cunoscut, s-a transformat in pista de ATV-uri cu sleauri pline de noroi. Pacat si trist... si din pacate din ce in ce mai multe poteci vor ajunge asa. Singur.

• 2 octombrie: Piatra Craiului. Superba iesire de toamna; de la gara Zarnesti am mers spre Poiana Chiliilor ; ceva mai sus de aici se ramifica intrarea in Padina Sindileriei. La inceput se merge prin padure, apoi printr-un lastaris si dupa vreun sfert de ora de la despartire incepe adevarata parte alpina. Desi sunt doar 600m diferenta de nivel padina este absolut superba dar si destul de periculoasa; sunt dese sectiunile unde se urca pe grohotis mobil. Cu vreo jumatate de ora inainte de a ajunge pe varful Turnu se iese din nou la lumina. Dupa niste odihna pe varf (unde am si intalnit un turist spaniol cu care am mers pana la Curmatura) am continuat spre Saua Padinei Inchise ; coborarea a fost spre Cabana Curmatura si apoi fantana lui Botorog si Zarnesti. Singur.

• 23 august: Bucegi. De la Azuga am urcat pe valea Grecului pana in Saua la Cleste de unde am continuat spre Poiana Izvoarelor , Pichetu Rosu si Prepeleag spre varfurile Bucsoiu si Omu . Pentru ca nu calculasem bine timpul la urcare (am facut sase ore de la gara Azuga la vf. Omu) si aveam un tren de prins din Busteni coborarea de-a lungul vaii Cerbului spre Busteni a fost cea mai rapida din viata mea - am facut doar 2 ore si 24 minute non-stop de la cabana de la varful Omu pana la punctul in care traseul iese din padure in drumul forestier de pe valea Cerbului, la 2.5km de intersectia cu drumul national. Singur.
• 16 august: Italia. Alpi Marittime. Am plecat din gara Limone Piemonte (1030m) pe traseul L11 ce urca de-a lungul vaii Almellina pana in platoul ce desparte vaile Vermenagna de Pesio; din pacate undeva pe la 1300m am pierdut cararea (practic nemarcata si slab conturata) si m-am abatut destul de mult spre sud; cand mi-am dat seama era deja tarziu asa ca am ocolit mult pana cand am iesit in platou, la circa 2050m altitudine. Tinta initiala era Bric Costa Rossa (2403m) dar undeva pe la 2150m eram prea obosit asa ca am preferat sa cobor in valea Pesio de-a lungul itinerarului H13. Singur.
• 2 iulie: Retezat. Din nou am plecat cu planuri mari spre Retezat dar a trebuit sa le ajustez din cauza ploii. In prima zi am urcat de la Carnic la Cabana Pietrele ; in cea de-a doua am plecat de la cabana peste Culmea Lolaia pana pe Vf. Retezat ; putin sub varf a inceput furtuna, cu grindina cat cuprinde, tunete si fulgere; timp de trei ore a plouat aproape neincetat astfel ca am fost fortat sa cobor spre saua Retezatului si inapoi la cabana pe valea Stanisoarei . In ultima zi am facut in 2 ore si jumatate de mers alert drumul de la Pietrele spre centrul comunei Nucsoara . Singur.
• 22 iunie: Cozia. De la Barajul Turnu am plecat spre punctul La Troita si apoi spre intaltimile centrale dar lipsa apei m-a facut sa ma intorc din drum in dreptul izvorului secat La Troc ; am mers in schimb spre Manastirea Stanisoara si apoi Cascada Gardului (sau Urzicii) care m-a impresionat prin frumusetea ei. Coborarea a fost de la Manastire pana spre halta Pausa . Singur.

• 8 aprilie: Piatra Mare. Excursie relaxanta de 4 ore. Am facut in 15 minute cei 1.5 km de la CFR Timisu de Jos la fosta cabana Dambu Morii; de aici am mers pe valea Sipoaia si prin canionul Sapte Scari pana la capatul superior al acestuia ; mai departe am ales poteca prin Prapastia Ursului pana la Belvedere ; pentru coborare, tot spre Dambu Morii, am folosit Drumul Familial . Singur.

• 25 martie: Baiului. Frumoasa iesire pe o vreme care la plecarea din Bucuresti nu promitea nimic bun. Am urcat de la Predeal la cabana Garbova si apoi Clabucetul Taurului; coborarea a fost spre Azuga . Daca la Predeal sau Azuga in oras nu era deloc zapada deja pe la 1300m erau 30-40cm iar aproape de varf mai mult de 60cm; chiar daca a fost noros a fost o vreme placuta si din cand in cand norii au facut loc si soarelui. Singur.
• 29 decembrie: Bucegi. Tura simpluta de iarna: Predeal (DN73A km 4) - Diham - Saua La Cleste - cab. Gura Diham - Busteni. Pozele sunt neinteresante din cauza cetii si a intunericului ce s-a lasat cam pe la Diham. Singur.

• 4 octombrie: Fagaras. Nu gasisem pe net prea multe materiale despre Valea lui Stan din sudul masivului Fagaras asa ca am pasit oarecum in necunoscut... si ce am gasit acolo mi-a intrecut toate asteptarile! Dupa parerea mea este unul din cele mai frumoase trasee din Romania - si am vazut destule trasee la viata mea. Pe parcursul a doua ore de urcus (inclusiv pauzele) peisajul este extraordinar de salbatic si valea este cand o albie linistita presarata cu bolovani cand cascade salbatice. Exista vreo 8-10 scari metalice plus mai multe balustrade de cablu; din pacate sunt destul de deteriorate; se vede ca in anumite locuri oameni inimosi le-au reparat recent. Parcurgerea vaii este totusi periculoasa si o recomand doar celor cu un simt bun al echilibrului; sunt cateva locuri in care un pas gresit te trimite direct 10-20 metri mai jos in albia raului. Exista spre final un punct in care 20-30m se merge direct prin apa raului care ajunge pana mai sus de genunchi. Singur.

• 7 septembrie: Bucegi. Din Busteni am urcat prin Valea Alba pana in platou; am ramas uimit de imensul pod de zapada din vale ce va rezista sigur pana iarna viitoare. Coborarea a fost pe la Cabana Caraiman si valea Jepilor . Singur.
• 20 august: Piatra Craiului. Plecand cu ceva intarziere de acasa am reusit sa ajung cu masina abia la 12.30 la punctul Cojocaru pe valea Dambovitei. De aici am urcat pe valea Dragoslovenilor pana la cabana Garofita Pietrei Craiului de unde am continuat pana in braul ce merge paralel cu creasta principala . De aici am facut stanga pe la Umeri si am iesit in traseul Lanturilor un pic mai sus de Ref. Spirla ; . Mai departe am mers pe traseul meu favorit din muntii nostri - La Lanturi - pana in Saua Grind si apoi dreapta pe Creasta Sudica pana in Saua Funduri unde am ajuns la 20.15. Coborarea a vost pe valea Urzicii pana la Prepeleag unde, fiind ora 21, bezna coborase deja. A urmat o ora de coborat prin padure la lumina frontalei prin Crucea Granicerului pana la Cabana de Vanatoare ; de aici mai erau 3km de drum forestier pana la masina. O iesire frumoasa care mi-a luat 10 ore in locul celor 8 planificate de mine. Singur.
• 15 august: Bucegi. Din nou Bucegi si din nou vf. Omu, de data asta prin valea Malaestilor. Am pornit din gara Busteni spre Gura Diham - Poiana Izvoarelor - Pichetul Rosu - Prepeleag - Cabana Malaiesti - Valea superioara a Malaestilor - Hornul Mare - Cabana Omu . Coborarea a fost prin valea Cerbului . Singur.
• 23 iulie: Fagaras. A devenit deja un obicei o traversare anuala a masivului de la sud la nord trecand prin valea Buda. Anul acesta am continuat prin Izvorul Podul Giurgiului pana in Saua Podragu ; initial dorisem sa cobor peste Muchia Tarata dar, ca si anul trecut, n-am mai avut timp asa ca a trebuit sa ma multumesc tot cu traseul standard pe firul vaii pana la Victoria. Singur.
• 7 iulie: Bucegi. Frumoasa iesire solitara prin niste trasee putin umblate si cunoscute. Am lasat masina pe drumul Predeal - Paraul Rece si de acolo am urcat prin Diham - Pichetu Rosu - Prepeleag - Bucsoiu pana la Cabana Omu ; coborarea a fost spre Bran prin Ciubotea-Poarta , un traseu pe care l-am mai facut cu un an inainte si mi-a placut mult. O zi plina (aproape 10 ore de mers) si cu un pic de noroc pentru ca am prins doar 10 minute de ploaie usoara. Singur.

• 21 mai: Fagaras. O reeditare exacta a unei ture de acum un an. Ca orice 'remake' nu a fost la fel de reusita ca originalul, in parte si datorita vremii destul de urate. De la Piscu Negru am urcat pe firul Paltinului pana in creasta principala , unde am mers spre est pana in Saua Paltinu . De acolo am coborat spre Balea Lac , apoi prin tunel si la liber prin caldarea Caprei pana la cabana omonima iar apoi inca 6 km pe Transfagarasan pana la masina. Singur.

• 28 martie: Bucegi. Excursie scurta de o jumatate de zi; am plecat de la Busteni (Caminul Alpin) urmand poteca ce trece pe la cabana Gura Diham pana ceva mai jos de Saua la Cleste ; aici am cotit dreapta prin padure la liber, am coborat si apoi urcat malurile Vaii Seci a Baiului (care nu era deloc seaca) pentru a iesi in Vf. Grecului ; de aici coborarea a fost spre Azuga la inceput prin zapada de pe versanti si la sfarsit direct prin albia paraului. Singur.
• 4 februarie: Baiului. Am dus pana la capat tura inceputa si neterminata pe 10 decembrie anul trecut. Traseul a fost Predeal Cioplea - ceva mai jos de Cabana Susai - Clabucet Plecare - cabana Garbova de unde am coborat la liber prin padure pe unul din firele de obarsie ale vaii Ursoaia Mare, iesind in drumul forestier si apoi pe DN1 un pic mai la sud de Predeal. Singur.

• 27 octombrie: Piatra Mare. Citisem aici despre o poteca directa de la Timisu de Sus la Vf. Piatra Mare. Am reusit s-o gasesc si am urmat-o cu intermitente pana la varf . Coborarea a fost mai clasica, spre Predeal . Singur.
• 20 octombrie: Ciucas. Tura dus-intors pe traseul de la Cheia pana la jumatatea distantei Muntele Rosu - fantana memoriala N. Ioan de unde am hotarat sa ma intorc datorita stratului mare de zapada. Singur.
• 5 octombrie: Leaota. Dupa vreo sapte ani de pauza iata-ma din nou in acest masiv putin umblat. Am lasat masina in satul Valea Badenilor; dupa 4km de urcus pe drumul forestier m-a luat un camion pana la o exploatare forestiera aflata la 1160m pe drumul spre Curmatura Tancovei, pe care l-am urmat pana in creasta . Din curmatura am mai facut o ora pana in Vf. Leaota ; coborarea a fost peste Muchia Vaja, prin stana din Vaja, pana la drumul forestier Vaja . Ultimii 4km pana la masina i-am facut cu alt camion, tot forestier. Singur.
• 29 septembrie: Iezer-Papusa. De la Voina am mers pe drumul rupt de ape pana la cabana Cuca; de aici am urcat in saua Gradisteanu unde am intalnit marcajul de creasta. Am continuat spre vest prin Vf. Papusa, Spintecatura Papusii si portiunea deasupra vailor Tambura - Fracea , coborand pe Plaiul lui Patru . Singur.

• 11 septembrie: Fagaras. Trecand in urma cu patru zile prin Strunga Dracului in coborare m-am decis sa mai trec odata pe acolo, precum si prin Strunga Doamnei. Pentru acces am ales doua variante foarte putin umblate si rezultatul a fost o iesire foarte frumoasa. Dupa ce am parcat masina & nevasta la Piscu Negru am urcat prin Valea Lespezilor (marcaj nementionat pe hartile mai vechi sau la Alpinet) pana in locul unde aceasta intersecteaza traseul Arefu-Negoiu, in partea estica a Caldarii Berbecilor ; de aici am coborat in caldare si apoi am urcat celalalt perete al caldarii, intersectand varianta ocolitoare a Strungii Dracului . De aici am facut un circuit coborand Strunga Doamnei si urcand Strunga Dracului ; in fine intoarcerea a fost pe traseul Negoiu-Arefu pana la Saua Podeanu-Florea de unde am prins o poteca pana la Piscu Negru . Singur.
• 31 august: Retezat. Iarasi in Retezat dupa ce ploaia ma trimisese acasa cu trei saptamani inainte. Ca si atunci prima zi a fost urcarea de la Carnic la cabana Pietrele , unde din nou m-am simtit excelent. A doua zi am mers Pietrele - Culmea Lolaia - Vf. Retezat - saua Retezatului cu intoarcere prin valea Stanisoarei iar a treia zi a fost cea mai plina: Pietrele - Gentiana - Secera (Curmatura) Bucurei , apoi pe creasta peste vf. Bucura 1 pana la Saua Retezatului de unde am coborat tot pe valea Stanisoarei pana la Pietrele si apoi inca ~8km pana la viaductul peste apa Nucsoarei . Singur.
• 22 august: Piatra Craiului. Remarcasem mai de mult inscriptia 'Padina Lancii' pe traseul triunghi albastru ce urca spre Saua Funduri de la Plaiul Foii si dupa ce am citit in cartea lui Em. Cristea ca respectiva vale are gradul 1A si se parcurge fara mijloace tehnice am zis sa incerc sa ajung pe acolo pana in creasta. Totusi a fost prea tehnica pentru mine asa ca am renuntat la a treia saritoare. Chiar si asa a fost o excursie foarte frumoasa, pe traseul Plaiul Foii - Rf. Spirla - Umerii Pietrei Craiului - gura Padinii Lancii (aici au fost ~200m diferenta de nivel urcati/coborati pe padina ) - Prepeleag - Crucea Granicerului si intoarcere la Plaiul Foii pe drumul Granicerilor . Singur.
• 10 august: Retezat. Excursie de trei zile din care doar una plina. Prima zi: Captarea Nucsoara (1105m) - Cabana Pietrele (1490m) . A doua zi: Pietrele - Lacul Galesu - Saua Mare - Portile Inchise - Vf. Papusa (2507m) cu coborare prin Saua Pelegii si Valea Rea . A treia zi trebuia sa urc Culmea Lolaia de la Pietrele pana pe Vf. Retezat dar ploaia m-a intors din drum la 2130m asa ca am iesit din munte pe la Nucsoara (700m). Singur.
• 5 august: Postavaru. Desi am urmat acelasi semn de marcaj tot drumul, urcarea si coborarea au fost total diferite. La urcare intre Timisiu de Jos si Vf. Cristianu Mare a fost un traseu salbatic, abrupt, rar batut, napadit de balarii si insorit. Coborarea spre Saua Tampei - Brasov a fost pe un traseu lin, foarte frecventat si sub o furtuna cum n-am mai prins de mult. Dar asa-i frumos la munte! Singur.
• 17 iulie: Bucegi. O iesire mai usoara dar cu distante mari. Am urcat cu telefericul la Babele de unde am luat-o spre Omu ; cam cu un kilometru inainte de cabana am inceput sa cobor spre hotelul Pestera pe langa stanca Mecetul Turcesc si cascada superioara a Ialomitei. De la Pestera am continuat pe acelasi marcaj spre Piatra Arsa si mai departe in coborare spre Sinaia . Singur.
• 8 iulie: Bucegi. Tura frumoasa dar obositoare. Am urcat de la Busteni la Cabana Omu pe traseul direct prin Valea Cerbului si am coborat spre Bran prin Ciubotea-Poarta . In special coborarea a fost interesanta, atat pentru ca era un traseu inedit pentru mine cat si datorita relativei dificultati a traseului. Zapada era inca prezenta sus, mai mult decat m-as fi asteptat. Singur.
• 4 iulie: Italia. Alpi Marittime. Ultima din cele trei excursii cu plecarea din Terme di Valdieri (1365m). De data aceasta am facut inelul poienii Valasco; se inconjoara marele amfiteatru glaciar (1750-1800m la baza) pe poteci aflate intre 2200 si 2500m altitudine pe versantii sai. Am urcat pe Valmorta de unde se desface inelul: Rifugio Questa - lago delle Portette - lago di Claus - lago Valscura Inferiore de unde am coborat. Singur.
• 1 iulie: Italia. Alpi Marittime. A doua din cele trei excursii cu plecarea din Terme di Valdieri (1365m). Am urmat acelasi traseu ca si cu un an inainte: Colle di Valmiana (2922m) - Lacul Sella Superiore (2360m) - Sant'Anna di Valdieri (1010m). Cea mai frumoasa din excursiile din acest an din Italia. Singur.
• 29 iunie: Italia. Alpi Marittime. Prima din cele trei excursii cu plecarea din Terme di Valdieri (1365m). Am urcat spre Colle (saua) Chiapous (2526m) de unde am coborat la barajul si lacul de acumulare Chiotas (1980m) si lacul della Rovina (1540m). Singur.
• 26 iunie: Italia. Alpi Marittime. Am plecat din Limonetto (1345m) cu gandul sa ajung pana la Rocca dell'Abisso (2755m). Datorita urcusului dur pe langa Rio Prati della Chiesa eram deja obosit cand am ajuns la Forte Giaura (2260m) asa ca m-am hotarat sa limitez aici tura; coborarea a fost tot spre Limonetto via Forte Pernante si Colle di Tenda. Singur.
• 16 iunie: Iezer-Papusa. Am intentionat sa urc de la Voina la Refugiul Iezer pe traseul de iarna (pe la Stana din Iezer ) dar am abandonat la vreun sfert de ora dupa ce traseul paraseste apa Batranei datorita ploii continue. Singur.

• 30 mai: Fagaras. Una din cele mai reusite iesiri in munti. Am lasat masina la Piscu Negru de unde am urcat pe firul Paltinului pana in creasta principala , unde am mers spre est pana in Saua Paltinu . De acolo am coborat spre Balea Lac , apoi prin tunel si la liber prin caldarea Caprei pana la cabana omonima , de unde am gasit o masina sa ma duca de unde am plecat. Chiar daca vremea nu a fost atat de grozava cum s-a anuntat totusi a fost o iesire extraordinar de frumoasa. Singur.
• 14 mai: Bucegi. Am urcat de la Busteni pe sub teleferic pana la Cabana Caraiman ; de acolo am luat-o pe o poteca mai putin umblata spre Piatra Arsa ; din platou am coborat pe un valcel pana in drumul lui Schiel , ceva mai jos de Cantonul Jepi, pe care l-am urmat inapoi spre Busteni . Foarte multa zapada, chiar si comparand cu excursiile din zilele precedente; aici zapada incepea chiar un pic mai sus de Busteni, pe la 1100m altitudine! Singur.
• 10 mai: Ciucas. Frumoasa excursie de primavara pe creasta estica a masivului. Am urcat de la Cheia via Gropsoare-Zaganu-La Rascruce pana la fosta cabana Ciucas , de unde am coborat pe Valea Berii . Zapada serioasa am intalnit doar intre Saua Chirusca si fosta cabana. Fiind marti n-am mai intalnit pe nimeni tot taseul. Singur.
• 5 mai: Postavaru. Traversare clasica a masivului, de data asta de la nord la sud. Am plecat pe o vreme superba din Brasov (Pietrele lui Solomon) pana la ruinele fostei cabane Cristianu; coborarea spre Poiana Secuilor - Cotul Donului - Predeal a fost sub un cer noros in schimb; am avut norocul de a scapa neplouat pana dupa Cotul Donului. Intre Poiana Trei Fetite si intersectia cu traseul Timisu de Sus - Rasnov (triunghi rosu) poteca este degradata si dificila la coborat. Singur.
• 24 aprilie: Iezer-Papusa. Tura fulger de doar trei ore si jumatate. Am urcat de la Cabana Voina (938m) in doua ore pana la stana din Plaiul lui Patru (1630m) . Coborarea a fost pe acelasi traseu doar intr-o ora si jumatate. Fusesem in Iezer si cu un an in urma cam in aceeasi perioada dar de data asta zapada era mult, mult mai abundenta; incepea la 1200m si la iesirea din padure (1500m) stratul era deja de cel putin jumatate de metru. Singur.
• 17 aprilie: Piatra Mare. Tot o traversare a masivului dar nu obisnuita Sud-Nord ci una inedita pentru mine, Vest-Est. Am urcat din Timisu de Sus pe la Tamina pana in Vf. Piatra Mare ; din varf am coborat la cabana Piatra Mare si de acolo pe o poteca putin folosita pe valea Garcinului Mic pana in drumul forestier de pe valea Garcinului Mare . Singur.

• 29 ianuarie: Bucegi. Initial am vrut sa ajung de la Busteni (Caminul Alpin) via Pichetul Rosu si Diham pana la Predeal . Zapada era de 50cm si traseul bine batut dar undeva intre Valea Cerbului si Pichetul Rosu am intalnit grupul de vreo 25-30 de oameni care taiau poteca, traseul fiind absolut nebatut inaintea lor. M-am lipit si eu de ei si am inaintat mult mai incet, ajutand si eu din cand in cand ca deschizator de drum. Cum la Pichetul Rosu intarzierea era deja de 2-3 ore am hotarat sa cobor spre Gura Diham prin Poiana Izvoarelor. Singur.
• 5 decembrie: Postavaru. Traversare a masivului de la sud la nord; am plecat din Predeal spre cabana Cristianul Mare prin Trei Brazi si Poiana Secuilor ; la coborare am mers pe traseul spre Saua Tampei pana in Poiana Stechil unde am facut stanga spre Fantana Dreptatii si spre cartierul brasovean Schei . De la Trei Brazi pana sus in varf m-a insotit, din proprie initiativa, un caine localnic. Zapada de 40cm si mult soare sus; o zi realmente frumoasa. Singur.
• 28 noiembrie: Bucegi. Iesire de noapte pe luna plina. Urcarea a fost Gara Busteni (22.00) - Cabana Piatra Arsa (01.30) pe drumul lui Schiel ; coborarea, pe acelasi drum, intre cabana (01.45) si gara (04.45). Fiind iarna luna a fost foarte sus si nu a fost nevoie sa utilizez lanterna decat sporadic in pasajele mai dificile. Din pacate datorita noptii nu am poze decat cu mine. Singur.

• 24 octombrie: Fagaras. Am profitat de o repriza neasteptata de vreme frumoasa si de luna aproape plina pentru o ultima tura combinata zi/noapte in muntii mei favoriti in aceasta toamna. Am urcat de la gura sudica a tunelului Transfagarasan pana in creasta ; apoi am tinut creasta spre vest timp de 4 ore pana in Vf. Negoiu . La intoarcere am facut 6 ore datorita lasarii intunericului si pentru ca am deviat de trei ori din traseul de creasta: Odata pe varianta ocolitoare Negoiu-Caltun prin Strunga Doamnei ; de la Caltun, pe noapte, am continuat prin Caldarea Paltinului , de unde am urcat din nou in creasta ; in final coborarea prin Saua Paltinu direct spre cabana Balea Lac . Neasteptat de cald pentru aceasta perioada; am avut din nou noroc sa vad patru capre negre langa Caltun. In cele 4 ore de noapte luna a fost suficienta pentru deplasare. Singur.
• 20 septembrie: Statele Unite. Yosemite National Park, California. Am lasat masina in parcare la Glacier Point (2205m) si am coborat pana la varful cascadei Nevada Falls (1800m). Prima excursie la munte din viata mea in care intai am coborat si dupa aceea am urcat! Doar peste cateva zile avea sa vina urmatoarea in acelasi stil, mult mai interesanta. Singur.

• 30 septembrie: Statele Unite. Saguaro National Park (West), Arizona. Excursie lejera (600m urcus) pana la Wasson Peak (1420m), cel mai inalt varf din muntii din parc. Din nou un peisaj foarte interesant; la altitudini joase poteca serpuia prin mijlocul unei paduri de cactusi inalti de cativa metri. Singur.
• 27 septembrie: Statele Unite. Grand Canyon National Park, Arizona. Poate cea mai spectaculoasa din turele din Statele Unite. In primul rand este exact pe dos - intai cobori, apoi urci! Apoi peisajele sunt superbe si foarte salbatice. Am coborat pe South Kaibab Trail (cca 1500m diferenta de nivel) si am urcat pe Bright Angel Trail (cca 1350m). Singur.
• 24 septembrie: Statele Unite. De data asta am preferat sa fac un traseu pe unul din cele doua creste ce delimiteaza valea. Am plecat de la campingul Mahogany Flat (2479m) si am urcat pana la Rogers Peak (3046m). Prima jumatate din drum prin padure (da, exista si copaci in Valea Mortii! Doar ca sus de tot, la peste 2000m) si a doua la gol. Singur.
• 23 septembrie: Statele Unite. Death Valley National Park, California. Daca in ziua precedenta incepeam urcusul la peste 3000m altitudine de data asta altitudinea punctului de start a fost de -70m ... deci 70 de metri sub nivelul marii! Au fost doua iesiri in doua canioane alaturate: Odata Desolation Narrows (in care mai fusesem si in urma cu 9 luni) cam vreo ora jumatate dus-intors si alta data Golden Canyon pana la capat cu iesire la Zabriskie Point (circa 450m altitudine). Singur.
• 22 septembrie: Statele Unite. Yosemite National Park, California. Am lasat masina in Tioga Pass (3033m) si am urcat pana pe Dana Peak (3985m). Pana pe la 3200m mai erau copaci, pana la 3600m iarba iar ultimii 400m roca goala. Putin inainte de varf am dat si de petice de zapada. Singur.
• 21 septembrie: Statele Unite. Yosemite National Park, California. Tinta a fost aceeasi ca in ziua precedenta si anume varful cascadei Nevada. De data asta in schimb am plecat de undeva din vale (circa 1200m alt). In drum am trecut pe langa cascada Vernal, ceva mai mica. Singur.
• 19 septembrie: Statele Unite. Kings Canyon National Park, California. Am urcat circa 600m diferenta de nivel de-a lungul Hotel Creek din fundul vaii pana la un punct de belvedere (overlook). Singur.
• 18 septembrie: Statele Unite. Kings Canyon National Park, California. Plimbare lejera (200m diferenta de nivel, 12km dus-intors) de la Road's End, locul unde se termina soseaua asfaltata ce urmareste firul vaii Kings, pana la Mist Falls. Singur.
• 17 septembrie: Statele Unite. Sequoia National Park, California. Iesire dus-intors de la parcarea Wolverton (2222m) pana la Alta Peak (3420m). Peste jumatate din drum a fost in padurea de conifere; abia de la 3000m incepe golul alpin. Singur.
• 31 august: Fagaras. Magnifica iesire de noapte pe traseul Cabana Capra (ora 23.45) - Lacul Capra (2.00) - Saua Capra (2.30) - Vf. Laitel - Ref. Caltun (5.30) - Caldarea Paltinu (7.00-8.30 + dormit 8.30-10.00) - Tunel Transfagarasan Sud (10.40) - Cabana Capra (11.45) . Desi in acea seara inainte plouase torential pana la ora 19 am avut norocul sa prind un cer absolut fara nori in timpul noptii folosind astfel lanterna doar acolo unde luna era umbrita de munti. Ca si de la iesirea similara din iunie 2003 pastrez si de aici amintiri de neuitat. Singur.
• 21 august: Fagaras. Excursie foarte similara cu cea de acum doua luni (19 iunie). Am ajuns la Gura Oticu, tot la autostop, un pic mai tarziu de cat ma asteptam, la 11.10; cei 17km pana la Stanele din Podul Giurgiului au trecut repede . De acolo intentionam sa urc pe direct pe Vf. Moldoveanu dar o haita de caini intalnita in padure m-au facut sa ma intorc; am luat-o pe o poteca ciobaneasca foarte bine intretinuta si am iesit pana la urma tot in Fereastra Orzanelelor , exact ca acum doua luni. De aici in schimb am luat-o spre est; am urcat Vf. Vistea Mare, coborat apoi in Portita Vistei de unde am coborat spre Victoria . Ultimele doua ore au fost pe intuneric. Singur.
• 24 iulie: Italia. Alpii Maritimi. Cea mai reusita excursie din aceasta vara pana acum. Autobuzul m-a lasat la Terme di Valdieri (1365m) de unde am mers pe drumul ex-militar pana la circa 1730m altitudine. De acolo incepe urcusul prin Val Miana (la inceput cu apa, la sfarsit seaca) pana in saua Colle di Valmiana (2922m). De acolo am coborat in celalalt versant pana la cabana Rifugio Dante Bianco (1850m) si apoi prin Vallone della Meris spre Sant'Anna (1010m) de unde am avut norocul sa ma ia la autostop a doua masina careia i-am facut semn. Traseul superb, cum imi place mie; inalt si salbatic. Din pacate ceata a fost prezenta trei sferturi din vreme. Singur.
• 17 iulie: Austria. Tuxler Alpen. Planul initial era o excursie de doua jumatati de zi cu dormit in cort, urcat printr-o vale si coborat prin alta. Ca tinta aveam vf. Spina del Lupo/Wolfendorn (2770m). Am plecat in jurul orei 17 din gara Brennero/Brenner (1350m) pe granita cu Italia. Am urcat pana la cca 2350m unde am pus cortul. Spre ghinionul meu in urma furtunii cu grindina care a urmat cortul (de imprumut) a luat apa asa ca a trebuit sa ma intorc jos. Am ajuns spre miezul noptii la capatul superior al drumului forestier si la 1.30am in gara de unde plecasem cu 8 ore in urma. Singur.
• 10 iulie: Ciucas. Excursie de o zi; o prima etapa din Cheia peste Mt. Buzaianu spre Poiana Valea Stanii; aici incepe traseul propriu-zis prin Cheile Vaii Stanii pana in creasta principala , apoi spre ex-Cabana Ciucas , Muntele Rosu si inapoi la Cheia . Am prins doar cateva reprize scurte de ploaie; cam la o ora dupa ce am plecat, in schimb, a inceput o furtuna cu niste fulgere absolut impresionante. Singur.
• 3 iulie: Rodnei. Parcurgere a crestei in doua zile si un pic. Cu vagonul de dormit pana la Iacobeni (langa Vatra Dornei) apoi autobuz si autostop pana la Pasul Rotunda, unde incepe propriu-zis prima zi - 10 ore de mers: Rotunda - Saua Gagii - Vf. Ineutz - Vf. Ineu - Tarnita lui Putredu , unde am pus cortul prima noapte (frig rau si vant; neplacut). A doua zi 12 ore, spre Vf. Gargalau - Saua Galatiu - Tarnita la Cruce - Vf. Buhaescu - Saua Batrana (aici am parasit traseul de creasta in favoarea coborarii spre Romuli) - Poiana Ciungi . Am pus cortul in padure, un pic mai sus de Zavoaiele Borcutului. In fine, a treia zi a fost scurta; jumatate de ora de coborat prin padure plus 8km de drum forestier pana la Romuli. Intoarcerea Romuli-Brasov cu 2 trenuri, 2 taxiuri, 4 autostop si un microbuz. Singur.
• 19 iunie: Fagaras. Superba iesire de o zi in muntii mei favoriti. Am plecat din Bucuresti cu IC-ul de Pitesti de 6.23, doua microbuze pana la Curtea de Arges si Capataneni de unde am avut marele noroc sa ma ia repede la autostop doi turisti care mergeau spre Balea astfel ca am ajuns la Gura Oticu (de fapt a Budei) mult mai devreme decat ma asteptam - 10.30. Am mers pe jos cei 17km de drum forestier pana la Stanele din Podul Giurgiului apoi pe valea Orzanelei Mari pana in creasta, in Fereastra Orzanelelor . Zapada mult mai multa decat ma asteptam! Am tinut creasta pana in Saua Podragu de unde am coborat spre cabanele Podragu si Turnuri si apoi spre Victoria . Nu am ajuns la timp pentru a prinde ultimul autobuz asa ca am dormit o noapte in camp, langa Victoria. Singur.
• 6 iunie: Ciucas. Excursie fulger (doar 4 ore; 1730-2130) pe traseul Cheia - Vf. Gropsoare - La Rascruce - Muntele Rosu . Initial ma gandeam sa stau la cort undeva in creasta dar cum am uitat sa imi iau apa si pentru ca am mers mai repede decat m-am asteptat am hotarat sa ramana excursie de o zi. Desi prognoza era urata am avut norocul sa nu prind deloc ploaie; mai mult, chiar inainte de apus soarele a iesit din nori! Multumiri lui Elvis Grandin pentru sprijinul telefonic :-). Singur.

• 8 mai: Fagaras. M-am lasat inselat de putina zapada care mai ramasese in Iezer saptamana trecuta si am zis ca se poate urca pe potecile domoale din sud pana spre creasta. Eroare, era zapada multa sus asa ca a trebuit sa ma intorc. Masina lasata la Piscu Negru, apoi Saua Podeanu-Florea ; de aici planul original prevedea atingerea crestei in zona Vf. Lespezi - Ref. Caltun dar am schimbat planul cu o urcare pe un picior secundar al M. Podeanu pana la circa 2130m altitudine cand incepea zapada multa. Coborarea a fost tot prin Saua Podeanu-Florea si apoi la liber, prin padure, spre Transfagarasan . Am avut norocul sa gasesc o poteca cu un marcaj forestier sau pastoral si ghinionul sa nimeresc de partea cealalta a paraului Capra in final, trebuind sa-l trec (cam periculos). Singur.
• 18 aprilie: Ciucas. Traseu in circuit plecand de la Pasul Bratocea. Urcus lejer pe culmea principala prin Saua Tigailor pana spre Varful Ciucas; coborare spre ex-Cabana Ciucas , saua Chirusca; iarasi urcus pana La Rascruce , coborare pana la Muntele Rosu si Podu Berii ; in final din nou 200m urcus pana in pas unde lasasem masina. Desi prognoza meteo povestea de cer acoperit si ploi trecatoare mai mult de jumatate din excursie a fost soare si n-a plouat deloc; am fost foarte multumit de vreme si peisaje. Singur.
• 10 aprilie: Postavaru. Ca si in saptamana precedenta o traversare a masivului de la sud la nord. Am plecat din gara Predeal pe spre Cotul Donului si Poiana Secuilor , apoi pe traseul principal spre Poiana Trei Fetite si cabana Postavarul ; coborarea pe poteca ce duce la Pietrele lui Solomon pana in Poiana Nisipului unde am cotit stanga spre Poiana Brasov . Vreme cam innorata si cu mult vant la urcare dar fara ploaie. Singur.
• 3 aprilie: Piatra Mare. Traversare a masivului de la sud la nord. Am plecat de la Bucuresti cu IC-ul de 12.55 ajungand la Predeal la 14.45; pana la caderea serii am urcat la Cabana Piatra Mare pe la Susai si Stana din Pietricica ; apoi am stat vreo ora jumate la cabana asteptand sa se faca intuneric. Coborarea a fost pe sub Sirul Stancilor ; spre Cabana Dambu Morii unde am ajuns pe la zece jumatate. Singur.

• 7 februarie: Bucegi si Postavaru. Excursie in partea nordica a Bucegilor si cea sudica a Muntilor Postavaru. Tura solitara intre gara Busteni si gara Predeal prin Cabana Gura Diham , Saua La Cleste, Cabana Diham , Valea Frasinet, La Sipote , DN 73A si apoi pe traseul care ajunge la Predeal trecand peste varful Fitifoi . Ultimele 2 ore au fost pe intuneric, exact cum mi-am dorit. Singur.
• 27 decembrie: Italia. Alpii Maritimi. Iesire scurta si lejera pe Monte Vecchio, un munte pe care-l cunosc bine si pe care l-am batut de multe ori. Plecarea din gara Limone Piemonte, la circa 1000m altitudine; varful este la 1908m dar m-am oprit din drum datorita zapezii abundente undeva pe la 1750m. Singur.

• 6 septembrie: Fagaras. O frumoasa traversare a masivului de la Sud la Nord. Plecare la 5:45 din Bucuresti, apoi cu autobuzul, trenul Sageata Albastra, doua microbuze si doua autostop pana mai sus de Cabana Capra pe Transfagarasan (sosire ora 14, dupa mai mult de 8 ore pe drum). Traseul a fost Cabana Capra - Fereastra Zmeilor - creasta principala - saua Podragu - Cabana Podragu - Cabana Turnuri - Victoria (sosire ora 22:15). Era chiar ziua cu planeta Marte vizibila; seara peisajul odata iesit din munte era extraordinar, cu luna si Marte impreuna pe cer. Pastrez niste amintiri foarte frumoase de la aceasta excursie. Singur.

• 11 decembrie: Statele Unite. Joshua Tree National Park, California. Doua ture mai lejere in parcul national; din nou cu o noapte dormita in desert, sub un bolovan gigantic. Dupa Valea Mortii nu m-au mai impresionat atat de mult. Singur.
• 8 decembrie: Statele Unite. Death Valley National Park, California. Excursie superba in Valea Mortii, trei zile cu o noapte dormita sub cerul liber si alta in masina. Peisajul aproape complet lipsit de vegetatie si de apa este fabulos, ca sa nu mai vorbesc de temperaturile de pana la plus 22 de grade in mijlocul lui decembrie (de aceea excursia aceasta este trecuta in vara 2003 - clima era exact cea de vara de la noi). Singur.
• 12 iulie: Fagaras. Ziua si noaptea; o completare a excursiei anterioare, de data asta spre est. Cabana Capra - Fereastra Zmeilor (aici am vazut o capra neagra; singura data in 2003) - traseul ocolitor pe la lacul Podragel - cabana Podragu (pana aici a fost zi, de aici incolo noapte) - Saua Podragu - creasta principala - la Trei Pasi de Moarte - Fereastra Zmeilor - Lacul Capra cu intoarcere pe si Transfagarasan. De data asta sosirea la masina a fost in jur de 3:30. Singur.
• 28 iunie: Iezer-Papusa. Cea mai periculoasa iesire de pana acum. Urcare lipsita de probleme de la Cabana Voina pana la lacul si refugiul Iezer si apoi pe creasta principala . Pe alocuri pe traseul de urcare padurea e distrusa de avalanse si arata inspaimantator. Planul initial prevedea parcurgerea completa a crestei pana la Vf. Papusa - Saua Gradisteanu si coborarea spre Cuca ; in Spintecatura Papusii mi-am dat seama ca nu mai am timp si m-am decis sa cobor direct la Cabana Cuca de-a lungul unui valcel nemarcat (valea Tambura) . Ideea s-a dovedit proasta, pe la 1300-1500m altitudine am avut de trecut niste obstacole dificile (pe albia raului, agatat de vegetatia din jur). Datorita intarzierilor am prins si noaptea; fara lanterna si cu luna noua (din fericire se putea vedea vag pe unde mergi). Am ajuns din nou la Cabana Voina abia dupa ora 23. Nu pot decat sa sper ca in urma excursiei am devenit ceva mai responsabil... Singur.
• 14 iunie: Fagaras. Noaptea. De departe excursia mea favorita pana acum, de unde am ramas cu niste amintiri de neuitat. Iesire pe noapte cu luna plina pe traseul Cabana Capra (plecare ora 21) - Lacul Capra - saua Capra - vf. Vanatoarea lui Buteanu - saua si valea Vaiuga - Cabana Balea - Saua Capra - pe sub Vartopel/Arpasel - Ferastra Zmeilor - Cabana Capra (sosire ora 7:15). Luna reflectata in Lacul Capra, linistea din jur tulburata de zgomotul unor ape pe care nu le vedeai, alternarea intre stelele vizibile de pe cer si ceata de nu vedeai la 5m, umbra mea proiectata de luna au fost toate minunate! Singur.

• 25 mai: Fagaras. Traseu circular (de fapt triunghiular) pe traseul Cantonul Piscul Negru - lacul Caltun - creasta principala - strunga Doamnei - varful Negoiu - caldarea Berbecilor - valea Lespezi . Una din cele doua excursii periculoase din 2003; m-am ratacit la intoarcere (cu tot cu harta si GPS!), a trebuit sa merg/urc de-a lungul unor stanci si la intoarcere am prins si o jumatate de ora de ploaie torentiala. Singur.
• 18 mai: Fagaras. Valea Rea de la Cantonul Nisipuri pana la Portita Vistei si retur . Fara zapada jos dar cu multa zapada sus. Excursia care mi-a deschis pofta pentru a explora Fagarasul si care mi-a stricat ambele tobe de esapament... Singur.
• 11 mai: Piatra Craiului. Am lasat masina la Fantana lui Botorog; de acolo am mers spre Cabana Curmatura apoi pana la Refugiul si Varful Ascutit ; de la refugiu am coborat prin Prapastiile Zarnestiului ; o surpriza a fost gasirea unui mic canion lateral in prapastii, in care am inaintat vreo 50 de metri. Singur.
• 3 mai: Bucegi. Am urcat pe valea Jepilor si am coborat pe la Piatra Arsa - Canton Jepi - Busteni . Am vrut sa prind apele umflate de primavara si am reusit! Cascada din partea superioara a vaii era superba; si la dus am avut unele probleme in a traversa paraul foarte umflat. Singur.

• 23 martie: Bucegi. Tura solitara pe traseul Sinaia - Piatra Arsa . De jos am hotarat sa merg pana unde se poate; am mers pana la liziera superioara a padurii (circa 1700m altitudine) unde m-am intors. Foarte multa zapada mai sus de Poiana Regala. Singur.

• 16 aprilie: Elvetia. Tot Muntii Alpi, tot Cantonul Ticino, de data aceasta noaptea. Prima mea excursie de noapte; am vrut sa ajung de la Airolo (1200m) la pasul Gottardo (2150m). Din pacate in jur de 1600m zapada a devenit prea abundenta si a trebuit sa ma intorc. Singur.
• 15 aprilie: Elvetia. Muntii Alpi, in Cantonul Ticino. Sunt doua iesiri in aceeasi zi. Prima este cu bicicleta intre Airolo (1200m alt) si Biasca (600m alt) pe un traseu de circa 30km. A doua este o urcare cu trenul (de fapt un fel de tramvai) pe Monte Generoso si 20-30min de mers pe jos pana in varful Generoso. Singur.

Inapoi la pagina princiapala.